Sunteți pe pagina 1din 5

Morari Nicoleta,grupa M-041

Dreptul penal
1. Dreptul penal ca ramură de drept reprezintă o totalitate de norme juridice ,care stabilesc
ce fapte constituie infracţiuni ,condiţiile răspunderii penale ,pedepsele şi alte măsuri ce
urmează a fi aplicate sau luate de către instanţele judecătoreşti în cazul persoanelor care
au săvîrşit infracţiuni, având drept scop apărarea celor mai importante valori sociale.

2. Ca fenomen social infracțiunea apare odată cu proprietatea privată, împărțirea societății


în clase, cu apariția statului și a dreptului.

            Conform prevederilor codului penal Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune)
prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă
penală.       

            Infracțiunea este cea mai gravă faptă ilicită, este o faptă socială periculoasă exprimată
prin o acțiune sau inacțiune, prevăzută de legea penală ce atentează la ordine de stat și
obștească, la sistemul economic, politic, personalitate, proprietate, drepturi politice, de
muncă, patrimoniale, ecologice și alte drepturi ale cetățenilor, precum și orice altă faptă
social periculoasă, prevăzută de legea penală. 

        În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute de prezentul cod


sînt clasificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi
excepţional de grave.

        Nu constituie infracţiune acţiunea sau inacţiunea care, deşi, formal, conţine semnele
unei fapte prevăzute de codul penal, dar, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă gradul
prejudiciabil al unei infracţiuni. Se consideră componenţă a infracţiunii totalitatea
semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă
drept infracţiune concretă.

 Gradul prejudiciabil al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează


elementele infracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.

Obiectul (la ce se atentează)

Latura obiectivă ( cum, în ce mod a fost comisă fapta social periculoasă, care este legătura
cauzală dintre acțiune sau inacțiune și consecințele care au survenit)

Latura subiectivă (care este reprezintă atitudinea pisihică a persoanei față de fapta social
periculoasă și consecințele care au survenit.

Subiectul (cine atentează)

          Dacă lipsește măcar unul din semnele enumerate mai sus nu vom putea vorbi de
infracțiune.

          În calitate de subiect al răspunderii penale pot fi atât persoanele fizice cât și
persoanele juridice.
          Codul penal determină că sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice
responsabile care, în momentul săvîrşirii infracţiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani.

           Pentru o categorie distinctă de infracțiuni, survune răspunderea penală a  persoanelor


fizice care au vîrsta între 14 şi 16 ani .

           O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere


penală pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit
necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicții privind
efectuarea unei anumite activități și se constată cel puțin una din următoarele circumstanțe:

a) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică
împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ
al persoanei juridice;

b) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana
împuternicită cu funcții de conducere;

c) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei
împuternicite cu funcții de conducere.

3. Raporturile juridice penale pot fi definite ca relații de apărare socială reglementate prin
normele dreptului penal.

Elementele raportului juridic penal sunt 

-subiecții

-conținutul și 

-obiectul raportului juridic respectiv

Raporturile juridice penale reprezintă o sumă de trăsături caracteristice determinate de


specificul obiectului lor și al scopului nemijlocit de reglementare juridică.

Raporturile de drept penal au ca principală trăsătură caracteristică faptul că ele nu apar ca


rezultat al unui acord de voință, ce sunt impuse prin lege.

           Prin reglementarea juridico-  penală a relațiilor de apărare socială se creează, din


momentul intrării în vigoare a legii penale, raporturi juridice penale între stat, pe de o parte
ca reprezentant al societății și între destinatarii legii penale, pe de altă parte, care au obligația
de a nu săvârși fapta interzisă.

            Obiectul raportului juridic penal este alcătuit din conduita ce urmează să fie
obișnuită în cadrul său și cu privire la care sunt create și se exercită drepturile și se
îndeplinesc obligațiile care formează conținutul acestui raport.

În calitate de subiect al răspunderii penale pot fi atât persoanele fizice cât și persoanele
juridice.
          Codul penal determină că sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice
responsabile care, în momentul săvîrşirii infracţiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani.

           Pentru o categorie distinctă de infracțiuni, survune răspunderea penală a  persoanelor


fizice care au vîrsta între 14 şi 16 ani .

           O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere


penală pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit
necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicții privind
efectuarea unei anumite activități și se constată cel puțin una din următoarele circumstanțe:

a) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică
împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ
al persoanei juridice;

b) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana
împuternicită cu funcții de conducere;

c) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei
împuternicite cu funcții de conducere.

           O persoană fizică se consideră împuternicită cu funcții de conducere dacă are cel
puțin una din următoarele funcții:

a) de reprezentare a persoanei juridice;

b) de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;

c) de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.

          Persoanele juridice, cu excepţia autorităţilor publice, răspund penal pentru


infracţiunile pentru săvîrşirea cărora este prevăzută sancţiune pentru persoanele juridice în
partea specială din cod penal.

          Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice


pentru infracţiunea săvîrşită.

          Pentru ca persoana fizică să fie subiect al răspunderii penalea ea trebuie să fie


responsabilă.        Responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea
de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa
şi a-şi dirija acţiunile.

           Nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvîrşirii unei fapte
prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-şi dea seama de acţiunile
ori inacţiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei
tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice. Faţă de o asemenea persoană, în baza
hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical,
prevăzute de prezentul cod.

           Nu este pasibilă de pedeapsă persoana care, deşi a săvîrşit infracţiunea în stare de
responsabilitate, înainte de pronunţarea sentinţei de către instanţa de judecată s-a îmbolnăvit
de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile ori inacţiunile
sale sau de a le dirija. Faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii instanţei de judecată,
pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, iar după însănătoşire – ea poate fi
supusă pedepsei.

         Pedeapsa  penală este cea mai aspră măsură a constrângerii de stat pentru o
infracțiune comisă și este un mijlocul principal pe care îl folosește statul în luptă cu
criminalitatea.Pedeapsa are mai multe trăsături care sunt specifice numai ei, și anume

1. este o măsură de constrângere care este stabilită în legislația penală 

2. legislația penală conține un număr concret, strict determinat de pedepse obligatorii  și


stabilește ordinea aplicării lor 

3. este aplicată numai de către judecător 

4. are un caracter public 

5. e cea mai gravă pedeapsă

6.atrage  antecedente penale 

7. se aplică numai persoanei vinovate și nu e transmisibilă.

             Se consideră răspundere penală condamnarea publică, în numele legii, a faptelor


infracţionale şi a persoanelor care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi precedată de
măsurile de constrîngere prevăzute de lege.

             Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvîrşită, iar


componenţa infracţiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii
penale.

         Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvîrşirea infracţiunii


prevăzute de legea penală.

         Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi


reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor
care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor.

          Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea şi resocializarea


condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea
condamnaţilor, cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe
fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

          Persoanelor fizice care au săvîrşit infracţiuni li se pot aplica următoarele pedepse:

- amendă;

- privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;

- privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept;


- retragere a gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de calificare
(clasificare) şi a distincţiilor de stat;

- munca neremunerată în folosul comunităţii;

- închisoare;

- detenţiune pe viaţă.

           Persoanelor juridice li se pot aplica următoarele pedepse:

a) amendă;

b) privare de dreptul de a exercita o anumită activitate;

c) lichidare.

S-ar putea să vă placă și