Disciplina: IGIENĂ ȘI EDUCAȚIE ÎN SĂNĂTATE

REFERAT
TEMA: IGIENA PERSONALĂ

Colegiu de Medicină Cahul

Grupa: AM-15

Eleva: Batranciuc Rufina

Profesor: Dr. Cojan Constantin

CAHUL

2016
 Noțiuni de igienă personală

Igiena personală a corpului este un concept vechi legate de medicină , precum și a practicilor personale și
profesionale de îngrijire legate de cele mai multe aspecte ale vieții . În medicină și în casă ( interne ) și de zi cu zi
setările de viață , practici de igienă sunt folosite ca măsuri preventive pentru a reduce incidența si de răspandire a
bolii . În fabricarea de produse alimentare , farmaceutice , cosmetice și alte produse , o buna igiena este o parte
-cheie de asigurare a calității și anume asigurarea faptului că produsul este conform cu specificațiile microbiene
adecvate pentru utilizarea acestuia . Curățenia din punct de vedere ( sau de curățare ) și igiena sunt adesea folosite
alternativ , care poate provoca confuzie . În general , igiena înseamnă cea mai mare parte a practicilor care
împiedică răspândirea de organisme cauzatoare de boli . Deoarece procesele de curățare a elimina microbii
infectioase, precum și murdărie și sol , ele sunt de multe ori mijloacele de a realiza igiena . Alte utilizări ale termenului
apar în expresii , inclusiv : igiena corporală, de igienă personală , igiena somnului , igiena mentală , igienă dentară ,
și igienă a muncii , utilizate în legătură cu sănătatea publică . Igiena este , de asemenea, numele de o ramură a
științei care se ocupă cu promovarea și menținerea sănătății , de asemenea, numit Hygienics . Practici de igienă
varia foarte mult, și ceea ce este considerat acceptabil într- o cultură nu ar putea fi acceptabil în alta .

Una dintre cele mai eficiente modalități pe care le au pentru a proteja voi si altii de la boală este o bună igienă
personală. O bună igienă personală este primul pas pentru o sanatate buna. Obiceiuri, cum ar fi spălarea mâinilor și
de periaj si folosirea atei dentare va ajuta la menținerea bacterii, virusuri, și boli la golf.

Igienă personală corectă este esențială pentru interacțiuni sociale și respect în arena profesională ca persoanele
care au o igienă precară (mirosului neplacut al corpului, respiratia urat mirositoare, etc), de multe ori sunt considerate
ca fiind nesănătoase și se pot confrunta cu discriminare.
 1

Elementele igienei personale

Igiena corpului este in concordanță cu activitatea corectă a organismului și duce la imbunătațirea schimbului de
substanțe, circulației sangvine, digestiei, respirației, dezvoltării capacitțtii fizice și intelectuale a omului.

Igiena corpului necesită, mai îintai de toate, pastrarea curțteniei pielii. Rolul pielii pentru organism e foarte mare.
Alaturi de plamani pielea participă la respirație: prin glandele sudaripare , in fiecare zi se excreta din organism in jur
de 700 ml de apă ( transpirația ) , cu ajutorului careia se elimină din organism substanțele toxice, ce apar în urma
activitații vitale a corpului . In acelasi timp pielea apară organismul de agețiii externi.

Păstrarea pielii curată îi asigură o funcționare normală. Praful, așezandu-se pe piele si amestecîndu-se cu
transpiraîia , astupă canalele de excretie ale glandelor sudoripare, astfel îngreuind regimul normal de funcționare al
pielii. În fine, pe piele se pot acumula microorganisme patogene, care sunt periculoase pentru viața si sănătate .
Aflarea sistematică a pielii sub acțiunea murdariei poate duce la dezvoltarea diferitor boli. De aceea e foarte
important ca in mod regulat să ne spalam corpul cu sapun și apă caldă. Sapunul elimină secrețiile glandelor
sudoripare și deschide accesul apei spre piele iar apa caldă facilitează dilatarea porilor și curățirea lor.

După fiecare antrenament sau competiție , dupa efectuarea gimnasticii de dimineata si dupa orice efort fizic e
necesar un duș cald .

Îngrijirea părului necesită o acuratete deosebită, pentru că și în păr se acumulează praful și murdăria. Copiilor li se
recomandă să fie tunși scurt.

