Baltagul - roman traditional

Baltagul este un roman traditional, scris de catre Mihail Sadoveanu, din perioada
interbelica, aparut in anul 1930, ilustrand formula romanului realist de observare sociala si
problematica morala. Opera este o creatie complexa cu caracter mitic si simbolic, un roman al
transhumantei in care se prezinta imaginea unei civilizatii pastorale.

Tema romanului este prezentata monografica a vietii muntenesti din Moldova,

inceputului secolului XX. Romanul este structurat pe 16 capitole, grupate in 3 parti:

Prima parte cuprinde primele 6 capitole ce prezinta asteptarea plina de neliniste si

presimtiri a Vitoriei, cu hotararea acesteia de a porni in cautarea sotului, dar si pregatirea
spirituala, purificatoare si practica, pentru marea calatorie in necunoscut.

A doua parte curpinde capitolele 7-13 si reprezinta cea mai ampla parte in care se
relateaza calatoria care reface traseul parcurs in toamna de Nechifor. In aceasta calatorie, Vitoria
il ia pe Gheorghita, fiul celor doi, iar cei doi reusesc sa afle adevarul gasind in final osemintele
lui Nechifor cu ajutorul cainelui Lupu in rapa de la Crucea Talienilor.

A treia parte contine punctul culminant si deznodamantul prezentat in capitolele 14-16,

cand se dezvaluie adevarul despre moartea lui Nechifor si se descrie infapturarea actului justitiar.

Subiectul romanului se desfasoara linear in ordinea cronologica in functie de momentele

subiectului.

In expozitiune, este prezentat cadrul desfasurarii actiunii, un sat de pe Malul Tarcaului,

toamna, si un protagonist, Vitoria Lipan, sotie de oier.

Intriga, apare chiar inainte ca moment initial al subiectului, supararea femeii in asteptarea
nelinistita a sotului.

Desfasurarea actiunii, urmareste faptele Vitoriei in absenta prelungita si nejustificata a lui

Nechifor. Femeia cere ajutor de la preot si de la vrajitoare, dar nu se lasa amagita de consolarile
niciunuia. Dupa ce depune o plangere la prefect despre dispartitia sotului ei, vinde piei si branza
pentru a-si procura banii necesari calatoriei spre Dorna pe urmele barbatului. O lasa pe Minodora
la manastire si pleaca cu Gheorghita spre locuri necunoscute. Trece prin localitati diferite,Borca,
unde da de o cumetrie, Cruci, unde intalneste un alai de nunta, si ajunge in final la Dorna unde
descopera din registrul de vanzari si cumparari, ca Nechifor platise 300 de oi, dar vanduse 100
unor ciobani care il insoteau. Coboara pe urmele celor 3 ciobani pana ajunge la Sabasa insa la
Suha afla ca nu s-au oprit decat 2 oieri gospodari din loc. Ambitioasa, femeia descopera intre
cele 2 localitati in rapa de la Crucea Talienilor, osemintele lui Nechifor, catre care-i conduce
cainele acestuia, regasit intamplator. Munteanca organizeaza dupa datina, si invita la praznic
cativa sateni, pe reprezentatii autoritatilor, dar si pe cei doi suspectati, Calistrat - Bogza si Cutui.

Punctul culiminant, incepe chiar la praznic, unde femeia reconstituie evenimentele din
noaptea crimei, Bogza incepand sa-si piarda cumpatul si sa-si marturiseasca fapta, lovit in final
cu Baltagul de catre Gheorghita si atacat de cainele Lupu, celalalt faptas, Ilie Cutui, fiind predat
autoritatilor si astfel vinovatii sunt pedepsiti.

Deznodamantul, reintoarce viata eroilor la starea de echilibru, Vitoria facand planuri de

cinstire a mortului la toate praznicele cerute de datina si de intoarcere acasa, pentru a duce mai
departe ceea ce incepuse.

In acest roman traditional, sunt prezente 2 conflicte: cel interior si cel exterior. Cel
interior este sugerat din primele pagini ale operei. Nechifor Lipan plecat din vara sa cumpere oi
de la Dorna, neintors nici pana la sfarsitul toamnei. Intarzierea nefireasca provoaca neliniste in
sufletul Vitoriei. Zbuciumul sufletesc se

intensifica, deoarece isi stie sotul pierit, pravalit in vreo rapa fara lumanare si fara slujba de
inmormantare. Cel exterior, ocupa un spatiu mai dedus, fiind plasat mai spre sfarsitul romanului.
Infruntarea dintre Gheorghita si ucigasului tatalui sau, este pregatita cu atentie de Vitoria care
duce un adevarat razboi psihologic pentru a-l face pe Bogza sa-si recunoasca fapta. Lovitura de
baltag a lui Gheorghita poate fi considerata replica fizica a aceleiasi pedepse aplicate moral
anterior in timpul praznicului.

Semnificatia titlului, este nominal, ce desemneaza o unealta, careia ii apartine

personajului principal. De-a lungul firului epic, baltagul este amintit de mai multe ori, ce se-
ntelege ca acesta este mai mult decat o unealta de munca. Este arma pusa in slujba, drept care nu
trebuie folosita in alte scopuri pana atunci si este elementul crimei savarsite.

Planurile narative sunt de 2 tipuri in acest roman: obiective si narative. Planul obiectiv
este prezentat monografic, o lume arhaica ce-si desfasoara viata in functie de legi si datini vechi.
Cel subiectiv, este reprezentat de zbuciumul sufletesc al Vitoriei ce-si asteapta nelinistita sotul,
neintelegand cauza intarzierii acestuia.