Picaturi pentru ochi

Deşi sunt cu adevărat necesare în numeroase afecţiuni oftalmologice, utilizarea picăturilor de ochi poate fi uneori
nocivă. Iată de ce trebuie să ţii cont pentru a evita problemele.
Picăturile de ochi se recomandă pentru a trata afecţiuni ce variază de la sindromul de ochi uscaţi până la glaucom. Însă,
în momentul în care încep acest tratament, cele mai multe persoane se pot considera norocoase dacă reuşesc să-şi pună
picăturile în ochi fără ca acestea să cadă mai degrabă pe obraji sau pe mâini. De aceea, nu este deloc uşor să se respecte
dozajul recomandat de medic şi, în plus, mare parte din soluţie se risipeşte. Iată cum trebuie aplicate corect picăturile de
ochi.

Administrarea pas cu pas

1 Spală-te bine pe mâini cu apă caldă şi cu săpun, şterge-te cu un prosop curat şi aşază-te în faţa oglinzii.

2 Agită bine flaconul.

3 Lasă puţin capul pe spate şi trage uşor cu degetul pleoapa inferioară.

4 Ţine flaconul deasupra ochiului şi ai grijă să nu atingă genele sau ochiul. 

5 Uită-te în sus, presează uşor flaconul şi lasă picătura să cadă în ochi.

6 Foloseşte un tampon demachiant dacă picătura a curs din ochi.

7 Repetă procedura şi la celălalt ochi, în cazul în care medicul ţi-a recomandat astfel, iar apoi menţine pentru un timp
ochii închişi.

Nu depăşi dozajul!

Picăturile de ochi trebuie administrate în dozajul recomandat de medic, respectând frecvenţa şi durata tratamentului. În
plus, ţine cont de faptul că picăturile pot fi folosite doar timp de 30 de zile după deschiderea flaconului. Specialiştii
recomandă şi evitarea lentilelor de contact pe timpul tratamentului. De asemenea, nu este indicat să se atingă vârful
flaconului cu degetele, pentru a evita contaminarea cu bacterii.

Sfatul medicului

Indiferent de tehnica de administrare, cel mai important este ca picăturile să ajungă în contact cu suprafaţa oculară.
Anumite persoane preferă să-şi administreze picăturile în unghiul intern al ochiului şi apoi să clipească de câteva ori
până când simt că picătura a ajuns în ochi. Altora li se pare mai uşor dacă-şi pun picăturile în timp ce stau întinse cu faţa
în sus. 

Tehnica cea mai frecvent utilizată este în faţa oglinzii, cu capul uşor înclinat şi pe spate, se trage uşor de pleoapa
inferioară şi se administrează picătura în spaţiul astfel creat între pleoapă şi globul ocular (fornixul conjunctival inferior).
O atenţie deosebită trebuie avută ca, în timpul administrării, să nu atingem suprafaţa oculară cu vârful flaconului, pentru
a evita producerea de eroziuni corneene sau conjunctivale.