Mîinile trebuie spălate cu săpun mai multe ori pe zi. Mîinile vin în contact cu foarte multe obiecte care pot transmite
microbi , cum ar fi telefoanele mobile , tastatura , banii , clantele de la uși și de aceea ele se murdăresc. De fiecare
dată cînd am folosit toaleta maînile trebuie spălate .

Unghiile de la mîini trebuie tăiate și permanent păstrate curate. În murdăria ce se adună sub unghii de cele multe
ori se rețin microbii.

Astfel de ingrijiri necesită nu doar mîinile, ci și picioarele. Rănile posibile ce apar la folosirea incorectă a incalțămintei
trebuie dezinfectate și bandajate cu tifon curat.

Curătirea zilnică a dintilor cu pasta de dinți ii apara de deteriorarea timpurie, întărește gingiile și elimină mirosul
neplăcut din gură. Curațirea dinților se face doar cu peria personală, și perierea lor se face cu peria de sus in jos, ci
nu dintr-o parte în alta. Dinții trebuie curățiți atît seara cît și dimineața. Dinții buni și sănătoși înseamnă o digestie
normală.
 2

Particularitățile igienei personale

Ce este igiena personală?

Igiena este o modalitate simplă şi eficientă de a rămâne sănătoşi si de a fi o prezență plăcută pentru cei din jurul
nostru. Igiena personală înseamnă un set de reguli simple şi ușor de respectat.

Care sunt regulile igienico-sanitare pe care trebuie să le respectăm?

Fiecare trebuie să aibă propriile obiecte de îngrijire personală. Este foarte important ca nici unul dintre aceste obiecte
să nu fie împrumutat unei alte persoane, chiar dacă persoana este o rudă sau un prieten apropiat. Aceste obiecte (de
exemplu, lenjerie intima) pot transmite diferiţi viruşi, microbi, paraziţi.
Fiecare membru al familiei trebuie să aibă propria lui: periuţă de dinţi, pieptene, lenjerie intimă: şosete, ciorapi, chiloţi,
batistă, unghieră sau forfecuţă pentru manichiură, aparat de ras.

În fiecare casă trebuie să existe o serie de materiale igienico-sanitare, fără de care păstrarea unei igiene
corespunzătoare este practic imposibilă: săpunul, şamponul, pasta de dinţi, hârtia igienica, prosoapele, vata, spirtul,
detergentul pentru rufe, detergentul de vase, dezinfectanţi pentru casă şi rufe: cloramină, clor, hipoclorit, pansamente
sterile, plasturii cu rivanol, mănuşile de unică folosinţa, apa oxigenată (pentru stoparea sângerărilor), dezinfectanţi
pentru toaleta.

Igiena zilnică nu trebuie neglijată:

 spălarea cu apă şi săpun: scade pericolul apariţiei bolilor de piele, elimină transpiraţia şi mirosurile
neplăcute;
 spălarea mâinilor înainte de fiecare masă este obligatorie. De asemenea, este obligatorie spălarea mâinilor
înainte şi după folosirea toaletei;
 spălarea dinţilor după fiecare masa. Nu trebuie uitat periajul dinţilor înaintea micului dejun.
 spălarea parului este obligatorie, cel puţin o data pe săptămână;
 lenjeria intimă trebuie schimbată zilnic;
 părul trebuie pieptănat în fiecare dimineaţă;
 tampoanele igienice trebuie schimbate la câteva ore şi aruncate, după folosire, la gunoi şi nu în vasul WC.
 3

Cerințele particulare de îngrijire a pielii și

tegumentelor

Ingrijirea pielii se rezuma in primul rand la spalarea ei cu apa si sapun, adica la curatirea ei. Apa constituie cel mai
important curatitor al pielii. Apa obisnuita poate sa contina insa o serie de substante care irita pielea, de aceea ea
trebuie sa fie moale(dedurizata). Inconvenientul dat de apele care contin multe saruri se poate remedia adaugand
apei de toaleta borat de sodiu sau bicarbonat de sodiu.

