Aaaaa

Studiul vibratiilor structurilor cu elemente repetitive
utilizate in ingineria civila (constructii si instalatii)
ȘCOALA DOCTORALĂ INTERDISCIPLINARĂ

Facultatea de Mecanică
Ing. Cristian Dorin NĂSTAC
TEZĂ DE DOCTORAT
Conducător ştiințific
Prof.dr.hab.ing. Sorin VLASE
BRAȘOV, 2018
1
Ing. Cristian Dorin NĂSTAC
TEZĂ DE DOCTORAT
TITLU (română):
Studiul vibrațiilor structurilor cu elemente repetitive utilizate în ingineria
civilă (construcții și instalații)
TITLU (engleză):
Study over vibrations of structures with repetitive elements used in civil
engineering (buildings and installations)
Domeniul de doctorat: INGINERIE MECANICĂ
Comisia de analiză a tezei:

Prof.dr.ing. ROŞCA Ioan Călin Preşedinte, Universitatea Transilvania din
Brașov
Prof.dr.ing. VLASE Sorin Conducător ştiințific, Universitatea Transilvania
din Brașov
Prof.dr.ing.h.c. BRATU Polidor Referent oficial, Universitatea “Dunărea de Jos”
Galaţi
Prof.dr.ing. GILLICH Gilbert-Rainer Referent oficial, Universitatea „Eftimie Murgu“ din
Reşiţa
Prof.dr.ing. NEGREAN Iuliu Referent oficial, Universitatea Tehnica Cluj
Napoca
2
CUPRINS
CUVÂNT INTRODUCTIV............................................................................................................5
1. OPORTUNITATEA, OBIECTIVELE, STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL TEZEI DE
DOCTORAT....................................................................................................................................7
1.1 Prezentare generală...........................................................................................................7
1.2 Structura tezei...................................................................................................................8
2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIU...............................................12
2.1 Simetria și antisimetria în construcții și în tehnică.........................................................12
2.2 Analiza statică a structurilor cu simetrii.........................................................................15
2.3 Un model al unei transmisii cu două motoare identice...................................................19
2.4 Vibraţii forţate în sisteme cu simetrii structurale............................................................29
2.5 Un exemplu.....................................................................................................................32
2.6 Sisteme continue alcătuite din bare.................................................................................38
2.6.1. Introducere...............................................................................................................38
2.6.2. Descrierea unui sistem cu bare................................................................................39
2.6.3. Ecuațiile vibrațiilor transversale ale sistemului mecanic prezentat.........................39
2.6.4. Proprietăți ale valorilor proprii și ale vectorilor proprii..........................................43
2.7 Analiză modală...............................................................................................................46
2.7.1. Introducere...................................................................................................................46
2.7.2. Moduri de mișcare.......................................................................................................47
2.8 Concluzii.........................................................................................................................56
3. VIBRAȚIILE SISTEMELOR CONTINUE..........................................................................57
3.1 Introducere......................................................................................................................57
3.2 Vibrațiile transversale ale barelor...................................................................................57
3.3 Pulsațiile proprii și modurile proprii de mișcare.............................................................58
3.4 Vibrațiile longitudinale ale barelor.................................................................................60
3.5 Vibrațiile torsionale ale barelor.......................................................................................64
4. PROPRIETĂȚI LA VIBRAȚII ALE SISTEMELOR CONTINUE......................................68
4.1 Introducere......................................................................................................................68
4.2 Cuplarea vibraților transversale și longitudinale în cazul unui sistem mecanic cu două
bare identice...............................................................................................................................68
4.2.1. Descrierea problematicii studiate................................................................................68
4.2.2. Sistem mecanic cu două bare identice.........................................................................69
4.2.3. Ecuațiile vibrațiilor transversale și longitudinale........................................................69
4.2.4. Vectori și valori proprii...............................................................................................75
3
4.3 O metodă semianalitică pentru studiul vibrațiilor sistemelor mecanice cu bare cu o

structură cu simetrii...................................................................................................................77
4.3.1. Introducere...................................................................................................................77
4.3.2. Prezentarea sistemului.................................................................................................78
4.3.3. Modelul analitic al sistemului cu bare.........................................................................79
4.3.4. Ecuațiile vibrațiilor libere transversale și torsionale...................................................80
4.3.5. Vectori și valori proprii...............................................................................................82
4.4 Modelul unei structuri cu bare........................................................................................84
4.4.1. Modelul mecanic.....................................................................................................84
4.4.2. Ecuațiile de mișcare a structurii...............................................................................85
4.4.3. Rezultate teoretice privind vibrațiile structurii........................................................87
4.5 Concluzii.........................................................................................................................94
5. VALIDARE EXPERIMENTALĂ.........................................................................................95
5.1 Modelul analizat..............................................................................................................95
5.2 Calculul modurilor proprii de vibrație............................................................................98
5.3 Influența sudurilor asupra pulsațiilor proprii................................................................111
5.4 Concluzii.......................................................................................................................112
6. CONTRIBUŢII ORIGINALE, CONCLUZII, VALORIFICAREA REZULTATELOR ŞI
DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE..................................................................................113
6.1 Contribuţii originale......................................................................................................113
6.2 Valorificarea şi diseminarea rezultatelor......................................................................114
6.3 Direcţii viitoare de cercetare.........................................................................................116
7. BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................117
8. ANEXE................................................................................................................................122
8.1 Rezultatele măsurătorilor efectuate...........................................................................122
4
CUVÂNT INTRODUCTIV
În cadrul lucrării de doctorat elaborate m-am ocupat de o problemă pe care o consider de
importanță în domeniul construcțiilor civile și anume utilizarea simetriilor pentru ușurarea
calculului și a timpului de proiectare a unei structuri cu părți identice. În practica inginerească
majoritatea clădirilor, lucrărilor de artă, halelor etc au în componență părți identice și prezintă
simetrii. Asta se întamplă din timpul antichității iar motivele sunt de mai multe feluri. Mai întâi o
proiectare mai ușoară, mai rapidă, apoi o realizare mai ieftină și, ceea ce este mai puțin important
pentru ingineri dar este important pentru beneficiari, din considerente estetice.
Din multitudinea aspectelor care pot fi studiate m-am orientat spre analiza răspunsului
dinamic al acestor structuri și, în mod special, spre studiul comportării la vibrații. Este motivul
pentru care mi-am schimbat oarecum domeniul cercetărilor, trecând într-o zonă
multidisciplinară, unde a trebuit sa-mi însușesc noțiuni aprofundate în dinamica structurilor,
metoda elementelor finite, calcul numeric și mecanică experimentală care mi-au lărgit
cunoștințele și puterea de înțelegere a comportării dinamice a structurilor pe care le realizăm noi,
inginerii constructori. Toată această cercetare o consider benefică pentru pregătirea mea
ulterioară, alături de faptul că mi-a adus o expertiză extrem de utilă în zone noi.
Rezultatul acestei activități s-a concretizat în rezultatele prezentate în teza de față,
obținute în urma unei activități de trei ani în cadrul Scolii Doctorale a Universității Transilvania
din Brașov.
Cu ocazia finalizării acestei etape din viaţa mea, îmi permit să adresez câteva cuvinte de
mulţumire tuturor celor care m-au îndrumat, ajutat, sprijinit pe parcursul derulării acestei teze de
doctorat.
Sunt în măsură, astfel, să mulţumesc pentru sprijinul direct şi indirect primit şi pentru
îndrumarea primită de la Universitatea TRANSILVANIA din Braşov.
Elaborarea, fundamentarea ştiinţifică și verificarea acestei teze de doctorat a fost posibilă
ca urmare a unei îndrumări ştiinţifice de calitate, realizate cu profesionalism. De asemenea
universitatea dispune de condiţii adecvate necesare desfăşurării unor activităţi de cercetare
științifică, specifice temei abordate, desfǎşurate în Departamentul de Inginerie Mecanică sub
conducerea Prof. Univ. Dr. Hab. Sorin VLASE cǎruia, profitând de ocazie, îi mulţumesc pentru
tot ajutorul acordat în toatǎ aceastǎ perioadǎ.
5
Doresc să aduc mulţumiri totodată distinşilor referenţi din componenţa Comisiei de

doctorat pentru atenția cu care au lecturat lucrarea și pentru observațiile pe care le-au făcut.
Domnul prof.dr.ing.dr.h.c. Polidor Bratu de la Universitatea Dunărea de Jos din Galați, D-l
prof.dr.ing. Iuliu Negrea de la Universitatea Tehnică Cluj Napoca și D-l prof.dr.ing. Reiner
Gillich de la Universitatea “Eftimie Murgu” din Reșița au avut bunăvoința de a accepta de a face
parte din Comisia de referenți și și-au răpit din timp pentru a citi și face observații legate de teză
și de conținutul ei și a contribui la îmbunătățirea conținutului acestei lucrări. Mulțumesc D-lui
Vasiliu Ovidiu pentru consilierea și sprijinul pe care mi l-a dat în legătură cu verificările
experimentale.
Mulţumesc, de asemenea, tuturor colegilor din cadrul Universităţii TRANSILVANIA din
Brașov de la Facultatea de Construcții, pentru sprijinul fizic și moral acordat. Mulţumesc familiei
care m-a sprijinit pe toată perioada derulării stagiului de doctorat şi a fost cu totul dedicatǎ
activitǎţii mele.
Capitolul 1
6
1. OPORTUNITATEA, OBIECTIVELE,
STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL TEZEI DE
DOCTORAT
1.1 Prezentare generală
Prezenta cercetare este elaborată sub autoritatea Şcolii Doctorale Interdisciplinare a

Universităţii ”Transilvania” din Braşov.
În construcții structurile simetrice sunt utilizate frecvent datorită unei multitudini de
factori cum ar fi: ușurința în proiectare, ușurința de fabricare, costul mai redus al proiectării,
costul mai redus al fabricării acestor structuri, alcătuite din elemente repetitive și, o sa vedem în
cadrul lucrării, datorită unor posibile comportări îmbunătățite în exploatare. Dat fiind aria atât de
largă de utilizare se pune problema dacă simetriile structurale care apar în acest sisteme nu ar
putea fi folosite pentru a ușura calculele legate de proiectarea și dimensionarea lor. Deși pentru
cazul static problema a fost studiată și s-au dedus proprietăți care ușurează munca de proiectare
și de calcul, în domeniul analizei dinamice utilizarea acestor proprietăți este încă redusă. Este
motivul pentru care lucrarea de doctorat își propune să analizeze anumite tipuri de structuri, încă
nestudiate, pentru a identifica proprietăți la vibrații care ar putea ajuta proiectantul și
constructorul.
Obiectivul general al tezei îl constituie identificarea și prezentarea unor proprietăți la
vibrații ale sistemelor continue cu bare, proprietăți care pot face ca procesul de proiectare, calcul
și realizare a unor astfel de structuri să se ușureze. Câmpul principal de aplicabilitate al acestor
proprietăți este în domeniul construcțiilor civile dar, la fel de bine, există aplicații în toate
lucrările inginerești. În cadrul acestui obiectiv general teza își propune:
- studiul proprietăților la vibrații a unor sisteme cu diferite simetrii utilizate în cadrul
construcțiilor civile;
- verificarea metodei prin realizarea unei structurii reale și validarea experimentală a
rezultatelor obținute teoretic în acest caz;
- formularea unor recomandări care să ajute proiectanții de astfel de structuri să
economisească timpul de proiectare și care vor avea ca rezultat și scăderea costurilor cu
realizarea practică a structurii.
Obiectivul general care urmează a fi realizat în etapele principale enunțate mai sus
conduce la obiective conexe, care vor fi definite pentru diferite faze ale realizării tezei și care,
îndeplinite, vor conduce spre îndeplinirea globală a temei propuse spre cercetare. Autorul își
propune:
1. O analiză a cercetărilor în domeniu studiat și identificarea stadiului actual al
cercetărilor. Domeniul este interdisciplinar și impune studierea unor lucrări și a literaturii
din mecanică, analiza structurilor civile, matematică, metode numerice, metoda
elemnentelor finite, încercări mecanice etc. Se va studia bibliografia semnificativă pentru
acest capitol, aleasă dintr-o multitudine de lucrări, existente mai ales în domeniile
7
conexe;
2. Identificarea unor direcții de cercetare noi în cadrul domeniului, cuprinzând noi
tipuri de structuri care nu au mai fost analizate în trecut din acest punct de vedere;
3. Analiza critică a metodelor de modelare și de rezolvare cantitativă și analiza
calitativă a ecuațiilor diferențiale obținute;
4. Alegerea celor mai potrivite metode pentru scrierea ecuațiilor de mișcare pentru
sisteme cu simetrii, rezolvarea lor și interpretarea calitativă;
5. Analiza și identificarea celor mai potrivite metode de calcul numeric pentru
rezolvarea problemelor speciale impuse de tematică;
6. Modelarea sistemelor mecanice prin modele teoretice continue, utilizabile la
sistemele mecanice cu bare legate rigid;
7. Modelarea sistemelor studiate utilizând Metoda Elementelor Finite;
8. Studiul teoretic al unor astfel de sisteme și determinarea unor proprietăți
caracteristice;
9. Analiza unui sistem structural real, modelarea, calculul la vibrații și verificarea
teoretică a proprietăților enunțate anterior;
10. Analiza experimentală a sistemului structural real pentru validarea modelului;
11. Analiza critică a rezultatelor teoretice obținute, concluzii și propuneri de
valorificare a cercetărilor;
12. Diseminarea rezultatelor prin publicarea rezultatelor în reviste indexate ISI și prin
participarea la conferințe științifice naționale și internaționale;
13. Identificarea unor posibile viitoare direcții de cercetare și de dezvoltare ale
subiectului;
14. Formularea unor concluzii și indicații pentru proiectanții de structuri mecanice.
1.2 Structura tezei
Pentru o mai facilă desluşire a împărţirii în capitole şi a logicii în care a fost organizat
materialul tezei, procedăm mai jos la o trecere în revistă a conţinutului principalelor capitole.
Capitolul 1. OPORTUNITATEA, OBIECTIVELE, STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL

TEZEI DE DOCTORAT. Este capitolul de față care explică obiectivul tezei, justifică
motivaţiile generale pentru care s-a abordat această direcție de cercetare, obiectivele conexe
prevăzute sau apărute pe parcursul derulării cercetării, logica desfășurării activităților și utilitatea
care se presupune a cercetării. De asemenea în cadrul acestui capitol, s-a prezentat, rezumativ,
conținutul tezei de doctorat și conținutul fiecărui capitol în parte.
Capitolul 2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIU. Capitolul își

propune să studieze consecințele pe care le pot avea, în domeniul construcțiilor, existența unor
simetrii și antisimetrii în cazul unor structuri. În inginerie, în construcții dar și în alte domenii,
cum ar fi de exemplu industria constructoare de mașini sau de utilaje, industria automobilelor,
industria aerospațială, există produse, elemente, mașini și componente care conțin părți identice,
8
repetitive, care au în componența lor părți care prezintă simetrii de diferite tipuri. În cadrul
construcțiilor majoritatea clădirilor, lucrărilor de artă, halelor, etc au în componență părți identice
și prezintă simetrii. Motivele sunt de mai multe feluri. O proiectare ușoară, rapidă și apoi o
realizare mai ieftină. Aceste proprietăți pot fi folosite cu succes la ușurarea analizei statice și
dinamice a unor structuri. Simetriile de diferite feluri care oferă proprietăți specifice structurilor
au fost observate de mai multă vreme și utilizate mai ales în cazul static. Ele sunt prezentate în
cursurile clasice de Rezistența materialelor sau Analiză Structurală. Simetriile în Mecanică au
fost studiate mai ales din punctul de vedere al matematicienilor (Holm et al 2009, Marsden și
Ratiu 2003). In ianuarie 2018 a fost lansat un număr special al revistei Symmetry dedicate
aplicațiilor în Mecanica Structurilor (Civil Engineering and Symmetry – 2018, A special issue
of Symmetry -ISSN 2073-8994, vezi ref. [100]). A fost finanțat și un proiect european pentru
studiul acestui tip de probleme (Mechanics and symmetry in Europe: the geometry and dynamics
of deformable systems. Project. HPRN-CT-2000-00113, Funded under: FP5-HUMAN
POTENTIAL vezi ref. [99]) și s-au ținut cursuri la Centrul de Mecanica Solidelor – CISM de la
UDINE (Similarity, Symmetry and Group Theoretical Methods in Mechanics, September 7,
2015 — September 11, 2015. Lectures at the International Centre for Mechanical Sciences, vezi
ref. [101]).
În cadrul acestui capitol sunt analizate două mari grupe de aplicații pentru aceste tipuri de
structuri, primul grup dedicat structurilor discrete (cu număr finit de grade de libertate) și al
doilea grup al structurilor cu elemente continue. Teza de față își propune să completeze cazurile
studiate și să ofere propuneri de aplicare a acestor proprietăți care ar putea ajuta un inginer
proiectant să-și ușureze efortul.
Sunt explicate, la începutul capitolului, aceste concepte de simetrie, asimetrie și
antisimetrie și este arătat cum aceste proprietăți pot fi utilizate pentru ușurarea calculului unor
structuri din Rezistența Materialelor.
Un prim grup de sisteme mecanice studiate este cel al structurilor cu număr finit de grade
de libertate. În cadrul capitolului este tratat un model al unei transmisii cu două motoare identice.
Este vorba de un sistem discret, cu volanți în mișcare de rotație, cu un număr finit de grade de
libertate. Sunt identificate proprietăți la vibrații datorate simetriilor și sunt demonstrate aceste
proprietăți.
Al doilea grup de probleme studiate este cel al sistemelor continue. Sunt prezentate și
demonstrate proprietăți pe care le au astfel de sisteme mecanice referitoare la valorile proprii și
la modurile proprii de vibrație în cazul vibrațiilor transversale ale unui sistem de bare în care
două dintre cele trei bare sunt identice. Determinarea acestor proprietăți permite ușurarea
efortului și timpului de calcul și, implicit, creșterea preciziei calculelor în astfel de probleme.
În finalul capitolului este prezentată rezumativ Analiza modală, la nivelul necesităților
implicate de rezolvarea obiectivelor tezei, ca un instrument deosebit de puternic pentru analiza
vibrațiilor lineare ale sistemelor și care va fi utilizată frecvent în cadrul lucrării.
Capitolul 3. VIBRAȚIILE SISTEMELOR CONTINUE. În cadrul acestui capitol se face o

trecere în revistă a vibrațiilor sistemelor continue cu sublinierea aspectelor importante din
punctul de vedere al dezvoltărilor din cadrul tezei. Deoarece în cadrul lucrării ne vom axa pe
sisteme de bare, este studiată comportarea acestui element de structură la vibrații. Sunt studiate
9
pe rând vibrațiile longitudinale, vibrațiile transversale și vibrațiile torsionale ale barelor. Studiul
se face pe un model frecvent utilizat în cadrul Rezistenței Materialelor. Este posibil să se
utilizeze modele perfecționate care să țină seamă de diferite efecte, care vor oferi soluții probabil
mai bune însă concluziile trase pe modelele utilizate rămân valabile indiferent de complexitatea
modelului ales. Este prezentat modul în care se pot scrie ecuațiile de mișcare pentru un element
de bară, de unde rezultă, prin integrare, relația care ne dă evoluția în timp și spațiu a punctelor
barei. Sunt prezentate metodele prin care pot fi determinate frecvențele proprii pentru un element
de bară cât și modurile proprii de vibrație. Pentru o bară sunt analizate condițiile inițiale și
condițiile de capăt care vor determina constantele de integrare ce definesc mișcarea vibratorie a
unei bare.
Capitolul 4. PROPRIETĂȚI LA VIBRAȚII ALE SISTEMELOR CONTINUE. Teoria

prezentată în capitolul anterior este utilizată pentru modelarea, scrierea ecuațiilor de mișcare și
rezolvarea acestora în cazul unor sisteme mecanice continue. Pentru determinarea valorilor
proprii ale structurii și a modurilor proprii s-a utilizat softul specializat de element finit
ABAQUS. Menționăm că o analiză în paralel s-a făcut și cu programul de calcul AXIS,
rezultatele obținute fiind în general compatibile. Cu programul de calcul AXIS introducerea
datelor și obținerea rezultatelor reprezintă procedee foarte rapide, motiv pentru care am folosit
acest program pentru a verifica mai multe modele, în scopul de a determina care este cea mai
bună soluție pentru a sprijini structura pe sol prin legături care să ofere cele mai bune valori
teoretice, apropiate de valorile măsurate apoi experimental. Softul ABAQUS oferă multiple
avantaje pentru postprocesarea datelor, motiv pentru care l-am folosit în prezentarea rezultatelor
în cadrul tezei. În cadrul capitolului s-au evidențiat câteva proprietăți importante pe care le au la
vibrații aceste sisteme cu elemente simetrice. Utilizarea proprietăților evidențiate permite
ușurarea calcului în faza de proiectare a structurii. Pentru o structură reală este făcut calculul cu
ajutorul metodei elementelor finite și sunt verificate proprietățile enunțate și demonstrate în
cadrul lucrării.
Capitolul 5. VALIDARE EXPERIMENTALĂ. Pentru validarea modelului cu elemente finite

propus s-a făcut o cercetare experimentală în vederea determinării spectrului de frecvențe pentru
structura realizată în laborator. S-a construit o structură reală, pe baza modelului prezentat în
Cap.4. Structura are ca scop de a servi drept suport pentru un chiller industrial. Modelul
experimental construit este identic cu sistemul modelat cu metoda elementelor finite. Pe această
structură alcătuită din bare legate rigid între ele s-au montat accelerometre în mai multe puncte
pentru a determina spectrul de frecvențe la o excitație realizată cu un ciocan de impact. Punctele
în care s-a făcut această excitație sunt alese pe conturul structurii, pentru a putea culege
informația din cât mai multe puncte ale structurii, în vederea determinării cu o bună acuratețe a
pulsațiilor proprii. Măsurătorile efectuate ne-au oferit rezultate obținute experimental pentru
valorile proprii care coincid, cu o bună precizie, cu valorile calculate.
Capitolul 6. CONTRIBUŢII ORIGINALE, CONCLUZII, VALORIFICAREA