Cum folosim corect picaturile de ochi

Daca utilizati des picaturi de ochi pentru a calma roseata sau iritatiile, trebuie sa invatati in primul rand cum sa le
intrebuintati corect, astfel incat sa evitati infectiile oculare. Picaturile sunt extrem de eficiente in tratarea ochilor uscati,
iritati sau rosii, insa este foarte important sa le folositi asa cum trebuie.
Picaturile de ochi contin in general o substanta conservanta ce reduce riscul infectiilor. Cea mai frecventa modalitate
prin care o persoana poate contamina intregul flacon de picaturi este prin atingerea picuratoarei cu genele, astfel
bacteriile pot patrunde in flacon. In ceea ce priveste utilizarea picaturilor de ochi pe termen lung, puteti sta linistit,
deoarece acest lucru este sigur daca urmati cateva reguli de baza.
Ce fel de picaturi vi se potrivesc?
Pe piata exista doua tipuri de picaturi: cele care combat roseata si lacrimile artificiale.
 Lacrimile artificiale. Exista mai multe tipuri de lacrimi artificiale, insa daca aveti ochii uscati, cel mai bine este sa
apelati totusi la un medic specialist in cazul in care lacrimile artificiale nu va usureaza senzatia de iritatie si
uscaciune.
 Calmarea rosetii. Majoritatea oamenilor folosesc picaturile de ochi pentru a scapa de roseata. De obicei, aceste
picaturi decongestioneaza ochii, asadar le puteti folosi in urma orelor petrecute la piscina, de exemplu. Daca
alegeti acest tip de picaturi, asigurati-va ca urmati instructiunile de pe flacon si ca nu le folositi prea des sau prea
multe zile la rand, pentru ca iritatia si roseata se pot inrautati.
Iata cateva sugestii pentru a aplica usor si corect picaturile:
Pasul 1: Spalati-va foarte bine pe maini!
Pasul 2: Lasati usor capul pe spate, privind in sus si asezati-va in fata oglinzii!
Pasul 3. Agitati flaconul!
Pasul 4. Trageti cu degetul aratator pleoapa de jos, departand-o de globul ocular!
Pasul 5. Lasati sa curga cateva picaturi de-a lungul pleoapei, apasand usor flaconul!
Pasul 6. Clipiti pentru a raspandi picaturile in tot ochiul!
Atata timp cat varful flaconului nu atinge genele sau pielea, nu va avea loc niciun transfer de bacterii. Toate sticlutele
care contin picaturi de ochi au si o data de expirare. Desi cam toate contin conservanti, ele expira dupa aproximativ un
an si nu isi mai fac efectul pe deplin. De aceea, este indicat sa aruncati sticluta veche si sa achizitionati alta noua.
Sfatul medicului specialist este foarte important
Daca purtati lentile de contact si nu simtiti niciun fel de ameliorare dupa utilizarea picaturilor, cel mai indicat este sa
apelati la un medic specialist. Daca intrebuintati picaturile de ochi conform instructiunilor, insa roseata si iritatia nu
dispar, un consult este mai mult decat necesar. Nu utilizati mai multe picaturi decat este recomandat si nu abuzati de
ele, pentru ca pot cauza noi iritatii. In momentul in care mergeti la medic, luati picaturile pentru a le arata si acestuia.
Oricum, in cele mai multe cazuri, daca folositi picaturile conform instructiunilor si va luati precautiile necesare, puteti sta
fara grija.

Cataracta
Sursa - I

Ce este cataracta?

Cataracta este o opacifiere a cristalinului natural al ochiului. Pe plan mondial aceasta este cauza cea mai răspîndită a
orbirii. Dezvoltarea cataractei la adult se datoreaza îmbătrînirii, expunerii luminii solare, fumatului, subalimentaţiei,
unor traumatisme oculare, unor boli de sistem, precum si unor medicaţii cum ar fi steroizii. Mai mult de jumătate dintre
persoanele trecute de 65 de ani au cataractă. Pacienții cu cataractă se plîng de obicei de imagini înceţosate, neclare.

Descrierea cataractei – Prezentare video

Vedere normala Vedere cu cataracta

Simptome

Simptomele cele mai frecvente ale cataractei sunt:

 Vederea înceţosată

 Vedere redusă noaptea

 Schimbarea mai frecventă a dioptriilor

 Estomparea culorilor

 Sensibilitate mărită la lumină, apariţia unui halou în jurul luminilor

 Vedere dublă sau multiplă

Atenţie! Aceste simptome pot apare si la alte afecţiuni ale ochiului, asa că un sfat al specialistului este absolut
obligatoriu!

Cristalinul este acea parte a ochiului care ajută la focalizarea luminii pe retină. Retina este un strat fotosensibil care îi
transmite semnale vizuale creierului. Cristalnul este localizat imediat în spatele irisului, partea colorată a ochiului.
Cristalinul îsi schimbă forma. Devine mai rotund când privim obiecte apropiate si mai aplatizat când privim obiecte aflate
la distanţă.Cristalinul este format în cea mai mare parte din apă si proteine. El permite trecerea luminii si o focalizează
pe retină. Câteodata aceste proteine opacifiază o mică parte a cristalinului. Aceasta este cataracta. Cu timpul opacifierea
se extinde la întrega suprafaţă a cristalinului, îngreunând astfel si mai mult vederea.