 Sapunul intrebuintat va trebui sa fie neutru, fara materii colorante si fara parfum. Aceste materii pot provoca iritatii si
pot crea o reactivitate speciala a pielii. Exista sapun moale pe baza de potasiu si sapun dur pe baza de sodiu. Acesta
din urma este potrivit pentru toaleta. Sapunurile moi pot irita pielea. Cele mai bune sunt cele care au la baza uleiuri
vegetale, miere si glicerina. Toaleta corpului se face prin baie cu apa si sapun. Baia va avea temperatura de 35-37
grade celsius, ea putandu-se face seara sau dimineata. Baia intre 15-20 grade este tonica. Baia calduta intre 25-35
grade este sedativa. Baia calda de 35-40 grade mareste activitatea inimii. Dupa baie se vor evita frictiunile prea
energice, ele putand leza stratul cornos. Se recomanda baia de doua ori pe saptamana. Daca se face mai frecvent,
se usuca pielea, suprimandu-se apararea impotriva agentilor patogeni. Bineanteles este vorba de igiena corpului in
general si nu fata de maini, picioare, sau regiunile ano-genitale, care trebuie spalate zilnic. Baia care se prescrie in
scop terapeutic se poate modifica prin adaos de amidon(200-300g), sulf si alte substante, indicate dupa efectele pe
care le dorim sa le realizam, sau putem face bai cu plante balneologice.

 Baia de aer si soare are o influenta favorabila asupra pielii si a organismului in general, stimuland toate procesele
metabolice. Baia de soare, atat de binefacatoare, trebuie practicata cu masura, exagerarea ei putand deveni
periculoasa. Imbracamintea are scopul de a proteja impotriva influentelor nocive ale mediului extern, ajutand la
reglarea si mentinerea temperaturii corpului intr-un echilibru favorabil. Imbracamintea va fi permeabila pentru a nu
impiedica eliminarea bioxidului de carbon si a transpiratiei, ea trebuie sa fie conducatoare de caldura, insusire pe
care o au lana, bumacul si matasea. Aceasta calitate protejeaza pielea de frig si caldura. Lenjeria de corp nu trebuie
sa contina substante colorate, care pot produce dermite. Ingrijirea fetei variaza dupa particularitatea structurala a
pielii. Intr-un fel se ingrijeste o piele grasa, seboreica si in alt fel cea uscata. 

Afi curat, îngrijit și a-ți proteja tegumentele și mucoasele sunt o ncesitate pentru a-ți menține o ținută decent și pielea
sănătoasă, asa încît acesta sa-și poată îndeplini funcțiile.

Pielea îndeplinește o serie de funcții și anume:

 Apără organismul împotriva agențtilor patogeni, împedicînd pătrunderea acestora

 Apară organismul împotriva radiației
 Recepționează excitațiile termice, tctile, dureroase
 Participă la excreția substanțelor rezultate din metabolism, prin glande sudoripare
 Participă la termoreglare prin stratul adipos e are rol de izolator termic
 Participă la absorbția unor medicamente
 Participă la respirație ( o cantitate mică de oxigen intră prin piele și o cantitate mica de dioxid de
carbon se elimină prin piele)

Pentru a îndeplini aceste funcții, pielea trebuie să fie curată, sănătoasă și îngrijită
 4

Cerințele particulare de îngrijire a piceoarelor

și mînilor
Igiena mainilor, spălarea sau curăţarea lor, reprezintă cea mai importantă măsură folosită pentru reducerea
transmiterii diverşilor agenţi patogeni sau diminuarea riscului infecţiilor.

Medicul, fie el stomatolog sau oricare alt specialist din cadrul unui alt cabinet sau chiar spital, trebuie să asigure
reducerea riscului de transmitere al infecţiilor atât pentru pacient cât şi pentru el însuşi. În cadrul cabinetului
stomatologic, orice manoperă minoră precum un detartraj sau chiar tratamentul cariei dentare poate favoriza
transmiterea germenilor de pe mâinile clinicianului la nivelul cavitaţii orale a pacientului sau chiar in circulaţia
sangvină a acestuia. De aceea, o igienă corespunzătoare a mâinilor protejează atât personalul medical cât şi
pacientul.

Stomatologii sunt obligaţi să se spele pe mâini după fiecare pacient, dar şi la începutul şi la sfârşitul zilei de lucru.
Mâinile se vor spăla şi in cazul în care mănuşa a fost perforată, dar tegumentul a fost păstrat integru. Produsele de
curaţare a mâinilor pot fi săpunul simplu, săpunul antimicrobian, dezinfectantele pe bază de alcool sau loţiunile
speciale. Acestea, fiind special concepute pentru medici, nu au un miros parfumat şi conţin puţine elemente
alergene, dar si emoliente, datorită faptului că sunt destinate folosirii frecvente pe parcursul zilei.

Săpunul obişnuit se foloseşte în cazul în care mâinile sunt vizibil murdare sau înainte şi după indepărtarea
mănuşilor.

Săpunul antimicrobian se foloseşte dacă mâinile sunt contaminate cu sânge sau diverse fluide, înainte de masă şi
bineînţeles, după activităţile personale.

