CUPRINS

Capitolul 1
Aparatul respirator pag. 3

Capitolul 2
Obstrucția pag. 5

2.1 Dezobstrucția căilor aeriene la adultul conștient pag. 5

2.2 Dezobstrucția căilor aeriene la adultul inconștient pag. 6

2.3 Dezobstrucția căilor aeriene la copii și nou-născuți pag. 7

2.4 Dezobstrucția căilor aeriene la copii conștienți pag. 8

2.5 Dezobstrucția căilor aeriene la copilul inconștient pag. 9

Capitolul 3
Ventilația artificială la pacienții cu traheostomie pag. 9

Capitolul 4
Managementul căilor aeriene la victimele găsite în mașina implicată în accident rutier pag. 10

Biliografie pag. 10
 Capitolul 1
Aparatul respirator

Prin aparat respirator se înțelege întreaga structură a corpului care contribuie la o respirație
normală, la realizarea schimburilor de gaze dintre organism și mediul extern.

Aparatul respirator introduce oxigen în corp și elimină gazul rezidual, dioxidul de carbon.
În plus la nivelul acestui aparat se percepe mirosul (partea superioară a cavității nazale) și se
realizează fonația-vorbirea (la nivelul laringelui, corzilor vocale).

Aparatul respirator este alcătuit din:

 căile aeriene-respiratorii prin care aerul pătrunde și iese din organism
 plămânii sunt organele la nivelul cărora are loc schimbul de gaze

Căile aeriene se împart în:

 căi aeriene superioare
 căi aeriene inferioare

Căile aeriene superioare sunt alcătuite din: cavitatea bucală, cavitatea nazală și faringe Căile
aeriene inferioare sunt alcătuite din: laringe, trahee și bronhii

Cavitatea nazală este primul segment al căilor respiratorii și este divizată de septul nazal în
două cavități numite fose. Fosele nazale sunt căptușite cu o mucoasă umedă, care are rolul de a
încălzi aerul. Tot aici se găsește mucusul, cu rol de a reține impuritățile din aer. Deci nasul are rolul
unui adevărat filtru.
Faringele este un organ comun pentru calea aeriană și digestivă (alimentară).

2 din 9
 Laringele este organul vorbirii, este format din mai multe cartilaje mobile, cel mai
mare fiind așezat în față ca o proeminență având forma unei cărți deschise, cunoscută și sub
denumirea de “ Mărul lui Adam”. în laringe se găsesc și două perechi de cute (pliuri) numite corzi
vocale, cele situate inferior au rolul în producerea sunetelor. La capătul superior al laringelui este o
valvă mică, ca o supapă, epiglota. Ea împiedică alimentele să pătrundă în laringe (căile respiratorii
inferioare).
Traheea continuă laringele, este situată în fața esofagului. Se ramifică la partea sa inferioară în
două ramuri care se numesc bronhii principale.
Bronhiile (bronșiile) sunt ultimele segmente ale căilor aeriene inferioare și fiecare din ele
pătrund în câte un plămân.
Plămânii
Sunt organe pereche așezate în cutia toracică și cuprind între ei inima. Plămânii sunt organe la
nivelul cărora au loc schimburile de gaze (oxigen și dioxid de carbon). Căile aeriene din interiorul
plămânilor se ramifică în căi mai înguste care se termină la capete cu saci mici de aer înconjurați de
vase de sânge subțiri.
Aerul pătrunde în plămâni prin căile respiratorii în urma contracției muschilor cutiei toracice
numiți mușchi respiratori. Acesta este actul inspirației. Apoi mușchii respiratori se relaxează și se
contractă mușchii expiratori, ca urmare o parte din aerul din plămâni se elimină. Acesta este procesul
expirației. Expirația este datorată elasticității cutiei toracice și nu contracției musculare.

