Leziunile şi defectele zonei

maxilo-faciale.
Protezele postrezecţionale.
Factorii etiologici ai leziunilor şi defectelor
regiunii maxilo-faciale

 traumele ca urmare a accidentelor de

transport;
 intervenţiile chirurgicale;
 traumele prin arma cu foc.
 Tabloul clinic al leziunilor şi defectelor
regiunii maxilo-faciale:

 factorul etiologic;
 zona şi caracterul lezării;
 prezenţa şi starea dinţilor restanţi;
 timpul ce sa scurs de la traumă;
 vârsta pacientului şi complicaţiile asociate.
 Tabloul clinic al leziunilor şi defectelor
regiunii maxilo-faciale:
 dereglări majore funcţionale la nivelul sistemului
stomatognat şi a organizmului în întregime;
 dereglarea funcţiilor de bază ale sistemului stomatognat;
 dereglarea coordonaţiei funcţiei organelor cavităţii bucale
şi a faringelui;
 asocierea a mai multor zone lezate;
 tulburări în plan psihilogic.
Simptomele leziunilor regiunii maxilo-faciale
după Balon şi Kostur,
Simptome ce indică condiţii
favorabile de tratament:
 prezenţa dinţilor pe toate
fragmentele maxilarului
traumat;
 înălţimea coroanelor dinţilor
restanţi;
 starea parodonţiului;
 funcţionalitatea ATM;
 absenţa cicatricelor, etc.
Simptome ce indică
condiţii nefavorabile de
tratament:
 absenţa dinţilor;
 parodonţiul lezat;
 prezenţa microstomiei şi a
cicatricelor;
 lezarea componentelor
ATM, etc.
 Indicii biologici după V. Gamureac

a) pozitivi;

b) negativi.
 Indicii biologici pozitivi
 prezenţa, numărul, topografia şi starea dinţilor pe
segmentele restante;
 dimensiunile segmentelor restante ale maxilarului alterat;
 înălţimea şi forma apofizelor alveolare edentate;
 înălţimea bolţii palatine, a tuberozităţilor maxilare şi a
tuberculilor piriformi;
 nivelul de inserţie a frenurilor şi bridurilor din zonele
laterale;
 starea maxilarului antagonist împreună cu arcada dentară.
 Breşele regiunii maxilo-faciale
după Scerbacov (1984)

1. Breşe izolate ale ţesuturilor moi.

2. Breşe ale ţesuturilor moi şi dure.

3. Breşe mixte cu deteriorări a altor zone ale

corpului.
 Clasificarea breşelor zonei maxilo-faciale
după V. Gamureac:
Clasa 1. Breşe ale apofizelor alveolare la unul sau ambele maxilare:
a) cu prezenţa dinţilor pe una sau ambele hemiarcade ale maxilarului lezat,
b) lipsa totală a dinţilor la maxilarul lezat.

Clasa 2. Breşe parţiale sau totale ale corpului unuia sau ambelor maxilare fără
lezarea altor organe faciale:
a) cu prezenţa dinţilor pe una sau ambele segmente restante;
b) lipsa totală a dinţilor la maxilarul lezat.

Clasa 3. Breşe parţiale sau totale ale corpului unuia sau ambelor maxilare cu
lezarea altor organe faciale(nasul, orbita, obragii, etc):
a) cu prezenţa dinţilor pe una sau ambele segmente restante;
b) lipsa totală a dinţilor la maxilarul lezat.
 Metode de tratament protetic:

 Protezare imediată

 Protezare precoce

 Protezare apropiată

 Protezare tardivă
 Protezele maxilo-faciale urmăresc
următoarele scopuri:

 separarea cavităţii bucale de cea nazală.

 restabilirea funcţiei de masticaţie, deglutiţie.
 susţinerea ţesuturilor moi faciale.
 restabilirea fonaţiei.
 Protezele maxilo-faciale postrezecţionale

 Rezecţia parţială a apofizei alveolare la unul sau

ambele maxilare;
 Rezecţia parţială sau totală a unui sau ambelor
maxilare fără lezarea altor ţesuturi şi organe din zona
maxilo-facială;
 Rezecţia parţială sau totală a unui sau ambelor
maxilare cu lezarea altor ţesuturi şi organe din zona
maxilo-facială.
Caz clinic 1
Caz clinic 2