Antisepticele pe bază de alcool sunt recomandate pentru igiena mâinilor efectuată înaintea procedurilor
chirurgicale sau atunci când mâinile nu sunt vizibil murdare dar există suspiciunea contaminării.

Localizarea cea mai frecventă a bacteriilor este cea de nivelul suprafeţei externe a pielii, din straturile superficiale.
Această floră tranzitorie este vinovată de producerea celor mai multe infecţii. În cadrul unui cabinet stomatologic,
bacteriile pot fi dobândite prin contactul cu sângele sau fluidele şi prin atingerea instrumentelor  sau asuprafeţelor
contaminate. Astfel, microorganismele vor traversa bariera tegumentară prin diverse defecte ale pielii (zgârieturi,
înţepături etc.) şi pot contamina atât personalul medical cât şi pacienţii. Flora tranzitorie se poate înlatura cu succes
printr-o igienă corespunzătoare a mâinilor.O curăţare completă a mâinilor constă în udarea lor cu apă caldă, frecarea
lor cel puţin 30 de secunde pentru a se asigura că săpunul a intrat in contact cu toate suprafeţele, iar apoi clătirea
corespunzătoare şi uscarea. Ideal ar fi folosirea unor robinete cu senzori pentru a preveni recontaminarea la
contactul cu manşonul. Tehnica de spălare in cazul procedurilor chirurgicale este mult mai complexă şi impune o
dexteritate şi o precizie superioară. Dacă medicul stomatolog foloseşte un antiseptic pe bază de alcool, acesta
trebuie aplicat atunci când mâinile sunt perfect uscate. Mâinile se vor freca cel puţin 15 secunde, până cand acestea
devin din nou uscate, iar dacă au devenit aşa în mai puţin de 10, înseamnă că a fost aplicată o cantitate insuficientă
de dezinfectant.Nu trebuie sa uităm că o igienă corespunzătoare a mâinilor este potenţată de indepărtarea
bijuteriilor şi mai ales a unghiilor false, acestea favorizând chiar ruperea mănuşilor în timpul actului stomatologic.

5
Dezvoltarea armonioasa a sistemului locomotor, care se remarca printr-o tinuta corecta, mobilitate elastica si
gratioasa, este influentata de miscare. Astfel, prin miscare fibra musculara devine mai elastica, se mentine
supletea articulatiilor si se asigura soliditatea ligamentelor.
Dezvoltarea fizica a copiilor atat sub raportul inaltimii, cat si a greutatii corporale este influentata in primul
rand de alimentatie.

2.Afectiuni legate de sistemul locomotor la copii

 Rahitismul produce tulburari complexe : deformari ale oaselor membrelor inferioare, sternului si
coastelor, dintii apar cu intarziere, splina si ficatul isi maresc volumul, musculatura devine moale, iar
abdomenulcapata aspect batrician. Rahitismul se vindeca printr-o alimentatie rationala, expunere la
soare, in special in climat marin, si administrarea sarurilor de calciu.
 Debilitatea fizica. Apare datorita nerespectariiunei alimentatii corespunzatoare si alipsei de miscare.
Ea reprezinta o slabire generala a organismului, cu scaderea in greutate insotita de scaderea
capacitatii functionale si fizice a corpului, scadere rezistentei la boli si oboseala musculara. Datorita
debilitatii fizice organismului se poate imbolnavi de tuberculoza, hepatita virala, reumatism, in special
reumatismul inimii.
 Piciorul plat determinat de turtirea boltii piciorului, care determina o deformatie : talpa ia contact cu
solul pe toata lungimea sa. Se poate corecta cu aparate ortopedice introduse in incaltaminte pentru a
mentine bolta piciorului.

3.Cauzele deformarii
Un rol hranitor in cresterea si dezvoltarea sitemului locomotor il au proteinele din alimente, care contribuie
atatla cresterea rezistentei organismului fat de factorii fizici, chimici si biologici, cat si la cresterea capacitatii
de efortfizic si intelectual. De aceea, elevii care consuma alimente sarace in proteine prezinta un randament
redus in activitatile de invatare, la testele de tip stimul – reactie, deci rezultate slabe la invatatura.

6
Cerințele particulare de îngrijirii a părului

Igiena scalpului se face, în general, după aceleaşi principii ca şi în cazul celorlate părţi ale pielii, ţinându-se
seama însă de particularităţile anatomo-fiziologice ale acestei regiuni. Glandele sebacee aflate la baza
fiecărui fir de păr secretă sebum care se repartizează uniform pe scalp.