Aerul este inhalat când diafragmul, un mușchi mare care este situat în partea de jos a cavității
toracice, se mișcă în jos și mușchii toracici se contractă pentru a crește capacitatea toracică. Aerul
este expirat când acești mușchi se relaxează, scăzând astfel capacitatea toracică. Sistemul respirator
funcționează ca un adevărat filtru, pentru impurități și în același timp încălzește aerul pe care-l
inspirăm.
Oxigenul (O2) din aerul inhalat trece prin pereții subțiri care separă sacii de aer de vasele de
sânge (membrana alveolo-capilară) și este absorbit în sânge. Dioxidul de carbon (CO 2) trece din
sânge prin aceeași pereți subțiri în sacii de aer și este expirat. Acest schimb de dioxid de carbon cu
oxigen are loc de 14 până la 16 ori pe minut, 24 de ore pe zi, fără nici un efort conștient. Sângele
transportă oxigenul inhalat spre toate părțile corpului prin intermediul sistemului circulator.
Inspirația și expirația se repetă cu un ritm de 14-18/minut în funcție de nevoile organismului.
Variază în funcție de vârstă și sex (este mai accelerată la copii și la femei).
Sugarii și copii au sistemul respirator oarecum diferit de cel al unui adult. Căile respiratorii ale
copiilor sunt mai mici și mai flexibile. Atunci când veți face o intervenție asupra respirației unui
copil, nu va fi necesar să folosiți la fel de multă forță ca în cazul unui adult datorită dimensiunilor lor
mai reduse.
Căile respiratorii ale copiilor pot fi mai ușor obstruate de obiecte străine, sugarii respiră doar
prin nas. De aceea, dacă nasul sugarilor se obstruează, ei vor prezenta semne de insuficiență
respiratorie.
Valori normale ale frecvenței respiratorii:
 Nou-născuți - 40/min

3 din 9
  Copii - 20-30/min
 Adulți - 14-18/min

Măsurarea frecvenței respirațiilor la pacientul conștient se face timp de un minut având mâna
așezată pe toracele pacientului, se numără expansiunile toracice fără ca pacientul să conștientizeze
acest lucru. La pacientul inconștient evaluarea respirației se face timp de 10 secunde (protocol BLS).

Capitolul 2
Obstrucția

Cea mai frecventă cauză de obstrucție a căilor aeriene este limba. Manevra de hiperextensie a
capului și ridicarea bărbiei poate duce la dezobstrucția căii aeriene. Dacă un corp străin blochează
calea aeriană, trebuie să folosim o altă tehnică pentru a o elibera. Resturile alimentare pot fi o altă
cauză de obstrucție, adulții pot inhala chiar bucăți mari de carne, copii pot inhala bomboane, alune,
etc. Mai pot introduce în gură diferite obiecte mai mici, jucării.
Tipuri de obstrucție
Obstrucția căilor aeriene poate fi parțială sau completă.
Semnele obstrucției
 în general apare în timpul meselor
 Victima își duce mâinile la gât semnele unei obstrucții ușoare:
Răspunsul la întrebarea “Vă înecați?”
 Victima vorbește și răspunde Da

Alte semne
 Victima vorbește, tușește, respiră semnele unei obstrucții severe:
Răspunsul la întrebarea “Vă înecați?”
 Victima nu vorbește
 Victima răspunde dând din cap
 Victima nu respiră
 Respirații șuierătoare
 Tentativele de a tuși rămân silențioase
 Victima poate fi inconștient

Obstrucția parțială, incompletă.

În obstrucția incompletă, parțială pacientul poate fi:
 Conștient, tușește eficient și prezintă respirație șuierătoare între accesele de tuse. Victima va
fi încurajată să tușească fără să se intervină într-un fel. Dacă nu reușește singur dezobstrucția,
se pregătește transportul ei la cea mai apropiată unitate medicală. Victima va fi monitorizată
în permanență pentru că obstrucția parțială poate devenii obstrucție totală în orice moment.
 Conștient, tușește ineficient, respirație șuierătoare, efort respirator vizibil, cianoză. Când nu
mai tușește victima va fi tratată ca și o obstrucție completă.
Obstrucția totală, completă
În obstrucția completă victima nu poate vorbi, tuși sau respira, este cianotică, transpirată și speriată,
în scurt timp (1-2 minute) va deveni inconștientă și dacă nu se va reuși dezobstrucția va muri.

2.1 Dezobstrucția căilor aeriene la adultul conștient

Obstrucția căilor aeriene înseamnă blocarea căilor aeriene superioare cu un bol alimentar sau
un corp străin. Victima se va sufoca. Obstrucția poate fi incompletă sau completă. Dacă victima este
conștientă va indica acest lucru prin semnul ’’universal’’ de detresă respiratorie, prinderea gâtului cu
o mână sau cu ambele mâini.

