Tema VII

CHELTUIELI PUBLICE PENTRU SERVICII DE STAT CU

DESTINAŢIE GENERALĂ, MENŢINEREA ORDINII PUBLICE ŞI
SECURITATEA NAŢIONALĂ

1. Cheltuieli privind serviciile publice generale

2. Cheltuieli bugetare pentru menţinerea ordinii publice, apărarea şi
securitatea statului
1. Cheltuieli privind serviciile publice generale

Cheltuielile publice generale sînt asigurate de instituţiile publice, şi

anume:
• organe ale puterii şi administraţiei de stat care includ: preşedinţia
ţării, organele puterii legislative, organele judecătoreşti şi organele
puterii executive;
• organe de ordine publică (poliţia, securitatea, serviciile speciale de
pază şi protecţie, apărare civilă).
Organele de stat sînt stabilite prin Constituţie şi legi speciale.
Funcţiile acestor organe sînt:
adoptarea şi urmărirea respectării Constituţiei;
adoptarea legilor;
înfăptuirea sarcinilor guvernelor;
conducerea armatei;
acreditarea ambasadelor;
coordonarea relaţiile politice externe;
coordonarea relaţiilor financiare, comerciale şi culturale interne şi externe;
formularea şi îndeplinirea politicii statului;
asigurarea înfăptuirii legilor şi altor acte normative;
depistarea infracţiunilor;
soluţionarea litigiilor;
desfăşurarea activităţii de gospodărie comunală;
menţinerea ordinii publice.
Nivelul cheltuielilor publice generale depinde de structura aparatului de stat, numărul
persoanelor ce alcătuiesc aceste aparate de stat, gradul de înzestrare tehnică a instituţiilor
publice, de raportul dintre diferite grupe sociale, de probleme economice şi politice.
• Structura cheltuielilor publice generale este redată de ponderea lor în totalul cheltuielilor
publice. Din punct de vedere economic, cheltuielile privind serviciile publice generale
reprezintă un consum public de PIB.
Cheltuielile privind serviciile generale după clasificarea economică includ:
• cheltuieli curente ce alcătuiesc 85% din totalul cheltuielilor;
• cheltuieli de capital.
Mărimea cheltuielilor publice privind serviciile publice generale depinde de structura
aparatului de stat, numărul persoanelor ce alcătuiesc acest aparat, gradul de înzestrare
tehnică a instituţiilor publice, raporturile existente între diferite categorii sau grupuri sociale,
de problemele politice, economice şi sociale.
2. Cheltuieli bugetare pentru menţinerea ordinii publice,
apărarea şi securitatea statului
Conform Legii nr.619 din 31.10.1995 privind organele securităţii statului, sistemul
organelor securităţii statului se constituie din:

1. Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, care emite ordine,

dispoziţii, instrucţiuni, dă indicaţii privind asigurarea securităţii statului a căror
executare este obligatorie pentru sistemul organelor securităţii statului.

2. Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, fiind un organ specializat al puterii executive,

exercită protecţia şi paza persoanelor care beneficiază de protecţie şi pază de stat,
precum şi paza obiectivelor aflate în pază.
3. Poliţia de frontieră, fiind organul care reprezintă interesele Republicii Moldova la
frontiera de stat şi este subordonat Ministerului de Afaceri interne.

4. Serviciul Vamal, fiind un organ specializat al puterii executive, contribuie, în

limitele competenţei sale, la asigurarea securităţii economice a statului, la
combaterea terorismului internaţional, a contrabandei, a traficului ilicit de droguri,
armament şi muniţii.
• Pentru a asigura securitatea Republicii Moldova şi a îndeplini obligaţiile asumate prin acorduri
internaţionale, organele securităţii statului ale Republicii Moldova stabilesc relaţii profesionale cu
organele securităţii şi serviciile speciale ale altor ţări.

Cheltuielile militare se fac pentru întreţinerea armatei, desfăşurarea acţiunilor militare, pentru
acţiuni de cercetare–dezvoltare în domeniul militar, efectuarea evenimentelor în scop militar,
lichidarea consecinţelor conflictelor, pentru dotarea cu armament şi tehnică de lucru.

• Cheltuielile privind apărarea, menţinerea influenţei politice formează cheltuielile militare, care au
un caracter neproductiv. Ele sînt suportate de resurse financiare publice, sînt finanţate din
bugetul de stat sau de blocurile şi alianţele militare internaţionale.
Cheltuielile militare se împart astfel:
• cheltuieli militare directe, care includ procurarea armamentului şi
tehnicii, întreţinerea armatei, flotei maritime şi aeriene;

• cheltuieli militare indirecte, care includ lichidarea urmărilor

războaielor, plăţile aferente datoriilor militare, plăţile pensiilor,
pensiile invalizilor de război, orfanilor şi văduvelor;

• cheltuieli pentru finanţarea cercetărilor ştiinţifice şi pentru

perfecţionarea tehnicii.
 Scopul principal al politicii militare a Republicii Moldova este sigurarea
securităţii militare a poporului şi statului, prevenirea războaielor şi
conflictelor armate prin mijloacele de drept
internaţional.

Pentru atingerea acestui scop, Republica Moldova aplică un sistem de măsuri care preconizează:
1. La nivel global - participarea la activitatea comunităţii mondiale în vederea prevenirii războaielor
şi conflictelor armate şi soluţionării paşnice a problemelor litigioase; crearea condiţiilor care, în
cazul unui pericol militar extern, vor asigura realizarea dreptului republicii la asistenţa organizaţiilor
internaţionale; participarea activă la edificarea sistemului internaţional unic de securitate colectivă;
2. La nivel regional - stabilirea relaţiilor prieteneşti bilaterale şi multilaterale cu statele din regiune,
care vor asigura un nivel înalt de încredere reciprocă şi deschidere în domeniul militar.
3. La nivel naţional - crearea unui potenţial militar, suficient pentru asigurarea securităţii militare a
statului.
Consecinţele economice şi sociale ale cheltuielilor militare:

• amplifică risipa de materiale şi limitează posibilităţile de reproducţie lărgită;

• măresc cheltuielile militare ce duc la scăderea ritmurilor creşterii economice; deturnarea

forţei de muncă care ar putea fi folosită în alte domenii.