Aspecte teoretice și practice privind etapele de constituire a societăților

comerciale
Societatea se constituie prin voință asociaților. Ea este, însă, mai mult decât un contract
pentru că devine persoană juridică. Pentru a obține această calitate legea prevede o anumită
procedura ce presupune parcurgerea unor etape.
Înființarea unei societăți comerciale presupune parcurgerea a trei faze obligatorii, după
cum urmează: o fază consensuală, care este formată din etapa de negociere; o fază formală; o
fază de înregistrare și publicitate.
Faza consensuală are ca obiect tratativele purtate de adunarea constituantă cât și
întocmirea și aprobarea actelor constitutive. În această prima etapă (etapă consensuală) se
manifestă principiul libertății de asociere, părțile contractante și înscrisurile constitutive.
Principiul libertății de asociere, potrivit căruia în vederea realizării activității economice,
persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și constitui societăți comerciale, cu
respectarea dispozițiilor legale. Părțile contractante pot fi, atât persoanele fizice cât și persoanele
juridice. Persoanele fizice, indiferent că este vorba de comercianți sau necomercianți, au vocația
de a se asocia în scopul întemeierii unei societăți comerciale, această facultate fiind însă supusă
unor condiții diferite, în funcție de calitatea individuală a părții interesate sau de felul societății
comerciale la care urmează să participe. Persoanele juridice au și ele aptitudinea de a lua parte la
constituirea unei societăți comerciale, acest lucru depinzând de specializarea capacității lor de
folosință, persoană juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit
prin lege, actul de înființare sau statut.
În cazul societăților pe acțiuni, pe lângă întocmirea actelor constitutive a societății
(contract de societate și statut) prin lege specială este reglementată activitatea adunării
constituante, astfel, în cazul societății pe acțiuni, potrivit art. 36 din Legea privind societățile pe
acțiuni, Adunarea constitutivă are următoarele atribuții:
a) aprobă valoarea aporturilor nebăneşti ce urmează a fi făcute în contul achitării acțiunilor
plasate la înființarea societății;
b) hotărăște cu privire la fondarea societății și aprobă statutul ei;
c) constituie organele de conducere ale societății, prevăzute de prezenta lege și de statutul
societății;
d) soluționează alte chestiuni referitoare la înființarea și începutul funcționării societății, care nu
sunt în contradicție cu legislația și cu documentele de constituire.
În cazul societăților cu răspundere limitată, societăților în comandită și societăților în
nume colectiv, legea reglementează doar faptul întocmirii actului constitutiv de către fondatori
prin prisma condițiilor de fond și de formă a acestuia.
 Actul juridic de bază pentru înființarea societății comerciale îl reprezintă contractul de
societate. În vederea constituirii societății pe acțiuni, în comandită sau cu răspundere limitată,
legea impune ca părțile să întocmească și statutul viitoarei societăți. Contractul de societate și
statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Societatea cu
răspundere limitată se poate constitui și prin actul de voință a unei singure persoane, în acest caz
întocmindu-se doar statutul. Când se încheie numai statut sau numai contract de societate,
acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv.
În raport cu societatea pe acțiuni, art. 32, 33, 35 din Legea privind societățile pe acțiuni
stipulează că: documente de constituire ale societății sunt contractul de societate (declarația de
constituire a societății) și statutul societății. Contractul de societate (declarația de constituire a
societății) are prioritate fată de statutul societății până la înregistrarea ei de stat. Efectul
contractului de societate (declarației de constituire a societății) încetează după înregistrarea de
stat a societății și executarea de către fondatori a tuturor obligațiilor lor. Contractul de societate
stabilește condițiile activității comune a fondatorilor în vederea înființării societății.
Referitor la societățile cu răspundere limitată, în nume colectiv și în comandită este de
menționat că actul de constituire al societății este contractul de constituire și/sau statutul.
Persoana juridică constituită de către un singur fondator activează în baza statutului aprobat de
acesta. Actul de constituire se semnează de toți fondatorii și se autentifică notarial.
Articolul 247 din Codul civil RM reglementează clauzele de bază ale actului de
constituire al societății comerciale:
1) numele, locul și data nașterii, domiciliul, cetățenia și datele din actul de identitate al
fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naționalitatea, numărul de înregistrare al
fondatorului persoană juridică;
2) denumirea societății;
3) obiectul de activitate;
4) participațiunile asociaților, modul și termenul lor de vărsare;
5) valoarea bunurilor constituite ca participațiune în natură și modul de evaluare, dacă au fost
făcute asemenea aporturi;
6) sediul;
7) structura, atribuțiile, modul de constituire și de funcționare a organelor societății;
8) modul de reprezentare;
9) sucursalele societății;
10) alte date, stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate.
