Pădurile ecuatoriale se întâlnesc în regiunea ecuatorială, de o parte și de
alta a Ecuatorului (în medie până la 5° latitudine nordică și sudică) precum bazinul fluviului Congo, câmpia Amazonului, Nordul Australiei și insulele Filipine.
Acesteia îi sunt specifice: numărul mare de specii și genuri cu ritm rapid
de creștere; distribuția etajată a componentelor (arbori foarte înalți ce ajung pana la 50 m, cu dispoziție discontinuă, sub care se află arbori cu înalțime de 25-30 m care au o dezvoltare largă, arbori sub 10 m înalțime și arbuști, iar la bază un strat de mușchi, graminee, ciuperci, un număr ridicat de liane, alge, mușchi, ferigi, orhidee).
Speciile din pădurea ecuatoriala conlucrează adesea. Simbioza este o
relaţie în care două specii diferite se ajută una pe alta. De exemplu, unele plante oferă adăpost şi hrană furnicilor. În schimb, furnicile le protejează de alte insecte care ar vrea să se hrănească cu frunzele plantei.
Interactiile reciproce între plante si animale sunt o caracteristica a
padurilor ecuatoriale. Multe grupuri de animale, dar în special insectele si pasarile, polenizeaza copacii. Insectele primesc hrana din nectar si alte substante, si în schimb polenizeaza urmatoarele flori pe care le viziteaza.
Pădurea Ecuatorială tipică există pe soluri bine drenate și cu reacție
bazică. În locurile cu drenaj redus, ea capătă alte caracteristici, în funcție de durata intervalului de exces de apă. La latitudini mai mari (5° - 10°) se realizează trecerea de la pădurea tipic ecuatoriala (devine mai rară) la vegetația de savană.
Solurile ecuatoriale sunt diverse, de la soluri vulcanice la nisipuri, desi
jumatate din totalul zonei ecuatoriale este compusa din soluri rosii. Având soluri sarace în minerale plantele din padurea ecuatoriala pot captura mineralele retragându-le în tulpina, acumulându-le din apa de ploaie în muschi si pe trunchi si ducându-le la radacina înainte de a fi consumate. Acest lucru este realizat cu ajutorul unor ciuperci care absorb minerale. Aceste asocieri simbolice poarta numele de simbioze; ciupercile aprovizioneaza copacii cu minerale si acestia furnizaeza energie ciupercilor.
Între arborii cu valoare economică deosebită sunt: în Brazilia - arborele de
cauciuc, arborele de cacao, palmierul de fibre textile, palmierul de vin; în Africa - acaju, abanosul, palisandrul, palmierul de ulei; în Asia de SE - mango, arborele de scorțișoară, palmierul de zahar, bananieri, bambusi. Unele suprafețe ale pădurii ecuatoriale ( mai ales în Asia de Sud-Est) au fost defrișate, locul lor fiind luat de culturile de orez, bananieri etc.