Deac Paul Ionuț

Grupa 2011/1

Strunjirea și tipuri de strunguri și cuțite

1.Definirea noțiunii de strunjire și modurile de prindere a piesei:

Strunjirea este operația tehnologică de prelucrare prin așchiere a unui material, efectuată pe un
strung. Mișcarea principală relativă dintre piesă și scula așchietoare este mișcarea de rotație.
Specific pentru strunjire, spre deosebire de alte prelucrări prin așchiere este rotirea piesei de
prelucrat, nu a sculei așchietoare. Așchierea se obține prin acțiunea continuă a sculei, care este un
cuțit de strung, construit sub forma unui corp prismatic, prevăzut cu tăișuri: tăiș principal și tăiș
secundar, scula fiind fixată în port-cuțit. Piesa efectuează mișcarea de rotație, iar cuțitul efectuează
o mișcare de avans, care poate fi paralelă cu axa arborelui principal al strungului, perpendiculară pe
ea sau oblică, corespunzător celor trei sănii ale strungului, sania longitudinală, sania transversală și
sania portcuțit.
În vederea strunjirii suprafețelor cilindrice exterioare pe strungul normal se folosesc următoarele
moduri de prindere a piesei de prelucrat:
 prindere între vârfuri de centrare sau în mandrina universală și vârf;
 prindere în mandrine de diferite tipuri;
 prindere pe dorn;
 prindere pe platou;
 prindere în dispozitive speciale;
Prinderea între vârfuri de centrare. Strunjirea între vârfuri necesită ca, în prealabil, în capetele
semifabricatului (materialului) care trebuie sprijinite în vârfuri să fie executate găuri de centrare.
Prinderea în universal și vârf se poate folosi în locul prinderii între vârfuri.
Prinderea în mandrine. Se deosebesc diferite categorii de mandrine:
- mandrină universală cu trei bacuri (pe scurt: universal);
- mandrine cu două bacuri;
- mandrine cu bucșă elastică;
- mandrine pneumatice, hidraulice, electromagnetice;

Mandrina universală autocentrantă, cu trei bacuri, este folosită pentru prinderea pieselor cu
secțiune rotundă. 
Mandrinele cu bucșă elastică se folosesc pentru strângerea materialului sub formă de bară
trasă la rece sau rectificată pe mașini de rectificat fără vârfuri, bară din care se prelucrează
succesiv mai multe piese, care după terminarea prelucrării sunt retezate din bară.
Prinderea pe dorn. Piesele cu gaură centrală sau tubulare se instalează deseori pe dorn pentru
prindere interioară. Dornurile pot fi împărțite în dornuri rigide și dornuri extensibile (elastice):
- dornurile rigide (neextensibile) pot fi: cilindrice, conice sau canelate (acestea din urmă,
pentru piese cu gaură canelată).
- dornurile extensibile sunt folosite în general pentru piese de prelucrat cu gaură netedă
sau finisată și asigură o bună coaxialitate a suprafețelor interioare cu cele exterioare ale
piesei, deoarece expansiunea radială a elementelor deplasabile radial ale dornului
realizează preluarea jocului radial între gaură și dorn.

Prinderea pe platou se folosește pentru piese complicate (pârghii, ramificații, coturi etc).

1
2. Tipurile de strunjire și dimensiunile așchiei nedeformate:

Fig.1-Strunjire Fig. 2-Strunjire Fig. 3-Canelare Fig.4-Canelare frontală

longitudinală frontală

Strunjirea suprafețelor cilindrice:

Prin strunjire cilindrică se generează o suprafață cilindrică coaxială cu axa de rotație a piesei de
prelucrat. Strunjirea cilindrică longitudinală se efectuează cu mișcarea de avans longitudinal al
sculei așchietoare (cuțit drept, cuțit încovoiat etc). Pentru suprafețe cu lungime mică, strunjirea se
poate face cu mișcarea de avans transversal a unui cuțit lat, montat pe sania transversală. Procedeul
de strunjire cilindrică se caracterizează printr-o deosebită universalitate, extinzându-se de la
finisarea pieselor foarte mici (de exemplu, în ceasornicărie) până la strunjirea arborilor foarte mari,
executați din semifabricate forjate liber (de exemplu, arbori de turbină, cilindri de laminor).

Strunjirea frontală (fig. 2):

Strunjirea frontală este folosită pentru a produce o suprafață plană perpendiculară pe axa de rotație a
piesei de prelucrat. În această categorie se includ strunjirea frontală cu avans transversal, canelarea
și retezarea pieselor (din bară), dar și finisarea frontală cu cuțit lateral cu avans longitudinal a
suprafețelor cu lățimi mici.

