Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sursa
infectiei, mecanismele de transmitere. Patogeneza si clinica
gripei.
Include virusurile care determină gripa, infecţie virală cu manifest ări endemo-epidemice.
Clasificare:
Familia include 4 genuri:
Genul Influenzavirus A – include virusul gripal tip A
Genul Influenzavirus B – include virusul gripal tip B
Genul Influenzavirus C – include virusul gripal C
Genul Thogotovirus – include virusurile Thogoto, Dhori şi Batken.
Morfologie si structura:
Virionii sunt de formă sferică sau alungită, cu diametrul de 100-200 nm, prevăzuţi
cu anvelopă. Aceşti agenţi sunt caracterizaţi prin pleiomorfism, astfel încât uneori se
pot observa virioni cu formă filamentoasă şi cu lungimi până la 1000 nm. În
structura virionului intră:
- Anvelopa - strat dublu lipoproteic ce derivă din membrana celulei infectate. Stratul
extern este prevăzut cu spiculi care conţin hemaglutinină (HA) şi neuraminidază
(N). Stratul intern conţine proteina M (matrix) cu rol în menţinerea formei
virionului.
-Hemaglutinina se găseşte sub forma inactivă (poliproteină) care este activată prin
scindare sub acţiunea proteazelor celulei gazdă. În urma scindării rezultă două tipuri
de segmente: H1 şi H2. Rolul HA este deosebit de important atât pentru ataşarea
virionului la celulă (la nivelul receptorilor celulari specifici), cât şi pentru eliberarea
intracitoplasmatică a ARN viral.
-proteinele virusului sunt sintetizate în citoplasmă. Zece proteine virale sunt codificate de cele opt
segmente ale genomului viral. Unele dintre aceste proteine sunt implicate în replicarea genomului
viral, în timp ce altele sunt proteine structurale utilizate în asamblarea virionului. Detaliile
asamblării virionilor nu sunt încă cunoscute cu certitudine. Formarea virionului descendent complet
învelit are loc prin procesul de înmugurire.
Cultivarea virusului gripal:
-Reproducerea infectiei la animale de laborator
-Mediu cu celule
-Embrion de gaina.
Rezistenta virusului:
Poate supravieţui în mediul extern până la 10 ore. Este mai rezistent la
frig, mai puţin rezistent la cald. La t 60oC este distrus în timp de câteva
minute, poate fi distrus şi de un spectru larg de dezinfectanţi/germicide
chimice, inclusiv clorurile, apa oxigenată, antisepticele pe bază de iod şi
alcool.
SURSA INFECȚIEI
1.Izvorul de infecţie
-bolnavul cu formă tipică şi atipică, contagios înainte de debutul clinic 1-3 zile, în
prodrom şi în perioada de stare, timp de 3- 5 zile, prin secreţiile respiratorii;
-infectaţii fără manifestări clinice;
-rezervor de virus pot fi şi unele animale: cai, porci, păsări, gazde care au rol şi în
producerea unor mutante deosebit de virulente.
-Indicele de contagiozitate variază între 10-15% până la 50-70%.

2. Transmiterea
Virusurile gripale sunt transmise de la o persoană
infectată la una susceptibilă prin intermediul picăturilor
rezultate în urma strănutului, tusei sau vorbitului. Aceste
picături rămân pentru scurt timp suspendate în aer și
ajung la distanță mică, de aproximativ 1 metru, deși unele
studii menționează și distanțe de 2 metri, ca atare este
necesar un contact apropiat pentru acest tip de
transmitere. Altă modalitate de transmitere este
reprezentată de contactul cu suprafețele contaminate de
aceste picături, fiind considerată posibilă și transmiterea
PATOGENEZA
Infecţia este transmisă pe cale respiratorie,
interesând, de obicei, tractul respirator superior.
Virusul se replică la nivelul epiteliului respirator,
determinând distrugerea cililor (element important
în apărarea locală). Urmează apoi o etapă de
viremie tranzitorie.
Infecţia virală a tractului respirator inferior
(pneumonia gripală) se produce uneori,
MANIFESTĂRI CLINICE
Incubaţia: 18-36-72 de ore;
Debutul este brusc, uneori brutal cu frisoane, febră 39-40°C, mialgii,
cefalee,astenie. În pandemii debutul este supraacut cu deces în 24-48
ore.
Perioada de stare este dominată de semne toxice generale; sunt
prezente:
febra înaltă 3-5 zile, uneori cu aspect difazic – "V" gripal;
faciesul uşor congestionat, uneori cu tulburări vasomotorii;
cefalee intensă, constantă, predominant în regiunea frontală,
supraorbitală;
dureri în globii oculari (la mişcări sau la apăsare), caracteristice
pentru gripă;
manifestări respiratorii: catar nazal aderent, vâscos, cu senzaţie de nas înfundat,
uscăciune, usturime;
enantem difuz pe pilieri, văl, luetă şi microvezicule pe palat;
durere sau arsură retrosternală (traheite);
tuse uscată, spută vâscoasă, greu de eliminat, cu striuri sangvinolente. Dacă apar leziuni ale
membranei hialine, evoluţia se poate face cu cianoză, dispnee spre insuficienţă respiratorie
acută.
manifestări viscerale diverse:
cardiovasculare cu bradicardie, hipotensiune arterială;
renale ca nefrită interstiţială (albuminurie, ± microhematurie);
digestive cu hepatomegalie, colici abdominale, inapetenţă, greţuri, vărsături
Complicaţiile respiratorii influenţează evoluţia şi prognosticul, mai ales când
apar la persoane în vârstă, cu afecţiuni cardiovasculare cronice, diabetici, sau la
sugari distrofici, rahitici. O treime din decesele prin gripă se datorează
complicaţiilor respiratorii.
-laringita gripală; crupul gripal este o laringită obstruantă prin leziuni necrotico-
hemoragice ale mucoasei laringotraheale. Se realizează mai ales prin suprainfecţie
cu Haemophilus Influenzae la copil, respectiv cu Stafilococ la adult. Debutul este
alarmant, în ziua 3-4 de boală, cu dispnee, senzaţie de sufocare, tuse lătrătoare,
cianoză; se instalează şocul infecţios cu tahicardie, hipotensiune arterială, iar în lipsa
unui tratament adecvat bolnavul devine areactiv şi evoluează spre deces;
-bronşita capilară (bronşiolita) caracterizată prin edem, capilaroplegie şi
exudat fibrinos şi manifestată clinic prin hiperpirexie, dispnee, polipnee,
tiraj, cianoză;
-pneumonii gripale care pot fi primare, virale, care se manifestă în ziua
2-3 de boală, sau secundare, prin suprainfecţie bacteriană;
-pleurezii para sau metapneumonice – pot fi purulente, hemoragice.
Complicaţii cardiovasculare, în principal, reprezentate de miocardita
toxică manifestată prin tahicardie, tulburări de ritm, asurzirea zgomotelor
cardiace.
Complicaţii nervoase ca encefalite gripale, meningite cu lichid clar în
perioada de stare şi leucoencefalite şi poliradiculonevrite în
convalescenţă.
BIBLIOGRAFIE:
1. (în engleză).
„Articol al Organizației Mondiale a Sănătății privind gripa”
. .
10.1016/S0264-410X(02)00254-2 PMID 12163258