CURSUL 4: FORME BILINIARE

1. Forme biliniare

Definiţia 1.1. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul comutativ k. O funcţie

F : V → k se numeşte formă liniară dacă este o funcţie liniară, adică F (αx +
βy) = αF (x) + βF (y) pentru orice scalari α, β ∈ k şi orice vectori x, y ∈ V .

Dacă vom considera W = k şi ı̂l privim ca un spaţiu vectorial peste k, atunci
observăm că orice formă liniară este transformare liniară.
Rb
Exemplul 1.2. Fie V = C([a, b]) şi F : V → R, F (f ) = a f (x)dx. Folosind
proprietăţile integralei definite, se verifică uşor că F este formă liniară.

Definiţia 1.3. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul comutativ k. O funcţie

f : V × V → k se numeşte formă biliniară dacă sunt ı̂ndeplinite următoarele
condiţii:

(i) F (αx+βy, z) = αf (x, z)+βf (y, z) pentru orice α, β ∈ k şi orice x, y, z ∈

V;
(ii) f (x, αy + βz) = αf (x, y) + βf (x, z) pentru orice α, β ∈ k şi orice x, y, z ∈
V.

Exemplul 1.4. Funcţia f : R × R → R definită prin f (x, y) = xy este formă

biliniară. Într-adevăr, dacă considerăm α, β ∈ R şi x, y, z ∈ R, atunci

f (αx + βy, z) = (αx + βy)z = α(xz) + β(yz) = αf (x, z) + βf (y, z)

şi
f (x, αy + βz) = x(αy + βz) = α(xy) + β(xz) = αf (x, y) + βf (x, z).

Exemplul 1.5. Analog se poate demonstra că funcţia f : R × R → R definită

prin f (x, y) = λxy este formă biliniară, pentru orice λ ∈ R.

Exemplul 1.6. Orice produs scalar este formă biliniară.

1
2 FORME BILINIARE
Exemplul 1.7. Fie f : R2 × R2 → R definită prin f (x, y) = x1 y1 + 3x1 y2 + x2 y1 ,
unde x = (x1 , x2 ) şi y = (y1 , y2 ). Funcţia f este formă biliniară. Într-adevăr, fie
α, β ∈ R şi x, y, z ∈ R2 . Atunci

αx + βy = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 )

şi
f (αx + βy, z) = (αx1 + βy1 )z1 + 3(αx1 + βy1 )z2 + (αx2 + βy2 )z1 =

= α(x1 z1 + 3x1 z2 + x2 z1 ) + β(y1 z1 + 3y1 z2 + y2 z1 ) = αf (x, z) + βf (y, z).

Analog se demonstrează şi

f (x, αy + βz) = x(αy + βz) = αf (x, y) + βf (x, z).

Definiţia 1.8. O formă biliniară f : V × V → k se numeşte simetrică dacă

f (x, y) = f (y, x) pentru orice x, y ∈ V .

Exemplul 1.9. Având ı̂n vedere definiţia, produsul scalar este formă biliniară
simetrică.

Exemplul 1.10. Forma biliniară f : R2 × R2 → R definită prin f (x, y) =

x1 y2 + x2 y1 este simetrică. Într-adevăr, se observă că

f (y, x) = y1 x2 + y2 x1 = x1 y2 + x2 y1 = f (x, y).

Definiţia 1.11. O formă biliniară f : V × V → k se numeşte antisimetrică

dacă f (x, y) = −f (y, x) pentru orice x, y ∈ V .

Exemplul 1.12. Forma biliniară f : R2 × R2 → R definită prin f (x, y) =

x1 y2 − x2 y1 este antisimetrică. Într-adevăr, se observă că

f (y, x) = y1 x2 − y2 x1 = −(x1 y2 − x2 y1 ) = −f (x, y).

Există forme biliniare care nu sunt nici simetrice, nici antisimetrice.

Exemplul 1.13. Forma biliniară f : R2 × R2 → R definită prin f (x, y) =

x1 y2 + 2x2 y1 nu este nici simetrică, nici antisimetrică. Într-adevăr, se observă că
f (y, x) = y1 x2 + 2y2 x1 şi că f (y, x) 6= f (x, y) şi f (y, x) 6= −f (x, y).

