Sunteți pe pagina 1din 3

IV.6.

4 Fasonarea armăturilor

IV.6.4.1. Generalităţi

Fasonarea armăturilor constă în prelucrarea acestora conform cotelor din proiect.


Operaţia presupune îndoirea barelor (tăiate la lungimea necesară) la unghiurile şi la
cotele precizate. Fasonarea poate fi realizată manual sau mecanizat.
Pentru a se putea începe fasonarea armăturilor, barele trebuie să fie drepte
(condiţie obţinută în urma operaţiei de îndreptare), respectiv să aibă suprafaţa curată.
Astfel, se va proceda la:
 îndepărtarea oricăror urme de impurităţi precum: pământ, uleiuri, vopsele, etc.;
 îndepărtarea ruginei neaderente, prin lovire uşoară cu ciocanul;
 îndepărtarea ruginei aderente prin frecare cu peria de sârmă.
Notă: după îndepărtarea ruginei, se va verifica obligatoriu dacă reducerea dimensiunilor secţiunii barei
depăşesc sau nu abaterile limită la diametru (tabel IV.5).
Tabelul IV.5
DIAMETRUL NOMINAL ABATEREA LIMITĂ
(mm) OB 37 PC 52, PC 60 PC 90
6 ±0.3 +0.3
±0.3
8 -0.5
10
12
14 +0.3
16 +0.3 -0.5
18 -0.5 +0.4
20 -0.5
22
25
+0.5 +0.5
28
-0.8 -0.8
32
36 ±0.8 +0.4
-0.75 ±0.8
40

În vederea începerii operaţiei de fasonare, la nivelul barelor îndreptate din oţel –


beton, se procedează la trasarea bucăţilor din care urmează a se confecţiona mărcile
de armătură (conform proiectului).
Trasarea reprezintă identificarea lungimii desfăşurate a barei care urmează a se
debita, aceasta făcându-se prin:
 măsurare manuală cu metrul sau cu şublerul pentru oţelul-beton îndreptat manual
(livrat în colaci);
 măsurare manuală cu metrul sau cu şublerul pentru barele care se vor debita cu
stanţa fixă;
 măsurarea cu limitatori de lungime pentru oţelul cu Ø<12 (mm) (debitat cu maşina
de îndreptat-debitat) şi pentru Ø 12 (mm) cu maşina mobilă de măsurat şi debitat
bare.
Îndoirea barelor înclinate, a barelor de trecere din stâlpi în grinzi (pe înălţimea
nodului) şi a celor trecute peste colţul unui cadru, se face după un arc de cerc, a cărui
rază va fi de cel puţin 10 d, iar la capete dacă au prevăzute ciocuri, acestea vor fi
executate conform detaliilor specificate în SR EN 1992 (fig. IV.19):
 pentru bare cu diametre d ≤ 16 (mm), realizate din oţel OB şi PC raza de curbură a
ciocurilor se ia R  2 d;
 pentru bare cu diametre d  18 (mm), realizate din oţel OB şi PC raza de curbură a
ciocurilor se ia R  3.5 d;
 pentru etrieri (realizaţi din oţel OB şi PC), raza de fasonare a conturului, respectiv a
ciocurilor se ia R  2 d, unde d este diametrul etrierului (fig. IV.20).
d≤16mm →R≥2d →D≥4d
D≥4d=4x10=40mm
lc=0,785(d+D)+5d=0,785x50+50=89,2mm≈90mm
L=L1+2lc=3,25+2x0,09=3,43m

d≥18mm →R≥3,5d →D≥7d


D≥7d=7x18=126mm
lc=1,57(d+D)+5d=1,57x144+5x18=316,1mm≈320mm
L=ΣLi+2lc=0,70+2x0,14+0,15+1,20+2x0,32=2,97m≈3,00m

Fig. IV.19: Razele de fasonare a armăturilor realizate din oţeluri netede şi cu profil
periodic. (În cazul oţelurilor de tip PC, ciocurile, dacă sunt prevăzute, se fasonează la un unghi de 90 o.
În cazul oţelurilor tip OB, ciocurile se fasonează numai la unghiuri de 180 o.)
Etrier grindă Φ8 OB37: Etrier stâlp Grupa A Φ8 PC52:
D≥4d=4x8=32mm D≥4d=4x8=32mm
lc=1,18D+max(5d; 50mm)=87,7mm≈90mm lc=1,18D+10d=117,7mm≈120mm
L=ΣLi+2lc=1,68≈1,70m L=ΣLi+2lc=2,04≈2,05m

Fig. IV.20: Fasonarea etrierilor pentru carcasele grinzilor şi stâlpilor.


Ancorajul se realizează prin ciocuri îndoite la 135 o sau la 180o în cazul etrierilor confecţionaţi din
oţel neted OB 37 şi numai la 135 o în cazul celor confecţionaţi din oţel cu profil periodic tip PC 52 sau PC
60. Pentru asigurarea unei bune ancorări a etrierilor cu rol de fretare a zonelor plastic potenţiale (stâlpi
sau bulbi de pereţi structurali), porţiunea dreaptă a ciocurilor etrierilor se consideră 10 d. În rest, porţiunea
dreaptă a ciocurilor etrierilor va avea lungimea de cel puţin 5 d sau 50 (mm).
Fasonarea ciocurilor şi îndoirea armăturilor se execută cu o mişcare lentă, fără
şocuri. În cazul utilizării maşinilor de îndoit (fasonare mecanizată) cu două viteze,
fasonarea barelor din oţeluri cu profil periodic va fi efectuată numai cu viteză mică.
Barele cu diametru mai mare de 25 (mm) se vor fasona numai la cald, după
încălzirea locală la forjă la o temperatură care să nu producă transformări periculoase în
structura oţelului. Se va evita utilizarea lămpii de benzină, aceasta depunând pe
suprafaţa armăturilor funingine care afectează în sens negativ aderenţa acestora cu
betonul.
Se recomandă ca fasonarea armăturilor din OB 37 să nu se facă la temperaturi
mai scăzute de -10°C, armăturile din PC 52 la temperaturi sub -5°C şi armăturile din PC
60 la temperaturi sub 0°C.
De asemenea, este indicat ca fasonarea să se efectueze numai în ateliere
centralizate, unde se pot asigura condiţii optime de lucru permanente şi folosirea unor
tehnologii de lucru avansate, ceea ce asigură şi o productivitate ridicată, respectiv o
calitate superioară a lucrărilor.