Focalizarea unei imagini cu un ochi sanatos Focalizarea aceleiasi imagini cu cataracta

Care sunt diferitele tipuri de cataractă?

 Cataracta datorită îmbătrâniri: majoritatea cataractelor sunt legate de îmbătrânire

 Cataracta congenitală: Unii copii se nasc cu cataractă sau o dezvoltă în primii ani de viaţă, de multe ori la
ambii ochi. Acestea nu ar trebui să afecteze vederea. Dacă totusi o afectează, trebuiesc operate.

 Cataracta secundară

 Cataracta traumatică: Poate aparea imediat după un traumatism. Ea se poate dezvolta însă si după câţiva ani.

Tratamentul cataractei

Iniţial, vederea afectată de cataractă poate fi îmbunătăţită printr-o nouă prescriere de ochelari sau o iluminare mai
puternică. Totusi, când cataracta avansează, intervenţia chirurgicală este singura soluţie. Operaţia de cataractă devine
necesară în momentul în care afectează activitatea zilnică a pacientului. Decizia pentru operaţie îi aparţine însă acestuia.
Dacă pacientul are cataractă la ambii ochi, ei nu pot fi operaţi în același timp. Fiecare ochi va fi operat separat.
În zilele noastre, operaţia de cataractă este una dintre cele mai sigure si eficiente operaţii.
Cea mai bună cale de a trata cataracta este înlocuirea cristalinului natural opacifiat cu un cristalin artificial, nou,
transparent. Acest nou implant va rămîne permanent clar si nu va necesita niciodată înlocuirea sa. De aceea alegerea
cristalinului este foarte importantă pentru reusita operaţiei.
Cristalinul natural este închis într-o capsulă, un învelis care îl ţine în poziţie.
Cea mai modernă tehnică chirurgicală folosită în prezent este facoemulsificarea denumită pe scurt “faco”. În chirurgia
prin facoemulsificare chirurgul deschide partea frontala a capsulei si introduce o sonda în cristalinul opacifiat pe care îl
sparge (emulsifică) si cu care aspiră toate particulele rezultate din această emulsificare. Această tehnică chirurgicală
necesită o incizie de 2,2 – 2,8 mm, rezultând o vindecare mult mai rapidă. Odată procedura de înlăturare a cristalinului
natural opacifiat terminată, se trece la înlocuirea lui cu un cristalin artificial, numit implant de cristalin sau IOL
(intraocular lens). Cele mai avansate implanturi sunt cristalinele foldabile. Aceste cristaline sunt realizate dintr-un
material flexibil care le permite să fie răsucite (împăturite), putând fi astfel implantate prin acea mică incizie de care
pomeneam mai sus.
Aceasta este interveneţia extracapsulară.

Emulsificarea cristalinului si aspirarea particulelor Introducerea cristalinului artificial foldabil

Există cazuri, mai rare, când cristalinul natural este prea tare pentru a fi emulsificat cu ultrasunete (asta se întâmplă si
dacă se întârzie foarte mult operaţia). În această situaţie, chirurgul este nevoit să extragă cristalinul cu capsulă cu tot,
efectuând o incizie mai mare.
Aceasta este operaţia de cataractă intracapsulară.

Dupa operatie

Unul din avantajelele tehnicii prin facoemulsificare este acela că, prin realizarea unei incizii mici, care nu necesită sutură
si se vindecă mult mai repede, îi permite pacientului să plece acasă imediat după operaţie si să-si reia activităţile
obisnuite în foarte scurt timp.
După operaţie, majoritatea pacienţilor vor avea nevoie de ochelari pentru citit. Ochelarii pentru vederea la distanţă vor
putea fi însă eliminaţi. În majoritatea cazurilor, vindecarea completă se produce după aproximativ doua săptămâni de la
operaţie, moment în care se poate face si prescrierea noilor ochelari.

