UNIVERSITATEA DE SAT DIN REPUBLICA MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL FINANȚE ȘI BĂNCI

Referat

La disciplina „Finanțe Publice”

Tema: Cheltuielile pentru apărarea naţională în
Republica Moldova;

Elaborat : Bajora Mărioara

Verificat: Galina ULIAN
Droctor habilitat Profesor universitar

Chișinău 2020

1
 Cuprins:
Introducere....................................................................................................3
Sursele de finanţare şi programele................................................................4
Apararea Națională problema majoră a Republicii Moldova.......................6
Cadrul general al apărării naţionale..............................................................7
Planificarea bugetară.....................................................................................8
Efectele subfinanţării pentru apărarea naţională...........................................8
Organizarea apărării naţionale......................................................................9
Resursele sistemului național de aparar......................................................10

2
 Introducere
Potrivit analizei, în ultimii ani, finanțarea apărării naționale nu a fost o prioritate pe agenda națională
de dezvoltare. Începând cu anul 2009, sumele alocate pentru acest sector au scăzut brusc. Această
tendință nu a suferit schimbări nici după anul 2014, când situația de securitate din regiune s-a
înrăutățit subit. În consecință, către anul 2015, țara noastră s-a situat pe ultimul loc în regiunea
Europei Centrale și de Est la capitolul ponderii cheltuielilor pentru apărare în PIB.

În condițiile constrângerilor bugetare existente, fondurile alocate pentru construcția apărării

naționale nu se folosesc în cel mai optim mod. Astfel, pe parcursul ultimului deceniu nu au fost
finalizate procesele de reformare a apărării naționale și nici documentele de programare strategică
pentru acest sector, care să ghideze planificarea apărării naționale pe o perioadă lungă de timp. De
asemenea, lipsa documentelor strategice a determinat faptul că structura armatei naționale (AN) este
învechită, fără să fie ajustată noilor realități de securitate și constrângeri de finanțare.

Pentru a redresa situația din domeniu, Expert-Grup recomandă câteva măsuri. Una din
recomandările prioritare ar fi majorarea treptată a alocărilor pentru apărare la media regională. În
condițiile în care 10% din teritoriu nu este controlat de autoritățile centrale, iar securitatea din
regiune s-a înrăutățit semnificativ, este imperativă schimbarea atitudinii față de apărarea națională și
de a repune sectorul dat în prioritățile de dezvoltare a țării.

O altă recomandare se referă la elaborarea documentelor strategice de apărare. Fără aprobarea

Strategiei Militare Naționale, Doctrinei Militare și a Cărții Albe a apărării, alocările publice pentru
sector nu au și nu vor avea un efect scontat.

În mod firesc, este nevoie și de revizuirea structurii Armatei Naționale (AN) conform realităților
actuale de finanțare, care să permită reorganizarea componentelor ce au o contribuție minimă la

apărarea națională, dar consumă surse financiare semnificative.

Obiectivul principal pe termen scurt și mediu rămîne implementarea reformelor structurale,

consolidarea finanțelor publice și a stabilității financiare drept condiții primordiale pentru atingerea
durabilității bugetar-fiscale, prin menținerea unui deficit al bugetului public național la nivel
sustenabil, evitînd riscurile legate de șocurile interne și externe, precum și dependența excesivă de
asistența financiară externă.
3
Sursele de finanţare şi programele
Bugetul sectorului de apărare naţională pentru anul 2011 a constituit circa 262 de milioane de lei
ceea ce reprezintă 0,34% din PIB sau 0,82% din Bugetul public naţional (BPN). În ultimii ani
ponderea sectorului în BPN a fost sub 1%, în scădere față de anii 2005-2008, cînd această pondere
era constant peste 1%.

Maximul ponderii cheltuielilor în PIB pentru perioada analizată, de 0,66% a fost înregistrat, în anul
2008, aflîndu-se în scădere liniară în ultimii ani. Ponderea bugetului sectorului în PIB este relativ
scăzută în comparaţie cu bugetele pentru apărare ale altor state din zonă similare ca dimensiuni sau
populaţie precum Albania, Serbia sau Bosnia în care ponderea chelutilielor alocate este de circa 2%
din PIB. O pondere ceva mai mică o are bugetul pentru apărare în Croaţia (1,5% din PIB) (dar
oricum de 4 ori mai mare decît în Republica Moldova), iar maximul (4% din PIB) este alocat în
Georgia – un alt stat comparabil ca dimensiuni şi care are o parte din teritoriu ocupată de o armată
străină.