4 din 9
 În cazul obstrucției incomplete respirația este zgomotoasă, pacientul este aplecat în față și
încurajat să tușească. Dacă aceasta nu dă rezultate și obstrucția devine completă se aplică manevra
Heimlich.
Această manevră presupune apropierea de victimă din spate, cuprinderea pe sub brațe,
îndepărtarea picioarele şi efectuarea de lovituri interscapulare. După fiecare lovitură se observă dacă
a fost sau nu eliminat corpul străin. Dacă după 4-5 încercări nu se reușeşte dezobstrucția căilor
aeriene se așeză o mână la mijlocul distanței dintre ombilic și apendicele xifoid, cu cealaltă mâna se
prinde mâna încleștată și se fac mișcări bruște înăuntru și în sus, efectuând deci compresii
abdominale orientate spre diafragm, creeînd o presiune pozitivă crescută în căile aeriene, presiune
care să împingă corpul străin spre exterior.

2.2 Dezobstrucția căilor aeriene la adultul inconștient

Dacă victima devine inconștientă, întindeți-o pe pământ și începeți manevrele de resuscitare.

Etapele de parcurs în cazul asistării unui pacient inconștient cu obstrucția totală a căilor
aeriene
 Se verifică nivelul de conștiență a victimei adresândui-se întrebări simple de genul: Vă simțiți
bine? Se scutură ușor umerii pacientului. Dacă nu există nici un răspuns, victima este
inconștientă.
 Se așează victima culcată pe spate, decubit dorsal
 Se eliberează căile aeriene prin hiperextensia capului sau subluxația mandibulei.
 Se verifică dacă victima respiră. Dacă nu respiră se începeți manevrele de resusciatre
 Dacă se observă corpul străin în cavitatea bucală a victimei, se deschide gura victimei
prinzând cu o mână bărbia și cu degetul mare de la aceeași mână se pensează limba. Astfel
deschisă gura victimei se vede mai bună în cavitatea bucală a victimei şi se poate observa
eventual corpul străin, care cauzează obstrucția.
 Cu degetul arătător de la mâna cealaltă, se formează litera C și se încercă curățirea cavităţii
bucale.
 Se încercă din nou ventilația artificială.

5 din 9
Schema dezobstrucției căilor aeriene la adulți

2.3 Dezobstrucția căilor aeriene la copii și nou-născuți

Managementul dezobstrucției căilor aeriene la nou-născuți (vârsta sub un an) și sugari trebuie
să ia în considerare faptul că aceștia sunt foarte fragili. Dacă bebelușul plânge atunci obstrucția nu
este completă. Se asistă copilul până la preluarea lui de către un echipaj medical avansat. Se continuă
supravegherea fără a intreprinde alte manevre. Se întrebă persoana care a fost cu nou-născutul ce s-a
întâmplat atunci când au încetat respirațiile, poate a văzut când bebelușul a introdus un corp străin în
cavitatea bucală. Dacă nu observăm nici un semn al respirațiilor atunci vom suspecta o obstrucție
completă.
Diferențele din punct de vedere anatomic impun anumite modificări în acțiuni și anume
eliberarea căilor aeriene la copii și nou născuți nu se face prin hiperextensia capului, ci prin aducerea
capului în poziția neutră.
Etapele parcurse pentru dezobstrucția căilor aeriene la copii este identică cu cea parcursă la
adulți cu diferența că în momentul observării corpului străin în cavitatea bucală nu vom folosi
degetele pentru extragerea lui, ci o pensă sau orice alt instrument, care nu va reintroduce mai mult
corpul străin spre căile aeriene. Cea mai semnificativă diferență constă în faptul că la nou-născuți nu
se vor efectua compresiuni abdominale. Compresiunile abdominale pot cauza leziuni
intraabdominale, dar acest risc este foarte mare la copii foarte mici și la nou-născuți.
Atunci când un corp străin ajunge în căile aeriene, copii încep imediat să tușească. Tusea
poate fi de multe ori mai eficientă decât orice altă manevră. Dacă copilul nu mai tușește, obstrucția a
devenit totală, copii ajung să fie foarte rapid asfixiați.
Obstrucția căilor aeriene la copii și nou-născuți apar de obicei în timpul jocului, în timpul
mesei, evenimente când copii nu sunt singuri, pot fi rapid observați și se poate interveni imediat.
Semnele și simptomele obstrucției căilor aeriene apar imediat după obstrucție. Acestea sunt
tusea, dificultate în respirație, respirație șuierătoare. Semne similare apar și la alte boli cum ar fi
laringită, epiglotită, dar dacă apariția acestor semne apare în contextul servirii mesei, în timpul
jocului cu diferite obiecte și nu sunt însoțite de alte semne de boli, atunci vom acționa imediat.

