Sunteți pe pagina 1din 2

PUNCŢIA PERICARDICĂ

Definiţie: constă din pătrunderea cu un ac în cavitatea pericardică, care se


transformă din spaţiu virtual în cavitate reală, prin acumularea sângelui sau lichidului de
transsudaţie.
Scop:
- explorator:
- constatarea prezenţei lichidului în cavitatea pericardică;
- recoltarea lichidului pentru examinare în vederea stabilirii naturii sale.
- terapeutic:
- evacuarea lichidului acumulat;
- introducerea substanţelor medicamentoase.
Indicaţii:
- pericardita, hemopericardul.
Locul puncţiei:
- spaţiul V intercostal stâng la 6 cm de marginea sternului în cazul puncţiei
exploratoare;
- spaţiul VI – VII la jumătatea distanţei dintre linia axilară anterioară şi cea
medioclaviculară stângă în cazul în care cantitatea de lichid este mare.
Execuţia puncţiei:
- se face de către medic.
Medicul:
- stabileşte locul puncţiei;
- efectuează anestezia;
- aşează câmpul sub locul puncţiei;
- execută puncţia;
- aspiră lichidul;
- retrage acul de puncţie.
Asistenta:
- pregăteşte radiografia pacientului;
- îşi spală mîinile, le dezinfectează;
- pregăteşte locul puncţiei, dezinfecţie tip III;
- serveşte seringa cu anestezic;
- serveşte mănuşile şi câmpul chirurgical;
- serveşte seringa cu acul de puncţie;
- dezinfectează locul puncţiei;
- preia seringa cu lichidul extras, pe care îl introduce în eprubete;
- dezinfectează locul puncţiei;
- aplică pansament steril, uscat, la locul puncţiei, fixat cu benzi de leucoplast
- aşază pacientul în decubit dorsal cu toracele uşor ridicat.
Accidente:
- pătrunderea acului în miocard;
- fenomene de insuficienţă cardiacă;
- infecţii ale mediastinului prin traversarea fundului de sac pleural, dacă
conţinutul pericardic este septic;
- şoc pericardic.