Pe parcursul ultimilor cinci ani, cheltuielile pentru sectorul apărării naţionale a avut o evoluţie
fluctuantă, înregistrînd un maxim în anul 2008, cînd volumul cheltuielilor s-a ridicat la circa 383
milioane, cu 226 de milioane mai mult decît în anul 2005. În anul 2009 cheltuielile publice pentru
sector au scăzut cu circa 35% pînă sub 250 de milioane. Diferența dintre bugetul sectorului din anul
2008 comparativ cu anii 2007 și 2009 se explică prin cheltuielile suplimentare destinate asigurării cu
locuințe a unui număr de militari prin contract. În ceilalți ani ai perioadei analizate nu s-au executat
astfel de cheltuieli, în consecință, bugetul anual al sectorului s-a încadrat în limitele a 200-300 de
milioane de lei. În anul 2011, bugetul sectorului a avut o ușoară creștere, dar a rămas sub nivelul
celui di Sursa de finanţare preponderentă pentru sectorul apărării este bugetul de stat (97% în 2010).
Ponderea finanţării sectorului din bugetele UAT reprezintă circa 3% din totalul finanţării. Pe
parcursul ultimilor şase ani, această pondere s-a situat în limita a 2-3% . Nu există o destinație
preponderentă a cheltuielilor făcute din bugetele UAT, acestea fiind stabilite în funcție de
necesitățile la nivel local. În ce priveşte distribuţia cheltuileilor pe programe în anul 2010 cea mai
mare parte a bugetului de sector a fost alocat pentru sprijinul armatei naţionale (32% din cheltuielile
pe sector), forţele terestre (31,5%) şi elaborarea politicilor şi managementul în domeniul apărării
(18,85%). Cealaltă parte a bugetului alocat a fost distribuit între forţele aeriene, învăţămîntul militar

4
şi pentru comunicaţii şi informatică. De notat este faptul că pentru subprogramul de operaţiuni în
afara ţării nu au fost făcute cheltuieli din bugetul public naţional anul 2007

Problemele principale
Sectorul Apărare naţională se confruntă cu următoarele probleme principale:

Resursele alocate întru asigurarea programelor sunt insuficiente, cele alocate acoperă doar
cheltuielile curente

Dotarea tehnică este insuficientă şi este sub nivelul standardelor şi cerinţelor moderne de asigurare a
apărării naţionale

- Capabilităţile deficiente necesare pentru realizarea calitativă a misiunilor şi sarcinilor stabilite în

documentele strategice în domeniul apărării

- Circa 10% din teritoriul statului se află în afara controlului Autorităţilor constituţionale, sub
controlul unei armate străine.

- Completarea funcţiilor vacante cu cadre militare este deficientă pentru toate categoriile de militari
prin contract (ofiţeri, subofiţeri, sergenţi, soldaţi)

- Motivare necorespunzătoare a personalului (salariu neadecvat muncii depuse, pachetul social slab
dezvoltat)

- Capacităţi limitate de asigurare din punctul de vedere al infrastructurii logistice

- Capabilităţi limitate pentru executarea misiunilor de supraveghere a spaţiului aerian

Măsuri recomandate de acest studiu:

 Mărirea investițiilor capitale în apărarea națională. În prezent, AN este dotată cu echipament
uzat moral și fizic din perioada sovietică. Chiar și în anii când au fost înregistrate cele mai
multe investiții capitale în AN, acestea erau alocate pentru construcția caselor și clădirilor
administrative, și nu pentru infrastructură și dotarea militară. Lipsa investițiilor și a
modernizării capacităților de luptă, va determina faptul că AN nu-și va putea îndeplini
atribuțiile în mod corespunzător. Altfel spus, banii publici vor fi cheltuiți pentru o armată-
simbol al suveranității, dar care în realitate nu va putea apăra această suveranitate într-un
scenariu de agravare a securității naționale.

5
  Majorarea transparenței bugetare în sectorul apărării. Nivelul curent de transparență a
instituțiilor cheie din sector nu permite monitorizarea și analiza utilizării eficiente a banilor
publici în cadrul AN. Fără a mări radical transparența, nu doar prin publicarea la timp a
bugetelor și rapoartelor de activitate, dar și prin o mai mare detaliere a acestor documente,
efectul scontat din mărirea ipotetică a finanțării sau ajustarea structurală a AN va fi destul de
redus. Doar prin implicarea actorilor terți față de executiv, se va putea de adus contribuții
pozitive la formularea și argumentarea bugetelor pentru apărare, spre majorarea acestora și
utilizarea cât mai eficientă a fondurilor publice

Apararea Națională problema majoră a Republicii Moldova

De mai mulți ani la rând domeniul apărării naționale nu a constituit o preocupare majoră pentru
Guvernul Republicii Moldova. Subiectele ce țin de apărarea națională nu au fost incluse în agenda
politică ca subiecte importante, nu au fost discutate pe larg de partidele politice, de Parlament sau
Guvern şi până la urma acestea niciodată nu au fost formulate ca priorități în programele de
guvernare.