Cate feluri de cristaline artificiale folosim pentru operatia de cataracta?

 Cristalinul rigid (nefoldabil). Are avantajul unui preţ mai mic, dar necesită o incizie mai mare, de 5 – 6 mm, cu
sutură (coasere), rezultând implicit o vindecare mai îndelungată. Se folosesc mai rar, doar la cererea expresă a
pacientului. Necesită ochelari pentru citit după operaţie.

 Cristalinul monofocal din acrilat (Acrysof®). Acrilatul este un material foarte bun, cu o bună compatibilitate
biologică, cu filtru pentru radiaţiile invizibile ultraviolete (UV) si pentru radiaţiile albastre din spectrul vizibil.
Necesită ochelari pentru citit după operaţie.

 Cristalinul asferic natural din acrilat (Acrysof® IQ). Oferă o vedere postoperatorie mai bună si un contrast mai
bun datorită reducerii aberaţiilor sferice. Fiind mai subţire decât cristalinele celelalte, necesită o incizie si mai
mică (1,8 – 2 mm). Necesită ochelari pentru citit după operaţie.

 Cristalinul multifocal (Acrysof® ReSTOR®). Este unul dintre cele mai noi si revoluţionare cristaline artificiale care
permite pacienţilor operaţi de cataractă să vadă clar la orice distanţă fără ochelari. Este însă si cel mai scump.

Sursa - II

Ce este cataracta?
Cataracta, este o afectiune caracterizatã prin opacifierea unei pãrti a ochiului numitã cristalin. Cristalinul este o lentilã
naturalã biconvexã cu rol în focalizarea si proiectarea imaginilor pe retinã. Odatã cu înaintarea în vârstã cristalinul
,,îmbãtrâneste”, se opacifiazã astfel cã majoritatea persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani prezintã un grad de
opacifiere a cristalinului. Evolutia naturalã a cataractei este spre agravare pânã la pierderea totalã a vederii. Nu existã
tratament care sã poatã preveni sau opri dezvoltarea cataractei. Cel mai eficient tratament pentru cataractã este cel
chirurgical. Operatia constã în îndepãrtarea cristalinului opacifiat si înlocuirea sa cu un cristalin artificial. Cea mai
avansatã metodã de operare a cataractei permite îndepãrtarea cristalinului printr-o incizie foarte micã. Aceastã metodã
se numeste facoemulsionare. Cristalinul artificial rãmâne în ochi pe toatã durata vietiisi permite îmbunãtãtirea vederii în
95% din cazuri