REZULTATELOR ŞI DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE. Teza de doctorat îşi
propune sa aducă contribuţii în domeniul construcțiilor civile dar și al industriei constructoare de
10
mașini în general. Ambele domenii sunt în plină dezvoltare în cadrul mai larg al ingineriei. Ca
direcție principală de studiu în această teză a fost identificarea unor proprietăți pe care le au la
vibrații structurile alcătuite din bare, legate rigid între ele. Rezultatele acestor cercetări ar putea fi
folosite în procesul de proiectare și ar putea determina scăderea costurilor legate de realizarea și
întreținerea unor astfel de structuri. Problematica abordată în lucrare a fost relativ puțin studiată,
totuși unele lucrări în domeniu există iar importanța elementelor (părților) repetitive sau a
simetriilor în efectuarea unor calcule de rezistență a fost observată de multă vreme. Rezultatele
obținute în cadrul tezei de doctorat sunt originale și se adaugă altor cercetări în acest domeniu.
Sunt prezentate pe parcursul acestui capitol contribuțiile originale aduse de autor la studiul
problemei, sunt prezentate lucrările în subiectul tezei publicate (4 lucrări indexate ISI, 1
SCOPUS și 1 BDI), lucrările în domeniul științific al tezei (5 lucrări indexate ISI și 2 BDI) cât și
direcțiile viitoare de cercetare care vor fi abordate.
Anexele: Cuprind rezultatele experimentale obținute la care se face referire în text care ar
fi afectat cursivitatea conținutului propriu-zis al lucrării dacă ar fi prezentate în cadrul tezei.
Tema tezei de doctorat Studiul vibratiilor structurilor cu elemente repetitive utilizate
in ingineria civila (constructii si instalatii) se încadrează în domeniul ingineriei mecanice, dar
pentru tratarea subiectului este necesară o abordare multidisciplinară, pentru că lucrarea
înglobează noțiuni de rezistenţa materialelor, vibrații, metoda elementelor finite, metode
numerice, ecuații diferențiale, fizică, acustică şi programare.
Capitolul 2
2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN

DOMENIU
2.1 Simetria și antisimetria în construcții și în tehnică
În domeniul ingineresc, atât în construcții cât și în alte domenii cum ar fi de exemplu

industria constructoare de mașini sau de utilaje, industria automobilelor, industria aerospațială
există produse, părți de produse, mașini, componente care conțin elemente identice, repetitive,
care au în componența lor părți care prezintă simetrii de diferite tipuri.
În cadrul construcțiilor majoritatea clădirilor, lucrărilor de artă, halelor, etc au în
componență părți identice și prezintă simetrii. Asta se întamplă din timpul antichității iar
motivele sunt de mai multe feluri. Mai întâi o proiectare mai ușoară, mai rapidă, apoi o realizare
mai ieftină și, ceea ce este mai puțin important pentru ingineri dar este important pentru
11
beneficiari, din considerente estetice. În cele ce urmează dăm câteva exemple de astfel de
construcții din mulțimea, aproape infinită a unor astfel de construcții care se întâlnesc în toată
lumea civilizată.
Fig.2.1. Golden Gate Bridge [91]
Fig.2.2. Harbour Bridge, Sydney [92]
Fig.2.3. [93]
12
Fig.2.4. Construcție Anglia [94] Fig.2.5. Le Grand Palais, Paris [95]
Fig.2.6. Clădiri din complexul militar Pentagon, SUA (captură GoogleEarth)
Fig.2.7. Parlamentul Romaniei [96]
13
Fig.2.8. Motor de avion [97] Fig.2.9. Structura exterioară a unui avion [98]
Am încercat să ilustrăm doar câteva exemple de structuri care au în componența lor

elemente repetitive sau prezintă diferite forme de simetrie. Aceste proprietăți pot fi folosite cu
succes la ușurarea analizei statice și dinamice a unor structuri.
Simetriile și proprietățile pe care acestea le dau structurilor au fost observate de
cercetători și utilizate mai ales în cazul static și sunt prezentate în cursurile clasice de Rezistența
materialelor sau Analiză Structurală.
Simetriile în Mecanică au fost studiate mai ales din punctul de vedere al matematicienilor
(Holm and Stoica 2009, Marsden and Ratiu 2003, Singer 2004) întrucât au efecte în scrierea
ecuațiilor de mișcare, dar cu mai puține aplicații în practică. In ianuarie 2018 a fost lansat un
număr special al revistei Symmetry dedicate aplicațiilor în Mecanica Structurilor (Civil
Engineering and Symmetry – 2018, A special issue of Symmetry -ISSN 2073-8994, vezi ref
[100]). A fost finanțat și un proiect european pentru studiul acestui tip de probleme (Mechanics
and symmetry in Europe: the geometry and dynamics of deformable systems. Project. HPRN-
CT-2000-00113, Funded under: FP5-HUMAN POTENTIAL, vezi ref. [99]) și s-au ținut cursuri
la Centrul de Mecanica Solidelor – CISM de la UDINE (Similarity, Symmetry and Group
Theoretical Methods in Mechanics, September 7, 2015 — September 11, 2015. Lectures at the
International Centre for Mechanical Sciences, vezi ref. [101]).
Pentru domeniul vibrațiilor efectul simetriilor a fost mai puțin utilizat dar există lucrări
care au început să studieze acest tip de probleme (Goia și Vlase 1987, Goia și Vlase 1988, Goia
et al. 1988, Mangeron et al 1991, Vlase 2003, Vlase et al. 2003, Vlase et al. 2004, Vlase 2005,
Vlase et al 2009, Vlase și Chiru 2009, Vlase și Păun 2015, Zingoni 2005a,2005b,2012a,
2012b,2012c, 2014, Shi și Parker 2013, Celep 1978, Chen și Feng 2012, Paliwal și Pandey
1996). Mai sunt însă numeroase situații care pot fi studiate și, de aceea, teza de față își propune
să completeze cazurile studiate și să ofere propuneri de aplicare a acestor proprietăți care ar
putea ajuta un inginer proiectant să-și ușureze efortul.
14
2.2 Analiza statică a structurilor cu simetrii
Conceptele de simetrie și antisimetrie pot fi utilizate, cu succes, în analiza structurală.

Simetria și antisimetria se pot întâlni, frecvent, la structurile din lumea reală. Subliniem că atunci
când ne referim la o structură și spunem că este simetrică, această simetrie privește și condițiile
de încărcare și de rezemare. În Fig. 2.10 prezentăm câteva astfel de structuri simple, evident
simetrice :
Fig.2.10.a Fig.2.10.b
Fig.2.10.c Fig.2.10.d
Fig.2.10. Structuri simetrice
Fig.2.11.a Fig.2.11.b
15
Fig.2.11.c Fig.2.11.d
Fig.2.11.Structuri nesimetrice (asimetrice)
Următoarele trei structuri simple sunt antisimetrice
Fig.2.12.a Fig.2.12.b
Fig.2.12.c
Fig.2.12. Structuri antisimetrice
16
Nu este dificil de văzut că deformațiile unei structuri simetrice vor fi simetrice față de
punctul de simetrie. Se poate arăta cu ușurință, utilizând regulile care se aplică în mecanica
structurilor (ecuațiile de echilibru, condițiile de compatibilitate și relațiile constitutive), că
deformațiile structurilor simetrice sunt de asemenea simetrice, respectând simetria structurii. În
mod analog se întâmplă penru structurile antisimetrice. În Fig. 2.13 și Fig.2.14 sunt prezentate
deformațiile în aceste două cazuri.
Figura 2.13. Deformații în structuri simetrice
Figura 2.14. Deformații în structuri antisimetrice
Utilizând aceste proprietăți calculul unor astfel de structuri poate fi simplificat în mod
semnificativ.
17
Figura 2.15.a. Utilizarea simetriei
Nu este dificil de constatat că deformațiile, pentru o structură simetrică, sunt și ele simetrice
față de aceeași axă de simetrie. Acest lucru poate fi constat în Fig. 2.15 unde se poate vedea că
fiecare structură simetrică suferă deformații simetrice și poate fi demonstrat relativ ușor dacă se
consideră ecuațiile de echilibru și se consideră domeniile pe care se aplică acestea. Într-un mod
analog, structurile antisimetrice suferă deformații antisimetrice după cum se poate constata în
Fig. 2.16. Următoarele reguli pot fi enunțate dacă ne uităm la figurile anterioare:
1. Pentru o structură simetrică rotația pe axa de simetrie este zero;
2. Pentru o structură antisimetrică deplasarea punctului aflat pe axa de antisimetrie este
zero.
Aceste două proprietăți ne ajută să ne ușurăm substanțial efortul de calcul în analiza unor
astfel de structuri.
18
Figura 2.15.b. Utilizarea antisimetriei
O bară simetrică față de centru are o diagramă de momente încovoietoare simetrică și o

diagramă de forțe tăietoare antisimetrică. O bară antisimetrică față de centru are o diagramă de
momente încovoietoare antisimetrică și o diagramă de forțe tăietoare simetrică.
În cele ce urmează prezentăm modalitatea în care pot fi folosite simetriile pentru un
calcul la vibrații a unui sistem.
2.3 Un model al unei transmisii cu două motoare identice
Un prim articol care analizează sistemele cu simetrii este făcut în Mangeron et al 1991,
pentru o problemă concretă, generată de practică. În cele ce urmează se va prezenta, într-o formă
simplificată, problema tratată în articolul citat. Să considerăm un sistem (S) (Fig.2.16) alcătuit
din două subsisteme identice (S1) şi două sisteme diferite (S2) şi (S3). Este cazul unei transmisii
de autocamion acționat de două motoare identice. Acest caz a fost tratat in Mangeron 1991,
Chiru et al. 2009 și prezentat pe larg în teza de doctorat Ambruș 2014.
19
Figura 2.16. Modelul cu volanţi ai sistemului simetric (după Mangeron et al 1991)

Ecuațiile de mișcare pot fi scrise utilizând diferite metode (Negrean 2017a, 2017b, Radoi
și Deciu 1981, Ripianu 1960, Vâlcovici et al 1963, Vlase 1987a, 1987b, Voinea et al 1976, 1984,
Rades 1979, 2010). Sunt studiate vibrațiile torsionale ale unui sistem cu arbori. Dacă considerăm
un singur volant din sistem, volantul numărul i, legat de volanţii precedent i-1 şi următor i+1
prin elemente elastice cu rigiditățile
k i−1,i , respectiv k i ,i+1 ecuația de mișcare a acestui volant
sunt date de relația:
J i ϕ̈i +k i−1, i ( ϕi−ϕi−1 )+k i ,i+1 (ϕi −ϕ i+1 )=M i (2.3.1)
În această ecuație într-o primă aproximație se vor neglija amortizările, întrucât rezultatele
obținute rămân calitativ la fel și în cazul unor amortizări Caughey. În aceste relații
Ji
reprezintă momentul de inerție al volantului i,

ϕi rotirea acestuia,
k i−1 ,i rigiditatea
elementului de legătură care unește volanții i-1 și i,

k i ,i+1 rigiditatea elementului de legătură
care unește volanții i și i+1 iar i Mmomentul exterior care acționează asupra rotorului i.
Volantul cu momentul de inerție Jo are un rol special în modelul considerat, el asigură legătura
dintre cele patru subsisteme. Pentru acest volant ecuația de mişcare va fi dată de (Vlase 2003):
' '' ' '
J o ϕ̈o + k 1 ( ϕo −ϕ1 )+k 1 (ϕ o−ϕ1 )+k 2 (ϕo −ϕ 2 )+ k 3 ( ϕo −ϕ 3 )=0 (2.3.2)
Rigiditățile k 1 , k 2 , k 3 sunt explicitate în Fig. 2.16. În continuare se va nota cu
(S' 1 ) , (S ' 2 ) , (S ' 3 ) subsistemele obţinute din ( S 1 ) ( S 2 ) ( S3 ) luate fiecare
independent (Fig.2.17) și fixate într-o parte. Pentru fiecare dintre aceste sisteme forma simbolică
a ecuațiilor de mișcare va fi:
[ J i ] {ϕ̈ i }+ [ K i ] { ϕi }=0
(2.3.3)
unde i = 1,2,3.
20
Figura 2.17. Subsistemele care, prin compunere, dau sistemul simetric (Mangeron et al. 1991)
Se va nota cu:
2 2
[ Pi ( ω )]=[ K i ]−ω [ J i ] , i=1,2,3
(2.3.4)
2
Se vor nota cu: Δ i=det [ Pi (ω )] polinoamele caracteristice pentru fiecare dintre
sistemele (S ' 1 ) , (S ' 2 ) , (S' 3 ) . De asemenea, se va nota:
2 2
Po (ω )= Δo =2 k 1 + k 2 + k 3 −ω J o
(2.3.5)
Dacă se consideră întregul sistem, ecuațiile vibraţiilor libere neamortizate pot scrise sub
forma:
[ J1 ] 0 0 0 0 {ϕ̈'1 }
[ 0
0
0
0
[J 1 ]
0
0
0
[ K1]
0
[ J 2]
0
0
0
0
[J 3 ]
0
0
0
0
0
Jo
]{ }
{ϕ̈1'' }
{ϕ̈ 2 }
0
ϕ̈3
ϕ̈o
+
0 0 {ϕ̈'1 }
+
[ 0
0
0
0 …−k 1
0
0
[ K 1]
0 …−k 1
0
0
[ K2]
0…−k 2
0
0
[ K3]
0…−k 3
0
0
0
2 k 1+ k 2+ k 3
]{ }
{ϕ̈''1 }
{ϕ̈2 }
ϕ̈3
ϕ̈o
=0
(2.3.6)
sau, grupat:
[ J ]{ϕ̈}+[ K ]{ϕ}=0 (2.3.7)
21
unde {ϕ } reprezintă vectorul unghiurilor de rotație al volanţilor, [J ] matricea de inerţie iar

[K] matricea de rigiditate (Vlase 2012, Tofan si Vlase 1985, Voinea si Stroe 2000,
Teodorescu 2013).
Pentru sistemul din Fig.2.16 ecuaţia caracteristică atașată sistemului de ecuații
diferențiale este (Bellman 1969, Wilkinson 1965):
2
Δ=det([ K ]−ω [ M ]) (2.3.8)
Există următoarea Teoremă: Pulsaţiile proprii calculate pentru sistemele (S ' 1 ) sunt
pulsaţii proprii şi pentru întregul sistem (S).
Demonstraţie: Polinomul caracteristic pentru sistemul studiat este:
Δ=det([ K ]−ω2 [ M ])=
[ K 1 ]−ω2 [J 1 ] 0 0 0 0
=det
[ 0
0
0
0 …−k 1 0 …−k 1
0
0
2
[ K 1 ]−ω [ J 1 ]
[ P1 (ω2 )]
0
0
0…−k 2
0
2
[ K 2 ]−ω [ J 2 ]
0
0
0
[ K 3 ]−ω 2 [ J 3 ]
0…−k 3
0 0
0
0
0
2 k 1 + k 2 + k 3 −ω2 J o
]
=
(2.3.9)
=det
[ 0…−k 1
0
0
0
0
0
0 …−k 1
2
[ P1 ( ω )] 0
0
0…−k 2
2
[ P 2 (ω )]
0
0
[ P3 ( ω )]
0…−k 3
2
0
0
0
Po (ω2 )
]
2
Se va nota cu Δ ¿i determinantul care se obține înlocuind în (2.9) [ K i ]−ω [ M i ] ,
T
ultima dintre coloane cu: [0 0 … −k i ] . Dacă se va utiliza regula Laplace pentru
dezvoltarea determinanților, rezultă:
[ P1 ] SIM
Δ=Δ 1 det
0
0
[ [ P2 ]
0 [ P3 ]
0…−k 1 0 …−k 2 0 …−k 3 Po ] +
0 [ P1 ]
+(−1)
n1 +n 2+n 3+1
[⋮
⋮
[ P2 ]
[ P3 ]
−k 1 0…−k 1 0…−k 2 0…−k 3 P o
Δ¿1
] =
22
[ P2 ] SIM .
= Δ21 det
[ 0 [ P3 ]
0 …−k 2 0…−k 3 Po ] +
0 [ P2] SIM
+(−1)
n2 +n 3 +1 ¿
Δ1 Δ det ⋮
1
[ 0 [ P3 ]
−k 1 0 …−k 2 0…−k 3 −k 3
+k 1 Δ1¿ Δ 1 Δ 2 Δ3 =
]
0
= Δ21 Δ 2
[ [ P3 ]
0…−k 3
⋮
−k 3
Po ] n +1
+ Δ21 Δ¿2 (−1 ) 3 ⋮
0
[
[ P3 ]
−k 3 −k 3 ]
+k 1 Δ1 Δ¿1 Δ 2 Δ 3 + k 1 Δ ¿1 Δ1 Δ2 Δ3 =
= Δ1 ( Δ1 Δ2 Δ3 Δo +k 3 Δ1 Δ2 Δ¿3 +k 2 Δ1 Δ¿2 Δ3 +2k 1 Δ¿1 Δ2 Δ 3 ) .
Dacă Δ1=0 va rezulta Δ=0 , de unde rezultă că pulsaţiile proprii pentru sistemul
(S'1) se identifică cu pulsaţiile proprii ale sistemului (S).
2
În continuare se vor face notațiile: 1 ωi , i=1 , n1 reprezintă valorile proprii proprii ale
sistemului (S ' 1 ) iar ω2i , i=1,2n1 +n2 + n3

celelalte valorile proprii ale sistemului (S).
Pentru a determina modurile proprii de vibraţie (vectorii proprii) va trebui să rezolvăm, în
conformitate cu teoria clasică, sistemul linear omogen:
[ P1 ( ω2i ) ] 0 0 0 0 {Φ1 }
[ 0
0
0
0…−k 1
[ P1 ( ω2i )]
0 …−k 1
0
0
0
[ P 2 ( ω 2i ) ]
0
0…−k 2
0
0
[ P3 ( ω2i ) ]
0…−k 3
0
0
0
Po ( ω2i )
]{ }
{ Φ'1 }
{Φ2 }
{Φ 3 }
Φo i
=0 i=1 ,n
(2.3.10)
unde vectorul propriu a fost partiţionat corespunzător subsistemelor (S1), (S2), (S3).
În acest caz avem următoarele proprietăți:
2 2
P1. Soluțiile sistemului (2.3.10 ) , pentru ωi =1 ωi , sunt de forma:
23
{Φ1 }
{ Φ }i =
{}
−{Φ1 }
{0}
{0}
0
, i=1 ,n
(2.3.11)
Demonstraţie:
Sistemul (2.3.10) poate fi descompus în subsistemele lineare omogene:
0
i)
[ 2
[ P1 (1 ω i )] ⋮
−k 1
{Φ1 } = { 0 }
Φo ]{ }
0
ii)
[ [ P1 (1 ω 2i )] ⋮
−k 1 ]{{Φ'1 } ={ 0 }
Φo }
0
iii)
[ [ P2 (1 ω 2i )] ⋮
−k 1 ]{{Φ2 } ={ 0 }
Φo }
0
iv)
[ [ P3 (1 ω 2i )] ⋮
−k 1 ]{{Φ3 } ={ 0 }
Φo }
' '' ' ' 2
v) −k 1 ϕ1−k 1 ϕ1 −k 2 ϕ2 −k 3 ϕ3 +(2 k 1 +k 2 +k 3 −1 ωi J o )ϕ o =0
Din i) şi ii) rezultă:

Δ 1 (1 ω2i )
Φ o= =0
Δ¿1 (2.3.12)
2 2
deoarece, prin ipoteză: Δ 1 (1 ω i )=det [ P1 ( 1 ωi )]=0
Rel. iii) şi iv) se pot scrie:
[{ P2 (1 ω2i )] {Φ2}=−[0… −k2 ]T Φo ¿ ¿¿¿

(2.3.13)
2 2
şi, întrucât det[ P2 ( 1 ωi )]≠0 , det [ P3 ( 1 ωi )]≠0 , Φ o =0 rezultă imediat:
{ Φ 2 } ={Φ 3 } ={ 0 } (2.3.14)
24
Rel. v) dă, dacă se ţine seama că {Φ 2 } ={ Φ 3 }= { 0 } :

' '
ϕ2 =ϕ 3=ϕo =0 (2.3.15)
Rezultă și:
' ''
−k 1 (ϕ1 + ϕ1 )=0 (2.3.16)
și:
' ''
ϕ1 =−ϕ 1 . (2.3.17)
Folosind acest rezultat, sistemele i) şi ii) pot fi scrise:
{[ P1(1ω2i )]{Φ1}=0 ¿ ¿¿¿ (2.3.18)

{Φ 1 } Φ '1
{ }
şi, dacă se determină mărimile necunoscute din vectorii modali și în funcţie de
' ''
ϕ1 =−ϕ 1 , se va obţine:
{Φ '1}=− {Φ1 } (2.3.19)
2 2
P1. Pentru ωi ≠1 ωi sistemul (2.3.10 ) are soluţii de forma:
{Φ1 }
Demonstraţie: Deoarece în acest caz

2
det[ P1 (ω i )]≠0
{ Φ }i =
{} {Φ1 }
{Φ2 }
{Φ3 }
Φo
, i=1 ,n
relaţiile i) şi ii) pot fi puse sub forma:

(2.3.20)
0
[ P1 (ω2i )]
{}
{Φ1 }= ⋮ Φ o
−k 1
0
[ P1 (ω2i )] { Φ'1
{}
}= ⋮ Φ o
−k 1
0
De aici rezultă: .......

Φ '1
{Φ 1 } ={ } =[ P1 (ω 2i )]−1
{}⋮ Φo
−k 1
În cele ce urmează este prezentat un exemplu de calcul pe care sunt verificate

proprietățile demonstrate anterior. Se analizează un sistem mai simplu care este format dintr-un
sistem de volanţi compus din doua subsisteme identice (fig.2.18).
25
Figura 2.18. Sistem cu volanţi cu ramuri identice
În fig.2.19 este prezentată partea repetitivă din sistem, care va trebui să aibă modurile
proprii identice cu ale întregului sistem.
Figura 2.19. Subsistemul cu vibraţii proprii egale cu ale sistemului simetric
Dacă se calculează valorile proprii pentru subsistemul (S1) și se compară cu valorile

proprii ale sistemului integral, se constată că acestea sunt și valori proprii pentru întregul sistem.
În cele ce urmează se va face o reprezentare grafică a modurilor proprii care va fi sugestivă
pentru prezentarea rezultatelor. Se constată că pentru vibrațiile proprii calculate pentru
subsistemul (S1) (și care se regăsesc printre vibrațiile proprii ale sistemului integral (S)),
modurile proprii de mişcare, calculate pentru cele două subsisteme (S1), vor fi egale dar de sens
contrar. Celelalte mase concentrate (volanți în cazul nostru) vor fi în repaus. Aceste situații sunt
reprezentate cu albastru. Pentru celelalte valori proprii ale sistemului integral modurile proprii
de mișcare ale subsistemelor (S1) vor fi identice. Aceste moduri sunt reprezentate cu roz.
26
Figura 2.20.a
Figura 2.20.b
Figura 2.20.c
Figura 2.20.d
27
Figura 2.20.e
Figura 2.20.f
Figura 2.20.g
Figura 2.20.h
Figura 2.20. Modurile proprii de vibraţie pentru sistemul ramificat simetric din fig. 2.18
28
Figura 2.21. Modurile proprii de vibraţie pentru sistemul (S1) din fig. 2.19
2.4 Vibraţii forţate în sisteme cu simetrii structurale
Se va studia situația vibrațiilor forțate ale unui sistem mecanic cu simetrii și care a fost
studiat în paragraful precedent. Se va considera că cele două subsisteme identice (S1) care
compun sistemul (S) au aceiași excitație (adică momentele externe care excită volanții sunt egale
pentru cele două ramuri). Atunci vectorul momentelor de torsiune care acționează asupra
sistemului poate fi scris sub forma:
T T T T
{ M }=[ { M 1 } { M 1 } { M2 } { M 3 } M o ]T
(2.4.1)
S-a făcut partiționarea conform subsistemelor care compun sistemul studiat. Rel. (2.3.7)
vor lua forma:
[ J ] { ϕ̈ }+[ K ] { ϕ }={ M } (2.4.2)
Se notează cu [ Φ] matricea modală obținută pentru sistemul liber:
[ Φ ] =[ {Φ }1 { Φ }2 … {Φ }n ] (2.4.3)
Se vor nota cu
q1 , q2 ,…,q n coordonatele canonice ale sistemului. În acest caz se
poate scrie:
{ ϕ }=[ Φ ] { q } (2.4.4)
Să facem notațiile:
¿¿ (2.4.5)
matricea inerțială diagonală a sistemului de ecuații diferențiale exprimat în coordonate nodale.
¿ T
Elementele nenule ale acestei matrice sun: J i ={ Φ }i [ J ] {Φ }i .
Apoi:
29
¿¿ (2.4.6)
matricea de rigiditate diagonală a sistemului de ecuații diferențiale. Elementele nenule sunt date
¿ T
de relația: k i = {Φ }i [ K ] { Φ }i şi:
¿¿ (2.4.7)
vectorul momentelor care sunt reduse la coordonatele canonice. Elementele matricei ¿¿
¿ T
sunt date de: M i = {Φ }i { M } . Dacă se fac aceste notații și se aplică teoria clasică de rezolvare
pentru astfel de sisteme, vibrația forțată a sistemului este descrisă de un set de n ecuaţii
diferenţiale cu coeficienți constanți, de ordinul doi, decuplate:
¿ ¿ (2.4.8)
sau:
J ¿i q̈ i +k ¿i q i=M ¿i , i=1,n (2.4.9)
¿ 2
Dacă împărțim rel. (2.4.9) cu J i
¿ ¿
şi dacă se face notația: ωi =k i / J i se va obţine setul de
ecuații diferențiale decuplate:
M ¿i
q̈i + ω2i qi=
J ¿i (2.4.10)
Există următoarea proprietate:
2 2
T1. Sistemul (2.4.8) are pentru pulsațiile proprii ωi =1 ωi soluţia sistemului omogen
(asta înseamnă că excitaţia nu va influența mişcarea sistemului).
Pentru a arăta acest lucru se face o reordonare a matricei modale. După această reordonare primii
n vectori proprii vor corespunde pulsaţiilor proprii ω2i =1 ω2i . Preînmulțind vectorul moment
T
cu modul de mișcare {Φ }i se obține:
T T
{Φ }Ti { M }=[ {Φ1 }T − {Φ1 }T { 0 } { 0 } 0 ]T { M }=0
(2.4.11)
2
T
(modurile proprii {Φ}i obținute pentru pulsațiile proprii
ω
1 i vor fi ortogonale excitaţiei).
Va rezulta, pentru sistemul (2.4.10), forma mai simplă:
2
{ q̈i +1 ωi qi=0 i=1,n1 ¿ ¿¿¿
(2.4.12)
Soluţia sistemului va fi:
30
{}
0
⋮
{ ϕ }=[ Φ ] { q }=[ { Φ }1 {Φ }2 … {Φ }n1 {Φ }n1+1 … {Φ }n ] 0 =
q n1+1
⋮
qn
qn
{ }
+1
1
=[ { Φ }n +1 … { Φ }n ] ⋮
1
qn
(2.4.13)
Pentru celelalte valori proprii avem următoarea proprietate: amplitudinile vibraţiilor
forţate calculate pentru celelalte pulsații proprii au, pentru fiecare armonică p pentru care avem
p2 =ω2i ≠1 ω2i , forma:
{ϕ 1 p }
adică forma soluției rămâne aceeași cu excitația:

{}
{ϕ 1 p }
{ϕ p }= {ϕ 2 p }
{ ϕ3 p }
ϕ op
(2.4.14)
{ M 1 p}
Să scriem sistemul linear de ecuații:

{ M p } sin pt =
{}
{ M 1 p}
{ M 2 p}
{ M 3 p}
M op
sin pt
(2.4.15)
2
([ K ]− p [ J ]) {ϕ p }= { M p } (2.4.16)
sub forma:
[ K 1 ]− p2 [ J 1 ] 0 0 0 0 { ϕ1 p } {M 1 p }
[ 0
0
0
0…−k 1
0
0
0…−k 1
2
[ K 1 ]− p [ J 1 ] 0
[ K 2 ]−p 2 [ J 2 ]
0
0…−k 2
0
0
0 …−k 3
2
[ K 3 ]− p [ J 3 ]
0
0
0
2 k 1 +k 2 +k 3 − p2 J o
]{ } { }
{ϕ'1 p} {M 1 p }
{ ϕ2 p } = { M 2 p }
{ ϕ3 p } { M 3 p }
ϕop M op
(2.4.17)
sau:
31
i)
[ 2
[ K 1 ]− p [ J 1 ] ⋮
−k 1]{ { ϕ 1 p } ={ M }
ϕ op } 1p
ii)
[ 2
[ K 1 ]− p [ J 1 ] ⋮
−k 1 ]{ {ϕ '1 p } ={ M 1 p}
ϕ op }
0
iii)
[ 2
[ K 2 ]− p [ J 2 ] ⋮
−k 1 ]{ { ϕ 2 p } ={ M }
ϕ op }2p
iv)
[ 2
[ K 3 ]− p [ J 3 ] ⋮
−k 1 ]{ { ϕ3 p } = { M }
ϕ op } 3p
v) −k 1 ϕ'1 p −k 1 ϕ''1 p −k 2 ϕ '2 p −k 3 ϕ'3 p +(2 k 1 +k 2 +k 3 −p 2 J o )ϕop=M op . (2.4.18)
Dacă vom analiza relațiile scrise rezultă că sistemele i) şi ii) au aceeaşi soluţie.
Proprietatea se păstrează şi în cazul în care avem un sistem cu amortizare proporţională sau, în
cazul mai general, în care matricea de amortizare este o matrice de tip Caughey.
Figura 2.22. Un sistem cu simetrii
32
2.5 Un exemplu
Un exemplu simplu va ilustra proprietățile demonstrate anterior (Fig.2.22). Avem două

ramuri identice pe care le vom izola în cadrul modelului. Se consideră următoare valori pentru
momentele de inerţie:
J 1 =J ; J 2=2 J ; J 3 =4 J ; J 4 =J ; J 5 =3 J ; J 6 =7 J ; J 7 =5 .
Pentru constantele elastice se consideră valorile:

k 1 =k ; k 2 =3 k ; k 3 =5 k ; k 4 =3 k ;
k 5 =4 k ; k 6 =7 k ; k 7 =k ; k 8 =3 k .
2
Se notează p =k / J . Se utilizează mediul de programare MatLab pentru
detereminarea valorilor proprii. Se obțin valorile: 2853 p, 2754 p, 2438 p, 2415 p, 2181 p, 1691
p, 1667 p, 1212 p, 917 p, 780 p, 659 p, 194 p.
În Fig.2.23 se prezintă descompunerea sistemului conform celor prezentate la începutul
capitolului.
Figura 2.23. Descompunerea în subsisteme
Matricea modală pentru acest exemplu este:
33
−0,37 0,41 0,13 −0,24 0,51 −0,62 0 ,59 0,15 0,20 0,25 0,22 0 ,21
[ ]
−0,37 −0,41 0,13 0,24 0,51 0,62 0 ,59 0,15 −0,20 0,25 −0,22 0 ,21
0,51 −0,49 −0,08 0,15 −0,13 −0,23 0,24 0,13 0 ,21 0,29 0,27 0,27
0,51 0,49 −0,08 −0,15 −0,13 0,23 0,24 0,13 −0,21 0,29 −0,27 0,27
−0,14 0,16 −0,15 0,13 0,02 0,12 −0,14 −0,17 0,27 0,39 0,41 0,29
0,18 −0,25 0,66 −0,63 0,12 0,22 −0 ,23 −0,29 0,12 0,28 0,40 0,30
−0,01 0,01 −0,02 0,03 −0,04 −0,02 0,07 −0,34 −0,58 −0,32 0,22 0,33
−0,30 0,00 0,15 0,00 −0,60 0,00 0,08 0,48 0,00 0,03 0,00 0,30
0,05 0,00 −0,03 0,00 0,22 0,00 −0,15 0,48 0,00 −0,20 0,00 0 ,32
−0,14 −0,16 −0,15 −0,13 0,02 −0,12 −0,14 −0,17 −0,27 0,39 −0,41 0,29
0,18 0,25 0,66 0,63 0,12 −0,22 −0 ,23 −0,29 −0,12 0,28 −0,40 0,30
−0,01 −0,01 −0,02 −0,03 −0,04 0,02 0,07 −0,34 0,58 −0,32 −0,22 0,33
Vectorii modali calculați se vor reprezenta în Fig.2.24.
Figura 2.24.a
Figura 2.24.b
34
Figura 2.24.c
Figura 2.24.d
Figura 2.24.e
35
Figura 2.24.f
Să facem calculul valorilor proprii pentru substructura simetrică. Se vor obține valorile
2754 p, 2415 p, 1691 p, 917 p, 659 p. Matricea modală pentru acest subsistem va fi:
−0,58 0,34 0,87 −0 ,30 0 ,36
Φ
[ 1]
[
=
0,69 −0 ,21 0,33 −0 ,18 0 ,41
−0,23 −0 ,18 −0,18 −0 ,07 0 ,62
0,36 0, 90 −0,30 0,22 0 ,56
−0,01 −0 ,05 0,09 0, 91 0 ,07
]
In Fig.2.25 se reprezintă modurile proprii de vibraţie pentru această situație.
Fig.2.25a
Fig.2.25b
36
Fig.2.25c
Figura 2.25. Modurile proprii pentru substructura simetrică
Pentru acest caz special se poate face și o modelare care va simplifica calculul.
Considerăm sistemul din Fig.2.26. Acesta va modela cu rezultate identice din punct de vedere
mecanic sistemul studiat având deci valorile proprii identice cu valorile proprii ale sistemului
inițial.
Figura 2.26. Sistemul simplificat
Calculând valorile proprii pentru acest sistem se obţine: 2853 p, 2438 p, 2181 p, 1667 p,
1212 p, 780 p, 194 p. Matricea modurilor proprii va fi dată de:
−0,50 0,18 −0, 61 0,83 0,18 −0,35 0,27
[ ]
0,69 −0,12 0,15 0,34 0,15 −0,40 0,35
−0,19 −0 ,21 −0, 02 −0,20 −0,20 −0,54 0,37
0,24 0,93 −0,14 −0,31 −0 ,34 −0,39 0,39
−0,01 −0,03 0,05 0,10 −0, 40 0,45 0,43
−0,41 0,21 0,72 0,11 0,56 −0,04 0,39
0,07 −0,04 −0, 26 −0,21 0,56 0,27 0,42
37
Figura 2.27.a
Figura 2.27.b
Figura 2.27.c
Figura 2.27.d
2.6 Sisteme continue alcătuite din bare
2.6.1. Introducere
În cele ce urmează prezentăm proprietăți pe care le au unele sisteme mecanice continue

care prezintă diferite forme de simetrie. Probleme de acest gen apar în mod frecvent în aplicațiile
inginerești și în contrucții, multe sisteme mecanice utilizate în aceste domenii prezentând
proprietăți de simetrie, rezultate în urma procesului de proiectare, din considerente constructive,
de simplitate, de cost sau logistice. Sunt prezentate în continuare cercetări referitoare la
proprietăți ale valorilor proprii și ale modurilor proprii de vibrație în cazul vibrațiilor transversale
38
ale unui sistem de bare în care două dintre cele trei bare sunt identice. Determinarea acestor
proprietăți permite ușurarea efortului și timpului de calcul și, implicit, creșterea preciziei
calculelor în astfel de probleme. Pentru cazul calculului static, în rezistența materialelor există
metode cunoscute și aplicate de determinarea tensiunilor și deformațiilor pentru structurile
simetrice sau antisimetrice. Și pentru calculul în regim dinamic se cunosc, mai mult intuitiv,
anumite proprietăți pe care le au soluțiile obținute. Lucrări care să abordeze sistematic această
problemă nu prea se întâlnesc, unele rezultate au fost publicate în Vlase et al 2016, Vlase et al
2017a, 2017b,2017c, 2018a,b.
2.6.2. Descrierea unui sistem cu bare
Figura 2.28
Să considerăm un sistem mecanic, continuu (Fig.2.28), alcătuit din două bare identice AC
și BC legate rigid (prin sudură în cazul unui sistem ingineresc) de o a treia bară CD. Bara CD
este în prelungirea barelor paralele AC și BC. În punctele A și B avem încastrare (sunt nule
deplasările și rotirile capătului barei). La fel în D. În punctul C deplasările transversale ale
punctului C aparținând tuturor celor trei bare și rotirea sectiunilor celor trei bare în C sunt egale,
datorită legăturii rigide dintre ele. Dacă se consideră elementul infinitezimal din jurul punctului
C, va trebui ca acesta să se afle în echilibru, deci forțele tăietoare din cele două bare identice să
fie egale cu forța tăietoare din bara CD. O relație similară se obține și pentru echilibrul
momentelor încovoietoare. Aceste considerații vor defini condițiile de capăt (boundary
conditions).
2.6.3. Ecuațiile vibrațiilor transversale ale sistemului mecanic prezentat
Pentru o bară continuă, cu secțiune constantă, vibrațiile transversale ale sistemului sunt
descrise, în lipsa unei forțe distribuite de-a lungul barei, de ecuațiile clasice (Buzdugan et al.
1982, Bratu 2000, Bratu și Drăgan 2002, Timoshenko și Gere 2009, Teodorescu 1972):
∂4 v ρ A ∂2 v
+ =0 (2.6.1)
∂ x4 E Iz ∂ t2
unde: v este săgeata barei, x este distanța de la capătul din stanga a barei până la punctual care
are deplasarea v, ρ reprezintă densitatea materialului, A aria secțiunii barei, E modulul de
elasticitate longitudinal, Iz momentul de inerție al secțiunii în centrul de greutate.
39
Conform procedurii clasice, pentru rezolvarea ecuației diferențiale prezentate (Arnold

1973, Henderson și Luca 2016, Myint-U 1977, Radeș 2010, Șabac 1981) se caută o soluție sub
forma:
v ( x ,t )=u o Φ ( x ) sin ⁡( pt+ θ) (2.6.2)
Introducând această funcție în (2.6.1), după simplificări, se obține:
∂4 Φ 2 ρA
42
−p Φ=0 (2.6.3)
∂x E Iz
Dacă se notează:
ρA
λ 4= (2.6.4)
E Iz
se obține ecuația diferențială care oferă deformata barei (modul propriu) care va vibra cu pulsația
p:
∂4 Φ 2 4
4
− p λ Φ=0 (2.6.5)
∂x
În cazul nostru avem de-a face cu trei bare cărora le vor corespunde trei astfel de ecuații
diferențiale scrise pentru cele trei porțiuni, AC, BC, CD. Avem:
∂4 Φ AC ρ1 A1 2
Pentru bara AC: − p Φ AC =0 (2.6.5a)
∂ x4 E1 I z 1
∂4 Φ BC ρ 1 A 1 2
Pentru bara BC: − p ΦBC =0 (2.6.5b)
∂ x4 E1 I z 1
∂4 ΦCD ρA 2
Pentru bara CD: − p Φ CD =0 (2.6.5c)
∂ x4 EIz
Dacă se notează:
ρ1 A 1 4 ρA 4
=λ 1 ; = λ❑
E1 I z 1 E Iz
soluțiile sunt:
Φ AC ( x )=C 1AC sin λ1 √ p x +C 2AC cos λ 1 √ p x +C 3AC sh λ1 √ p x +C AC

4 ch λ1 √ p x (2.6.6a)
Φ BC ( x )=C BC BC BC BC
1 sin λ1 √ p x +C 2 cos λ1 √ p x+C 3 sh λ1 √ p x+C 4 ch λ1 √ p x (2.6.6b)
CD CD CD CD
Φ CD ( x )=C 1 sinλ √ p x +C 2 cosλ √ p x+C 3 shλ √ p x +C 4 chλ √ p x (2.6.6c)
Condițiile de contur sunt:

a) Pentru bara AC capătul A este încastrat, deci: v AC ( 0 , t ) =0 ; v ' AC ( 0 , t ) =0;
b) Pentru bara BC capătul B este încastrat, deci: v BC ( 0 , t )=0 ; v ' BC ( 0 ,t )=0 ;
40
c) Pentru bara CD capătul D este încastrat, deci: : vCD ( l, t )=0 ; v ' CD ( l, t )=0 ;
deci se obțin șase condiții.