Anda Olteanu- ANMB

FORME BILINIARE 3

Pentru orice matrice pătratică A ∈ Mn (R) putem construi forma biliniară

f : Rn × Rn → R prin f (x, y) = xt Ay. Se verifică uşor ca această funcţie este
formă biliniară. Dacă α, β ∈ R şi x, y, z ∈ Rn , atunci
f (αx + βy, z) = (αx + βy)t Az = (αxt + βyt )Az =
= α(xt Az) + β(yt Az) = αf (x, z) + βf (y, z).
Analog se demonstrează şi că f (x, αy + βz) = αf (x, y) + βf (x, z).
 
1 2 0
Exemplul 1.14. Fie A = 0 1 2. Considerăm funcţia f : R3 × R3 → R
 

3 1 0

 
  1 2 0 y1
t
f (x, y) = x Ay = x1 x2 x3 0 1 2 y2  =
  

3 1 0 y3
 
  y1
= x1 + 3x3 2x1 + x2 + x3 2x2 y2  =
 

y3
= x1 y1 + 3x3 y1 + 2x1 y2 + x2 y2 + x3 y2 + 2x2 y3 .

2. Matricea asociată unei forme biliniare

Oricărei forme biliniare i se poate asocia o matrice. Fie V un k-spaţiu vectorial

şi B ={v1 , . . . , vn } obază ı̂n V . Fie f : V × V → k o formă biliniară. Atunci
a11 · · · a1n
 . .. 
..
AB =   , unde aij = f (vi , vj ) pentru orice 1 ≤ i, j ≤ n se numeşte
. 
an1 · · · ann
matricea formei biliniare f ı̂n baza B.

Exemplul 2.1. Fie f : R2 × R2 → R, f (x, y) = x1 y1 + 2x1 y2 + 3x2 y1 + 4x2 y2 .

Fie bazele B = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} şi B1 = {v1 = (3, 1), v2 = (1, 1)}.
Determinăm matricele formei biliniare f ı̂n bazele ! B şi B1 .
a11 a12
Matricea lui f ı̂n baza B este AB = , unde a11 = f (e1 , e1 ) = 1,
a21 a22
a12 = f (e1 , e!2 ) = 2, a21 = f (e2 , e1 ) = 3 şi a22 = f (e2 , e2 ) = 4. Prin urmare
1 2
AB = .
3 4

Anda Olteanu- ANMB

4 FORME BILINIARE
!
a011 a012
Matricea lui f ı̂n baza B1 este AB1 = , unde a011 = f (v1 , v1 ) = 28,
a021 a022
= 16, a021 = f (v2 , v1 ) = 18 şi a022 = f (v2 , v2 ) = 10. Prin urmare
a012 = f (v1 , v2 ) !
28 16
AB1 = .
18 10
R1
Exemplul 2.2. Fie f : P2 × P2 → R, f (p, q) = 0 p(x)q(x)dx. Fie baza canonică
B = {1, x, x2 }. Determinăm matricea formei
 biliniare 
f ı̂n baza B,
a11 a12 a13
Matricea lui f ı̂n baza B este AB = a21 a22 a23 , unde
 

a31 a32 a33

Z 1
a11 = f (1, 1) = 1 · 1dx = 1,
0
Z 1
1
a12 = f (1, x) = 1 · xdx = = f (x, 1) = a21 ,
0 2
Z 1
1
a13 = f (1, x2 ) = 1 · x2 dx = = f (x2 , 1) = a31 ,
0 3
Z 1
1
a22 = f (x, x) = x · xdx = ,
0 3
Z 1
1
a23 = f (x, x2 ) = x · x2 dx = = f (x2 , x) = a32 ,
0 4
Z 1
2 2 1
a33 = f (x , x ) = x2 · x2 dx = .
0 5
 1 1
1 2 3
1 1 1
Prin urmare AB =  2 3 4 .
1 1 1
3 4 5

Teorema 2.3. Fie V un k-spaţiu vectorial şi B = {v1 , . . . , vn } o bază ı̂n V .

Pentru orice matrice A ∈ Mn (R) există o unică formă biliniară f : V × V → k
astfel ı̂ncât f (vi , vj ) = aij pentru orice 1 ≤ i, j ≤ n.