Cataracta este o afectiune caracterizata prin opacifierea unei parti a ochiului numita cristalin.Cristalinul este o lentila
naturala biconvexa cu rol în focalizarea si proiectarea imaginilor pe retina. Odata cu înaintarea în vârsta cristalinul
,,îmbatrâneste” si el, se opacifiaza astfel ca majoritatea persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani prezinta un grad de
opacifiere a cristalinului. Exista mai multe cauze care duc la aparitia cataractei. Cataracta senila este, de departe, tipul de
cataracta cel mai frecvent întâlnit.
Cataracta poate fi prezenta de la nastere si este denumita cataracta congenitala. Ea se datoreaza de cele mai multe ori
unei infectii pe care copilul a contactat-o în cursul vietii intrauterine fiind transmisa de la mama. Infectia mamei în
perioada de graviditate cu virusul rubeolei sau cu citomegalovirus duce la aparitia cataractei congenitale. Au fost
semnalate cazuri de cataracta congenitala la nou nascutii din în cadrul aceleiasi familii.Unele traumatisme oculare duc în
timp la dezvoltarea cataractei denumita posttraumatica. Cataracta mai poate aparea în cursul unor boli cronice; (ex.
diabet zaharat ), dupa expunerea îndelungata la radiatii (inclusiv cele solare), dupa socuri electrice, arsuri.. Tratamentele
medicamentoase, în special corticoterapia (administrarea de prednison, dexametazona, etc) pe termen îndelungat si
necontrolat duc la aparitia cataractei. Fumatul si consumul abuziv de alcool cresc riscul dezvoltarii cataractei.Pacientii cu
cataracta se plâng de încetosarea vederii ( mai ales în lumina puternica), vedere neclara la citit, ( pacientul nu poate
distinge literele), sensibilitate la lumina, dificultati de adaptare. Tulburarile de vedere se instaleaza progresiv în luni sau
ani, nu se însotesc de dureri oculare sau de congestie (roseata) la nivelul ochilor. Gradul de diminuare a vederii depinde
de tipul si densitatea cataractei.Cataracta poate fi depistata de medic chiar daca este în faza precoce. Evolutia naturala a
cataractei este spre agravare pâna la pierderea totala a vederii. Nu exista tratament care sa poata preveni sau opri
dezvoltarea cataractei. Tratamentul local pe baza de picaturi (colir) administrare în sacul conjunctival duc doar la o
ameliorare a simptomelor. Cel mai eficient tratament al cataractei este cel chirurgical. Tulburarile functiei vizuale
reprezinta criteriul principal al deciziei chirurgicale. Operatia consta în îndepartarea cristalinului opacifiat si înlocuirea sa
cu un cristalin artificial. Cea mai avansata metoda de operare a cataractei permite îndepartarea cristalinului printr-o
incizie foarte mica. Aceasta metoda se numeste facoemulsionare.Cristalinul artificial ramâne în ochi pe toata durata
vietii si permite îmbunatatirea vederii în 95% din cazuri. Implantarea intraoperatorie a unei lentile intraoculare a devenit
o practica de rutina. Aceasta elimina necesitatea purtarii unor ochelari greoi sau a lentilelor de contact. Au fost utilizate
chiar lentile intraoculare multifocale pentru a reduce necesitatea ochelarilor atât de distanta cât si de aproape

