Sunteți pe pagina 1din 5

Asamblarea plaselor şi carcaselor din bare independente

Asamblarea armăturii în plase şi carcase se poate face prin două metode:


 prin legarea cu sârmă a barelor;
 prin sudarea barelor între ele.

IV.6.5.1 Asamblarea plaselor şi carcaselor prin legarea barelor cu sârmă

a) Legarea barelor cu sârmă – se face la încrucişarea armăturilor, utilizând câte două


fire de sârmă neagră Ø1÷1.5mm.
Există două moduri de legare a barelor:
Cu sârme simple – acestea fiind pregătite în prealabil pentru legat în mănunchiuri de
sârme scurte, îndoite în formă de U. Operaţiile executate la legare sunt:
 cele două sârme se introduc cu mâna sub încrucişare;
 sârmele introduse se răsucesc odată cu mâna;
 se procedează la încă o răsucire a sârmelor cu patentul.
Legăturile se pot executa cu noduri simple (fig. IV.31,a), dublu încrucişate (fig.
IV.31,b) sau cu noduri în formă de furcă (fig. IV.31,c).

Fig. IV.31: Tipuri de legături cu sârmă ale barelor.

Legarea barelor cu cleme şi agrafe cu ochiuri – se face în scopul măririi


productivităţii la legarea sârmelor, în locul patentului utilizându-se un dispozitiv cu cârlig
pentru răsucirea sârmei. Clema se execută în formă de U şi se introduce manual sub
încrucişare, capetele acesteia îndoindu-se ulterior pe ciocul dispozitivului de răsucit (fig.
IV.32). Prin rotirea dispozitivului, se realizează împletirea sârmei. Agrafa este o sârmă
cu ochiuri la capete, fiind confecţionată cu ajutorul unui dispozitiv special. Ea se
introduce sub încrucişare, apoi în cele două ochiuri se introduce ciocul dispozitivului de
răsucit şi prin rotirea acestuia se realizează împletirea sârmei.
Fig. IV.32: Legarea barelor cu cleme şi agrafe:
a)-Dispozitiv cu cârlig de răsucit; b)-legarea barelor cu cleme; c)-legarea barelor cu agrafe;d)-agrafă.
1-peste barele din oţel-beton se petrece o clemă în formă de U din STR; 2-pe ciocul dispozitivului se
îndoaie capetele clemei; 3-prin rotirea dispozitivului se realizează împletirea capetelor clemei.
Fig. IV.33: Dispozitive mecanice pentru legatul sârmei la armături:
a)-cu acţionare electrică (acumulatori); b)-cu acţionare pneumatică.
Pentru eficientizarea legării barelor, au apărut dispozitive mecanice de legat (fig.
IV.33), cu acţionare electică sau pneumatică. Productivitatea acestor dispozitive este
ridicată, ele fiind capabile să asigure un ritm de legare de cca. 1000 legături/oră.
Legarea barelor cu sârmă la încrucişări se face respectând următoarele reguli
generale:
 plasele din plăcile planşeelor şi din pereţii structurali (elemente de suprafaţă) vor
avea legate în mod obligatoriu pe tot conturul cel puţin două rânduri de noduri.
Pentru restul încrucişărilor din mijlocul reţelei, se admite legarea din două în două
noduri pe ambele direcţii (în şah);
 plasele plăcilor curbe subţiri vor avea legate în mod obligatoriu toate încrucişările;
 la grinzi şi stâlpi (elemente liniare), vor fi legate toate încrucişările barelor
longitudinale cu colţurile etrierilor sau cu ciocurile agrafelor. Restul încrucişărilor
barelor longitudinale cu porţiunile drepte ale etrierilor vor fi legate în şah (cel puţin
din două în două încrucişări);
 fretele, etrierii şi agrafele înclinate se vor lega de toate barele longitudinale cu care
se încrucişează.

b) Asamblarea plaselor – se face pe banc (în cazul plaselor de mici dimensiuni), sau
pe o platformă plană (curată) special amenajată, operaţiile tehnologice de
asamblare fiind:
 la nivelul mai multor bare longitudinale, se procedează la însemnarea cu cretă a
poziţiilor barelor transversale;
 însemnarea pe suprafaţa platformei (sau blatul bancului) a poziţiilor (din proiect) a
barelor longitudinale;
 aşezarea barelor longitudinale în dreptul marcajelor efectuate pe suprafaţa
platformei (sau blatul bancului);
 de la un capăt se vor aşeza şi lega în dreptul semnelor făcute cu cretă, barele
transversale ale reţelei.
Notă: în cazul confecţionării unui număr mare de plase de acelaşi tip, pentru simplificarea activităţii se pot
executa şabloane din lemn sau metal.

c) Asamblarea carcasei unui stâlp – se realizează în poziţie orizontală pe suporţi de


inventar (capre), operaţiile tehnologice de asamblare fiind (fig. IV.34):
 aşezarea suporţilor;
 aşezarea pe suporţi a barelor longitudinale;
 pe una dintre aceste bare se procedează la însemnarea cu creta a poziţiei din
proiect a etrierilor;
 introducerea etrierilor şi aşezarea lor la distanţele marcate cu creta;
 legarea etrierilor în colţuri de barele longitudinale marginale, iar în câmp de barele
longitudinale intermediare ale feţei respective;
 rotirea cu 180o a carcasei;
 legarea etrierilor de barele longitudinale de pe faţa opusă;
 legarea barelor longitudinale intermediare de pe celelalte două feţe (laterale) de
etrier.
Notă: carcasele stâlpilor cu armătura tip fretă, se asambleaza pe un tambur rotativ, barele longitudinale
fiind fixate într-un şablon special. Prin rotirea şablonului, freta se înfăşoară peste barele longitudinale (cu
pasul corespunzător), formându-se astfel carcasa.

d) Asamblarea carcasei unei grinzi – este asemănătoare cu cea de asamblare a


carcasei unui stâlp.
Notă: în funcţie de forma secţiuni transversale, carcasele pot fi:
- pătrate sau dreptunghiulare, în stâlpi, grinzi şi piloţi;
- circulare sau poligonale, la stâlpi şi piloţi;
- trapezoidale în radiere şi fundaţii;
- în formă de T, în grinzi prefabricate şi elemente de acoperiş.
Fig. IV.34: Etapele tehologice de asamblare a carcasei unui stâlp.
a)-aşezarea barelor longitudinale pe capre; b)-introducerea etrierilor şi legarea lor la poziţie;
c)-rotirea carcasei la 180°;d)-legarea barelor longitudinale de etrieri, pe faţa opusă.