Înlocuind condițiile de contur în relațiile (2.6.6a),(2.6.6b) și (2.6.6c) se obțin ecuațiile:
C 2AC +C 4AC = 0 (2.6.7a)

AC AC
C +C
1 3 =0 (2.6.7b)
BC BC
C +C2 4 =0 (2.6.7c)
BC BC
C +C
1 3 =0 (2.6.7d)
CD CD CD CD
C 1 sinλ √ p l+C 2 cosλ √ p l+C 3 shλ √ p l+ C 4 chλ √ p l=0 (2.6.7e)
CD CD CD CD
C 1 cosλ √ p l−C 2 sinλ √ pl+C 3 chλ √ p l+C 4 shλ √ p l=0 (2.6.7f)
Pentru C lucrurile sunt mai complexe: avem odată că deplasările pentru toate cele trei
ecuații diferențiale în C sunt egale: v AC (l1,t) = v BC (l1,t) = v CD (0,t) (două condiții) si rotirile
sunt egale v’ AC (l,t) = v’ BC (l,t) = v’ CD (0,t) (doua conditii).
C 1AC sin λ1 √ p l 1 +C AC AC AC CD CD
2 cos λ 1 √ pl 1 +C 3 sh λ1 √ p l 1 + C 4 ch λ1 √ p l 1= C 2 +C 4 (2.6.7g)
BC BC BC BC CD CD
C 1 sin λ 1 √ p l 1+C 2 sh λ1 √ p l 1 +C ch λ 1 √ p l1 = C +C
cos λ1 √ p l 1 +C 3 4 (2.6.7h)
2 4
λ CD CD
(C 1AC cos λ1 √ p x−C 2AC sin λ 1 √ p x +C 3AC ch λ 1 √ p x +C 4AC sh λ1 √ p x ) = λ (C 1 + C3 )(2.6.7i)
1
λ CD CD
(C BC BC BC BC
1 cos λ 1 √ p x−C2 sin λ1 √ p x +C 3 ch λ1 √ p x+C 4 sh λ 1 √ p x ) = (C + C3 ) (2.6.7j)
λ1 1
Pentru determinarea constantelor din ecuațiile diferențiale scrise mai sunt necesare două
condiții. Este se obțin considerând echilibrul unui element infinitezimal de masa care conține
punctul C.
Avem: Suma forțelor tăietoare pe cele două ramuri AC și BC care apar în punctul C este
egală cu forța tăietoate a barei CD in stânga, în punctul C:
T1+T2 = T (2.6.8)
O relație de echilibru similar se obține pentru momentele încovoietoare:

M1+M2=M. (2.6.9)
Forța tăietoare care apare într-o secțiune a barei la distanța x de capătul din stânga a barei
este dată de
∂3 Φ ( x )
T ( x )=−E I z (2.6.10)
∂ x3
Relația (2.6.8) devine, dacă se ține seama de (2.6.10):
∂3 Φ AC ( l 1 ) ∂3 Φ BC ( l 1 ) ∂3 Φ CD ( 0 )
E1 I z 1 + E1 I z1 =E I z (2.6.11)
∂ x3 ∂ x3 ∂ x3
41
Derivând funcțiile (2.6.6a), (2.6.6b) și (2.6.6c) de trei ori se obțin forțele tăietoate pentru
cele trei bare în punctul C:
3
Φ ' ' ' AC ( l 1 )= ( λ1 √ p ) ( −C1AC cos λ 1 √ p l 1 +C 2AC sin λ1 √ p l 1 +C 3AC ch λ 1 √ p l 1 +C 4AC sh λ1 √ p l 1 )
(2.6.12)
3 BC BC BC BC
Φ ' ' ' BC ( l 1) =( λ 1 √ p ) (−C 1 cos λ1 √ p l 1 +C sin λ 1 √ pl 1 +C
2 3 ch λ1 √ p l 1+ C 4 sh λ1 √ p l 1)
(2.6.13)
3 CD CD
Φ ' ' ' CD ( 0 ) =( λ √ p ) ( C +C 1 3 ) (2.6.14)
și, înlocuind în (2.6.11), condiția finală pentru echilibru de forțe tăietoare devine:
AC
+C BC AC BC AC BC AC BC
[−( C 1 1 ) cos λ 1 √ p l1 + ( C2 +C 2 ) sin λ1 √ p l 1+ ( C 3 +C 3 ) ch λ 1 √ pl 1 + ( C 4 +C 4 ) sh λ 1 √ pl 1 = ]
3
E Iz λ
E 1 I z 1 λ1 ( ) (C CD
1 +C CD
3 ) (2.6.7k)
Momentul într-o secțiune a barei la distanța x față de capătul din stânga este:
∂2 Φ ( x )
M ( x )=E I z (2.6.15)
∂ x2
Ecuația (2.6.9) devine:
∂2 Φ AC ( l 1) ∂2 Φ BC ( l 1 ) ∂2 Φ CD ( 0 )
E1 I z 1 + E1 I z 1 =E I z (2.6.16)
∂ x2 ∂ x2 ∂ x2
Derivatele de ordinul doi ale funcțiilor (2.6.6a), (2.6.6b) și (2.6.6c) în punctul C sunt:
2
Φ ' ' AC ( l 1 )=( λ1 √ p ) ( −C1AC sin λ1 √ p l 1−C 2AC cos λ 1 √ p l1 +C 3AC sh λ1 √ p l 1 +C AC
4 ch λ1 √ p l 1 )
(2.6.17)
2 BC BC BC BC
Φ ' ' BC ( l1 ) =( λ 1 √ p ) (−C 1 sin λ1 √ p l 1−C cos λ1 √ p x+C
2 3 sh λ1 √ p x+C 4 ch λ1 √ p x )
(2.6.18)
2
Φ ' ' CD ( 0 ) =( λ1 √ p ) ( −CCD CD
2 +C 4 ) (2.6.19)
Condiția finală pentru echilibru momentelor încovoietoare (2.6.16) devine:
AC
+C BC AC BC AC BC AC BC
[−( C 1 1 ) sin λ1 √ p l 1 + ( C 2 + C2 ) cos λ1 √ p l 1+ ( C 3 +C 3 ) sh λ1 √ p l 1+ ( C 4 +C 4 ) ch λ 1 √ pl 1 = ]
2
E Iz λ
E 1 I z 1 λ1( ) (−C CD
2 +C CD
4 ) (2.6.7l)
42
Pentru determinarea constantelor care ne asigură condițiile de capăt impuse este necesar
să rezolvăm sistemul linear omogem (2.6.7a)-(2.6.7l) pentru a determmina constantele C 1AB, C 2AB ,
C 3AB, C 4AB , C 1AC , C 2AC , C 3AC, C 4AC , C CD CD
1 , C2 , C CD CD
3 , C 4 . Punând condiția ca determinantul
sistemului să fie zero vor rezulta din aceasta pulsațiile proprii ale sistemului mecanic studiat.
Dacă se notează:
0 1 0 1
A=
[ 1 0 1
sin λ1 √ p l 1 cos λ1 √ p l 1 sh λ1 √ p l 1
cos λ 1 √ pl 1 −sin λ1 √ p l 1 ch λ 1 √ p l 1
0
ch λ1 √ p l 1
sh λ 1 √ p l1
] (2.6.20)
0 0 0 0
−λ
λ1
[
0 0
0
0 0
B= 0 −1 0 −1
−λ
λ1
0 ] (2.6.21)
0 0 0 0
C=
[ 0
−cos λ1 √ p l 1
−sin λ1 √ p l 1
0 0
sin λ 1 √ p l 1 ch λ1 √ p l 1
cos λ 1 √ p l1 sh λ1 √ p l 1
0
sh λ1 √ p l 1
ch λ 1 √ pl 1
] (2.6.22)
sin λ1 √ p l 1 cos λ 1 √ p l 1 sh λ1 √ p l 1 ch λ1 √ p l 1
D=
[
cos λ 1 √ p l 1 1 −sin λ1 √ p l 1
−E I z λ
( )
E1 I z1 λ1
0
3
matricea sistemului se poate scrie sub forma:

0
−E I z λ 3
( )
E1 I z1 λ1
ch λ 1 √ p l 1 sh λ 1 √ pl 1
−E I z λ 3
E1 I z 1 λ1
0
( )
−E I z λ
0
E 1 I z 1 λ1 ( )
3
] (2.6.23)
A 0 B
S= 0
C[ A
C
B
D ] 2.6.24)
Condiția det (S)=0 permite determinarea valorilor proprii pentru sistemul dat.
2.6.4. Proprietăți ale valorilor proprii și ale vectorilor proprii
Să considerăm una singură dintre barele identice AB sau AC. Vibrațiile transversale ale
acesteia sunt descrise de ecuația diferențială binecunoscută:
43
Figura 2.29
∂4 v ρA ∂2 v
+ =0 (2.6.25)
∂ x4 E Iz ∂ t2
Condiții de capăt sunt:
Punctul A: x=0; v(0,t)=0 ; v’(0,t)=0 și Punctul B: x=l; v(l,t)=0 ; v’(l,t)=0
Dacă se alege pentru v funcția:
v ( x ,t )=v o Φ ( x ) sin ⁡( pt +θ) (2.6.26)

și se introduce în ecuația diferențială inițială se obține:
∂4 Φ ρ A1 ρ A1
42
− p2 Φ=0 ; λ14= , (2.6.27)
∂x E1 I z 1 E1 I z 1
cu soluția:
Φ ( x )=C 1 sin λ 1 √ p x +C 2 cos λ1 √ p x+C 3 sh λ 1 √ p x +C 4 ch λ1 √ p x (2.6.28)
Capetele A și C sunt încastrate deci: v AC ( 0 , t ) =0 ; v ' AC ( 0 , t ) =0 , v AC ( l ,t )=0 ;

v ' AC ( l ,t )=0 . Punând aceste condiții pentru soluția (2.6.28) constantele C 1,C2,C3,C4 se determină
din sistemul linear omogen:
[ A ] {C }=0 (2.6.29)
Condiția det (A) = 0 permite determinarea valorilor proprii ale barei AC (sau BC).
Efectuând calculele se obține:
cosλ √ p l chλ √ p l=1 (2.6.30)
relație care permite determinarea pulsațiilor proprii ale unei singure bare AC sau BC.
Vom demonstra următoarea teoremă:
T1. Valorile proprii pentru bara AB, încastrată la capete, sunt și valori proprii
pentru întreg sistemul mecanic.
Demonstrație: Trebuie să arătăm că det(A)=0 implică det (S)=0. În lucrarea [74] este
demonstrată această proprietate într-un caz mai general. Rezultă că proprietatea există și pentru
cazul particular pe care-l avem în lucrare.
De aici rezultă că valorile proprii ale ale unei singure bare, încastrate la capete, sunt și
valori proprii ale întregului sistem, încastrat în punctele A,B și D.
44
Se pot demonstra următoarele două teoreme:

T2. Pentru valorile proprii care sunt comune subsistemului format dintr-o bara încastrată
la capete și sistemul total (existența lor e probată de teorema T1) vectorii proprii sunt de forma:
Φ1
{ }
Φ= −Φ1
0
(2.6.31)
Demonstrație: Pentru valorile proprii obținute din (2.6.30) trebuie rezolvat sistemul:
A 0 B Φs 0
[ 0
C
A
C ]{ } { }
B Φd = 0
D Φm 0
(2.6.32)
cu
det A=0 (2.6.33)
Condiția (2.6.33) implică că poate fi găsit un vector Φ s astfel încît:
A Φ s=0 (2.6.34)
Atunci (2.6.34) devine:
BΦ m =0 (2.6.34a)
A Φ d + BΦ m=0 (2.6.34b)
C ( Φ s +Φ d ) + D Φ m=0 (2.6.34c)
Din (2.6.34a), deoarece det B ≠ 0 rezultă imediat:

Φ m=0 (2.6.35)
și introducând în (2.6.34c) se obține Φ s=−Φ d , relație care verifică și (2.6.34b) dacă se ține
seama de (2.6.34). Dacă se notează Φ s=Φ 1 rezultă (2.6.31).
T3. Pentru celelalte pulsații proprii, care nu se obțin din T1, vectorii proprii sunt de
forma:
Φ1
{}
Φ= Φ1
Φ3
(2.6.36)
Demonstrație: Pentru valorile proprii calculate trebuie rezolvat sistemul:
A 0 B Φs 0
[ 0
C
A
C ]{ } { }
B Φd = 0
D Φm 0
(2.6.37)
45
cu det A ≠ 0.
sau:
A Φ s+ B Φ m=0 (2.6.38a)
A Φ d + BΦ m=0 (2.6.38b)
C ( Φ s +Φ s ) + D Φm =0 (2.6.38c)
Scăzînd (2.6.38a) din (2.6.38b) se obține:

A(Φ s −Φm )=0 (2.6.39)
Dacă det A ≠ 0 , atunci rezultă Φ s−Φ m=0 deci Φ s=Φ m=Φ 1 .

Pentru exemplificare, în cele ce urmeaza se prezintă modurile proprii de vibrație pentru
sistemul mecanic format din trei bare din care două identice, studiat în lucrare. Pentru pulsațiile
proprii ale sistemului care coincid cu cele ale unei singure bare încastrate la cele două capete,
modurile proprii de vibrație sunt antisimetrice, cele două bare identice vibrează în contrafază
(Fig.2.30.a), iar cea de-a treia bara se gaseste în repaus. Pentru celelalte pulsații proprii de
vibrație, barele identice au modurile de vibrație identice și au aspectul din Fig.2.30.b.
a. Moduri de vibrații antisimetrice b. Moduri de vibrație simetrice
Figura 2.30
2.7 Analiză modală
În acest domeniu prezentarea și descrierea metodei este la momentul de față bine stabilită
și cunoscută, dar o trecere în revistă a modalității de rezolvare a vibrațiilor unor astfel de sisteme
pentru a răspunde scopului tezei se impune (Radeș 2010, Timoshenko și Zoung 1955, Meirovitch
1996, Guckenheimer si Holmes 1983, Heylen et al 1997, Horn 1985, Parlett 1980 etc).
2.7.1. Introducere
O clasă extrem de largă de probleme în cadrul mecanicii sistemelor elastice, continue sau
discrete, conduce, prin linearizarea forțelor care se manifestă între diferitele componente ale
sistemului, la ecuații de evoluție (mișcare) de forma (Anosov si Arnold 1988, Deminovici si
Maron 1973):
46
[ M ] { Δ̈ }+[ K ] { Δ }={F } (2.7.1.a)
Dacă se vor considera și amortizările proporționale care apar în sistem, se va obține

forma:
[ M ] { Δ̈ }+[C ] { Δ̇ } +[ K ] { Δ }={F } (2.7.1.b)
care reprezintă un sistem de ecuații diferențiale de ordinul doi cu coeficienți constanți. Există și
aplicații în care forma ecuațiilor este cea dată de ec. (2.7.1.b) dar coeficienții matriceali care apar
nu mai sunt constanți. Ei pot să conțină timpul explicit sau parametrii care pot depinde de
configurația sistemului, dependentă, la rândul ei de timp. Pentru aceste situații este posibil să se
facă un studiu incremental al sistemului de ecuații obținut, pe intervale de timp pe care se poate
considera că acesti coeficienți sunt constanți. Capitolul care urmează face o analiză a unor astfel
de sisteme considerând coeficienții matriceali constanți.
2.7.2. Moduri de mișcare
O metodă de analiză a sistemelor de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți este

metoda superpoziției modale. Analiza modală pe lângă faptul că reprezintă un instrument
puternic care permite analiza sistemelor de ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi oferă în
același timp și un suport intuitiv pentru o bună înţelegere fizică a fenomenelor. În esență metoda
constă în transformarea sistemului inițial într-o formă mai simplă, cu ajutorul unei transformări
lineare:
{ Δ } = [Φ ] { q } (2.7.2)
unde matricea [ Φ ] poartă numele de matrice modală. Pentru ecuaţiile de mișcare obținute sub
forma (2.7.1.a) această transformare există întotdeauna. Pentru ecuațiile (2.7.1.b) matricea
amortizărilor proporționale [C ] trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a se obține o
formă mai simplă, condiții care vor fi menţionate. Cu această transformare sistemul inițial
(2.7.1.a) sau (2.7.1.b) se transformă (se sparge) într-un număr de n ecuaţii diferenţiale
independente, de ordinul doi și cu coeficienţi constanţi. Rezolvarea unei astfel de ecuații nu mai
este o problemă.
2.7.2.1. Pulsaţii proprii
Să considerăm pentru început ecuaţiile (2.7.1.a). Noţiunea de pulsaţie proprie pentru un

sistem fizic care poate executa o mișcare de vibrație poate fi introdusă în cazul așa numitelor
vibrații libere, adică este cazul în care sistemul nu este excitat din exterior.
Teoria ecuațiilor diferențiale lineare cu coeficienți constanți este bine cunoscută și vom
prezenta, pe scurt, metodologia de rezolvare. Pentru sistem se vor cauta soluţii de forma:
47
{ Δ (t )} = {X }cοs(ωt +ψ ) (2.7.4)
Dacă se derivează (2.7.4) se obţin relaţiile:
{ Δ̇ (t ) } = −ω {X }sin(ωt +ψ ) (2.7.5)
2
{ Δ̈(t ) } = −ω {X }cos(ωt+ψ ) (2.7.6)
Dacă punem condiția ca soluția (2.7.4) să verifuice sistemul (2.7.1.a) se obţine:
([ K ] - ω 2 [ M ] ){X }sin (ωt+ψ )=0 (2.7.7)
Relație care trebuie să fie valabilă la orice moment de timp t. Acest lucru impune:
2
( [ K ] - ω [ M ] ){X }=0 (2.7.8)
Condiția (2.7.8) reprezintă un sistem linear, omogen care admite şi alte soluţii în afară de
soluția banală, zero, dacă şi numai dacă:
d et ( [ K ]−ω2 [ M ]) =0 (2.7.9)
Daca s-a notat cu n dimensiunea sistemului, prin dezvoltarea determinantului (2.7.9) se

obţine un polinom de gradul n în 2 :
P(ω2 )=d et ( [ K ]−ω2 [ M ]) (2.7.10)
Rel. (2.7.10) poartă numele de polinomul caracteristic al sistemului. Ecuaţia P() = 0

poartă numele de ecuaţie caracteristică. Alternativ mai este numită ecuaţia valorilor proprii sau
ecuaţia frecvenţelor. Valorile