_______________________________________________________________________________________________

Sursa III
 Cataracta este o afecţiune oftalmologică ce
determină scădereaprogresivă a vederii prin pierderea calităţilor
cristalinului. Cristalinul este o lentilă care se află imediat în spatele
părţii colorate a ochiului, irisul. Caracteristica principală a cristalinului
este acomodaţia, prin care întelegem capacitatea de a vedea la toate
distanţele.
     Peste 70% din persoanele sănătoase de peste 60 de ani vor dezvolta
cataractă. Înaintarea în vârstă este cea mai
importantăcauză de apariţie a cataractei. Există însă cazuri în care
aceastăafecţiune poate fi întâlnită şi la persoane mai tinere. Cataracta
poate fi congenitală sau dobândită. Alţi factori care pot influenţa sau
determina apariţia cataractei sunt: medicamentele (ex.: cortizonul),
mediile toxice, bolile sistemice (ex.: diabet), traumatismele, expunerea
la raze ultraviolete şi, nu în ultimul rând, ereditatea. În stadiile
avansate, netratată, cataracta poate produce complicaţiigrave.
     De cele mai multe ori, cataracta afectează ambii
ochi, scădereavederii din această cauză nefiind însoţită de durere.
Principala acuzăa pacientului este scăderea progresivă a vederii sau
înceţoşarea acesteia. Pacientul este nemulţumit de vederea sa şi
încearcă în zadar schimbarea ochelarilor.
     Singura metodă de tratament este cea chirurgicală (operaţia).
Prin operaţie, medicul înlocuieşte cristalinul opacifiat cu unul artificial,
care este valabil pentru tot restul vieţii. În momentul de faţă,
datorită tehnologiei foarte avansate, operaţia de cataractă a devenit
foarte puţin traumatizantă pentru pacient, recuperarea vizuală fiind de
cele mai multe ori spectaculoasă.
     Operaţia de cataractă cu ultrasunete sau facoemulsificarea cu
ultrasunete, cu implant de cristalin artificial foldabil (pliabil), este cea
mai modernă metodă de tratament, efectuându-se printr-o incizie
(tăietura) atât de mică încât nu este nevoie de sutura
(cusătură).Operaţia durează foarte puţin, se face cu anestezie locală,
fărăinternare, iar pacientul pleacă acasă după operaţie, urmând să stea
cu pansament la ochiul operat până în ziua următoare, când
seprezintă la controlul postoperator. Operaţia de cataractă cu
ultrasunete are o rată foarte mare de reuşită, peste 99%. În
cazuloperaţiei de cataractă cu ultrasunete este deosebit de important
săse facă la momentul oportun, respectiv atunci când pacientul nu mai
are confort vizual. În cazul în care cataracta este foarte avansată,creşte
riscul de apariţie a complicaţiilor atât în timpul operaţiei cât şi după. De
asemenea, în cazul în care cataracta este foarte veche, albă, sau dacă
momentul oportun pentru intervenţie este depăşit cu mult timp, există
riscul ca operaţia cu ultrasunete să nu se mai poată efectua; în acest caz
se poate opta pentru operaţia de cataractă prin metoda extracapsulară,
o metodă foarte traumatizantăîn comparaţie cu facoemulsificarea, cu
incizie (tăietură) mare, recuperarea după operaţie fiind mult mai lentă.
     Pacientul trebuie să respecte indicaţiile pe care le primeşte de la
medicul oftalmolog atât înainte de operaţie cât şi după. Tratamentul
postoperator, respectat de pacient, influenţează în mod direct rezultatul
vizual final.
     După operaţia de cataractă cu implant de cristalin artificial
monofocal se pierde acomodaţia, astfel că pacientul va avea nevoie de
ochelari de aproape sau de distanţă, după necesitate.
     Cristalinele monofocale se împart la rândul lor în sferice şiasferice,
acestea din urmă, mai moderne, oferind o vedere mai clară şi un
contrast mai bun.
     Există cristaline monofocale torice care se recomandă celor cu
astigmatism. Cristalinele artificiale foldabile multifocale oferă o vedere
bună atât la distanţă cât şi de aproape, satisfacţia pacientului fiind
foarte mare. După acest tip de implant de cristalin artificial pacientul
are independenţă faţă de ochelari în peste 85% din activităţile zilnice.
     Cristalinele artificiale multifocale personalizate
se adreseazăpersoanelor cu dioptrii extreme, sferice, cilindrice
sau amândouă şise fabrică la comandă în urma unor măsurători.
     În concluzie, este bine ca operaţia de cataractă să se facă în
momentul în care confortul vizual scade. Aşteptarea nu duce decât
la complicaţii şi la scăderea calităţii vieţii.

Rodica, aveam 2 teme puse demult ca rezerva, le-am gasit acum, si ma gindesc am putea sa le lansam, desigur daca ai
spatiu.

