PRINCIPALELE IDEI ALE TEORIEI LOMBROSIENE

Cel mai de seama reprezentant al orientarii biologice 1 clasice este italianul Cesare
Lombrosso (1839 – 1909), medic militar, specializat in psihiatrie si medicina legala.
El a intreprins ctudii de antropologie criminala bazate pe tehnica masurarii
diferitelor parti ale corpului omenesc, avand ca subiecti personal militar si detinuti ai
inchisorilor din Sicilia, elaborand in acest sens, lucrarea sa fundamentala L’uomo
deliquente (omul delicvent) aparuta in anul 1876 la Torino, lucrare care il face celebru.
Teoria sa include pozitivismul lui Comte , evolutionismul lui Darwin, dar si alte
studii ale timpului facute in relatia dintre crima si corpul uman si, sustine ca, in esenta,
caracteristicile fizice ale individului erau indicatorii de baza ai degenererii si inadaptarii;
Studiind 383 de cranii de criminali decedati si 5.907 cranii ale unor delicventi in
viata, autorul concluzioneaza existenta unui tip criminal individualizat prin anumite
stigmate sau semne particulare degenerative care pot fi intalnite la anumite categori de
infractori, formuland astfel ipoteza atavismului evolutionist.
In ideea sa, comportamentul criminal constituie fenomen natural , determinat
ereditar.
Criminalii innascuti fiind caracterizati printr-o serie de stigmate fizice:
- Devieri in marimea capului sa a formei acestuia
- Asimetria fetei
- Dimensiuni excesive ale falcilor si ale pometilor
- Defecte particulare ale ochilor
- Lungimea excesiva a bratelor
- Buze carnoase, umflate
- Specificitati ale cerului gurii cum ar fi omusor mare sau o serie de umflaturi
si denivelari asemena acelora existente la unele reptile care au cerul gurii
despicat
- Nas stramb, in vant sau turtit, acvilin sau cioc de pasare
- Urechi de dimensiuni neobisnuite, uneori asemenea celor de cimpanzeu
- Pilozitate excesiva etc.
Cand la o persoana sunt intalnite mai multe asemenea anomalii, mai ales de natura
atavica, acesta este un criminal innascut, adica un individ cu puternice inclinatii
criminogene si care nu pot fi neutralizateprin influenta pozitiva a mediului.
Aceste anomalii nu sunt prin ele insele generatoare de acte criminale, ci ele
demonstreaza o predispozitie pentru comiterea unor astfel de acte.
La originea cercetarilor sale a stat descoperirea la craniul unui criminal, in zona
occipitala medie, a unei adancituri accentuate, trasatura ce se regaseste la unele crani
primitive, descoperire care a sugerat ipoteza avatismului (adica oprirea in dezvoltare pe
lantul filogenetic).
Urmarind aceasta idee, Lomrosso studiaza organismele inferioare, omul salbatic si
copilul – in care vede un mic primitiv.
In cercetarile sale descopera si unele anomalii ale creierului, ale scheletului si ale
organelor interne (inima, ficat etc)

1
R.M. Stanoiu
1
 Extinzand cercetarile la criminali in viata, Lobrosso face o descoperire interesanta
in legatura cu lipsa durerii, fapt ce il apropie pe criminal de omul salbatic. In ercetarile
sale se ocupa si de unele aspecte socio-culturale: tatuaj, argou, alcolism,redinta si practica
religioasa, literatura criminalilor etc.
O alta faza a cercetarii lombrosiene se refera la unele malformatii morfo functionale
de natura degenerativa, cercetarile axandu-se in special asupra componentelor psihice.
Astfel, stabileste existenta unor anomalii intre nebunul moral si criminalul
innascut, mai cu seama sub aspectul simtului moral.
Nebunul moral este acel individ lipsit de simt moral, prin aceasta deosebindu-se de
bolnavul psihic.
Intr-o alta idee, cercetarile lui Lombrosso se concentreaza asupra studierii
epilepsiei, pe care o considera, alaturi de atavism, un factor cheie in etiologia criminala,
considerand epilepsia ca fiind o punte de legatura intre omul criminal, criminalul nebun si
nebunul moral, considerand epilepsia atat una din psihozele cele mai atavistice cat si
nucleul tuturor degenerescentelor.
In teoria lombrosiana, criminalitatea reprezinta o anormalitate biologica bazata
pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica.2
In urma studiilor si a teoriilor sale, Lombrosso a fost puternic contestat de o serie de
personalitati ale timpului, care au aratat lipsa de fundament stiintific a conceptiilor lui,
absurditatea unora din principalele teze, cat si erorile de ordin metodologic.
In urma criticilor aduse, Lombrosso isi revizuieste teoria, in sensul ca renunta la
componenta pur antropologica a comportamentului criminal recunoscand si influenta altor
factori precum cei sociali sau cei fizici.
In studiile sale urmatoare admite ca nu toti criminalii sunt innascuti, ci doar 40%
din acestia si ca exista o tipologie mai complexa care cuprind si alte tipuri de criminali,
tipul personal, tipul epileptic, tipul pasional, ocazional si din obisnuinta.
Ideea fundamentala a teoriei lombrosiene consta in aceea ca intre criminal si
noncriminal exista o diferenta de natura.
Cercetarile lombrosiene au constituit punct de plecare al unor numeroase
investigatii cu caracter stiintific legate de fenomenul criminal.
Cercetarile minutioase ale trasaturilor criminale fac din Lombrosso un precursol al
bioterapiei. Opera sa contine constatatri deosebite si actuale inca, cum ar fi cele referitoare
la infractorii bolnavi mintal.

2
V. Cioclei
2
 BIBLIOGRAFIE

1. Butiuc, Constantin – Criminologie (Note de curs), Editura Universitatii

Lucian Blaga Sibiu, 2006
2. Cioclei, Valerian – Manual de criminologie, Editura All Beck, Bucuresti
1998
3. Stanoiu, Rodica Mihaela – Criminologie, Editura Oscar print, Bucuresti,
1999