ω =√ λ
i i sunt numite pulsaţiile proprii ale sistemului mecanic
studiat. Mai departe, definiţiile pentru frecvenţe şi perioade sunt aceleași ca pentru studiul
vibraţiilor cu un grad de libertate. Pulsația fundamentală este denumită pulsaţia cea mai joasă
determinată.
În cazul unei analize a sistemelor la vibrații, se poate face o ordonare a valorilor proprii și
pot fi definite serii spectrale formate din:
ωi
f i=
- frecvenţele proprii: 2π
cu: f1 ¿ f2 ¿ … ¿ fn ;
- pulsaţiile proprii:
{ ω }=[ ω1 ω 2 … ωn ]T ,
cu
ωi ordonate crescător: ω1 ¿ ω2 ¿ … ¿ ωn ;
48
2π
Ti=
- perioadele proprii ωi
cu: T1 ¿ T2 ¿ … ¿ Tn .
Valorile proprii depind doar de proprietățile elastice și de distribuția maselor
(caracteristicile naturale ale sistemului). Ele nu sunt influenţate de valorile iniţiale pe care le au
poziţiile şi vitezele și nici de forţele externe care acționează în sistem. Pentru un sistem cu un
număr finit de grade de libertate numărul valorilor proprii va fi acelaș cu numărul gradelor de
libertate.
Considerăm acum sistemul (2.7.8). Dacă alegem o valoare proprie
ωi pe care
X X
introducem acest sistem se obține o soluție { i } corespunzătoare { i } :
( [ K ]−ω2i [ M ]) { X i }=0 (2.7.11)
Soluţia sistemului (2.7.11) poartă numele de vectorul propriu de rangul i . Întrucât exista
condiția:
d et ([ K ]−ω 2i [ M ] )=0
,
X
sistemul care oferă vectorul propriu este nedeterminat deci cele n componente ale lui { i } nu
sunt. În acest caz nu se poate obține mărimea acestui vector ci doar direcţia lui. Ar trebui să se
X
aplice un procedeu de scalare (normalizare) pentru { i } și atunci spunem că am obținut modul
de mişcare de rang i . Modurile proprii se notează cu {Φ i }=μ i { X i } unde scalarul μi
depinde de procedeul ales pentru normalizare. Ansamblul modurilor proprii oferă matricea
modală [Φ] :
[Φ ]=[Φ 1 Φ2 …Φ n ] (2.7.12)
Modalitatea de obținere a scalarilor
μi va fi prezentată într-un paragraf următor.
2.7.2.2. Proprietăţi generale ale valorilor proprii
P1. Dacă matricea de rigiditate [ K ] este singulară atunci ω2 =0 este o valoare

proprie pentru ecuaţia caracteristică.
Demonstraţie: Într-adevăr P(0 )=det ( [ K ] −0⋅[ M ] ) =det [ K ]=0 deci rezultă că
ω2 =0 este valoare proprie.
Mai mult, se poate arăta că dacă rang ( [K] ) = n-l atunci  2 = 0 va fi o rădăcină a
ecuaţiei caracteristice P( 2 ) = 0 cu ordinul l de multiplicitate.
49
P2. Dacă [ K ] şi [ M ] sunt simetrice, valorile proprii vor fi reale. (Acest lucru se
întâmplă întotdeauna în sistemele ingineresti studiate în cadrul tezei).
Demonstraţie: Dacă ecuaţia cu coeficienţi reali det ( [K]-  [M]) =0 admite pe  ca
rădăcină complexă, atunci o admite şi pe conjugata ei λ̄ . Se poate deci scrie:
[ K ] {Φ i }=λi [ M ] {Φi }
(2.7.13)
[ K ] {Φ̄ i }= λ̄i [ M ] {Φ̄i }

(2.7.14)
T T
Să preînmulţim acum pe (2.7.13) cu {Φ̄ i } şi pe (2.7.14) cu {Φ i } . Se obţin relațiile:
T T
{Φ̄ i } [ K ] {Φi }=λ i {Φ̄i } [ M ] {Φ i }
(2.7.15)
T T
{Φ i } [ K ] {Φ̄i }= λ̄ i {Φi } [ M ] {Φ̄ i } (2.7.16)
Dacă [ K ] şi [ M ] sunt simetrice se va obţine, prin scădere:

T
0=( λi − λ̄i ) {Φi } [ M ] {Φ̄ i } (2.7.17)
T
de unde rezultă că în general
λi = λ̄i întrucât forma {Φ i } [ M ] {Φ̄ i } este o formă pătratică
λ
pozitiv definită. Deci i este real.
Fără demonstraţie vom enunța următoarea proprietate.
P3. Dacă matricele [ K ] şi [ M ] sunt pozitiv definite, valorile proprii sunt și ele
pozitive. Pentru sistemele mecanice analizate în studiul nostru această condiție este îndeplinită
întotdeauna.
2.7.2.3. Proprietăţi de ortogonalitate
Deoarece matricea [K] este o matrice simetrică se poate scrie:

T T
{ X i } [ K ] { X j }= { X j } [ K ] { X i }
(2.7.18)
Relaţia (2.7.18) se demonstrează cu uşurinţă prin scrierea explicită și calcul direct.
Le fel se întâmplă cu matricea [M] :
T T
{ X i } [ M ] { X j }={ X j } [ M ] { X i } (2.7.19)
Să scriem ecuaţia valorilor proprii sub forma:
[ K ] { X i }−ω2i [ M ] { X i }=0 (2.7.20)
T
și să o premultiplicăm cu modul de mișcare {X j } se obţine:
50
T T
{ X j } [ K ] { X i }−ω2i { X j } [ M ] { X i }=0 (2.7.21)
Într-un mod similar se poate obține şi:
T T
{ X i } [ K ] { X j }−ω2j { X i } [ M ] { X j }=0 (2.7.22)
Dacă se scad relațiile (2.7.21) şi (2.7.22) se obţine:
T
( ω2i −ω 2j ) { X j } [ M ] { X i }=0
. (2.7.23)
În cazul general, presupunem îndeplinită condiția

ωi ≠ω j . În acest caz va rezulta:
T
{ X j } [ M ] { X i }=0 (2.7.24)
deci şi:
T
{ X j } [ K ] { X i }=0 (2.7.25)
Se pot înlocui vectorii proprii {X} cu modurile proprii normalizate şi se obţine:
T
{Φ j } [ M ] {Φi }=0
şi:
T
{Φ j } [ K ] {Φ i }=0
.
Proprietatea arătată se exprimă spunând că modurile proprii sunt ortogonale prin matricea
[M] și, respectiv prin [K] .
2.7.2.4. Câtul Rayleigh
Dacă în relaţia:
[ K ] { X i }−ω2i [ M ] { X i }=0 (2.7.26)
T
înmulţim la stânga cu { X i} , obţinem:
T T
{ X i } [ K ] { X i }−ω2i { X i } [ M ] { X i }=0 (2.7.27)
de unde:
T
{Xi} [ K ] {Xi}
ω2i = T
{X i} [ M ] {Xi } (2.7.28)
Relaţia (2.7.28) poartă numele de câtul lui Rayleigh. Se poate demonstra că, dacă se aleg
2
X
niște vectori proprii aproximativi (estimaţi) { i } , valoarea aproximativă obținută pentru ωi
este foarte bună. Din acest motiv câtul lui Rayleigh este utilizat în metodele numerice pentru
X
calculul aproximativ al pulsaţiilor proprii. Binețeles, în relaţia (2.7.8) se poate înlocui { i } cu
{Φ i } .
2.7.2.5. Relaţii de ortogonalitate generalizate
Să considerăm relația:
51
2
[ K ] {Φ j }−ω j [ M ] {Φ j }=0 (2.7.29)
Utilizînd această relație se poate exprima {Φ j } în două moduri distincte:
1
{Φ j }= 2
[ M ]−1 [ K ] {Φ j }
i) ωj (2.7.30)
−1
ii) {Φ j }=ω2j [ K ]−1 [ M ] {Φ j }=ω 2j ( [ M ]−1 [ K ] ) {Φ j } (2.7.31)
Ținând seama de aceste două relaţii, proprietăţile de ortogonalitate pot fi generalizate în

două direcţii complementare.
Dacă vom considera relaţia pe care am demonstrat-o anterior:
T
{Φ i } [ M ] {Φ j }=0
(2.7.32)
şi se va introduce aici {Φ j } exprimat din relaţia (2.7.30), se obține:

T 1
{Φ i } [M] 2
[ M ]−1 [ K ] {Φ j }=0
ωj
ori:
T
{Φ i } [ M ] ( [ M ]−1 [ K ] ) {Φ j }=0
.
Înlocuind încă o dată pe {Φ j } în această ultimă relație se va obține:
T 1
{Φ i } [ M ] ( [ M ]−1 [ K ] ) 2
[ M ]−1 [ K ] {Φ j }=0
ωj
sau:
T 2
{Φ i } [ M ] ( [ M ]−1 [ K ]) {Φ j }=0
Acum se poate repeta procedeul și se obţine, printr-un proces de inducţie, rezultatul:
T p
{Φ i } [ M ] ( [ M ]−1 [ K ] ) {Φ j }=0 (2.7.33)
care este valabilă pentru p=0,1,2,3 ,…
A doua cale de dezvoltare constă în a introduce în (2.7.32) vectorul {Φ j } exprimat cu
relaţia (2.7.31). Se obține:
{Φ i }[ M ]ω 2j [ K ]−1[ M ] {Φ j }=0
sau:
−1
{Φ i }[ M ] ( [ M ]−1 [ K ]) {Φ j }=0
Repetând procedeul, introducând iarăși pentru {Φ j } vectorul obținut cu (2.7.31) se
obţine:
−1
{Φ i }[ M ] ( [ M ]−1 [ K ]) ω2j [ K ]−1 [ M ] {Φ j }=0
52
−2
sau: {Φ i }[ M ] ( [ M ]−1 [ K ]) {Φ j }=0
Printr-un proces inductiv se obține:
T −p
{Φ i } [ M ] ( [ M ]−1 [ K ]) {Φ j }=0 (2.7.34)
relaţie valabilă pentru p=0,1,2,3 ,…
Am obținut două relaţii (2.7.33) şi (2.7.34) care pot fi aranjate într-una singură, care
poartă numele de proprietăţile de ortogonalitate generalizate:
T p
{Φ i } [ M ] ( [ M ]−1 [ K ] ) {Φ j }=0 , p∈ Z . (2.7.35)
2.7.2.6. Matricea de amortizare
Matricea de amortizare de tip Caughey va fi definită drept o combinaţie lineară obținută

−1 p
cu matricele ortogonale [ M ] ([ M ] [ K ] ) :
r
[C ]= ∑ α r [ M ] ([ M ]−1 [ K ] )
r ∈Z cu: α r ∈ R . (2.7.36)
Dacă se consideră un sistem mecanic cu n grade de libertate combinaţia lineară va
conţine doar n termeni independenţi, deci seria este finită:
n−1 n−1
r r
[C ]= ∑ α r [ M ] ([ M ]−1 [ K ]) =[ M ] ∑ α r ( [ M ]−1 [ K ])
r=0 r=0 (2.7.37)
Matricea de amortizare Rayleigh, definită anterior, se va obţine ca un caz particular al

relației (2.7.36), prin reţinerea numai a primilor doi termeni:
[C ]=[C o ]+[C 1 ]=α o [ M ]+α 1 [ K ] (2.7.38)
2.7.2.7. Normalizarea modurilor de vibraţie
Am văzut anterior că soluția sistemului de ecuații lineare care oferă modurile proprii de
vibrație este nedeterminată. O soluţie a problemei de valori proprii pentru un sistem vibrant
linear va consta dintr-un vector unic determinat care conține cele n valoril proprii şi sistemul de
n vectori proprii (amplitudinile), odată nedeterminați (determinaţi până la un factor). Este comod
de a lucra numeric cu vectori determinați complet. Eliminarea acestei nedeterminări care este
introdusă de un factor de scară poartă numele de normalizare. Există mai multe posibilități de a
face această normalizare. Cele mai utilizate sunt prezentate în cele ce urmează:
- se consideră că amplitudinea primului element din vectorul modal este egal cu unitatea.
Se obțin în acest caz vectori modali determinați la care, în toate cazurile, primul element
din vector este unitatea. Dacă primul element este zero, se face o reordonare în scrierea
ecuațiilor de mișcare;
53
- se consideră amplitudinea maximă pentru fiecare mod de vibraţie ca fiind egală cu

unitatea. Vectorii modali vor avea elemente mai mici sau egale cu unu;
T
- se impune ca { X i } [ M ] { X i }=1 . Se spune că am definit forma normalizată prin
matricea inerțială [M] a modului de vibraţie i. Normarea de acest fel poartă numele de
normare inerţială;
T
- se consideră condiţia ca { X i } { X i }=1 . Suma pătratelor amplitudinilor fiecărui mod
X
de vibrație trebuie să fie 1. Vectorii { i } devin versori pentru direcția definită de
modul propriu.
Prin operația de normalizare a modurilor proprii (direcţiile proprii) prezentată mai sus
acestea vor deveni unic determinate.
2.7.2.8. Decuplarea ecuaţiilor de mişcare
Să considerăm sistemul de ecuaţii diferenţiale obținut pentru descriea unui sistem

mecanic linear, cu parametrii concentraţi:
[ M ] { Δ̈ }+[C ] { Δ̇ } +[ K ] { Δ }={ F } (2.7.39)
Dacă se face transformarea: {  } = [  ]{ q }, se obține un sistem de ecuaţii diferenţiale

în necunoscutele {q } :
[ M ][Φ ] { q̈ }+[C ][Φ ] { q̇ } +[ K ][ Φ] { q }={ F } (2.7.40)
Să presupunem că matricea amortizărilor vâscoase [C ] admite o factorizare de tip

Caughey. În acest caz sistemul de ecuaţii se poate decupla, prin înmulţire la stânga cu transpusa
T
matricei modale [Φ] :
T T T T
[Φ] [ M ][ Φ] { q̈ }+[Φ ] [ C ][ Φ] { q̇ }+[Φ ] [ K ][Φ ] { q }=[Φ ] { F } (2.7.41)
T T T
Matricele [Φ] [ M ][ Φ] , [Φ] [C ][Φ ] şi [Φ] [ K ][Φ] devin, dacă ținem seama de
relațiile (2.7.24) și (2.7.25), diagonale. Se vor nota cu:
[ ¿ ¿ ¿ ]=[Φ ]T [ M ][ Φ ]
[ ¿ ¿ ¿ ]=[Φ ]T [C ][ Φ ] (2.7.42)
¿ T
[ ¿ ¿ ]=[Φ ] [ K ][Φ ]
54
¿ ¿
Se vor nota cu mi , ci şi, respectiv, ki componentele matricelor [ ¿ ¿] , [ ¿ ¿] şi
¿
[ ¿ ¿] aflate pe diagonală. Vor avea:
T
mi=[Φ i ] [ M ][Φi ] ;
T
c i=[Φ i ] [ C ][ Φi ] ; (2.7.43)
T
k i =[ Φi ] [ K ][Φi ] ;
Dacă se ține seama de relațiile de ortogonalitate, utilizând notațiile de mai sus se obține
că sistemul de ecuaţii diferenţiale inițial se decuplează într-un set de n ecuaţii diferenţiale cu
coeficienţi constanţi, de ordinul doi, independente:
m1 q̈1 +c 1 q̇1 +k 1 q 1=F 1

m2 q̈2 +c 2 q̇ 2 +k 2 q2 =F2 (2.7.44)
mn q̈ n +c n q̇n +k n qn =F n
2
Împărțim cu m, se notează:
2 β i =c i /mi ; ωi =k i / mi ;
f i =F i /m i și se va
obţine:
q̈1 +2 β 1 q̇ 1 +ω 21 q1 =f 1
q̈ 2 +2 β2 q̇2 + ω22 q 2=f 2 (2.7.45)
2
q̈ n +2 β n q̇ n +ω n q n=f n
Rămân de rezolvat n ecuaţii diferenţiale cu coeficienți constanți, de ordinul doi,

independente. Să scriem una dintre ecuațiile diferențiale din setul de ecuații:
2
q̈i + 2 β i q̇ i+ ωi qi =0i (2.7.46)
Conform teoriei generale a ecuațiilor diferențiale cu coeficienți constanți, soluţia

omogenă este:
qio = A i exp(−iβ t )sin( ωi t+ψ i ) (2.7.47)
La aceasta se va adăuga o soluţie particulară qip.
Soluţia sistemului inițial omogen se obţine prin suprapunere modală:
{ Δ o }= {Φ1 } q10 + {Φ 2 } q 20+…+ {Φn } q n0 (2.7.48)
Mai trebuie determinată o soluție particulară. Acest lucru se face descompunând mai întâi
forța într-o serie armonică. Să considerăm sistemul:
[ M ] { Δ̈ }+[C ] { Δ̇ } +[ K ] { Δ }={F }cos pt (2.7.49)
55
În această relație pentru vectorul forţă s-a considerat doar prima armonică. Pentru
celelalte armonice se procedează absolut analog. Pentru acest sistem se caută o soluție particulară
sub forma:
{ Δ p }= { X 1 c } cos pt+ { X 1 s } sin pt . (2.7.50)
Derivând rel. (2.7.50) se obțin:
{ Δ̇ p } =−p { X 1 c } sin pt + p { X 1 s } cos pt (2.7.51)

și apoi:
{ Δ̈ p }=− p 2 { X 1 c } cos pt− p2 { X 1s } sin pt . (2.7.52)
Înlocuind rel.(2.7.51) și (2.7.52) în sistemul de ecuaţii diferenţiale (2.7.49), se va obţine:
[ M ] (− p2 { X 1 c } cos pt −p 2 { X 1 s } sin pt )+[C ] (− p { X 1 c } sin pt + p { X 1s } cos pt ) +

+[ K ] ( { X 1c } cos pt + { X 1 s } sin pt ) ={F 1 c }cos pt + {F 1c }sin pt
(−p 2 [ M ] { X 1c }+ p[ C ] { X 1 s }+[ K ] { X 1 c }−{F 1c }) cos pt +

(−p 2 [ M ] { X 1 s }−p [ C ] { X 1 c }+[ K ] { X 1s }−{F 1c }) sin pt =0
(2.7.53)
Relațiile trebuie să fie valabile în orice moment de timp. Atunci va trebui sa avem
coeficienţii lui cos pt şi sin pt nuli, deci va trebui să avem:
{ ([K]−p2 [M ]) {X1c}+ p[C] { X1s}={F1c} ¿ ¿¿¿

ori:
[ K ]− p2 [ M ] p [C ] { X 1c }
[ − p [C ] [ K ]− p2 [ M ] ]{ } { }
{ X 1 s}
=
{F1 c }
{F1 s }
(2.7.54)
Soluţia sistemului se obține sub forma:

−1
{ X 1 c } = [ K ]−p 2[ M ] p [C ]
{ }[{X1 s } − p[ C ] [ K ]− p2 [ M ] ]{ }
(2.7.55)
{F1 c }
{F1 s }
Printr-un proces similar se pot determina soluţiile particulare și pentru celelalte armonici
Fourier ale forţei. Soluţia particulară va fi dată de suprapunerea tuturor acestor soluţii:
{ Δ } = { Δ st }+ { Δ p } + { Δ2 p } +…+ { Δ np } (2.7.56)
56
2.8 Concluzii
În cadrul acestui capitol s-au prezentat rezultate sintetizate în articole în care sunt folosite
simetriile structurale care există în sistemele mecanice reale, utilizate în practică pentru obținerea
unor structuri, pentru a ușura calculul valorilor proprii și a modurilor proprii de mișcare pentru
aceste sisteme. Sunt analizate mai întâi sistemele discrete, făcându-se analiza unui sistem tehnic
real în care găsim două motoare identice care acționează aceeași transmisie. Sunt studiate
vibrațiile torsionale care apar în cadrul transmisiei autovehiculului și sunt identificate proprietăți
care permit ușurarea calculului. Studiul este extins apoi și în cadrul altor sisteme mecanice
discrete cu simetrii, în care au loc vibrații torsionale. Apoi este analizată o a doua categorie de
exemple, care privesc sisteme mecanice continue cu elemente sau părți simetrice. Scopul acestei
prezentări este de a identifica proprietăți utile pentru a ușura analiza unei astfel de structuri. S-au
demonstrat proprietăți ale valorilor proprii și ale modurilor proprii de vibrații care permit
ușurarea și simplificarea calculului unei structuri reale. Acest lucru va permite scurtarea timpului
și a costului privind calculele necesare. Analiza acestor probleme deja studiate a făcut posibilă
fixarea direcției de cercetare în cadrul tezei de doctorat și focusarea pe sistemele continue unde
studiile întreprinse sunt doar într-un stadiu incipient.
În finalul capitolului se face o prezentare succintă a Analizei modale aplicate pentru
studiul sistemelor de ecuații diferențiale cu coeficienți constanți. Prezentarea introduce
principalele noțiuni care vor fi utilizate în cadrul tezei de doctorat.
Capitolul 3.
3. VIBRAȚIILE SISTEMELOR CONTINUE