Protectia ochilor in sezonul rece

Mulţi dintre noi aşteptăm cu nerăbdare iarna, cu zăpadă bineînţeles, pentru sporturi sau diverse activităţi de sezon. Schi,
snowboarding, patinaj, drumeţii şi nu numai ne deconectează şi ne fac să petrecem cât mai mult timp în natură.
Sezonul rece este o perioadă a anului în care lumina solară este extrem de intensă, mai ales când este reflectată de
zăpadă.
Este foarte important să purtăm ochelari de soare, de calitate, pentru a ne proteja ochii de razele ultraviolete. Razele
ultraviolete (UV), depinzând de intensitate şi de timpul de expunere, sunt nocive pentru ochi, putând determina
afecţiuni oculare grave.
Corneea, fiind cea mai expusă, este prima care poate fi afectată de razele ultraviolete, iar afecţiunea se numeşte keratită
şi reprezintă o arsură provocată de expunerea îndelungată la soare. Afecţiunea necesită îngrijiri medicale de specialitate
şi se manifestă prin durere puternică, vedere înceţoşată, înroşirea ochilor, lăcrimare, fotofobie.
Conjunctiva poate dezvolta afecţiuni degenerative provocate de temperaturile extreme, vânt şi expunerea îndelungată
la soare, iar pinguecula şi pterigionul sunt două exemple de afecţiuni.
Cristalinul, lentila ochiului, este şi el afectat de razele ultraviolete - se consideră că expunerea îndelungată, fără
protecţie, contribuie la apariţia cataractei.
Retinopatiile solare sau chiar arsura maculară sunt afecţiuni grave care pot duce, în unele cazuri, la orbire şi sunt
rezultate ale expunerii fără protecţie la soare.
Practicanţii sporturilor de iarnă trebuie să se gândească şi la protejarea ochilor împotriva traumatismelor oculare directe
– leziuni nepenetrante/penetrante sau zonale, fracturi ale orbitei etc.
Cele mai importante caracteristici ale ochelarilor de soare sunt: protecţia faţă de razele UV, calitatea lentilei, adică să
ofere o imagine clară, nedistorsionată, rezistenţa lentilelor astfel încât în cazul unui accident să nu rănească şi, nu în
ultimul rând, aspectul.
Cred că cei mai periculoşi sunt ochelarii contrafăcuţi, deoarece purtătorul are falsa impresie că este protejat. De aceea,
marca de prestigiu este o garanţie a calităţii în cazul în care este demonstrată autenticitatea.
Există ochelari de soare cu lentile din policarbonat, care nu se sparg sau se sparg foarte greu şi cu o structură specială a
ramei, oferind protecţie la anumite şocuri.
Ochelarii cu lentile polarizate oferă o claritate foarte bună a imaginii, crescând contrastul. Lentilele fotocromice
(heliomate) se colorează funcţie de intensitatea soarelui.
Un aspect important îl reprezintă faptul că toate aceste tipuri de lentile pentru ochelarii de soare sunt disponibile şi
pentru purtătorii de dioptrii. Ochelarii de schi sau snowboard pe care se pot monta lentile cu dioptrii de orice fel arată
absolut la fel cu cei normali (fără dioptrii). Avantajele acestui tip de ochelari sunt clare, purtătorul beneficiind de o
vedere bună şi, nu în ultimul rând, de confortul şi protecţia oferită de aceştia.
Este bine să ne protejăm ochii, întotdeauna, cu ochelari de calitate, adaptaţi activităţilor desfăşurate.
+ http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Ochelarii-si-sezonul-rece.html

Mituri legate de ochi

E un articol din care s-ar putea de evidentiat citeva ginduri interesante

 Calculatorul afectează ochii -  Nu mai mult decât televizorul. Copilul  poate  să stea în faţa calculatorului, dar nu
mai mult de 2 ore continuu zilnic, ceea înseamnă că, dacă face pauze,  poate  să-şi desfăşoare activitatea.

 Părinţii  cu ochi albaştri nu pot avea copii cu ochi căprui - Fals. Deşi foarte rar, se poate  întâmpla şi invers, adică
din părinţi ambii cu ochi căprui pot  să apară copii cu ochi albaştri.

 Morcovul ajută vederea - Da, dar  şi alţi nutrienţi. O vedere bună se obţine numai dacă există o alimentaţie
echilibrată.

 Numai băieţii pot avea daltonism – Nu, şi fetele pot avea daltonism, dar, e drept, în proporţii mai mici, adică 8%
băieţii, faţă de 1% fetele.

 Copilul nu are voie  să încrucişeze ochii, pentru ca aşa rămâne - Deloc adevărat.
  Părinţii care poartă ochelari pot avea copii cu vedere slabă - Din păcate, există un pic de adevăr aici, adică toţi
părinţii care au o vedere slabă trebuie să ducă copilul la oftalmolog,  pentru a se  asigura că nu îi moşteneşte.

 Dacă stă aproape de  televizor  îşi  strică ochii - nu există  niciun  studiu ştiinţific care  să dovedească acest mit .

     Copiii au o focalizare mai bună decât adulţii şi, de aceea, pot să-şi şi lipească ochii pe hârtie  şi tot pot să citească.

Protecţia ochilor

     Există o mulţime de accidente nocive pentru ochi. Putem proteja ochii copilului, dându-i suplimente sau căutând  să-i
oferim o nutriţie adecvată.