Amestecul de celule descuamate, impurităţi şi sebum dau pielii şi părului un aspect inestetic, fapt care impune
anumite îngrijiri cosmetice.

Tratarea pielii capului şi a părului urmăreşte:

menţinerea funcţiei normale a glandelor sebacee,
îndepărtarea celulelor descuamate,
activarea circulaţiei sanguine la acest nivel,
stimularea bulbului pilos şi, ca urmare,
stimularea creşterii firului de păr, menţinerea supleţii firului de păr.

Examinarea  uşoară a părului se face prin separarea părului în şuviţă şi cărări de la frunte spre ceafă.
Se va observa dacă:
părul se rupe uşor sau dacă este aspru
pielea este grasă sau uscată
sau prezintă mătreaţă
părul cade (media zilnică este de 100 de fire de păr pe zi).

Spălarea părului se efectuează cel puțin o dată la două zile, este important pentru păstrarea parul si scalpul sănătos
și în formă bună . Dacă suferiți de paduchi sau matreata , apoi să ia măsurile necesare , cel mai devreme . De
asemenea , este foarte important că veți obține o taie părul des pentru un par sanatos . Cu cât vă așteptați pentru a
obține tăiat părul,mai fragil și fragil parul dvs. poate deveni , mai ales în cazul în care acesta este mai lung .

7
Cerințele particulare de îngrijire a cavității
bucale și urechilor
Igiena cavității bucale este foarte importantă, în condițiile în care prin curățarea dinților putem preveni și trata
diverse boli ale gingiilor. Dar ce înseamnă igiena cavității bucale? Igiena cavității bucale presupune curățarea
dinților, a gingiilor și chiar a limbii, într-un timp relativ scurt. Medicii specialiștii ne sfătuiesc să îngrijim toate
suprafețele dentare. Fiecare dinte are cinci suprafețe:
 
 
1. una exterioară (vestibulară – spre buze și spre obraji
2. una orală
3. una interioară (linguală)
4. două laterale (proximale – prin care dinții vin în contact unii cu ceilalți)
5. una ocluzală/ incizală (suprafaţă ocluzală – pentru grup lateral (canini-molari), suprafaţă incizală – pentru grup
frontal (incisivi))
 
Medicul stomatolog este singurul care ne poate recomanda cele mai bune metode de evaluare a stării igienei
cavității bucale.
 
Igienizarea cavității bucale se poate realiza prin mai multe procedee. Un astfel de procedeu este periajul
dentar. Periajul dinților se poate realiza cu periuța clasică, electrică sau cu ultrasunete. Specialiștii ne recomandă
perierea dinților de 2-3 ori pe zi, pe toate suprafețele dentare, masând în același timp cu aceleași mișcări și gingiile și
dinții dinspre gingie spre dințe și niciodată invers.
 
Tehnica de spălare corectă a dinților, un aspect important în igienizarea cavității bucale
 
Un aspect important în igienizarea cavității bucale este tehnica de spălare corectă a dinților. Aceasta trebuie să se
realizeze cu periuța în unghi de 45 de grade față de suprafața dinților, se execută mișcări rotative, pe exteriorul și
interiorul dinților (pe verticală), exercitând o apăsare mai mare spre partea cu care mestecăm sau mușcăm. Durata
optimă pentru un periaj este de circa 3 minute. Dacă este posibil, e bina ca spălatul pe dinți să se realizeze după
fiecare masă, iar dacă nu, de două ori pe zi.
 
Totodată, periuța de dinți trebuie schimbată în medie, la 3-4 luni, la primele semne de uzură, atunci când filamentele
încep să se îndoaie. Nicio pastă de dinți nu-și va dovedi eficiența atât timp cât periajul nu este realizat corespunzător.
 
Alte modalităţi pentru a păstra o igienă orală adecvată
 
De asemenea igienizarea cavității bucale se poate face și cu ajutorul apei de gură, a gelurilor și a spray-urilor,
adică prin acțiunea chimică asupra plăcii dentare bacteriene. Acțiunea chimică vine în completarea curățării
mecanice, incluzând suprafețele cervicale (din vecinătatea gingiei) și proximale (laterale). Aceste mijloace cu acțiune
antimicrobiană fie atacă direct microorganismele, prin afectarea metabolismului lor, fie împiedică microorganismele
să adere la placa dentară, fie crește rezistența suprafeței smalțului dentar la atacul microbian.
 
