Cursul 6.

1. Compunerea de oscilatii perpendiculare de aceeasi pulsatie.

Avem un p.m. de masa m asupra caruia actioneaza:

Fx=-Kx
Fy=-Ky

Cu w=sqrt(k/m)

Fx -> x(t)=Acos(wt)
Fy ->y(t)-Bcos(wt-φ0)

Eliminam timpul => x/A=cos(int); φ/B=cos(wt)cosφ+αvn(wt)Svn φ0

 y/B=x/Acos φ0 + δvn φ0 sqrt(1-x2/A2)
 x2/A2+y2/B2-2xy/ABcos φ0 = sin2 φ0 (ecuatia unei elipse)

Oscilatie elitpic polarizata

Cazuri partiucalre ce depend de φ0
a) φ0 = 2 π z z apartine Z
x(t) si y(t) in concordanta de faza => traiectorie: dreapta ce trece prin ori;
y=B/A x (liniar polarizata)

b) φ0 = (2z+1) π ; z
x(t) si y(t) in antifaza => tot o dreapta; trece prin O
y= -B/A x (liniar polarizata)
c) daca φ0 = π/2 (2z+1) => ramane o elispa =>polarizata eliptic
 z par=> polarizata dreapata
 z impar=> polarizata stanga

2o perpendicular cand w diferite

Fx=-KxX-> wx=sqrt(Kx/m)
Fy=-KyY->wy=sqrt(Ky/m)
Avem
x(t)=Acos(wxt)
y(t)=Bcos(wyt- φ0)
conditie sa fie curba inchisa in 2A-2B
  acceasi perioada
x(t+T’)=x(t); wx->Tx
y(r+T’)=y(t); wy->Ty

T’=nxTx
T’=nyTy
Cu nx,ny apartine N
 wy/wx=nx/ny => figura rezultanta = desp. De wy/wx+ φ0

Curbe Lissajous

“aplicatia” considera ca x(t)-nefiinta

 compunerea => aflarea lui wy

Teorema Fourier
 o fct. Periodica= sumt fct. Armonice simple de amplitudini diferita’

 f(t)=f(t+T)
[f(t)=suma(de la n=0 la infinit) de [Ancos(nwt)+Bn υsin(nwt)]

A0=1/T ∫ f ( A ) dt <- media fct. Pe o perioda

0
 T

An=2/T ∫ f ( A ) cos ⁡( nwt)dt

0
T

Bn=2/T ∫ f ( A ) sin ⁡(nwt )dt

0

Unde w=2 π / T

Frecv. Minima υ=W/2 π : fimdamentala

υ n=n υ cu n aparatine N <- ARMONICE

Unde
ϕ (x,y,z,t)  functie de unda
Descrie spatio-temporal,
o perturbatie intr-un mediu dat

Sursa – produce perturbatia initiala

Mediu de probagare

Clasificare

a) Dupa natura perturbatiei (asc.)

- Elastice ( deformare mecanica , mediu elastic)
- Electromagnetice ( se probeaza in orice mediu)
- Unde termice ( cauzate de varietati de temperatura)
- Unde de Broglie ( micro particule in miscare)

b) Dupa natura matematica a marimii petrurbate (ϕ)

-scalare(ρ,β,T)
-vectoriale(E,B,r)

Longitudinal (dur.marimii perturbate cu directie de probagare)

x x+Δ

Transversale

Directia mas.pertrub.
Dr.de
deplasare

Lumina

Mediul de probagare

1. Omogen : toate propr.lui = ; indiferent de ( x,y,z)

2. Izotrop
3.Liniar ϕ : ϕ(x,y,z,t)=∑ ϕ(x,y,z,t)
a+b+c=(a+b+c)=a+2b+2c

3. Disparsiv : viteza de probagare a undei

= f ( caract.undei ) c≈3●108m/s

4. Conservativ : procesele ondulatorii sunt neversibile

Disipativ : absorbante
Mediu ideal : omogen , izotrop,linear, disparsiv , conservativ

Ecuatia undei de probagare in mediul ideal :

Surse  mici oscilatii

Unda plana - are aceleasi valori in orice punct dintr-un plan

2ϕ 2ϕ
= =0
2 y 2t

Suprafata de unda ( echifaza )

 Suprafata de pe care faza are aceasi valoare la t.dat
( locul geometric al pct. din spatiu in care faza undei are ac. valoare la
un t dat .)
 Supraf.de unda cea mai avansata
fata de obs.
= front de unda

Viteza de faza : viteza de deplasare a suprafetei de unda pe directia normalei

sale.
Curs 6 – unde2.
 Pulsatia undei ( frecventa unghiulara)
 Viteza de variatie a fazei
ω=dφ/dt(imprimata de sursa)
 k(vector de unda)
 Directia si sensul al normalei la suprafata echifaza
Modul: K=-2ϕ/2x= ω/v σ
 plana armonica: k=ω/v*uk=ω/v*ux
uk,x=versor(al directiei de deplasare)
 Amplitudinea : A=√ Ψ AΨ – complex conjugat
 Perioada
Ψ (x;t)=Ψ(x;t+T)
T=2∏/ω => Frecventa ν=1/T
 Lungimea de unda : periodicitatea spatiala
Ψ(x;t)=Ψ(x+λ;t)
λ=2πν/ω=νT
Deci putem spune ca λ=2π/k
 Intensitatea undei
IαA2; I=Ψ2Ψ
Caz particular I=A2
Unda sferica
 Sursa punctiforma
 Suprafata de unda: sfera
Vector de unda radical
Krvector=kr
A
Ψ(x;t)= R exp[i(ωt-kr+ϕ0)]
Ecuatia atemporala a undelor
σ2Ψ 1 σ2Ψ
= 2 putem spune Ψ(x;t)=f(x)exp(iωt)
σ x 2 v σ t2
f(t)->f – notatie
d 2 f ω2 d2 f 2
+ f=0 => +k f=0
d x2 v2 d x2
Admite solutie simultan crescator
f(x)=Asin(Kx)+Bcos(Kx)
=>A,B; pe langa conditiile intermediare avem nevoie de conditii la
limita (la frontiera), depinde de fiecare caz in parte.