 Actul de constituire al societății comerciale poate deroga de la aceste prevederi doar în
cazurile prevăzute expres. Actul de constituire al societății comerciale poate prevedea și alte
clauze ce nu contravin legii.
În afară de clauzele menționate la art. 247 alin. (1) Cod civil, în actul de constituire al
societății în nume colectiv trebuie să se indice:
1) cuantumul și conținutul capitalului social al societății și modul depunerii aporturilor;
2) mărimea și modalitatea de modificare a participațiunilor fiecărui participant la capitalul
social;
3) răspunderea asociaților pentru încălcarea obligațiilor de depunere a aporturilor;
4) procedura de adoptare a hotărârilor de către asociați;
5) procedura de admitere a noilor asociați;
6) temeiurile și procedura de retragere și excludere a asociatului din societate.
În afară de clauzele menționate la art. 247 alin. (1) Cod civil, în actul de constituire al
societății în comandită trebuie să se indice:
1) cuantumul și conținutul capitalului social al societății și modul depunerii aporturilor;
2) mărimea și modalitatea de modificare a participațiunilor fiecărui comanditat în capitalul
social;
3) răspunderea comanditaților pentru încălcarea obligațiilor de depunere a aportului;
4) volumul comun al aporturilor depuse de comanditați;
5) procedura de adoptare a hotărârilor de către asociați;
6) procedura de admitere a noilor asociați;
7) temeiurile și procedura de retragere și excludere a asociatului din societate.
Dispozițiile actului de constituire sunt obligatorii pentru asociați și organele societății.
Dispozițiile actului de constituire și modificările aduse acestora sunt opozabile terților din
momentul înregistrării acestora în Registrul de stat al persoanelor juridice.
Etapa de publicitate, înregistrare a societății comerciale constituie stadiul final al
constituirii societăților comerciale, care constă în înregistrarea acesteia în Registrul de stat al
persoanelor juridice. Astfel, societatea comercială trebuie înregistrată, în modul și termenul
stabilit de lege, la organul înregistrării de stat. În aceasta etapă, societatea comercială dobândește
personalitatea juridică și devine opozabilă, ca subiect de drept, în raport cu terții.
Înregistrare de stat, sub aspect general presupune acțiunea organului înregistrării de stat
ce constă în certificarea faptului constituirii, reorganizării, lichidării, suspendării sau reluării
activității persoanelor juridice, sucursalelor acestora, precum și a faptului modificării actelor de
constituire ale persoanelor juridice, înscrierii datelor în Registrul de stat, care are ca efect
dobândirea și încetarea capacității juridice a persoanelor juridice, obținerea și încetarea de către
persoanele fizice a calității de întreprinzător individual.
În cadrul înregistrării de stat a societății comerciale, de către persoana împuternicită, se
prezintă către registrator1, iar acesta la rândul său verifică cererile și documentele depuse pentru
înregistrare în vederea corespunderii acestora cerințelor stabilite de lege, obține avizele și
informațiile necesare pentru înregistrare de la autoritățile publice prin intermediul rețelelor
electronice și, în termenul stabilit lege – de 24 de ore, care se calculează din ziua lucrătoare
imediat următoare celei în care au fost prezentate documentele necesare înregistrării,
registratorul adoptă decizia de înregistrare sau decizia motivată de respingere a înregistrării.
Persoanei juridice i se atribuie, la înregistrare, un număr de identificare de stat (IDNO) ce atestă
că persoana a fost înscrisă în Registrul de stat și a fost luată la evidentă de către Serviciul Fiscal
de Stat. Numărul de identificare de stat, care reprezintă și codul fiscal al persoanei juridice
înregistrate, se indică pe foaia de titlu a actelor de constituire. În cadrul procedurii înregistrării de
stat, organul înregistrării de stat va efectua procesul de înregistrare (luare la evidență) fiscală,
statistică, medicală și socială a persoanei juridice prin transmitere autorităților vizate, în format
electronic, a datelor privind înregistrarea acesteia, cu eliberarea pentru persoana juridică a
înștiințării respective. Persoana juridică se consideră înregistrată la data adoptării deciziei de
înregistrare. După înregistrare, organul înregistrării de stat publică în Buletinul electronic
informații despre persoana juridică înregistrată, care cuprind: denumirea persoanei juridice,
forma de organizare juridică, data înregistrării, numărul de identificare de stat, sediul și numele
administratorului.2
Importanța etapei de înregistrare și publicitate constă în faptul că, persoana juridică poate
desfășura activitate de întreprinzător numai după ”nașterea” ei ca subiect de drept, numai după
înregistrare oficială. Prin înregistrare se urmăresc mai multe scopuri, dintre care cele mai
importante sunt: efectuarea unui control asupra persoanelor care practică activitate de
întreprinzător, contracararea activităților ilegale, ținerea unei evidente statistice în vederea
reglementării economiei; promovarea politicii de impozitare; informarea publicului asupra
identității și capacității persoanelor înregistrate.3
Spre deosebire de legislația RM, potrivit căreia dobândirea capacității juridice de către
societatea comercială are loc după parcurgerea unei etape cu caracter administrativ de

1
Înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi fizice se efectuează de către Agenţia Servicii Publice prin structurile
sale teritoriale. Registratorul este persoană împuternicită pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi
întreprinzătorilor individuali. Registratorul activează în cadrul structurii teritoriale a organului înregistrării de stat.
Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. Nr. 220 din 19-10-2007
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.184-187 art. 711. Art.36.
2
Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. Nr. 220 din 19-10-2007
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.184-187 art.711. Art.11.
3
Roșca Nicolae, Baeș Sergiu, op.cit., p.49.
înregistrare, legislația României4, conferă acestei proceduri inclusiv un caracter judiciar. Astfel,
faza judiciară obligatorie constă în controlul de legalitate efectuat de către judecătorul român
delegat de la instanța teritorială competentă. De această verificare depinde aprobarea necesară
pentru înființarea valabilă a societăților comerciale. Este o procedură necontencioasă, deoarece o
astfel de cerere constitutivă de drepturi, reclamă exercitarea de către judecătorul delegat, doar a
unor atribuții de verificare a actelor constitutive, depuse pentru obținerea autorizației de
funcționare.5
Cererile de autorizare a funcționării societăților comerciale, sunt de competența
judecătorului delegat de președintele tribunalului în a cărei rază teritorială își are sediul
societatea. Judecătorul delegat va putea dispune efectuarea de expertize pentru evaluarea
aportului, eventual administrarea și a altor dovezi. Judecătorul delegat, pe baza actelor depuse,
autorizează funcționarea societăților comerciale, prin încheiere susceptibilă de a fi atacată cu
recurs, la tribunal.
Când actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin
care se încalcă o dispoziție imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerință legală pentru
constituirea societății, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricărui asociat ori a altor
persoane interesate, va respinge, prin încheiere motivată, cererea de înmatriculare, în afară de
cazul în care asociații înlătură asemenea neregularități. Judecătorul delegat va lua act în încheiere
de regularizările efectuate. În cazul unor neregularități constatate după înmatriculare, societatea
este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor.
Nulitatea unei societăți înmatriculate la Registrul comerțului poate fi declarată de tribunal
numai atunci când: a) lipsește actul constitutiv sau când acesta nu a fost încheiat în formă
autentică; b) toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societății; c)
obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice; d) lipsește încheierea
judecătorului delegat de înmatriculare a societății; e) lipsește autorizarea legală administrativă de
constituire a societății; f) actul constitutiv nu prevede denumirea societății, obiectul său de
activitate, aporturile asociaților și capitalul social subscris; g) s-au încălcat dispozițiile legale
privind capitalul social minim, subscris și vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de
asociați, prevăzut de lege. Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care, cauza ei, a fost
înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal. În faza finală, obligatorie, are loc
îndeplinirea formelor de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului, de înregistrare fiscală,
cât și de publicarea în Monitorul Oficial al României, a încheierii și la cerere, a actelor
4
Legea României nr. 31 din 16 noiembrie 1990 (republicată) privind societățile comerciale. Publicat în Monitorul
Oficial nr.1.066 din 17 noiembrie 2004. Titlul II - Constituirea societăților comerciale: Capitolul II - Formalități
specifice pentru constituirea societății pe acțiuni prin subscripție publică; Capitolul III - Înmatricularea societății [on
line] [accesat la 14.05.2020] disponibil pe: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/56732.
5
Vonica R.P., D.reptul societăţilor comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.97.
constitutive. În această etapă, societatea comercială dobândește personalitate juridică și
opozabilitate fată de terți.
După înmatricularea în Registrul Comerțului societatea, prin reprezentanții săi, mai
efectuează următoarele operații: deschiderea contului bancar la banca pentru care optează
societatea; întocmirea ștampilelor, parafelor și sigiliilor; obținerea unor avize, autorizații, licențe,
atestate și certificate pentru desfășurarea unor activități speciale, ca de exemplu: case de schimb
valutar, audiovizual, transporturi rutiere, în domeniul medical și farmaceutic, turism, editură. În
subsidiar, prin lege, se reglementează o fază reparatorie, menită să regularizeze post factum
statutul juridic al entității colective, în cazul omisiunii unor condiții preliminare de către
persoanele obligate să le îndeplinească.