Igiena cavității bucale trebuie să se realizeze încă din copilărie, de la apariția primelor dinți. În acest caz se poate
folosi o periuță de dinți cu păr moale și pastă de dinți nefluorurată sau cu concentraţia de fluor specifică vârstei.
Există în comerţ paste de dinţi ale diverselor firme producătoare care dozează cantitatea de fluor în funcţie de vârsta
micuţului (de exp. pentru 6 – 12 luni, 1-3 ani, 1-6 ani, peste 6 ani). Pe de altă parte, programarea copilului la medicul
stomatolog, la controale dentare trebuie să se facă chiar de la vârsta de 1 an.

Trebuie sa fii tii cont de cateva informatii elementare inainte de a recurge la curatatea urechilor celui mic. Urechea
este formata din urechea interna si urechea externa. Ce trebuie sa stii este ca utilizarea betisoarelor special destinate
curatarii urechii interne nu sunt deloc potrivite, din contra, ele pot deveni periculoase. Ceara situata in urechea
interna are  rolul de a proteja timpanul. Distrugerea acesteia nu face altceva decat sã produca eventuale leziuni la
nivelul timpanului care pot duce la pierderea auzului. Solutia este sa folosesti un prosop umed cu care sa tamponezi
usor urechile. Prin folosirea prospului, vei curata astfel si interiorul și exteriorul urechii. O alta modalitate de curatare
a urechilor  ar fi folosirea solutiilor pentru curatarea urechilor

8
 Concluzii

 Particularitățile igienei persoale

Fiecare trebuie să aibă propriile obiecte de îngrijire personală. Este foarte important ca nici unul dintre aceste obiecte
să nu fie împrumutat unei alte persoane, chiar dacă persoana este o rudă sau un prieten apropiat

 Cerințe particulare de îngrijire a pielii și tegumentelor

Ingrijirea pielii se rezuma in primul rand la spalarea ei cu apa si sapun, adica la curatirea ei. Apa constituie cel mai
important curatitor al pieli.

 Cerințele particulare de îngrijire a piceoarelor și a mîinilor

Igiena mainilor și piceoarelor spălarea sau curăţarea lor, reprezintă cea mai importantă măsură folosită pentru
reducerea transmiterii diverşilor agenţi patogeni sau diminuarea riscului infecţiilor.

 Cerințele particulare de îngrijire a părului

Spălarea părului se efectuează cel puțin o dată la două zile, este important pentru păstrarea parul si scalpul sănătos
și în formă bună.

 Cerințele particulare de îngrijire a cavității bucale și urechilor

Folosirea gresita si prea frecventa a bețișoarelor cu vată ( pentru urechi) contribuie la formarea dopurilor si la aparitia
infectiilor. Igiena cavității bucale trebuie să se realizeze încă din copilărie, de la apariția primelor dinți. În acest caz
se poate folosi o periuță de dinți cu păr moale și pastă de dinți nefluorurată sau cu concentraţia de fluor specifică
vârstei.

Concluzii personale

Igiena este știința ce are ca obiect de studiu sănătatea și factorii ce o condiționează. Scopul ei este de a
păstra și promova sănătatea.

Respectarea tuturor cerințelor de igienă a pielii, tegumentelor, piceoarelor și mînilor, părului, cavității
bucale și urechilor realizează scopurile aflate la baza igienei- păstrarea și promovarea sănătății.

9
 Bibliografie

Noțiuni de igienă personală: www.ditoate.ro

Elemente igienei personale: www.ministerulsanatatii.ro

Particularitățile igienei personale: www.referate.com

Cerințele particulare de îngrijire a pielii și tegumentelor: www.wordpres.ro

Cerințele particulare de îngrijire a piceoarelor și mînilor: www.doctoruldedinti.ro ; www.mamica.ro

Cerințe particulare de îngrijire a părului: www.mamica.ro

Cerințe particulare de îngrijire a cavității bucale și urechilor: www.sanatatea.ro ; www.ele.ro

10
 Cuprins

Noțiuni de igienă personală 1

Elemente igienei personale 2

Particularitățile igienei personale 3

Cerințele particulare de îngrijire a pielii și tegumentelor 4

Cerințele particulare de îngrijire a piceoarelor și mînilor 5-6

Cerințe particulare de îngrijire a părului 7

Cerințe particulare de îngrijire a cavității bucale și urechilor 8

Concluzii. Concluzii personale 9

Bibliografie 10