Dacă copilul tușește nu este nevoie de alte intervenții. Trebuie încurajat să tușească și va fi
monitorizat, observat continuu.
Dacă copilul nu tușește eficient sau tusea lui devine ineficientă se determină nivelul de
6 din 9
conștiență al copilului și acționăm în consecință.

2.4 Dezobstrucția căilor aeriene la copii conștienți

Dacă copilul prezintă obstrucția căilor aeriene, dar este încă conștient și nu mai tușește sau
tusea nu mai este eficientă vom aplica cinci lovituri interscapulare. După fiecare lovitură se observă
dacă a fost sau nu eliminat corpul străin.
Dacă după cinci încercări nu s-a reușit dezobstrucția căilor aeriene apare diferența de acțiune
pentru copii și nou-născuți. La copii se vor efectua compresiuni abdominale, se așează o mână la
mijlocul distanței dintre ombilic și apendicele xifoid, cu cealaltă mâna se prinde mâna încleștată și se
fac mișcări bruște înăuntru și în sus, efectuând deci compresii abdominale orientate spre diafragm.
La nou-născuți vor fi efectuate compresiuni toracice.
Aceste manevre vor determina o presiune pozitivă crescută în căile aeriene, presiune care să
împingă corpul străin spre exterior.

Efectuarea loviturilor interscapulare la sugari (mai mici de un an) și nou-născuți:

Se i-a nou-născutul pe unul din antebrațe. Cu ajutorul celuilalt antebraț se așeză nou-născutul
cu fața în jos, cu capul mai jos decât restul trunchiului. Degetele arătător și mijlociu vor sprijinii
pomeții obrajilor, cu capul mai jos decât restul trunchiului, pentru a favoriza gravitația și a ușura
eliberarea corpului străin. Cu podul palmei libere se aplică cinci lovituri între omoplați
(interscapulare). După fiecare lovitură se observă dacă a fost sau nu eliminat corpul străin.

La copii peste un an, loviturile interscapulare vor fi mai eficiente dacă se așează copilul cu
capul mai jos decât restul trunchiului. Dacă acest lucru nu mai este posibil de realizat se efectuează
manevra ca și la adult.
Dacă aceste manevre nu au reușit eliberarea căilor aeriene, și copilul mai este conștient, se
trece la efectuarea compresiunilor toracice la nou-născuți și la compresiuni abdominale la copii.

Compresiunile toracice la nou-născuți:

Se așează nou-născutul pe antebraț așezând capul nou-născutului în palma. Capul trebuie să
fie mai jos decât restul trunchiului. Se identifică locul compresiei toracice, partea inferioara a
sternului, aproximativ un deget sub linia intermamelonară. Se efectuează compresiunile, similare cu
compresiunile din masajul cardiac extern, dar sunt mai ferme și mai lent executate.

Compresiunile abdominale la copii mai mari de un an se efectuează la fel ca la adult, doar

7 din 9
ca vor fi efectuate cu o singură mână și nu se folosește aceeași forță. Vor fi efectuate cinci asemenea
compresiuni.
Aceste manevre vor fie efectuate succesiv atâta timp cât copilul mai este conștient și corpul
străin nu a fost încă eliberat. Solicitați ajutorul echipei medicale avansate, dacă acest lucru nu a fost
încă efectuat.
Dacă corpul străin a fost eliberat, se supraveghează copilul și se transportă la o unitate
medicală.