Strunjirea interioară (fig. 5):

Se realizează la piese prevăzute dinainte cu gaură
axială, de exemplu la semifabricate turnate sau
matrițate, ori cu gaura obținută prin găurire cu
burghiu.
Găurile cu D< 70 mm, L<150 mm și raportul L/D< 5
se strunjesc cu cuțit fixat în portcuțit, lungimea
suprafeței strunjite interior fiind limitată de lungimea
sculei. Pentru D> 70 mm și L> 150 mm, iar L/D< 5,
cuțitul este montat pe o bară port-sculă. Fig. 5-Strunjire inferioară

Strunjirea suprafețelor profilate:

Strunjirea suprafețelor profilate de revoluție se poate efectua cu cuțite profilate, pentru lungimea
suprafeței până la 60 mm, iar pe strunguri grele - până la 150 mm. Se pot folosi cuțite normale
profilate, cuțite prismatice tangențiale profilate sau cuțite-disc profilate.

Strunjirea suprafetelor conice:

2
Pe strungul normal (universal) suprafețele conice exterioare pot fi prelucrate în următoarele
variante:
a) prelucrare cu generatoare materializată de muchia așchietoare a sculei, când se folosește un
cuțit lat cu tăiș înclinat. În acest mod pot fi prelucrate suprafețe conice cu orice unghi,
exterioare sau interioare, pentru care lungimea generatoarei nu depășește de obicei 30...50
mm, pentru a se evita vibrațiile. Această variantă nu a căpătat totuși o extindere deosebită pe
strungurile normale, fiind specifică pentru strunguri semiautomate și automate.
b) prelucrare prin rotirea saniei port-cuțit cu unghiul α care asigură conicitatea suprafeței de
prelucrat. Unghiul α se citește pe gradațiile plăcii rotative pe care este montată sania
portcuțit.
c) prelucrare prin deplasarea transversală a păpușii mobile, piesa fiind prinsă între vârfurile
de centrare. Această variantă este utilizată pentru suprafețe conice de lungime mare și unghi
mic de înclinare a generatoarei. Prelucrarea se face cu piesa prinsă numai între vârfuri, deci
nu se poate aplica la piese cu gaură axială. Mărimea deplasării transversale prealabile a
păpușii mobile se determină din condiția ca generatoarea suprafeței conice să fie paralelă cu
direcția mișcării de avans longitudinal a sculei.

Dimensiunile așchiei nedeformate – Tabelul 1

Dimensiunea Relația
Lățimea așchiei nedeformate b b = t/sin k
Grosimea așchiei nedeformate a a = s∙sin k
Valoarea nominal a ariei secțiunii A = b∙a = t∙s
transversal a așchiei A
*t - este adâncimea de așchiere; 
κ - unghiul de atac principal al cuțitului;
a  și b - parametri fizici ai procesului de așchiere;

Parametrii așchierii – Tabelul 2

Parametrul Relația
Diametrul final al suprafeței cilindrice Df = D0 – 2t
Durabilitatea T a sculei așchietoare v = C/Tm
Parametrii așchierii t, s, v sunt legați de v =Cv/Tmsxty (m/min)
durabilitatea sculei
Stabilirea turației pentru diametrul n = (1000∙v)/Π∙D (rot/min)
exprimat în mm
Stabilirea turației pentru diametrul n = v/Π∙D (rot/min)
exprimat în m
Timpul de bază al operației de strunjire tb = (L∙i)/s∙n (min)
*D0 – diametrul initial al suprafeței;
L – lungimea totală a cursei de lucru a sculei;
i – numărul de treceri identice;

3. Materiale pentru cuțite de strung:

3
Principalele proprietăți ale materialelor pentru cuțite de strung (și în general pentru scule
așchietoare), necesare pentru a rezista solicitărilor la care sunt supuse în timpul așchierii sunt
următoarele:
 duritate superioară și rezistență la compresiune;
 rezistență la solicitări de încovoiere și șocuri;
 temperatură de termostabilitate mai mare decât temperatura de așchiere;
 rezistență la oxidare;
 tendință redusă spre difuziune și adeziune;
 rezistență la abraziune;
 rezistență ridicată la uzură la rece și la cald.

Nu există material așchietor care să unifice la nivel ridicat toate proprietățile necesare.
Materialele pentru scule așchietoare pot fi clasificate astfel:
 oțeluri pentru scule, dintre care larg folosite pentru cuțite sunt oțelurile rapide;
 carburi metalice sinterizate (CMS);
 carburi mineraloceramice;
 materiale așchietoare super-dure: diamant și nitrură cubică de bor;

4. Tipuri de strunguri si cuțite de strung:

Strungul normal
(fig.6) este cel monoax,
paralel, orizontal, cu
portscula normală și
neautomat. Pe un strung
normal, în condițiile unui
domeniu larg de reglare de
turații, avansuri și pași
filete, se pot prelucra o
gamă variată de piese, de
dimensiuni și materiale
diferite, și un număr mare
de tipuri de filete. Fig. 6-Strungul normal

Strungul vertical (fig.7) are

arborele principal dispus
vertical și astfel platoul pentru
fixarea pieselor de prelucrat
este așezat în plan orizontal.
Este destinat prelucrării
pieselor mari. Fig. 7-Strungul vertical
Fig. 8-Cuțite de strung