Totodată, alte priorităţi de moment care apăreau pe agenda guvernării la diferite etape de dezvoltare,
până la urmă reușeau să impună necesitatea consolidării resurselor pentru realizarea obiectivelor
strategice din alte domenii, inclusiv prin diminuarea graduală a ponderii cheltuielilor din domeniul
apărării.

Cel mai recent exemplu este lipsa subiectului securităţii şi apărării naţionale în agenda de integrare
europeană, care a fost imediat resimţită de acest sector prin pierderea acestuia din „greutate”. Astfel,
imediat după lansarea obiectivului de integrarea europeană cheltuielile pentru apărare au coborât de
la 0.37% din PIB în 2009 până la 0.29% din PIB în 2010 și 0,27% în 2011.

Această atitudine a fost puternic resimţită şi la nivel de politici. Cele mai importante documente de
politici din domeniul apărării naționale datează deja mai mult de 10 ani, sunt în cea mai mare
măsură depășite şi nerealizate, iar o parte dintre acestea au rămas suspendate chiar imediat după
aprobare de către Guvern sau Parlament.

Pentru moment nu este clară situația cu Reforma Militară inițiată în 2002, cu Concepția Securității
Naționale aprobată în 2008, cu Strategia Securității Naționale aprobată în 2011, cu Analiza
Strategică a Apărării inițiată în 2010, cu Strategia Securității Militare elaborarea căreia a fost inițiată
în 2011 și cu un şir de alte inițiative care au rămas la nivel de bune intenții și declarații. Lipsa sau
6
irelevanţa acestor documente de politici de importanţă strategică rezultă în lipsa unui sistem coerent
de planificare a dezvoltării forţelor armate şi de creare a capacităţilor de apărare.

Cadrul general al apărării naţionale

Volumul şi calitatea bugetului apărării depind de următoarele elemente cheie:

1. Politicile în domeniul apărării

2. Rolul, calitatea şi eficienţa instituţiilor cu responsabilităţi şi atribuţii în formarea, executarea şi

utilizarea resurselor destinate apărării şi implementării politicii de apărare

3. Calitatea şi eficienţa procesului bugetar.

O evaluare succintă a acestor elemente cheie indică asupra existenţei unor probleme sistemice
majore în cadrul de politici în domeniul apărării naţionale.

Politicile în domeniul apărării sunt determinate de un set logic de acte legislative şi normative cu
obiective şi conţinut bine determinat. Reieşind din structura, modul de organizare şi distribuirea
responsabilităţilor în cadrul unui stat democratic, politica de apărare include următoarele documente
obligatorii:

1. Constituţia Republicii Moldova

2. Strategia securităţii naţionale

3. Carta Albă (a securităţii şi apărării naţionale)

4. Strategia militară naţională (Strategia apărăii naţionale)

5. Planuri strategice şi operaţionale de întrebuinţare a forţelor

6. Programe de constituire, dezvoltare, modernizare şi pregătire a forţelor componente.

Strategia securităţii naţionale (SSN) defineşte interesele şi obiectivele politicilor de securitate

naţională, prezintă evaluarea mediului de securitate, identifică factorii de risc din mediul intern şi
internaţional, determină direcţiile de acţiune şi principalele mijloace pentru asigurarea .

7
Planificarea bugetară
Din perspectiva bugetară, domeniul apărării naţionale are multe în comun cu restul sectoarelor
publice. Distincţia principală, în mare parte, poate exista doar în gradul de confidenţialitate şi
secretizare a unor cheltuieli bugetare, care trebuie să fie argumentate şi supuse unor controale din
partea Legislativului. Deci la baza construcţiei unei armate eficiente, efective şi profesionale trebuie
să stea un sistem de management financiar al finanţelor publice (SMFP) bine dezvoltat şi
implementat integral.

Efectele subfinanţării pentru apărarea naţională.

Obiectul final al ASA a fost determinarea unui model de forţe (misiuni, structură, organizare,
volum, armament, echipament, înzestrare, instruire, costuri) care ar asigura în cel mai eficient mod
utilizarea resurselor disponibile.

