Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Forme pătratice
2 2 4
4 2 2 x1
t
Q(x) = x Ax = x1 x2 x3 · 2 4 2 · x2 =
2 2 4 x3
x1
= 4x1 + 2x2 + 2x3 2x1 + 4x2 + 2x3 2x1 + 2x2 + 4x3 · x2 =
x3
= 2x21 + 2x1 x2 + 2x1 x3 + 2x1 x2 + 4x22 + 2x2 x3 + 2x1 x3 + 2x2 x3 + 4x23 =
1
2 FORME PĂTRATICE
Dacă Q : V → k este o formă pătratică, atunci putem determina forma biliniară
simetrică f : V × V → k care are proprietatea că f (x, x) = Q(x). Într-adevăr,
avem
Prin urmare
1
f (x, y) = [Q(x + y) − Q(x) − Q(y)].
2
Forma biliniară astfel obţinută se numeşte forma polară sau forma dedublată
a formei pătratice Q.
În cazul ı̂n care forma pătratică este definită pe Rn , forma biliniară sime-
trică poate fi obţinută prin dedublare, deci făcând următoarele ı̂nlocuiri ı̂n forma
pătratică:
x2i xi y i , 1 ≤ i ≤ n
şi
xi y j + xj y i
xi xj , 1 ≤ i < j ≤ n.
2
Exemplul 1.5. Fie forma pătratică Q : R3 → R, Q(x) = x21 + 2x22 − 4x1 x3 , unde
x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 . Atunci
x1 y3 + x3 y1
f (x, y) = x1 y1 + 2x2 y2 − 4 =
2
Având ı̂n vedere că orice formă pătratică provine dintr-o formă biliniară simet-
rică, putem considera matricea asociată unei forme pătratice ı̂ntr-o bază. Aceasta
coincide cu matricea corespunzătoare formei polare ı̂n acea bază. Dacă vom con-
sidera Q : Rn → R şi baza canonică, se poate evita trecerea prin forma polară,
ţinându-se cont de definiţia formei pătratice. Matricea ı̂n baza canonică se poate
scrie direct astfel: elementele aii sunt coeficienţii lui x2i ı̂n forma pătratică, iar
aij , cu i 6= j sunt jumăte din coeficienţii lui xi xj .
Având ı̂n veder că, pentru forma pătratică Q : R3 → R, Q(x) = x21 + 2x+ 2
2 3x3 ,
matricea asociată este
1 0 0
A = 0 2 0 ,
0 0 3
deci este diagonală, are sens să vorbim despre forma (expresia) canonică a
unei forme pătratice ca fiind forma ı̂n care matricea este diagonală. Matricea
asociată unei forme biliniare este simetrică, prin urmare este diagonalizabilă. Ne
putem ı̂ntreba dacă, diagonalizând matricea asociată formei pătratice obţinem
expresia canonică a formei pătratice considerate.
−3 2 3
−3 2 2 x3 0
L2 + 3L1
1 −3 −3 0 1 −3 −3 0 1 −3 −3 0
L3 + 3L1 L3 − L2
−3 2 2 0 ⇐⇒ 0 −7 −7 0 ⇐⇒ 0 −7 −7 0 .
−3 2 2 0 0 −7 −7 0 0 0 0 0
−3 2 4 x3 0
L2 + L1
3 −3 −3 0 3 −3 −3 0 3 −3 −3 0
L3 + L1 L3 + L2
−3 4 2 0 ⇐⇒ 0 1 −1 0 ⇐⇒ 0 1 −1 0 .
−3 2 4 0 0 −1 1 0 0 0 0 0
−3 2 −5 x3 0
2L2 − L1
−6 −3 −3 0 −6 −3 −3 0 −6 −3 −3 0
2L3 − L1 L3 + L2
−3 −5 2 0 ⇐⇒ 0 −7 7 0 ⇐⇒ 0 −7 7 0 .
−3 2 −5 0 0 7 −7 0 0 0 0 0
√2 − √13
1 0 0 0 6
√1 √1 √1
D = 0 −1 0 şi P = 2 .
6 3
0 0 8 √1 √1 √1
2 6 3
Deci
(a) Q(x) este pozitiv definită dacă şi numai dacă toate valorile proprii ale
matricei A sunt pozitive.
(b) Q(x) este negativ definită dacă şi numai dacă toate valorile proprii ale
matricei A sunt negative.
(c) Q(x) este nedefinită dacă şi numai dacă matricea A are valori proprii şi
pozitive şi negative.
Exemplul 4.6. Forma pătratică Q(x)
= x21 − 2x1 x2 + 6x1 x3 + x22 + 6x2 x3 − 3x23
1 −1 3
are matricea A = −1 1 3 . Polinomul caracteristic al matricei A este
3 3 −3
3 2
PA (λ) = −λ − λ + 24λ − 36 = −(λ − 2)(λ + 6)(λ − 3), deci valorile proprii sunt
2, −6 şi 3. Conform teoremei anterioare, matricea este nedefinită.
2 2 4
−λ + 12λ − 36λ + 32 = −(λ − 2)2 (λ − 8), deci valorile proprii sunt 2 şi 8.
3 2