Acţiunea apei de mare.

Relieful litoral

Mările şi oceanele ocupă circa 71% din suprafaţa Pământului. Acţiunea apei se exercită
doar la întâlnirea cu regiunile de uscat (țarm) şi pe o porţiune din platforma
litorală.
Litoralul este regiunea unde se manifestă activ influenţa mării; cuprinde o parte
din platforma litorală (până la o adâncime de mai mulţi metri), plaja (fâşie joasă cu nisip
sau pietriş), falezele (abrupturile stâncoase), deltele, lacurile litorale şi o
porţiune îngustă de uscat, unde se produc brize.
Acţiunea apei mărilor asupra ţărmului se realizează prin valuri, curenţi, maree
(flux şi reflux) etc.

Eroziunea marină şi retragerea falezei

Procesele prin care acţionează apa mării sunt:

• eroziunea (abraziunea) produsă prin izbirea falezelor, a stâncilor, de către
apa încărcată cu nisip şi pietriş;
• transportul spre larg, a materialelor erodate;
• acumularea de nisip, pietriş şi materie organică pe platforma litorală şi la
linia ţărmului, ceea ce conduce la extinderea plajei, la dezvoltarea submersă sau
emersă de cordoane de nisip care pot închide golfuri (rezultă lagune) şi gurile de vărsare ale
unor râuri mici (iau naştere lacuri de tip liman, de exemplu, Techirghiol,
Taşaul).

Tipuri de ţărm
În funcţie de înălţime, de rezultatele acţiunii proceselor ce au loc şi de
fizionomie, se disting:

Ţărm cu fiorduri
• ţărmuri inalte:
— cu fiorduri (Scandinavia, Scoţia, Labrador etc);
— cu riass; râurile au văi scurte şi înguste care se deschid spre mare sub forma unor pâlnii
Bretagne, Ţara Galilor etc.) în care se produce maree;
— cu canale; este specific regiunilor muntoase sau deluroase cutate, în care
văile şi depresiunile au devenit canale, golfuri (pe sinclinale), între care culmile au
rămas ca insule pe anticlinale (Dalmaţia);
• ţărmuri joase, rezultate din urma invadării de către mare a unor regiuni de
câmpie sau podiş ori prin retragerea ei pe platforma continentală.
— cu lagune şi limane — format prin închiderea mai multor golfuri şi guri de
vărsare ale unor pâraie de către cordoane de nisip (grinduri), construite de curenţi şi
valuri (nord-vestul Mării Negre);
— cu delte — dezvoltat la gurile de v rsare ale unor ă fluvii ce aduc cantităţi însemnate de
aluviuni; platforma continentală este situată la mică adâncime;
— cu estuare — apare mai ales în regiunile de câmpie sau podişuri joase
unde există fluvii importante, al căror curs inferior este afectat de maree. Producerea
acestora le transformă în uriaşe „pâlnii” în care, periodic (în medie la şase ore), apele
mării pătrund pe fluviu (flux) pe mai multe zeci sau sute de kilometri (maximum pe
Amazon, 1 600 km);
— cu mangrove — ţărm jos, afectat de maree în regiunile tropicale (Africa de
Est); se remarcă o adaptare specifică a vegetaţiei de ţărm, în funcţie de oscilaţiile
nivelului oceanului.
Amintiţi-vă:
• definiţia torenţilor;
• elementele componente ale unui torent;
• formarea unei terase;
• definiţia noţiunilor de: versanţi, cheie, defileu şi canion;
• formarea gheţii şi a gheţarului;
• definiţia noţiunilor: calotă glaciară, banchiză şi aisberg;
• definiţia noţiunilor: valuri, maree, curenţi;
• definiţia noţiunilor: ţărm, lagună, liman, deltă, estuar;
• tipurile de ţărm joase şi înalte.
Noţiuni noi:
fiord - golfuri adânc ramificate în interiorul uscatului ce au rezultat din
inundarea de către mare a unor văi glaciare adânci.
Evaluare
• Apa mărilor acţionează prin :
a) …………………
b) …………………
c) …………………
• Numiţi procesele prin care acţionează apa mării asupra ţărmului.
• Pe baza imaginilor de la “Eroziunea şi retragerea falezei” analizaţi modul de
retragere al falezei.
• Descrieţi pe scurt formarea ţărmului cu fiorduri.
• Caracterizaţi, pe baza hărţii din atlas,elementele specifice ţărmului Mării
Negre între gura braţului Chilia şi Vama Veche.