Traduccion

-Cum te-ai gândit la vărul meu? -a întrebat

Joaquín către Abel a doua zi după ce a avut-o
i-a prezentat și i-a propus, Helena, despre
portret, pe care ea l-a întâmpinat bucuroasă de satisfacție.
-Barbat, vrei adevarul?
-Adevărul întotdeauna, Abel; dacă ne spuneam reciproc
Întotdeauna adevărul, întregul adevăr, acesta ar fi
paradis.
-Da, și dacă toată lumea și-ar spune asta ...
- Ei bine, adevărul!
-Adevărul este că vărul tău și viitoarea iubită,
poate soție, Helena, mi se pare un păun ... adică un păun feminin ... Mă înțelegi ...
-Da inteleg.
-Ca nu știu să mă exprim bine decât cu el
Perie...
-Și ai de gând să pictezi păunul sau păunul
femeie, poate făcând roata, cu coada
plin de ochi, capul lui mic ...
-Pentru un model, excelent! Excelent, băiete!
Ce ochi! Ce gură! Gura aceea cărnoasă deja
timpul încruntat ... acei ochi care nu arată ...
gât! Și mai presus de toate ce ten de culoare! Daca tu nu
incomod ...
-Mă supăr?
-Vă spun că are o culoare ca cea indiană
curajos, sau mai bine, o fiară neîmblânzită. Există ceva în
cel mai bun simț, de panteră în ea. Și toate acestea
rece.
- Și atât de rece!
-Nimic, băiete, sper să-ți fac un portret
Grozav.
-Mie? Ar putea fi ea?
-Nu, portretul va fi pentru tine, deși al ei.
- Nu, nu asta, portretul va fi pentru ea!
-Bine, pentru amândoi. Cine știe ... poate cu el
ma alatur tie.
-Hai, da, de la un portretist te duci la ...
-Ce vrei tu, Joaquín, la celestino, atâta timp cât
că nu mai suferi așa. Mă doare să te văd din asta
cale.
Au început sesiunile de pictură, întâlnindu-le pe cele trei. Helena se cocoță pe scaun
solemn și rece, plin de dispreț, ca un
zeiță purtată de destin. "Pot vorbi?",
a întrebat-o în prima zi, iar Abel a răspuns: «Da,
poți vorbi și mișca; pentru mine este mai bine să vorbească și să se miște, pentru că așa
fizionomie ... Aceasta nu este fotografie și, de asemenea, nu
Vreau să facă o statuie ... »Și a vorbit,
a vorbit, dar mișcându-se puțin și studiind
poziţie. Despre ce vorbea? Nu știau. Pentru că unul și celălalt nu au făcut altceva decât să-l
devoreze cu
ochi; au văzut-o, nu au auzit-o vorbind.
Și ea a vorbit, a vorbit, să creadă în bine
educația să nu tacă și a vorbit rușinându-l pe Joaquín cât mai mult posibil.
-Cum te descurci cu clienții, verișoară? -a întrebat.
-Ti pasa atat de mult?
-Păi, nu ar trebui să-mi pese, omule, nu
Trebuie să-mi pese ...! Figurează-te ...
-Nu, nu cred.
-Interesandu-te la fel de mult ca esti interesat de mine, nu respect mai putin decat ma intereseaza
de tine. Și în plus, cine știe ...
-Cine știe ce
- Ei bine, încetează asta, îl întrerupse Abel. Nu
nu fac decât să-l certeze.
„Este firesc”, a spus Helena, „între rude ...
Și, de asemenea, spun că așa începe.
-Începe ce? Întrebă Joaquin.
-Ca vei ști, văr, că ai început.
-Ce voi face este să termin!
-Există mai multe modalități de a termina, verișoară.
-Și mai multe pentru a începe.
-Categoric. Ce, mă descompun cu asta
Flutur, Abel?
-Nu, nu, ci dimpotrivă. Această înflorire, ca
îl cheamă, dă mai multă expresie privirii și
gest. Dar...
Două zile mai târziu, Abel și Helena erau în tutelă;
Joaquín își dorise așa, în a treia zi
a ratat o sesiune.
- Să vedem cum merge, spuse Helena, ridicându-se pentru a merge să văd portretul.
-Ce zici?
-Nu înțeleg și, în plus, nu sunt cea mai bună persoană pentru a ști dacă seamănă sau nu cu mine.
-Ce? Nu ai oglindă? Nu te-ai uitat la tine
la?
-Da, dar ...
-Dar ce...?
-Ce stiu eu ...
-Nu ești destul de drăguță în oglinda asta?
-Nu fi prost.
-Păi, îl vom întreba pe Joaquín.
-Nu vorbi cu mine despre el, te rog. Ce plictiseala! -
-Păi, trebuie să vorbesc cu tine despre el.
~ Atunci plec ...
-Nu, și hei. Este foarte greșit ce faci cu băiatul acela.
-Ah! Dar acum vii să-l pledezi? Este
acest portret este o boală?
-Uite, Helena, nu este bine ca tu să fii așa, jucându-te cu vărul tău. E ceva, hai, ceva ...
-Da, insuportabil!
-Nu, este concentrat, trufaș înăuntru,
încăpățânat, plin de sine, dar bun, cinstit, inteligent, un viitor luminos îl așteaptă în carieră, te
iubește cu delir ...
- Ce se întâmplă dacă, în ciuda tuturor, nu-l iubesc?
-Bine, atunci trebuie să-l dezamăgești.
- Și puțin că l-am dezamăgit! M-am saturat
să-i spun că cred că este un băiat cuminte, dar
de aceea, pentru că pare un băiat bun,
un văr excelent -și nu vreau să fac o glumă-, de aceea nu îl vreau ca prieten cu ce
apoi vine.
-Bine, spune el ...
-Dacă ți-a spus altfel, nu ți-a spus asta
adevărat, Abel. Am de gând să-l concediez și
interzice-i să vorbească cu mine fiind ca mine
văr? Văr! Ce har!
-Nu te distra așa.
-Dacă nu pot ...
-Și bănuiește mai mult și insistă
crede că din moment ce nu vrei să-l iubești,
ești îndrăgostit în secret de altul ...
- Ți-a spus asta?
-Da, asta mi-a spus.
Helena și-a mușcat buza, s-a înroșit și
a tăcut o clipă.
- Da, asta mi-a spus, repetă Abel, sprijinindu-și mâna dreaptă pe piciorul care se sprijinea pe
pânză și privind fix Helena, parcă
dorind să ghicească semnificația unei caracteristici
a feței sale.
-Păi, dacă insiști ...
-Ce...?
-Ce va ajunge să mă facă să mă îndrăgostesc
de la altcineva ...
În acea după-amiază, Abel nu a mai pictat. Iar prietenii au ieșit.