Demonstraţie. 

Definiţia 2.4. Spunem că o formă biliniară f : V ×V → k este pozitiv definită

dacă f (x, x) > 0 pentru orice x 6= 0. Spunem că o matrice A ∈ Mn (R) este
pozitiv definită dacă xt Ax > 0 pentru orice x 6= 0.

Anda Olteanu- ANMB

FORME BILINIARE 5

Exemplul 2.5. Orice produs scalar este formă biliniară pozitiv definită.

Exemplul 2.6. Fie f : R2 × R2 → R, f (x, y) = x1 y1 − 2x1 y2 − 2x2 y1 + 5x2 y2 .

Forma biliniară f este pozitiv definită. Într-adevăr,

f (x, x) = x21 − 4x1 x2 + 5x22 = x21 − 4x1 x2 + 4x22 + x22 = (x1 − 2x2 )2 + x22 ≥ 0.

Presupunem că f (x, x) = 0, deci (x1 −2x2 )2 +x22 = 0 ceea ce implică x1 = x2 = 0,

deci x = 0.

Nu orice formă biliniară este pozitiv definită.

Exemplul 2.7. Fie f : R2 × R2 → R, f (x, y) = x1 y2 + x2 y1 . Dacă alegem

x = (1, −1) obţinem f (x, x) = −2 < 0, ceea ce ı̂nseamnă că f nu este pozitiv
definită.

3. Forme biliniare simetrice

O matrice pătratică A ∈ Mn (R), A = (aij )i,j este simetrică dacă aij = aji
pentru orice i 6= j. Echivalent, o matrice este simetrică dacă A = At .

Propoziţia 3.1. O formă biliniară este simetrică dacă şi numai dacă matricea
formei biliniare relativ la o bază este simetrică.

Demonstraţie. Fie f : V × V → R o formă biliniară. Fie B o bază ı̂n V şi

AB matricea formei biliniare f ı̂n baza B. Deoarece f este simetrică, avem
f (x, y) = f (y, x) pentru orice x, y ∈ V . Atunci xt Ay = yt Ax. Dar yt Ax ∈ R,
deci yt Ax = (yt Ax)t . Asta ı̂nseamnă că xt Ay = (yt Ax)t = xt At y şi A = At .
Presupunem că există o bază B ı̂n V relativ la care matricea este simetrică.
Atunci
f (x, y) = xt Ay = (xt Ay)t = yt Ax = f (y, x),

deoarece xt Ay ∈ R. 

Teorema 3.2. Fie A ∈ Mn (R) o matrice simetrică. Atunci valorile proprii ale
matricei A sunt reale, iar vectorii proprii corespunzători valorilor proprii distincte
sunt ortogonali.

Definiţia 3.3. O matrice A se numeşte ortogonală dacă At A = In .

Anda Olteanu- ANMB

6 FORME BILINIARE
!
cos θ − sin θ
Exemplul 3.4. Fie A = . Deoarece
sin θ cos θ
! !
cos θ sin θ cos θ − sin θ
At A = =
− sin θ cos θ sin θ cos θ
! !
cos2 θ + sin2 θ 0 1 0
= =
0 cos2 θ + sin2 θ 0 1
matricea A este ortogonală. Din punct de vedere geometric, ea reprezintă o
rotaţie ı̂n plan de unghi θ.

Observaţia 3.5. Dacă A este o matrice ortogonală, atunci A este inversabilă şi
A−1 = At .

Propoziţia 3.6. Coloanele unei matrice ortogonale A ∈ Mn (R) formează o bază

ortogonală ı̂n Rn .

Propoziţia 3.7. Produsul a două matrice ortogonale este o matrice ortogonală.

Demonstraţie. Fie A, B ∈ Mn (R) două matrice ortogonale. Trebuie să de-

monstrăm că (AB)t (AB) = In . Dar (AB)t (AB) = B t At AB = In deoarece
At A = In şi B t B = In , A şi B fiind ortogonale. 

Teorema 3.8. Orice matrice reală simetrică este diagonalizabilă. Mai mult,
există o matrice ortogonală P astfel ı̂ncât A = P DP t .
 