Legea cu privire la apărarea naţională determină patru misiuni ale FA:

1. Apărarea armată a statului împotriva agresiunii militare.

2. Apărarea antiaeriană a unor obiective importante ale statului şi a trupelor.

3. Participarea la misiuni (executarea misiunilor) în operaţii de menţinere a păcii.

4. Sprijinul (sau asistenţa) autorităţilor centrale şi locale în situaţii de criză.

Evaluarea capacităţii Forţelor Armate de a îndeplini misiunile stabilite prin legislaţie a inclus o
analiză aprofundată pe şapte criterii de bază ce determină activitatea unui organism militar într-un
sistem integrat, şi anume:

1. structura; 2. conducerea (comandă şi control);

8
Organizarea apărării naţionale include
a) determinarea politicii de apărare şi a principiilor de bază ale construcţiei militare;

b) aprobarea strategiei securităţii naţionale, strategiei naţionale de apărare şi a strategiei militare;

c) dezvoltarea ştiinţei şi artei militare;

d) instituirea cadrului normativ cu privire la apărarea naţională;

e) analiza situaţiei politico-militare, prognozarea riscurilor şi ameninţărilor cu caracer militar la

adresa securităţii naţionale;

f) determinarea intereselor naţionale prioritare în domeniul apărării naţionale, stabilirea complexului

de măsuri politico-diplomatice şi de altă natură cu caracter nemilitar, crearea unui climat
internaţional favorabil în scopul asigurării apărării naţionale;

g) pregătirea forţelor destinate apărării naţionale, menţinerea unui înalt grad al pregătirii de luptă şi
de mobilizare;

h) înzestrarea centralizată a forţelor destinate apărării naţionale cu armament şi tehnică modernă,

asigurarea lor cu resurse tehnico-materiale în volumul necesar;

i) coordonarea cu alte state şi organisme internaţionale a acţiunilor pentru prevenirea şi reducerea

unui posibil pericol militar;

j) perfecţionarea sistemului de instruire a cadrelor militare;

k) pregătirea rezervelor de mobilizare pentru timp de război;

l) pregătirea de mobilizare a economiei naţionale, a autorităţilor publice, a instituţiilor publice, a

agenţilor economici, a populaţiei şi a teritoriului pentru apărare;

m) pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei;

n) asigurarea controlului democratic asupra forţelor destinate apărării naţionale;

o) realizarea altor măsuri în domeniul apărării naţionale

9
Resursele sistemului național de aparar
Resursele sistemului naţional de apărare se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare,
materiale şi de altă natură, pe care statul le asigură şi le angajează în scopul asigurării apărării
naţionale.

Resursele umane se constituie din întreaga populaţie aptă pentru apărarea naţională. Pregătirea
cetăţenilor pentru apărarea Patriei este reglementată prin lege organică. Persoanele cu funcţie de
răspundere din ministere şi departamente, conducătorii autorităţilor administraţiei publice locale, ai
instituţiilor publice şi ai agenţilor economici cu sarcini de mobilizare se pregătesc în vederea
îndeplinirii atribuţiilor ce le revin în domeniul asigurării apărării naţionale în conformitate cu
programele aprobate de Guvern. Pregătirea economiei naţionale pentru apărare se asigură în
conformitate cu Legea privind pregătirea de mobilizare şi mobilizarea.

Cheltuielile pentru asigurarea apărării naționale se efectuează de la bugetul de stat în limita

alocațiilor aprobate prin legea bugetară anuală şi se utilizează pentru întreţinerea şi pregătirea
forţelor destinate apărării naţionale, înzestrarea lor cu armament, tehnică militară şi specială şi alte
bunuri tehnico-materiale, finanţarea cercetărilor ştiinţifico-militare, construcţiilor capitale,
asigurarea cu pensii, asigurarea obligatorie de stat, asigurarea medicală, pregătirea rezerviştilor,
precum şi pentru organizarea mobilizării. Controlul folosirii resurselor financiare pentru asigurarea
apărării naţionale se efectuează în conformitate cu legislaţia.

Concluzie:
.Problemele majore ale Sectorului „Apărarea Naţională” enunţate în documentele de analiză şi
planificare indică la o situaţie critică în sectorul „Apărare Naţională” şi incapacitatea instituţiilor din
acest sector de a îndeplini misiunile atribuite. Documentele de evaluare şi planificare strategică din
acest sector indică asupra faptului că această situaţie se datorează în primul rând nivelului extrem de
redus de acoperire a necesităţilor minime ale Armatei Naționale.

10
Bibliografie:
Legis.md LEGE Nr. 345 din 25-07-2003 cu privire la apărarea naţională

Old.mf.gov.md (anexa 19)

www.expert-grup.org

11