Structura personalității în conceptia psihanalistă

Descoperirea fundamentală a lui Freud o reprezintă rolul vieţii inconştiente în structura şi

dinamica personalităţii.
Freud a relevat structura personalităţii, care integrează trei instanţe aflate într-un
dinamism continuu generat de raporturile dintre ele şi de necesitatea adaptării la mediu.
Cele trei instanţe sunt:
· Sinele (Id),
· Eul (Ego),
· SupraEul (SuperEgo).
Sinele
Sinele conţine toate achiziţiile filogenetice şi reprezintă izvorul energiei instinctive a
individului. Instinctele vieţii şi cele ale morţii işi au locul la nivelul sinelui. Astfel,termenul de
libido(energia vitală) semnifică dorinţa generală de plăcere sau iubirea în general şi nu doar
iubirea sexuală, care rămane una din expresiile ei şi cea mai importantă. Libidoul este nucleul
Sinelui și se îndreaptă întotdeauna spre un obiect.
Energia vitală se îndreaptă spre:
 propriul nostru eu
 persoanele sau lucrurile din afara noastră
 lumea noastră interioară, a imaginaţiei, a gândirii interioare
In opoziţie cu instinctele vieţii sau libido (Eros - sexualitatea), există la nivelul Sinelui,
instinctele morţii(Thanatos - agresivitatea), porniri contrare vieţii, ce urmăresc negarea sau
distrugerea ei, şi reîntoarcerea spre fazele anterioare ale vieţii.
Instinctele morţii pot lua trei căi:
 impulsurile regresive sau tendinţa de reîntoarcere la fazele anterioare
 tendinţele de autodistrugere
 tendinţele agresive faţă de lumea din jur
Instinctele au fost definite de S. Freud ca fiind porniri sau impulsuri iraţionale şi
inconştiente, date la naștere, având caracter ereditar, pe care trebuie să le acceptăm şi să le
satisfacem. Ele nu cunosc şi nici nu se supun normelor morale sau juridice, singura lor orientare
este spre plăcere.

Ego sau Eul

Avand rol intermediar intre Sine şi Supraeu, Ego-ul trebuie să menţină echilibrul, să
concilieze, să armonizeze structuri aflate în etern conflict. Astfel, Eul va acţiona in direcţia:
· îmblânzirii pornirilor sălbatice ale Sinelui şi diminuării exigenţelor mult prea severe ale
SupraEului, prin negociere sau compromis,
· identificării situaţiei sociale în care acest compromis operează cel mai eficient, cel mai bine,
(este vorba de situaţia in care antagonismul dintre Sine şi SuperEgo este cel mai
redus);
· identificării momentului oportun pentru a da satisfacţie fie pornirilor Sinelui, fie imperativelor
SupraEului.
Eul funcţionează pe baza Principiului Realităţii având capacitatea de a gestiona sau
cenzura impulsurile provenite din Sine, astfel încât satisfacerea acestora să poată fi realizată în
conformitate cu anumite norme, reguli sau principii impuse de mediul extern. Este preocupat de
ceea ce este bine sau rău intr-o situaţie obiectivă şi nu este opozantul Sineului. Va încerca
întotdeauna să transforme experienţa in avantajul său.

SuperEgo sau SupraEul

SupraEul reprezintă normele sociale, mai ales cele morale, imprimate in psihicul nostru
din prima copilărie, inainte de formarea conştiinţei. De aceea, in mare parte, SuperEgoul este
inconştient. Normele sădite în el de către părinţi, familie şi alte persoane, devin forţe interioare
care ne dirijează acţiunile, deşi originea lor este exterioară.
Între pornirile Sinelui şi imperativele morale ale SupraEului există un conflict
permanent,întrucât principiul moralităţii, al datoriei care guvernează SupraEul este incompatibil
cu plăcerea ce apare prin gratificarea instinctelor. De aceea, satisfacerea pornirilor libidinale
trebuie canalizată prin tiparele sociale care sunt, in ultimă instanţă, destinate să asigure prin
domnia legii un anumit grad de satisfacere a pornirilor tuturor celorlalţi oameni.