2 1 1
Exemplul 3.9. Fie matricea simetrică A = 1 2 1. Polinomul caracteristic
 

1 1 2
este
 
2 − λ 1 1 

PA (λ) = det(A − λI3 ) =  1 2−λ 1  = −λ3 + 6λ2 − 9λ + 4.
 
 
 1 1 2 − λ
Rădăcinile acestui polinom sunt λ1 = 1 şi λ2 = 2. Avem PA (λ) = −(λ−1)2 (λ−4),
deci multiplicităţile algebrice ale valorilor proprii sunt µa (1) = 2 şi µa (4) = 1,
Pentru λ 1 = 1 determinăm  proprii rezolvând ecuaţia (A − λ1 I3 )x = 0,
   vectorii
1 1 1 x1 0
echivalent 1 1 1 x2  = 0. Prin urmare obţinem x1 + x2 + x3 = 0
    

1 1 1 x3 0

Anda Olteanu- ANMB

FORME BILINIARE 7

şi, notând x2 = α, x3 = β, avem x1 = −α − β. Atunci subspaţiul propriu

corespunzător este

S1 = {(−α − β, α, β) : α, β ∈ R} = {α(−1, 1, 0) + β(−1, 0, 1) : α, β ∈ R}.

Prin urmare {v1 = (−1, 1, 0), v2 = (−1, 0, 1)} formează bază ı̂n S1 şi µg (1) =
dim(S1 ) = 2.
Pentru λ1 = 4 determinăm
 vectorii
   rezolvând ecuaţia (A − λ2 I3 )x = 0,
proprii
−2 1 1 x1 0
echivalent  1 −2 1  x2  = 0. Prin urmare, obţinem sistemul
    

1 1 −2 x3 0

−2x1 + x2 + x3 = 0



x1 − 2x2 + x3 = 0 .


x1 + x2 − 2x3 = 0


Rezolvăm acest sistem:

   2L2 + L1      
−2 1 1 0 −2 1 1 0 −2 1 1 0
  2L3 + L1    L3 + L2 
  
 1 −2 1  0 ⇐⇒  0 −3 3  0 ⇐⇒  0 −3 3  0
  
  
1 1 −2 0 0 3 −3 0 0 0 0 0

Prin urmare, renotând necunoscuta secundară x3 = α ∈ R, sistemul devine


−2x + x = −α
1 2
−3x2 = −3α

cu soluţia x1 = x2 = α. Deci vectorii proprii corespunzători valorii proprii

λ2 = 4 sunt de forma x = (α, α, α), unde α ∈ R. Atunci subspaţiul propriu
corespunzător este

S4 = {(α, α, α) : α ∈ R} = {α(1, 1, 1) : α ∈ R}.

Prin urmare {v3 = (1, 1, 1)} formează bază ı̂n S4 şi µg (4)= dim(S
4 ) = 1.
1 0 0
Se observă că matricea A este diagonalizabilă şi D = 0 1 0. Observăm
 

0 0 0
că v1 ⊥ v3 şi v2 ⊥ v3 , dar v1 şi v2 nu sunt ortogonali deoarece hv1 , v2 i = 1.
Pentru a ortogonaliza {v1 , v2 } aplicăm procedeul Gram-Schmidt.

Anda Olteanu- ANMB

8 FORME BILINIARE

Fie w1 = v1 = (−1, 1, 0). Construim

 
hv2 , w1 i 1 1
w2 = v 2 − w1 = − ,− ,1
hw1 , w1 i 2 2
deoarece hw1 , w1 i = 2 şi hv2 , w1 i = 1. Alegem w20 = 2w2 = (−1, −1, 2).
Ortonormăm baza {w1 , w20 , v3 }. Obţinem
 
w1 1 1
u1 = = − √ , 0, √ ,
kw1 k 2 2
w20
 
1 1 2
u2 = = −√ , −√ , √ ,
kw20 k 6 6 6
 
v3 1 1 1
u3 = = √ ,√ ,√ .
kv3 k 3 3 3
Prin urmare, matricea căutată este
 1
− √2 − √16 √13


P = 0 − √16 √13  .
 
√1 √2 √1
2 6 3

Anda Olteanu- ANMB