3.1 Introducere
Întrucât în cadrul tezei ne vom ocupa de studiul sistemelor continue cu bare, în cele ce
urmează se va face o prezentare, clasică, a rezultatelor cunoscute în domeniu. Prezentarea din
capitolul de față urmărește, în principal, rezultatele din Vlase et al 2017a, 2017b, Nastac et al
2018 pentru barele continue. O bară poate avea vibrații transversale (de încovoiere), vibrații
longitudinale (axiale) și vibrații torsionare (de răsucire) (Ivan 1985, Gioncu și Ivan 1983, Gillich
2012, Den Hartog 1960, Douglas 2012).
57
3.2 Vibrațiile transversale ale barelor
Barele drepte, omogene, prismatice cu un plan de simetrie vor putea vibra în acest plan
(Landau și Lifchitz 1967, Vlase 2012, Vlase și Teodorescu 2013). Dacă x este de-a lungul barei,
y este axa în care are loc mișcarea iar z este axa neutră a secțiunii atunci avem din literatură
( Buzdugan et al 1982, Voinea et al 1976, Silaș 1967, 1968, 1973, Meirovitch 1970, Mangeron
1962) ecuația fibrei medii deformate:
2
d y M ( x)
2
=−
dx EI z (3.1)
Figura 3.1
În această relație M (x ) reprezintă momentul încovoietor în secțiunea x. Mărimea
EI z reprezintă modulul de rigiditate la încovoiere. Forța tăietoare în secțiunea x este:
dM (x )
=T ( x)
dx (3.2)
iar distribuția lineară a forțelor pe lungine este dată de:
dT ( x)
=− p( x )
dx (3.3)
Să notăm acum cu v(x,t) deplasarea grinzii față de poziția de echilibru (punctul aflat pe
axa neută la distanța x față de origine și la momentul t). Sarcina distribuită p(x) va putea fi
considerată ca fiind alcătuită din sarcina exterioară perturbatoare po (x ,t ) și din forța
2
∂ v( x , t )
−ρA
elementară de inerție ∂t 2 . Introducând în ecuația fibrei medii deformate, se obține
ecuația diferențială de gradul patru:
∂4 v ( x ,t ) 2
ρA ∂ v ( x , t ) po ( x , t )
4
=− +
∂x EI z ∂ t 2 EI z (3.4)
În ecuațiile obținute s-au neglijat efectul rotirilor și a lunecării secțiunii. Funcția v(x,t)
trebuie să satisfacă condițiile inițiale și condițiile la limită. În practica inginerească cele mai
întâlnite condiții la limită, într-o secțiune oarecare xo sunt:
Încastrarea: săgeata și rotirea trebuie să fie nule. Avem două condiții:
58
∂v
v( x o ,t )=0 ; | =0
∂ x x=x 0 (3.5)
Reazem simplu bilateral: săgeata zero și momentul de asemenea zero. Rezultă condițiile:
∂2 v
v ( x o ,t )=0 ; |x= x 0 =0
∂ x2 (3.6)
Capăt liber: atât forța tăietoare cât și momentul încovoietor sunt nule:
3 2
∂v ∂v
|x=x 0=0 ; |x= x0 =0
∂ x3 ∂ x2 (3.7)
Încastrare elastică: săgeata este zero dar încastrarea permite o rotire, proporțională cu
rotirea secțiunii:
2
∂v ∂v
v( x o ,t )=0 ; EI z 2 |x =x 0 =k
∂x ∂x (3.8)
Reazem elastic: săgeata este direct proporțională cu reacțiunea din reazem iar momentul
încovoietor este nul:
∂3 v ∂2 v
−EI z 3 |x=x 0=kv ( x o , t ) ; |x= x 0 =0
∂x ∂ x2 (3.9)
3.3 Pulsațiile proprii și modurile proprii de mișcare
Conform teoriei generale a ecuațiilor diferențiale cu coeficienți constanți se caută o

soluție a ecuației diferențiale sub forma:
v( x ,t )=Φ( x )sin( pt+θ ) (3.10)
În această relație Φ( x) este o funcție care reprezintă forma deformată a barei iar p este
pulsația vibrației. Dacă se introduce (3.10) în rel. (3.4) considerându-se forța perturbatoare
p0(x,t)=0 se obține:
4
d Φ ( x ) ρA 2
− p Φ ( x )=0
dx 4 EI z (3.11)
care reprezintă o ecuație diferențială de ordinul 4 în x, cu coeficienți constanți. Să facem notația:
ρA
λ 4=
EI z (3.12)
Ecuația (3.11) devine:
4
d Φ( x) 4 2
−λ p Φ( x )=0
dx 4 (3.11’)
și are soluția:
Φ( x)=C1 sin ( λ √ p x)+C 2 cos( λ √ p x)+C3 sh( λ √ p x)+C 4 ch ( λ √ p x) (3.13)
59
C
Constantele C1 , C2 , 3 și C 4 se obțin din condițiile inițiale și pot exista, pentru
seturile de condiții inițiale prezentate (3.5)-(3.9), puse pentru cele două capete, cincisprezece
seturi distincte de valori ale constantelor.
Primele trei derivate ale funcției (3.13) sunt:
Φ '( x )=λ √ p [ C 1 cos( λ √ p x )−C2 sin( λ √ p x )+C 3 ch( λ √ p x )+C4 sh( λ √ p x ) ]
(3.14)
2
Φ ''( x )= pλ [ −C1 sin ( λ √ p x )−C 2 cos ( λ √ p x )+C 3 sh ( λ √ p x )+C 4 ch( λ √ p x ) ]
(3.15)
3
Φ '''( x )=λ p √ p [−C 1 cos( λ √ p x )+C2 sin( λ √ p x )+C 3 ch( λ √ p x )+C 4 sh( λ √ p x ) ]
(3.16)
Să exemplificăm cazul unei bare de lungine l, încastrate la ambele capete. Trebuie sa
∂v
v( x o ,t )=0 ;
| =0
avem respectate, la ambele capete, condițiile (3.5): ∂ x x=x 0 , deci:
∂v ∂v
v(0 , t )=0 ; v (0, t )=0 ; |x=0 =0 ; | =0 ;
∂x ∂ x x=l (3.17)
C2 +C 4 =0
C1 sin ( λ √ pl)+C 2 cos( λ √ p l)+C 3 sh( λ √ p l )+C 4 ch( λ √ p l)=0
C1 +C3 =0
C1 cos( λ √ p l )−C 2 sin( λ √ p l )+C3 ch( λ √ p l )+C 4 sh( λ √ p l)=0 (3.18)
Condiția ca sistemul linear omogen (3.18) să aibă și alte soluții decât soluția nulă este ca:
0 1 0 1
1 0 1 0
| |=0
sin( λ √ pl) cos( λ √ pl ) sh( λ √ pl ) ch( λ √ pl)
cos( λ √ pl) −sin( λ √ pl ) ch( λ √ pl ) sh( λ √ pl ) (3.19)
ch( λ √ pl)cos( λ √ pl)−1=0

(3.20)
Ecuația transcendentă (3.20) are o infinitate de rădăcini:
β n =λ √ p n l unde n=1,∞ (3.21)
de unde se obțin pulsațiile proprii:
β 2n β 2n EI z
Funcțiile proprii sunt date de relația:

pn =
λ2 l 2
=
l2 √ ρA (3.22)
Φn ( x)=C 1 sin( λ √ pn x)+C 2 cos( λ √ pn x )+C3 sh( λ √ pn x)+C 4 ch( λ √ p n x ) (3.23)

Modurile proprii de vibrație sunt date de relația:
60
v n ( x , t )=[ C1 sin( λ √ pn x )+C 2 cos ( λ √ p n x )+C3 sh( λ √ pn x )+C 4 ch( λ √ pn x ) ] sin( pt+θ)
(3.24)
C
unde constantele C1 , C2 , 3 și C 4 sunt determinate până la un factor arbitrar.
Funcțiile proprii sunt ortogonale între ele, adică avem:
l
∫ Φ i ( x )Φ j ( x)dx=0
0 pentru i≠ j . (3.25)
Soluția generală a ecuației diferențiale (3.4) este:
∞
v( x ,t )=∑ Φn ( x)sin( pn t+θn )
n=1 (3.26)
∂v
v( x ,0)=f ( x) ș ; | =g( x)
Condițiile inițiale ∂t t=0 duc la condițiile:
∞ ∞
∂v
v ( x , 0)= ∑ Φ n ( x )sin θ n=f ( x ) ș ; | = p n Φ n ( x )cosθn =g( x )
n=1 ∂t t=0 ∑
n=1 (3.27)
care trebuie să permită determinarea factorilor arbitrari din funcțiile proprii și a fazelor
oscilațiilor
θn .
3.4 Vibrațiile longitudinale ale barelor
Să considerăm o bară prismatică de secțiune constantă (Fig.3.2), cu secțiunea A,

lungimea l, modulul de elasticitate longitudinal E și densitatea ρ . Se separă un element
infinitezimal de lungime dx la distanța x de capăt.
Figura 3.2
Efortul de întindere/compresiune N apărut în secțiunea x este legat de deformația
∂u
specifică ∂ x prin relația cunoscută:
∂u
N=EA
∂x (3.28)
Variația forței de inerție în bară de-a lungul lungimii este:
∂ Fi ∂2 u
= ρA 2
∂x ∂x (3.29)
unde ρ este densitatea materialului.
61
Variația efortului de întindere/compresiune pe lungime este:

∂N ∂2 u
=EA 2
∂x ∂x (3.30)
În acest caz ecuația de echilibru dinamic devine:
2 2
∂u ρ∂u
=
∂ x 2 E ∂t 2 (3.31)
în cazul în care bara nu este încărcată cu forțe axiale pe lungime. Ecuația diferențială cu derivate
parțiale, de ordinul doi descrie vibrația liberă longitudinală a barei considerate. Trebuiesc
cunoscute condițiile inițiale și condițiile la limită ale sistemului studiat. Soluția va fi o funcție
∂u
u̇=
u( x ,t ) . Condițiile inițiale trebuie să precizeze deplasarea u și viteza ∂t la
momentul inițial considerat t=0 în fiecare secțiune a barei, x.
∂ϕ
|t=0 =g( x)
ϕ( x , 0)=f ( x ) și ∂ t (3.32)
Condițiile la limită se referă în acest caz la modul în care sunt legate capetele barei de
spațiul fix. În practica inginereasca cele mai cunoscute moduri de legătură sunt:
a) Dacă bara este liberă la ambele capete, forța axială la cele două capete trebuie să fie egală
cu zero, deci:
∂u ∂u
N (0,t )=EA | =0 N (l ,t )=EA | =0
∂ x x=0 și ∂ x x=l ;
(3.33)
b) Pentru bara încastrată la ambele capete, deplasările u la cele două capete trebuie să fie
zero, deci:
u(0 , t )=0 și u(l ,t )=0 ; (3.34)
c) Dacă bara este încastrată la capătul x = 0 și liberă la celălalt capăt x = l, atunci vor exista
condițiile de capăt:
∂u
N (l ,t )=EA | =0
u(0 , t )=0 ; ∂ x x=l (3.35)
Pulsații proprii și funcții proprii la vibrațiile longitudinale
Rezolvarea ecuației diferențiale care descrie mișcarea vibrațiilor torsionale libere ale
barei, implică, conform teoriei clasice, căutarea unor soluții de forma:
u( x ,t )=Θ(x )sin( pt+θ) (3.36)
Punând condiția ca această soluție să satisfacă ecuația (3.31) se obține:

∂2 Θ ρ
2
sin( pt +θ )=− p2 Θ sin( pt +θ )
∂x E (3.37)
sau, după simplificări:
62
2
∂ Θ 2ρ
+p Θ=0
∂ x2 E (3.38)
Dacă se notează:
2
p ρ ρ
se obține soluția clasică:

α 2=
E ;
α= p
√ E (3.39)
Θ( x )=C 1 sin αx+C 2 cos αx (3.40)

și:
ϕ( x ,t )=( C 1 sin αx +C 2 cos αx ) sin ( pt +θ)
(3.41)
Se pot determina constantele de integrare C1 și C2 pentru cele trei cazuri de rezemare pe

care le-am menționat anterior.
a) Dacă bara este liberă la ambele capete, forța axială la cele două capete trebuie să fie egală
cu zero, deci:
∂u ∂u
N (0,t )=EA | =0 N (l ,t )=EA | =0
∂ x x=0 și ∂ x x=l ; (3.42)
oricare ar fi t deci,
C1 cos 0−C 2 sin 0=0
C1 cos α l−C 2 sin α l=0 (3.43)
de unde:
C1 =0 ; C 2 sin α l=0 (3.44)
Rezultă condiția:
sin α l=0 deci α l=nπ (3.45)
de unde:
nπ
αn =
l n=1,2,3, ...... (3.46)
Există o infinitate de soluții care verifică ecuația dată,
nπ
u( x ,t )=C2 n cos x sin ( p n t+θ n )
l (3.47)
Constantele de integrare
C2 n vor depinde de condițiile inițiale. Din notația pentru α
rezultă pulsația proprie:
E nπ E
Funcțiile
pn =α n
√ √
=
ρ l ρ (3.48)
nπ
Θn ( x )=cos x
l (3.49)
vor fi funcțiile proprii pentru vibrațiile longitudinale (constanta C2 a fost aleasa egală cu 1).
63
Mișcarea descrisă de ecuația (3.49) se numește modul propriu de vibrație de ordinul n

pentru vibrațiile longitudinale. Se poate verifica prin calcul direct că funcțiile proprii satisfac
condițiile de ortogonalitate:
l
∫0 Θn( x )Θm ( x)dx=0 pentru m≠n (3.50)
și:
l l
∫0 Θn( x )Θm ( x)dx= 2pentru m=n (3.51)
Secțiunile în care funcțiile proprii se anulează se numesc noduri.
b) Pentru bara încastrată la ambele capete, deplasările u la cele două capete trebuie să fie
zero, deci:
u(0 , t )=0 și u(l ,t )=0 ;
u(0 , t )=( C 1 sin 0+C 2 cos 0 ) sin( pt +θ )=0
de unde C2 =0
u( l ,t )=( C 1 sin αl+C 2 cos αl ) sin( pt +θ )=0 α l=nπ (3.52)
de unde condiția:
Rezultă:
nπ
αn =
l n=1,2,3, ........ (3,53)
E nπ E
iar funcțiile proprii sunt în acest caz:

pn =α n
√ √
=
ρ l ρ (3.54)
nπ
Θn ( x )=sin x
l (3.55)
unde s-a ales: C1 =1
∂u
N (l ,t )=EA | =0
u(0 , t )=0 ; ∂ x x=l (3.56)
. Rezultă: C2 =0
u( x ,t )= ( C1 sin0+ C2 cos 0 x ) sin ( pt+ θ)=0
(3,57)
∂u( x ,t )
=α ( C1 cos αl−C2 sin α l )
∂x sin( pt+θ )=0 cosα l=0
. Deci: (3.58)
1 π
αn =
l (
nπ −
2 ) , n=1,2,3, ........ (3.59)
GI p 1 GI p
Funcțiile proprii sunt:

pn =α n
√ J
= nπ−
l (π
2 )√ J (3.60)
1 π
Θn ( x )=sin
l(nπ − x
2 ) (3.61)
64
3.5 Vibrațiile torsionale ale barelor
Să considerăm o bară de secțiune circulară constantă (Fig.3.3), care are o rigiditate la

răsucire GIp și cu momentul de inerție masic pe unitatea de lungime J. Se separă un element
infinitezimal de lungime dx la distanța x de capăt.
Figura 3.3
Între momentul de torsiune în secțiunea x și unghiul de răsucire ϕ al secțiunii există
relația stabilită:
∂ϕ
M t =GI p
∂x (3.62)
Variația momentului în lungul barei devine:
∂ Mt ∂2 ϕ
=GI p 2
∂x ∂x (3.63)
Momentul forțelor de inerție pe unitatea de lungime a barei este, considerând teorema
momentului cinetic aplicată pentru elementul infinitezimal:
i 2
∂M ∂ ϕ
=J p 2
∂x ∂t (3.64)
Dacă nu există mase concentrate atașate de bară pe lungime, momentul de inerție masic J
se calculează cu relația:
J =ρI p (3.65)
unde ρ este densitatea materialului.
În acest caz ecuația de echilibru dinamic devine:
∂2 ϕ ∂2 ϕ
GI p 2 =J 2
∂x ∂t (3.66)
în cazul în care bara nu este încărcată cu momente de torsiune pe lungime. Ecuația
diferențială cu derivate parțiale, de ordinul doi descrie vibrația liberă de torsiune (răsucire) a
barei considerate. Trebuiesc cunoscute condițiile inițiale și condițiile la limită ale sistemului
studiat. Soluția va fi o funcție ϕ( x ,t ) . Condițiile inițiale trebuie să precizeze unghiul de
∂ϕ
torsiune ϕ și viteza de rotire ∂ t la momentul inițial considerat t=0 în fiecare secțiune
a barei, x.
65
∂ϕ
| =g( x)
ϕ( x , 0)=f ( x )și ∂ t t=0 . (3.67)
Condițiile la limită se referă în acest caz la modul în care sunt legate capetele barei de
spațiul fix. Ar putea exista trei moduri de legătură:
a) Pentru bara liberă la ambele capete, momentele de torsiune la cele două capete trebuie să
fie egale cu zero, deci:
∂ϕ ∂ϕ
M t ( 0 ,t )=GI p | =0 M t (l , t )=GI p | =0
∂ x x=0și ∂ x x=l
; (3.68)
b) Pentru bara încastrată la ambele capete, unghiurile de rotire ale capetelor barei la ambele
capete trebuie să fie egale cu zero, deci:
ϕ(0 , t )=0 și ϕ(l , t )=0 ; (3.69)
∂ϕ
M t (l , t )=GI p | =0
ϕ(0 , t )=0 ; ∂ x x=l (3.70)
Pulsații proprii și funcții proprii
Pentru rezolvarea ecuației diferențiale care descrie mișcarea vibrațiilor torsionale libere
ale barei, conform teoriei clasice, se caută soluții de forma:
ϕ( x ,t )=Ψ ( x )sin( pt+θ ) (3.71)
Punând condiția ca această soluție să satisfacă ecuația (3.66) se obține:

∂2 Ψ
GI p 2
sin ( pt +θ)=− p2 JΨ sin( pt +θ )
∂x (3.72)
sau, după simplificări:
∂2 Ψ p 2 J
+ Ψ =0
∂ x 2 GI p (3.73)
Dacă se notează:
2p2 J
α=
GI p (3.74)
se obține soluția clasică:
Ψ ( x )=C 1 sin αx+C 2 cos αx (3.75)
și:
ϕ( x ,t )=( C 1 sin αx +C 2 cos αx ) sin ( pt +θ)
(3.76)
66
Se pot determina constantele de integrare C1 și C2 pentru cele trei cazuri de rezemare pe

care le-am menționat anterior.
a) Pentru bara liberă la ambele capete, momentele de torsiune la cele două capete trebuie să
fie egale cu zero, deci:
∂ϕ ∂ϕ
M t ( 0 ,t )=GI p | =0 M t (l , t )=GI p | =0
∂ x x=0 și ∂ x x=l ; (3.77)
oricare ar fi t deci,
C1 cos 0−C 2 sin 0=0
C1 cos α l−C 2 sin α l=0 (3.78)
de unde:
C1 =0 ; C 2 sin α l=0 (3.79)
Rezultă condiția:
sin α l=0 deci α l=nπ (3.80)
de unde:
nπ
αn =
l n=1,2,3, ........ (3.81)
Deci există o infinitate de soluții care verifică ecuația dată,
nπ
ϕ( x ,t )=C2 n cos x sin( pn t +θn )
l (3.82)
Constantele de integrare
C2 n vor depinde de condițiile inițiale. Din notația pentru α
rezultă pulsația proprie:
GI p nπ GI p
Funcțiile
pn =α n
√ J
=
l J √ (3.83)
nπ
Ψ ( x )=cos x
l (3.84)
Se numesc funcții proprii (constanta C2 a fost aleasa egală cu 1).
Mișcarea descrisă de ecuație se numește modul propriu de vibrație de ordinul n. Se
verifică prin calcul direct că funcțiile proprii satisfac condițiile de ortogonalitate:
l
∫0 Ψ n (x )Ψ m( x)dx=0 pentru (3.85)
și:
l l
∫0 Ψ n (x )Ψ m( x)dx= 2 pentru m=n (3.86)
Secțiunile în care funcțiile proprii se anulează se numesc noduri.
b) Pentru bara încastrată la ambele capete, unghiurile de rotire ale capetelor barei la ambele
capete trebuie să fie egale cu zero, deci:
ϕ(0 , t )=0 și ϕ(l , t )=0 (3.87)
67
ϕ( 0 , t )=( C1 sin 0+ C2 cos 0 ) sin( pt +θ )=0

de unde C2 =0 (3.88)
ϕ( l , t )=( C 1 sin αl+C 2 cos αl ) sin( pt +θ )=0 α l=nπ (3.89)
de unde condiția:
La fel ca la punctul precedent:

nπ
αn =
l n=1,2,3, ........ (3.90)
GI p nπ GI p
pn =α n
dar funcțiile proprii sunt în acest caz:

√ J
=
l J √ (3.91)
nπ
Ψ n ( x )=sin x
l (3.92)
unde s-a ales: C1 =1
a) Dacă bara este încastrată la capătul x = 0 și liberă la celălalt capăt x = l, atunci vor exista
∂ϕ
M t (l , t )=GI p | =0
ϕ(0 , t )=0 ; ∂ x x=l (3.93)
. Rezultă: C2 =0
ϕ( x ,t )=( C 1 sin 0+C 2 cos 0 x ) sin( pt +θ )=0
(3.94)
∂ϕ( x , t )
=α ( C 1 cos αl−C 2 sin αl )
∂x sin( pt+θ )=0 . Deci: cos αl=0 (3.95)
1 π
α n = nπ −
l ( 2 )
, n=1,2,3, ........ (3.96)
GI p 1 GI p
Funcțiile proprii sunt:

pn =α n
√ J
= nπ−
l
π
(
2 )√ J (3.97)
1 π
Ψ ( x )=sin
l (
nπ− x
2 ) (3.98)
Capitolul 4
68
4. PROPRIETĂȚI LA VIBRAȚII ALE

SISTEMELOR CONTINUE
4.1 Introducere
În practica inginereasca se întâmplă deseori să se utilizeze, la proiectarea și construcția

unui sistem mecanic, părți identice, din motive legate de timpul de proiectare, costurile
materialelor și timpul de execuție. În statica construcțiilor simetria acestor tipuri de structuri a
fost studiată și utilizată pentru ușurarea calculului. În cazul analizei dinamice al unui astfel de
sistem, în literatura de specialitate au fost făcute câteva observații cu privire la metodele de
calcul ale sistemelor simetrice, însă nu există încă un studiu sistematic; unele cazuri speciale au
fost tratate în literatura de specialitate și prezentate în primele capitole ale acestei teze.
Proprietățile pe care le prezintă structurile studiate vor reduce timpul și efortul de calcul, ar
implica în mod automat costuri de dezvoltare și testare mai mici și ar crește precizia calculului.
Din perspectiva analizei dinamice și, în particular, a vibrațiilor pentru sistemele cu elemente
elastice, deși unele proprietăți au fost observate mai de mult (vezi Meirovitch (1996)), nu au fost
studiate metodic. Cazuri particulare au fost studiate în Mangeron et al. (1991), Vlase and Chiru
(2009), Shi and Parker (2013), Paliwal and Pandey (1996), Celep (1978). În ceea ce urmează se
prezintă studiul unor noi sisteme structurale cu bare continue. O parte dintre rezultate au fost deja
diseminate în Năstac et al. 2018, Vlase et al. 2016,2017,2018.
4.2 Cuplarea vibraților transversale și longitudinale în cazul unui

sistem mecanic cu două bare identice
4.2.1. Descrierea problematicii studiate
În acest paragraf se vor studia vibrațiile transversale și longitudinale a unui sistem

mechanic alcătuit din bare. În continuare se va studia cazul unui sistem mecanic alcătuit din 3
grinzi, considerate în plan, dintre care două sunt identice. Vibrațiile transversale sunt considerate
a avea loc în planul definit de structura celor trei grinzi. Vibrațiile longitudinale vor avea loc, de
asemenea, în acest plan. Se produce în acest caz o cuplare între vibrațiile longitudinale și
transversale, determinată de legătura rigidă dintre grinzi.
4.2.2. Sistem mecanic cu două bare identice
Să considerăm o structură mecanică (Fig.4.1) care constă din două bare identice MP și
NP, fixate rigid de o a treia bară PR. Barele pot vibra transversal pe lungimea lor, în planul
structurii și, în același timp, au vibrații longitudinale, în lungul axei.
69
Figura 4.1. Sistemul mecanic cu bare
M și N sunt capete libere motiv pentru care momentul de încovoiere, forța tăietoare și
forța longitudinală sunt zero în aceste puncte (șase condiții de capăt). Capătul R al barei PR este
încastrat. Atunci săgeata, rotirea și torsiunea în punctul R sunt zero. Condițiile de continuitate în
punctul P duc la 9 condiții de contur. În final se obțin 18 condiții de contur care permit
determinarea celor 18 constante de integrare.
4.2.3. Ecuațiile vibrațiilor transversale și longitudinale
Se va considera o bară omogenă, de secțiune constantă. Pentru acest caz vibrațiile

transversale ale barei sunt descrise, dacă nu există forțe distribuite de-a lungul lungimii barei, de
ecuația binecunoscută (vezi Buzdugan et al. (1982), Sharma and Marin (2013), Marin and Lupu
(1998), Marin (2010)):
4 2
∂ v ρA ∂ v 4 2
+ 2
=0 ∂ v + ρA ∂ v =0
∂ x EI z ∂ x 4
EI 2
(4.1)
∂x z ∂t
În ecuația (4.1) s-a notat cu v – săgeata barei, A – aria secțiunii transversale, ρ –

densitatea materialului, E –modulul de elasticitate longitudinal, Iz – momentul de inerție al ariei
secțiunii față de axa Cz a secțiunii transversale, C fiind centrul de masă și x - distanța de la
capătul din stânga al barei până la secțiunea transversală. Metoda clasică de rezolvare a acestei
ecuații este de a căuta o soluție de forma (Tofan și Vlase 1985):
v( x ,t )=Φ( x )sin( pt+θ ) (4.2)
Dacă punem condiția ca rel. (4.2) să verifice ec. (4.1) la orice moment de timp, după
calcule elementare se obține:
4
∂ Φ 2 ρA 4
2
−p Φ=0 ∂ Φ − p2 ρA Φ=0
∂x EI z
∂ x 42 E Iz (4.3)
Dacă se notează:
70
ρA λ 4 =
ρA
λ 4= EI z
E Iz (4.4)
(4.1) devine:
4
∂4 Φ
∂ Φ
2 4
− p λ Φ=0 , ∂ x 2 − p λ Φ=0
2 4
4
∂x (4.5)
unde Φ este funcția care oferă deformata barei (modul propriu) care va vibra cu pulsația p. În
cele ce urmează se va utiliza soluția (4.5) obținută pentru a analiza sistemul studiat, alcătuit din
cele trei bare în plan, două fiind identice. Se vor obține trei ecuații diferențiale, corespunzătoare
porțiunilor MP, NP și PR:
∂4 Φ MP 2 ρ1 A 1
−p Φ =0
Pentru prima bară MP: ∂ x2 E 1 I z1 MP
(4.5.a)
∂ 4 Φ NP ρ1 A1 ∂4 Φ BC ρ1 A 1 2
− p2 Φ NP =0 − p ΦBC =0
Pentru a doua bară NP: ∂ x2 E1 Iz 1 ∂ x4 E1 I z 1
(4.5.b)
∂4 Φ PR ρ2 A 2
− p2 Φ =0
Pentru bara PR: ∂x
2 E2 I z 2 PR
(4.5.c)
Se notează:
ρ2 A 2
ρ1 A 1 4 ρ2 A 2 4 λ24 = ρ1 A 1 4 ρ2 A 2 4
=λ 1 ; =λ 2 E2 I z 2 =λ 1 ; =λ 2
E1 I z 1 E2 I z2 ; E1 I z 1 E2 I z2
ρ1 A 1
λ14 =
E 1 I z1 ,
Soluția sistemelor de ordinul 4 (4.5.a,b,c)) este prezentată în Douglas, Th. (2012),

Timoshenko, P.S. si M. Gere, J.M. (2009), Tyn Myint-U (1977), Henderson, J. si Luca,R.
(2016):
Φ MP ( x )=α 1 sin λ1 √ p x +α 2 cos λ 1 √ p x +α 3 sh λ 1 √ p x+α 4 ch λ 1 √ p x (4.6.a)
Φ NP ( x)=β 1 sin λ1 √ p x+β 2 cos λ1 √ p x +β 3 sh λ1 √ p x +β 4 ch λ1 √ p x
Φ NP ( x )=β 1 sin λ1 √ p x+ β 2 cos λ1 √ p x + β 3 sh λ1 √ p x + β 4 ch λ1 √ p x (4.6.b)
Φ PR ( x)=γ 1 sin λ1 √ p x+γ 2 cos λ1 √ p x +γ 3 sh λ1 √ p x +γ 4 ch λ1 √ p x (4.6.c)
Vibrațiile longitudinale sunt descrise de ecuația:
71
2 2
∂u ρ∂u 2 2
2
− 2
=0 ∂ u − ρ ∂ u =0
∂ x E ∂t ∂ x2 E ∂ t 2 (4.7)
unde u este deformația axială a barei, x ordonata punctului cu deplasarea u. Pentru a rezolva
ecuația (4.7) se aleg soluții de forma:
u( x ,t )=Ψ ( x)sin( pt +θ ) u ( x , t )=ψ ( x ) sin ⁡( pt +θ) (4.8)
Dacă se introduce (4.8) în ec. (4.7) se obține:
2
∂Ψ 2 2 ∂2 ψ
+ p δ Ψ =0 2 2
+ p δ ψ=0
∂ x2 ∂x 2
(4.9)
unde:
ρ 2 ρ
δ 2=
E δ =E (4.10)
Cu aceste notații soluțiile pentru ecuația diferențială (4.9), aplicată pentru barele MP, NP
și PR sunt:
Ψ MP ( x )=α 5 sin δ 1 px +α 6 cosδ 1 px ψ MP ( x )=α 5 sin δ 1 px +α 6 cos δ 1 px (4.11.a)
Ψ NP (x )=β 5 sin δ 1 px +β 6 cos δ 1 px ψ NP ( x ) =β5 sin δ 1 px+ β6 cos δ 1 px (4.11.b)
Ψ PR ( x )=γ 5 sin δ1 px+γ 6 cos δ 1 px ψ PR ( x )=γ 5 sin δ 2 px + γ 6 cos δ 2 px (4.11.c)
Ecuațiile (4.6.a), (4.6.b), (4.6.c), (4.11.a), (4.11.b), (4.11.c) descriu vibrațiile libere ale
sistemului mecanic studiat. Se observă ca avem 18 constante de integrare
α i , β i , γ i , i=1,6 ´
α i , β i , γ i , i=1,6 , care se vor determina dacă introducem condițiile de
contur.
b
Dacă se notează cu M M ❑b momentul de încovoiere în bară în secțiunea aflată la
distanța x de capăt, T forța tăietoare și S forța axială, condițiile de capăt poate fi scrise în forma:
b
a) Pentru bara MP, capătul M este liber, deci se poate scrie: M MP (0 , t )=0 M MP ( 0 , t )=0;
b
T MP (0,t )=0 T ❑MP ( 0 , t ) =0; S MP (0 , t )=0 S MP ( 0 ,t )=0 ;;

b
b) Pentru bara NP, capătul N este liber, deci: M NP (0 , t )=0 M bMP ( 0 , t )=0; T NP (0 ,t )=0
T ❑MP ( 0 , t ) =0; S NP(0 ,t )=0 S MP ( 0 ,t )=0 ;;
c) Pentru bara PR, capătul R este încastrat, deci: v PR (l 2 , t )=0 M MP ( 0 , t )=0;

b
v ,PR (l 2 , t )=0 T ❑MP ( 0 , t ) =0 ; u PR (l 2 , t )=0 S MP ( 0 ,t )=0 ;,u PR ( l 2 , t ) =0 ,
așa că se obțin 9 condiții. În cele ce urmează se vor scrie aceste condiții într-o formă analitică.
Momentul încovoietor, forța tăietoare și forța axială pot fi scrise cu relația:
72
2 3
∂ v( x) ∂ v( x) ∂u (x )
M b ( x )=−EI z T ( x )=−EI z b ∂2 v ( x ) S ( x )=EA
∂ x2 ∂x 3 M x =−E I z
( ) ∂x
; ∂ x2 ;
(4.12)
Prin derivări successive se obține:
2
∂ v( x) } } \( x \) sin \( ital pt +θ \) ={}} { ¿ ¿
=Φ MP ¿
∂ x2
2
=( λ1 √ p ) (−α 1 sin λ 1 √ p x−α 2 cos λ 1 √ p x +α 3 sh λ 1 √ p x +α 4 ch λ 1 √ p x ) sin( pt+θ )
2
( λ 1 √ p ) [−α 1 sin λ1 √ p x−α 2 cos λ1 √ p x +α 3 sh λ1 √ p x +α 4 ch λ1 √ p x ] sin ( pt +θ ) (4.13)
3
∂ v(x)
=Φ'''MP (x )sin ( pt +θ)=
∂ x3
3
∂3 v ( x )
3
=¿ =( λ1 √ p ) ( −α 1 cos λ1 √ p x+α 2 sin λ1 √ p x+ α 3 ch λ1 √ p x +α 4 sh λ1 √ p x ) sin( pt +θ )
∂x
4.14)
∂u( x )
=Ψ 'MP (x )sin ( pt +θ)=δ 1 p ( α 5 cos δ 1 px−α 6 sin δ a px ) sin( pt +θ )
∂x
∂u ( x )
=ψ 'MP sin ( pt+θ )=δ 1 p [ α 5 cos δ 1 px−α 6 sin δ 1 px ] sin ( pt +θ ) . (4.15)
∂x
pentru bara MP și ecuații similare pentru NP și PR .
Înlocuind (4.13),(4.14) și (4.15) în (4.12) și luând în considerare cele 9 condiții scrise
anterior a), b) și c) se obțin ecuațiile:
−α 2 +α 4 =0 −α 2+ α 4(4.7_1)
−α 1 +α 3=0 −α 1+ α 3 (4.7_2)
α 5=0 α 5=0 (4.7_.3)
−β 2 + β 4 =0 −β 2+ β 4(4.7_4)
−β 1 +β 3 =0 −β 1+ β3 (4.7_5)
α 5=0 β 5=0 (4.7_6)
γ 1 sin λ2 √ pl 2 +γ 2 cos λ 2 √ p l 2 +γ 3 sh λ2 √ p l 2 +γ 4 ch λ2 √ p l 2=0

γ 1 sin λ 2 √ p l 2+ γ 2 cos λ 2 √ p l 2 + γ 3 sh λ 2 √ p l 2 + γ 4 ch λ 2 √ p l2 =0 β 5=0 (4.7_7)
γ 1 cos λ 2 √ p l 2−γ 2 sin λ2 √ p l 2 +γ 3 ch λ2 √ p l2 +γ 4 sh λ 2 √ p l2 =0
γ 1 cos λ2 √ p l 2−γ 2 sin λ2 √ p l 2+ γ 3 ch λ 2 √ p l 2 + γ 4 sh λ2 √ p l 2=0 4.7_8)
γ 5 sin δ 2 pl 2 + γ 6 cosδ 2 pl 2 =0 γ 5 sin δ 2 p+ γ 6 cos δ 2 p=0 (4.7_9)
Să considerăm acum continuitatea sistemului în punctul P. Aceasta conduce la

următoarele condiții: deplasările axiale ale barelor MP și NP sunt egale, opuse și egale cu săgeata
73
barei PR în P: u MP (l1,t) = u NP (l1,t) = v CD (0,t) (două condiții), rotirea în P a barelor MP, NP și

PR sunt egale: v’ MP (l1,t) = v’ NP (l1,t) = v’ PR (0,t) (două condiții), săgeata barelor MP și NP în P
sunt egale cu deplasarea axială a barei PR: v MP (l1,t) = v NP (l1,t) = u CD (0,t) (două condiții).
Aceste șase condiții conduc la ecuațiile:
α 5 sin δ 1 pl 1 + α 6 cos δ 1 pl 1 =γ 2 + γ 4
α 5 sin δ 1 p l 1+ α 6 cos δ 1 p l 1=γ 2 +γ 4 (4.7_10)
β 5 sin δ 1 pl1 + β 6 cos δ 1 pl 1 =γ 2 + γ 4
β 5 sin δ 1 p l 1 + β 6 cos δ 1 p l 1=γ 2 + γ 4 (4.7_11)
λ1 ( α 1 cos λ1 √ p l 1 −α 2 sin λ1 √ pl 1 + α 3 ch λ1 √ pl 1 +α 4 sh λ1 √ p l1 )= λ 2 ( γ 1 +γ 3 ) ¿ λ2 ( γ 1 +γ 3 )
(4.7_12)
λ1 ( β1 cos λ1 √ pl 1 −β 2 sin λ1 √ p l 1 + β 3 ch λ1 √ p l 1 + β 4 sh λ 1 √ p l 1 ) =λ 2 ( γ 1 + γ 3 ) ¿ λ2 ( γ 1 +γ 3 )
(4.7_13)
α 1 sin λ1 √ p l1 +α 2 cos λ1 √ p l 1 +α 3 sh λ1 √ p l 1 +α 4 ch λ1 √ p l 1 =γ 6
α 1 sin λ 1 √ p l 1 +α 2 cos λ1 √ p l 1+ α 3 sh λ 1 √ p l1 + α 4 ch λ 1 √ p l 1=¿ (4.7_14)
β 1 sin λ1 √ p l 1 + β2 cos λ1 √ p l 1 + β3 sh λ 1 √ p l1 +β 4 ch λ1 √ p l 1=γ 6
β 1 sin λ 1 √ pl 1 + β 2 cos λ1 √ p l 1+ β3 sh λ1 √ p l 1+ β 4 ch λ1 √ p l 1=¿ γ 6 (4.7_15)
Ultimele trei condiții sunt obținute considerând echilibrul elementului infinitesimal de

masă în jurul punctului P. Avem:
T1+T2 = S (4.16)
Forța tăietoare care apare în secțiunea barei la distanța x de capătul din stânga și
momentul încovoietor sunt date de rel. (4.12) și (4.14). Înlocuind în (4.16) rezultă:
( α 1 + β 1 ) cos λ1 √ p l 1 −( α 2 + β 2 ) sin λ 1 √ p l 1 −( α 3 + β 3 ) ch λ1 √ p l1 −
δ2 E 2 A 2
−( α 4 + β 4 ) sh λ 1 √ p l 1= γ 1 −( α 4 + β 4 ) sh λ1 √ p l 1
E1 I z1 λ 31 √ p (4.7.16)
δ 2 E2 A 2 δ 2 E2 A 2
a3 =− a 3=
Dacă se notează: E1 I z 1 λ31 √p E 1 I z 1 λ31 √ p
se poate scrie:
−( α 1 + β 1 ) cos λ1 √ p l 1 + ( α 2 + β 2 ) sin λ1 √ p l1 + ( α 3 + β3 ) ch λ1 √ p l1 + ( α 4 + β 4 ) sh λ 1 √ p l1=a3 γ 1
−( α 1 + β 1) cos λ1 √ p l 1+ ( α 2 + β 2 ) sin λ1 √ p l 1+ ( α 3 + β 3 ) ch λ1 √ p l 1 ++ ( α 4 + β 4 ) sh λ1 √ p l 1
(4.7.16’)
În mod similar se poate scrie:
74
S +S2=T
1 (4.17.a)
M +M b2=M b .
b1
(4.17.b)
Momentul de torsiune într-o secțiune la distanța x de capăt este dat de rel. (4.12), (4.13) și
(4.15). Înlocuind (4.12) în (4.17.1) și (4.17.2), ecuațiile de echilibru iau forma:
3
∂u (l ) ∂u (l ) ∂ v (0 )
E1 A1 MP 1 + E1 A1 NP 1 =−E2 I z 2 PR 3
∂x ∂x ∂x
∂ u MP ( l 1 ) ∂ u NP ( l 1 ) ∂3 v ( x )
E1 A 1 + E1 A 1 =−E2 I z 2 (4.18)
∂ x❑ ∂ x❑ ∂ x3
2 2 2
∂ v MP ( l 1 ) ∂ uNP ( l 1 ) ∂v PR ( 0 )
E1 I z 1 2
+ E I
1 z1 2
=E I
2 z2 2
∂x ∂x ∂x
∂2 v MP ( x ) ∂2 v NP ( x ) ∂2 v PR ( 0 )
E1 I z 1 + E1 I z 1 =E2 I z 2 (4.19)
∂x ∂x ∂ x2
Dacă se consideră (4.13) și (4.15), condițiile finale de echilibru (4.18) și (4.19) devin:
E2 I z 2 λ32
( α 5 + β 5 ) cos δ 1 pl 1 −( α 6 + β6 ) sin δ 1 pl 1 =− E A δ √ p ( −γ 1 + γ 3 )
1 1 1
E2 I z 2 λ32
( α 5 + β 5 ) cos δ 1 p−( α 6 + β 6 ) sin δ 1 p=−¿❑ ¿ √ p ( −γ 1+ γ 3 ) (4.7_17)
E 1 A1 δ 1
E2 I z 2 λ 22
= (−γ 2+γ 4 )
−( α 1 +β 1 ) sin λ 1 √ p l1 −( α 1 +β 1 ) cos λ 1 √ p l1 + ( α1 + β1 ) sh λ 1 √ p l1 + ( α 1 + β1 ) ch λ1 √ pl1 = E1 A1 λ 21
−( α 1 + β 1) sin λ 1 √ p l 1−( α 1 + β 1 ) cos λ1 √ p l 1 + ( α 1+ β 1 ) sh λ1 √ p l 1++ ( α 1 + β 1 ) ch λ1 √ p l 1