2.5 Dezobstrucția căilor aeriene la copilul inconștient

Etapele care vor fi parcurse:

 Se verifică nivelul de conștiență a nou-născutului ciupindu-l ușor. Dacă nu răspunde prin nici
un gest sau nu plânge atunci este inconștient.
 Se așeză victima pe o suprafață dură
 Se eliberează căile aeriene și se verifică respirația. Eliberarea căilor aeriene la copii și nou
născuți nu se face prin hiperextensia capului, ci prin aducerea capului în poziția neutră. Dacă
se observă corpului străin în cavitatea bucală nu vom folosi degetele pentru extragerea lui, ci
o pensă sau orice alt instrument, care nu va reintroduce mai mult corpul străin spre căile
aeriene.
 Se verifică respirația prin văd, aud și simt
 Dacă se constată inexistența respirațiilor se vor efectua cinci ventilații gură la gură. După
fiecare ventilație vom urmări dacă toracele a fost destins sau nu. Dacă acest lucru nu se
întâmplă se reașează capul copilului în poziție neutră. Se încearcă din nou efectuarea a cinci
ventilații gură la gură, iar dacă nu obținem nici un răspuns (mișcare, respirație, tusă) începem
manevrele de resuscitare.

Capitolul 3
Ventilația artificială la pacienții cu traheostomie

Unii pacienți care au suferit diferite operații în urma căreia a fost extras total sau parțial
laringele au redirecționată calea aerieană superioară avînd deschiderea la nivelul gâtului prin
traheostomie. Ventilațiile artificiale la acești pacienți trebuie efectuate prin această ieșire.
Etapele care vor fi parcurse în cazul efectură ventilațiilor artificiale prin traheostomă:
 Se verifică existența unei traheostome
 Dacă victima are traheostomă, se menține capul și gâtul victimei în poziție neutră.
 Se curăță această ieșire de orice mucozițăți, secreții.
 Dacă victima nu respiră, se așeză gura direct asupra stomei și se efectuează ventilațiile
artificiale la fel cum s-ar efectua ventilațiile gură la gură. La marea majoritatea acestor
victime nu este necesară pensarea nasului și închiderea gurii
 Dacă nu se bservă distensia cutiei toracice, se încercă efectuarea ventilațiilor artificiale după
pensarea nasului și închiderea cavității bucale.

8 din 9
 Distensia gastrică
Distensia gastrică apare atunci când aerul nu pătrunde integral prin căile aeriene în plămâni ci
parțial prin esofag ajunge și în stomac. în acest caz ventilația nu este eficientă și crește riscul
vărsăturii. Pentru a evita distensia gastrică se efectuează ventilațiile artificiale încet (având o durată
de 1-2 secunde), atât cât să observăm distensia cutiei toracice. Prevenirea distensiei gastrice este
mult mai ușoară decât tratarea consecințelor distensiei.

Proteză dentară
Nu este necesară îndepărtarea protezei dentare bine fixate. Prezența dinților poate ușura
efectuarea ventilațiilor artificiale. în cazul în care se observă dislocarea protezei, ca urmare a unui
traumatism, se face îndepărtarea pentru a nu obtura calea aeriană.

Capitolul 4
Managementul căilor aeriene la victimele găsite în mașina implicată în accident rutier

Dacă victima inconștientă este întinsă pe podeaua mașinii se efectuează eliberarea căilor
aeriene prin manevra de subluxație a mandibulei.
Dacă victima se află în poziție șezândă, se face apropirea de ea din lateral. Se fixează capul
victimei cu ambele mâini, o mână fixează bărbia iar cealaltă mână susține ceafa. Indiferent de poziția
în care se găseşte pacientul traumatizat, aceasta va fi adus în poziția culcat pe spate, decubit dorsal,
cu capul în poziție neutră. Nu este permisă mișcarea capului. Capul și coloana cervicală vor fi
imobilizate.

Această manevră simplă este de cele mai multe ori suficientă să deschidem și să menținem libere
căile aeriene. Avantajele manevrei:
 Nu este necesară pătrunderea în autovehicul
 Se poat ușor monitoriza respirațiile și pulsul victimei
 Ajută la imobilizarea coloanei cervicale
 Deschide și menține libere căile aeriene

BIBLIOGRAFIE:
Prim ajutor calificat. – Bucureşti 2009, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Sănătăţii,
Raed Arafat, Vass Hajnal.

9 din 9