Unul dintre cei mai importanţi iniţiaţi ai secolului XX, dar şi printre cei mai puţin cunoscuţi, a fost

magul ceh numit Franz Bardon. Născut în

Opava, Cehoslovacia, pe data de 1 Decembrie 1909, Frantisek Bardon, cel mai mic dintre cei 13 copii, era un copil deosebit de dotat din punct de
vedere psihic, devenind în timp ghidul spiritual al tatălui său, Viktor.

Frabato, magicianul
Câte ceva despre viaţa sa putem găsi în biografia „Frabato magicianul”, tradusă şi la noi, editată în întregime de secretara sa personală şi
discipola Otti Vottavova, însă publicată cu numele său pe copertă. Spre deosebire de ceilalţi ocultişti contemporani cu el, Bardon nu a încercat
vreodată să creeze o aură de mister în jurul său. Deşi a făcut o adevărată carieră din reprezentaţiile sale publice, în care demonstra capacităţile
extraordinare de care orice om poate fi capabil, sub numele de scenă Frabato, el nu a încercat să înfăşoare capacităţile sale extraordinare într-o
aură de mister, ci insista asupra faptului că ele sunt accesibile oricui, dacă se dedică practicii hermetice. Era un om cu privire caldă, altruist şi
modest, tăcut şi selectiv, nimic dându-l de gol ca fiind un adevărat adept al artelor magice. Purta de obicei un pardesiu şi o pălărie, nici extrem de
elegant, însă nici pe de-a-ntregul demodat. Nu a susţinut niciodată că ar fi vreun sfânt sau iniţiat nemuritor (deşi cartea lui Vottavova încerca să
dovedească acest lucru), avea probleme de sănătate, în special obezitatea şi pancreatita îi cauzau probleme deosebite, a fost un soţ şi un tată
devotat şi nu s-a situat pe sine deasupra lumii în care trăia.

Cu ce capacităţi spirituale a fost înzestrat Franz Bardon?

Capacităţile sale variau de la hipnoza personală sau în grup, telepatie şi telekinezie, până la psihometrie avansată, detecţie, clarviziune şi
claraudiţie, fiind în acelaşi timp un vindecător autentic. Spre sfârşitul vieţii s-a ocupat de terapie în special, fie prin metode energetice, fie prin
leacuri alchimice sau din plante, cu rezultate deosebite.
Torturile la care a fost supus Franz Bardon
Bardon a fost disputat de multe grupuri de interese, lucru care a dus în final şi la arestările sale. În „Frabato magicianul” sunt descrise încercările
unei loje paramasonice axate pe magie neagră, numită FOGC (Ordinul Francmasonic al Centurionului Auriu), de a-l coopta în rândurile lor.
Elitele ocultismului negru german, dar şi serviciile de informaţii, îl considerau un adversar de temut, din moment ce refuza să fie aservit lor. A
fost deportat într-un lagăr de concentrare unde a îndurat torturi extreme, precum biciuri crunte sau disecţii pe viu, fără anestezie, evadând odată
cu bombardarea lagărului. Una dintre cauzele presupuse ale arestării sale finale, din 26 Martie 1958, ar fi fost implicarea sa în spionaj din partea
Vestului. De asemenea, după moartea sa, la doar câteva luni după arestare, fiul său Lumir îşi amintea că mai mulţi membri ai serviciilor secrete îi
spuneau că lucrase pentru KGB şi că era un om extrem de rău, fapt asupra căruia tatăl său îl avertizase.

Moartea lui Bardon este încă învăluită în mister, dar se pare că a cedat unei crize acute de pancreatită. Se pare că moartea şi-a provocat-o în
mod voluntar, deoarece cu trei zile înainte de trecerea sa în tărâmul de dincolo a rugat-o pe soţia sa Marie să-i aducă Speck, o mâncare locală din
slănină deosebit de grasă. Un vindecator de excepţie şi un bun cunoscător al medicinei, nu se poate să fi ignorat efectele grăsimii asupra
pancreatitei sale, o concentraţie de acel tip fiindu-i fatală în mod sigur. După trei zile de crampe intense, gardienii l-au mutat în departamentul
medical al închisorii, unde s-a şi stins din viaţă pe data de 10 iulie 1958

Frabato şi-a provoat singur moartea

Dacă într-adevăr şi-a provocat singur moartea pentru a scăpa de torturile la care era supus, acesta a făcut-o în cel mai discret mod posibil,
înrăutăţind mortal o condiţie precară a sănătăţii pe care deja o avea. Semnul de întrebare este autopsia sa, deoarece corpul său a fost reexeminat
după un timp, adică i s-au făcut două autopsii. Nici azi nu ştim de ce. Guvernul a confiscat toate licorile alchimice cu care îşi trata pacienţii, toate
cărţile rare de magie, uneltele magice, inelele şi talismanele, acestea negăsindu-şi niciodată drumul înapoi către moştenitorii săi. Bardon a lăsat
lumii o moştenire mult mai de preţ decât obiectele sale fizice, şi anume cărţile pe care le-a scris.

Cărţile şi învăţăturile lui Franz Bardon

Învăţătura hermetică pe care a avut-o de destăinuit omenirii a concentrat-o în numai trei cărţi: ”Iniţiere în Hermetism sau Calea Adevăratului
Adept”, ”Practica Evocaţiei Magice” şi ”Cheia Adevăratei Qabbale”. Acestea sunt monumente ale ocultismului şi magiei practice, care poartă
studentul prin 10 paşi de antrenament deosebit de bine gradat pentru realizarea celor mai deosebite lucruri, totul fiind explicat pe înţelesul tuturor
într-un limbaj accesibil. Spre deosebire de predecesorii lui, precum Papus, Levi sau Gauita, Bardon nu adună anecdote magice împreună cu
frânturi de adevăr esoteric, într-o manieră ascunsă şi ferită de exprimare. El explică şi pune pe masă toate cărţile pentru ca oricine să poată
înţelege şi practica ştiinţa esoterică, cu mult tact şi răbdare. Lucrările sale sunt fără precedent în istoria literaturii oculte. Numai în „Practica
Evocaţiei Magice” acesta listează numele, simbolurile şi descrierile a peste 600 de entităţi angelice cu care magul experimentat poate intra în
contact după ce a parcurs anumiţi paşi în pregătirea sa. Deşi puţin cunoscut, Bardon rămâne unul dintre pilonii ocultismului contemporan, poate
cel mai important autor al secolului nostru, însă publicul român îl cunoaşte doar din biografia sa tradusă cu ceva ani în urmă. Sperăm ca
Providenţa Divină, aşa cum o numea şi Bardon, să ne ajute în a-i aduce toate lucrările publicului doritor.  

Un articol de Mihai Vârtejaru

De aici: https://www.zenivers.ro/viata-lui-franz-bardon-magicianul-cu-abilitati-spirituale/