  Sporturi  cu risc crescut pentru ochi:  pistol cu aer comprimat, pistol cu capse, scrimă, baseball, basketball,
lacrosse, arte marţiale full contact, paintball, sporturi cu rachete şi mingi (tenis, ping-pong), softball, squash.    

  Sporturi cu risc mediu pentru ochi: badminton, pescuit, fotbal, golf, tenis, volei

  Sporturi cu risc scăzut pentru ochi: biciclism, scufundări, arte marţiale noncontact, schi, înot, lupte.

  Sporturi fără risc: atletism şi gimnastică.

Ce este de făcut?

     Copiii trebuie să poarte cască sau ochelari speciali când practică un sport cu risc pentru ochi.

     Atenţie: Dacă copilul poartă ochelari de vedere nu înseamnă că este deja protejat şi nu-i mai trebuie ochelari pentru
sport; dimpotrivă, se vor procura ochelari speciali pentru orele de sport, adică cu lentile policarbonat.

     Badminton, basket, handbal, fotbal, tenis, ping-pong, softball, squash - necesită ochelari  asemănători cu cei de înot,
cu lentile din policarbonat.

     Scrimă, hokey, lacrosse - necesită cască specială.

     Înot - necesită ochelari de înot.

     Ochelarii de soare pentru copii, o necesitate nu un moft!

Concluzie

 Nu există un aliment care ajută vederea, ci un grup de alimente, care conţin vitaminele A, C, E, împreună cu zinc,
Omega 3 şi zeaxantină.

 Absorbţia grupei de vitamine creşte atunci când organismul primeşte  şi grăsime.

 Pentru a avea un aport normal de zinc ne trebuie proteine.

 Nu ajută dietele prea bogate în betacaroten, ci dimpotrivă, copilul ar trebui să consume cantităţi moderate de
morcov.

 Femeile însărcinate trebuie să folosească vitamina B12,  acid folic, dar şi Omega 3 şi alte vitamine în cantităţi
moderate.
 Oricare femeie  însărcinată trebuie să face  analiza pentru cmv, iar copiii unei mame care a avut infecţii cu cmv în
timpul sarcinii, trebuie să fie supravegheaţi şi pentru afecţiuni oftalmice, chiar dacă aparent nu prezintă
simptome, dar este seropozitiv.

 Medicul pediatru trebuie  să facă un minim control oftalmologic, însă nu este suficient. Cum părinţii sunt, de
fapt, mâna dreaptă a pediatrului, fiecare părinte trebuie  să-l anunţe dacă apar diferite modificări  sau dacă are
observaţii  în  privinţa vederii sau auzului  copilului.

 Dacă copilul  poartă  ochelari  nu trebuie să–i dea  jos când face sport, ci să poarte ochelari cu lentile de
policarbonat,  ca şi rame din policarbonat.

 Dacă copilul nu poartă ochelari, dar face sport, este de preferat să poarte o pereche de ochelari din
policarbonat.

 Sporturile pentru care trebuie să se poarte cască sau mască trebuie obligatoriu să fie practicate purtând acestea.

 Calculatorul  şi  televizorul  sunt  nocive din punctul de vedere al promovării unei vieţi  sedentare şi din punct de
vedere psihologic (obezitate), nu neapărat pentru ochi.

 Învăţaţi copilul  să aibă grijă de ochi, să-şi spele mâinile, să nu-şi frece ochii, când este obosit să facă o pauză  şi 
să  stea cu ochii închişi, să nu arunce obiecte spre cineva.

 Controlul copilului de către oftalmolog nu se face doar atunci când credeţi că copilul nu vede bine, ci periodic.

 Ochelarii de soare sau ochelarii de schi nu fac parte din garderobă, ci sunt o necesitate şi vara când lumina
soarelui  este  puternică, şi iarna când  zăpada tulbură ochii.

 Nu încercaţi spălarea  ochilor cu ceai, lapte sau alte  substanţe  decât cu ser fiziologic!