(4.7_18)
E2 I z 2 λ32 E2 I z2 λ 3 E2 I z 2 λ22
a2 =− √ p a 2= 2
√p a1 =
Dacă se notează: E1 A 1 δ 1 E1 A 1 δ 1 și E 1 A 1 λ21 , rel. (7.17)
și (7.18) devin:
( α 5 + β 5 ) cos δ 1 pl 1 −( α 6 + β6 ) sin δ 1 pl 1 =a 2 ( −γ 1 + γ 3 )
( α 5 + β 5 ) cos δ 1 p−( α6 + β 6 ) sin δ 1 p=a2 ( γ 1−γ 3 ) (4.7_17’)
−( α 1 +β 1 ) sin λ 1 √ p l1 −( α 1 +β 1) cos λ 1 √ p l 1 +( α 1+ β1 ) sh λ 1 √ p l 1+ ( α1 + β1 ) ch λ1 √ pl1 =
−( α 1 + β 1) sin λ 1 √ p l 1−( α 2 + β 2 ) cos λ1 √ p l 1 + ( α 3+ β3 ) sh λ1 √ p l 1+ + ( α 4 + β 4 ) ch λ 1 √ p l 1 a 1 (−γ 2 +γ 2 )
=a 1 (−γ 2 + γ 4 )
(4.7_18’)
Pentru a determina constantele impuse de condițiile de contur se va rezolva sistemul

linear omogen (4.7_1) - (4.7_18). Se vor calcula α1 , α 2 α2 , α 3 α3 , α 4 α4 , α 5 α5 , α 6
α 6 , β 1 β1 , β 2 β2 , β3 β3 , β4 β4 , β5 β5 , β6 β6 , γ 1 , γ 2 γ 2 , γ 3 , γ 4 γ 3 , γ 4 ,
γ5 , γ6 .
În cele ce urmează se va nota:
75
γ {}
{ BC }= β =
T
=[ α 1 α 1 α 1 α 1 α 1 α 1 β1 β1 β1 β 1 β 1 β 1 γ2 γ2 γ 2 γ2 γ2 γ 2 ]
vectorul constantelor de integrare.
Punând condiția ca sistemul linear să aibă determinantul zero, se vor obține frecvențele
proprii ale structurii. Scrierea matriceală este cea adecvată scrierii ecuațiilor (Belmann 1969,
Horn și Johnson 1985, Voinea et al. 1984).
Dacă se notează:
0 −1 0 1 0 0
[ ]
−1 0 1 0 0 0
0 0 0 0 1 0
A 11 = sin λ p l cos λ p l sh λ 1 √ p l 1 ch λ1 √ p l1 0 0
1√ 1 1√ 1
cos λ 1 √ p l 1 −sin λ1 √ p l1 ch λ1 √ p l 1 sh λ1 √ p l 1 0 0
0 0 0 0 sin δ 1 p cos δ 1 p
(4.20)
0 0 0 0 0 0
[ ]
0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 1 0
A 13= 0 1 0 0 0 1
λ2 λ2
0 0 0 0
λ1 λ1
0 1 0 1 0 0
(4.21)
0 0 0 0 0 0
[ ]
0 0 0 0 cos δ 1 p −sin δ 1 p
0 0 0 0 0 0
A 31=
cos λ1 √ p l 1 −sin λ1 √ p l1 −ch λ 1 √ p l 1 −sh λ1 √ p l 1 0 0
0 0 0 0 0 0
−sin λ1 √ p l 1 −cos λ1 √ p l 1 sh λ1 √ p l1 ch λ 1 √ p l 1 0 0
(4.22)
sin λ2 √ p l 2 cos λ 2 √ p l 2 sh λ 2 √ p l 2 ch λ2 √ p l 2 0 0
A 33=
[
cos λ2 √ p l 2 −sin λ 2 √ p l 2
0
0
a2
0
−a1
0
0
0
ch λ2 √ p l 2
0
0
−a2
0
sh λ2 √ p l 2
0
0
0
a1
0
sin δ 2 p
−a3
0
0
0
cos δ 2 p
0
0
0
] (4.23)
76
S devine:
A 11 0 A13 A 11 0 A13
S18x18 =
și sistemul (4.7) poate fi scris ca:
[ 0 A 11 A13
A 31 A 31 A33 ][ 0
A 31
A11
A31
A13
A33 ]
[ S ][ C ] ={ 0 } [ S ] {C }= {0 } (4.24)
Condiția ca determinantul sistemului să fie zero:

det (S) = 0 (4.24’)
permite determinarea valorilor proprii pentru problema noastră descrisă prin ecuațiile (4.7_1)-
(4.7_18).
4.2.4. Vectori și valori proprii
În cele ce urmează se evidențează câteva proprietăți pentru vectorii și valorile proprii ale
acestui sistem. Să considerăm acum una dintre cele două bare identice (MP sau NP), liberă în M
(sau N) și încastrată în P. Vibrațiile transversale sunt descrise de ecuația diferențială (1), sub
forma:
Figura 4.2. Bara MP

∂ 4 v ρ1 A 1 ∂ 2 v
+ =0
∂ x 4 E1 I z 1 ∂ t 2 (4.25)
care are soluția prezentată anterior:
v( x ,t )=Φ( x )sin( pt+θ )
cu:
Φ MP ( x)=α 1 sin λ1 √ p x+α 2 cos λ 1 √ p x +α 3 sh λ 1 √ p x+α 4 chλ 1 √ p x
Φ MP ( x )=α 1 sin λ1 √ p x +α 2 cos λ1 √ p x+ α 3 sh λ 1 √ p x + α 4 ch λ 1 √ p x (4.26)
Pentru vibrațiile longitudinale, ecuația care le descrie, pentru bara MP (sau NP) este
(Buzdugan et al. (1982))
77
∂2 u ρ1 ∂2 u
=0 ∂ u − ρ1 ∂ u =0
2 2
2
− 2
∂ x E1 ∂ t ∂ x 2 E1 ∂ t 2 (4.27)
Soluția ecuației (4.27), prezentată anterior (rel. (4.11)) va fi:
u( x ,t )=Ψ ( x)sin( pt +θ )
Ψ MP ( x )=α 5 sin δ 1 px +α 6 cosδ 1 px ψ AC ( x )=α 5 sin δ 1 px+ α 5 cos δ 1 px (4.28)
Capătul M este fix în timp ce P este încastrat: M bMP (0 , t )=0 M bMP ( 0 , t )=0;
T MP (0, t )=0 T ❑MP ( 0 , t ) =0; S MP (0 , t )=0 S MP ( 0 ,t )=0 ; ; v PR (l , t )=0 M bMP ( 0 , t )=0;
v ,PR (l , t )=0 T ❑MP ( 0 , t ) =0 ; u PR (l ,t )=0 S MP ( 0 ,t )=0 ;.u PR ( l 2 , t ) =0 ,
Dacă se consideră aceste condiții de capăt pentru soluțiile (26) și (28), constantele
α i , i=1,6 α i , i=1,6
´
se pot determina rezolvând sistemul linear omogen:
[ A 11 ] { C }=0 [ A11 ] { C }=0 (4.29)

A
unde [ A11 ] [ 11 ] este matricea definită de rel. (4.19). Condiția det (A11) = 0 ne permite să
determinăm valorile proprii pentru bara MP (sau NP). După calcule simple se obțin relațiile
binecunoscute în cazul barei:
cos λ 1 √ pl 1 ch λ1 √ pl 1=1 cosλ √ p l chλ √ p l=1 și tg λ1 √ p l1 =1 (4.30)
care, pentru un set de date geometrice cunoscute dau valorile proprii pentru bara MP (sau NP).
Avem următoarea proprietate
T1. Valorile proprii ale uneia dintre barele identice, libere la un capăt și încastrate la
celălalt sunt valori proprii pentru întregul sistem
Demonstrație: Dacă det ( A11 A 11 ) = 0 atunci rezultă det (S) = 0. În lucrarea Vlase, S. și Paun,
M. (2015) acest lucru este demonstrat pentru un caz mai general. Rezultă că proprietatea există și
pentru sistemul particular din lucrare. A 11 A11 este definit de rel. (4.19) și respectiv (4.23).
Astfel, valorile proprii ale unei singure bare, încastrate la unul din capete și liberă la celălalt sunt
valori proprii și pentru întregul sistem cu părți identice.
Vectorii proprii
Dacă avem matricea (4.23) și valorile proprii, pentru aceste valori proprii se pot obține
vectorii proprii din ec. (4.24), scrise sub forma:
[ S ] {Φ }={ 0 } [ s ] {Φ }= {0 } (4.24”)
S-a notat cu { Φ } { Φ } vectorul constantelor obținute cu valorile proprii calculate din
condițiile (4.24'). În cele ce urmează vor fi demonstrate următoarele două proprietăți:
78
T2. Pentru valorile proprii comune ale intregului sistem (Fig.1) cu cele ale sistemului din Fig. 2,
modul propriu de vibrație are forma:
Φ1
{ } { }
{ Φ }= −Φ 1
0
Φ1
Φ= −Φ1
0 (4.31)
(componentele modului propriu corespunzătoare celor două bare identice sunt antisimetrice) .
Demonstrație: Existența valorilor proprii comune este asigurată de T1. Pentru valorile proprii
obținute din (4.30), trebuie rezolvat sistemul linear omogen:
A 11 0 A13 Φ s 0
[ 0
A 31
A 11
A 31 ]{ } { } [
A13 Φ d = 0
A33 Φ m 0
A 11
0
A 31
0
A11
A31
A13 Φ s
]{ } { }
A13 Φ d
A33 Φ m
=
0
0
0 (4.32)
cu
det ( A 11 )=0 (4.33)
Condiția (4.33) implică găsirea unui vector
Φ s astfel încât:
A 11 Φ s =0 A11 Φ s=0 (4.34)
și atunci (4.32) devine:
A 13 Φ m=0 A13 Φm =0 (4.35.a)
A 11 Φ d + A 13 Φ m=0 A11 Φ d + A13 Φm =0 (4.35.b)
A 31 ( Φ s +Φ d ) + A 33 Φ m=0 A31 ( Φs +Φ d ) + A 33 Φ m=0
(4.35.c)
Din (4.35.a), întrucât det ( A13 ) ≠0 se obține imediatdet A 13 ≠ 0:

Φm =0 Φ m=0 (4.36)
și înlocuind în (4.35.c) se obține

Φ s=−Φd Φ s=−Φ d , care verifică și (4.35.b) în condițiile
(4.34). Dacă se notează

Φ s=Φ 1 Φ s=Φ 1, se obține cu ușurință (4.31).
T3. Pentru celelalte valori proprii, care nu sunt date de T1, vectorul modal are forma:
Φ1
{ Φ }= Φ 1
Φ3 {} (4.37)
(componentele modului propriu corespunzător celor două bare identice sunt identice
Demonstrație: Pentru valorile proprii considerate trebuie rezolvat sistemul (4.32), considerând
că det ( A )≠0 , sau:
79
A 11 Φ s + A13 Φ m=0 A11 Φ s + A13 Φ m=0 (4.37.a)

A 11 Φ d + A 13 Φ m=0 A11 Φ d + A13 Φm =0 (4.37.b)
A 31 ( Φ s +Φ d ) + A 33 Φ m=0 A31 ( Φs +Φ s ) + A 33 Φ m=0
(4.37.c)
Scăzând (4.37.a) din (4.37.b) se obține:

A 11 ( Φ s −Φ d )=0 A11 (Φs −Φm )=0
(4.38)
Dacă det ( A11 )≠0 det A 11 ≠ 0 , atunci avem și Φ s−Φ d =0 Φ s−Φ d =0 deci
Φ s=Φ d =Φ 1 Φ s=Φ d =Φ1.
Pentru valorile proprii care coincid cu cele ale unei singure bare, încastrată la un capăt și
liberă la celălalt, modurile proprii de vibrație sunt antisimetrice, cele două bare vibrează cu
moduri identice dar opuse ca semn. Pentru celelalte valori proprii barele identice au moduri de
vibrație identice.
4.3 O metodă semianalitică pentru studiul vibrațiilor sistemelor

mecanice cu bare cu o structură cu simetrii
4.3.1. Introducere
În secțiunea de față se prezintă o metodă semianalitică pentru studiul vibrațiilor unui

sistem mecanic alcătuit din bare care definește o structură cu simetrii. Metoda are scopul de a
ușura obținerea rezultatelor și, mai ales, obținerea unor informații rapide privind comportarea
sistemului la vibrații. Metoda elementelor finite, utilizată curent în inginerie, oferă în general
rezultate într-o formă standard. În analiza unor astfel de sisteme, în mecanica construcțiilor, de
multe ori este necesar să se determine eforturile secționale sau deformațiile și rotirile într-un
anumit punct. Trecerea rezultatelor din forma impusa, dată de metoda elementelor finite la forma
solicitată de aplicația pe care o avem de rezolvat poate duce la un timp semnificativ pierdut
pentru elaborarea unui soft care să facă acest lucru, relativ simplu, dar cu un cost de timp.
Metoda este aplicată pentru sistemele simetrice pe care le studiem în această lucrare. Se va
prezenta metoda pe cazul unei structuri care efectuează vibrații perpendiculare pe planul
structurii. Metoda permite descreșterea efortului de calcul și oferă, în mod rapid, informații utile
despre comportarea sistemului și despre solicitările care pot apărea. Metoda a apărut ca o
necesitate, în analiza pe care am făcut-o în cadrul lucrării.
4.3.2. Prezentarea sistemului
O analiză clasică a comportării la vibrații a unei structuri mecanice cu simetrii impune

calculul valorilor proprii și a modurilor proprii de mișcare ale sistemului. Pentru a se obține
valorile proprii au fost dezvoltate câteva metode numerice foarte eficiente, pentru anumite
modele utilizate. Pasul următor constă în determinarea vectorilor propii care, în esență, constă în
rezolvarea unui sistem linear omogen. Dacă avem sisteme mecanice alcătuite din bare, larg
80
utilizate în construcții, o modelare care să ne ofere ecuația caracteristică este relativ ușor de
realizat. Însă, rezolvarea acestei ecuații caracteristice duce la obținerea unei ecuații algebrice
extrem de complicată. Rezolvarea unei astfel de ecuații poate fi foarte dificil de realizat, chiar și
pentru cazul, foarte simplu, al unei singure bare.
Metoda elementelor finite permite determinarea vectorilor și valorilor proprii pentru un
sistem mecanic cu elemente elastice. Din nefericire rezultatele sunt prezentate într-o formă
standard iar pentru a putea fi utilizate este necesar să se efectueze o postprocesare a lor, ceea ce
duce la consum de timp și costuri suplimentare. Structurile alcătuite din bare sunt larg utilizate în
practică și sunt necesare, uneori, determinarea unor mărimi anumite, în secțiuni anumite. În
prezentarea metodei ne vom concentra pe sistemele simetrice cu simetrii, sisteme care au fost
analizate în cadrul lucrării (vezi Mangeron et al. (1991), Vlase and Chiru (2009), Shi and Parker
(2013), Paliwal and Pandey (1996), Celep (1978)).
Ideea de bază în metoda prezentată este de a folosi beneficiile reprezentărilor analitice,
care tratează structura ca un mediu continuu și în cadrul căreia avem reprezentări punctuale ale
momentelor, forțelor tăietoare, rotațiilor și săgeților. Analiza unei structuri în reprezentare
analitică devine mai sugestivă și mai ușor de realizat. În același timp dorim să scăpăm de
dificultatea determinării valorilor proprii din reprezentarea analitică. Și atunci, pentru a
determina valorile proprii (pulsațiile proprii de vibrație) se va utiliza metoda elementelor finite,
care are metode numerice extrem de puternice și bine puse la punct pentru a realiza acest lucru.
După aceea se vor determina și modurile proprii de vibrație, operație care constă în rezolvarea
unor sisteme lineare simple, lucru care va permite utilizarea, apoi, a reprezentărilor analitice,
care ne pot oferi informații bogate și sugestive.
4.3.3. Modelul analitic al sistemului cu bare
Se prezintă metoda pentru un sistem mecanic alcătuit din patru 4 bare dintre care 2
identice (Fig.4.3) care se găsesc într-un plan. Vibrațiile vor avea loc într-un plan perpendicular
pe planul barelor. Se iau în considerare și vibrațiile torsionale. Simetria sistemului poate fi utilă
pentru a reduce dimensiunea sistemului de ecuații diferențiale care se obține (vezi Mangeron et
al. (1991), Vlase and Chiru (2009)). Va apărea un cuplaj între vibrațiile transversale și vibrațiile
torsionale.
81
Figura 4.3. Geometria sistemului mecanic cu bare
Să considerăm o structură de bare omogene, de secțiune constantă, ca în (Fig.4.3)

alcătuită din patru bare cu geometria și caracteristicile mecanice necesare pentru calcul
cunoscute AE, BE,CE și DE. Sistemul este fixat rigid în A,B,C și D. Punctul E este punct comun
tuturor barelor din sistem, deci săgețile celor patru bare în E vor fi egale. Barele vor avea vibrații
într-un plan perpendicular pe planul structurii. Toate barele vor avea de asemenea vibrații
torsionale, de care trebuie să ținem seama, din cauză că rotirile în urma vibraților transversale a
unei bare în E se transformă în torsiune pentru barele perpendiculare. În punctele în care avem
încastrare, săgeata, rotirea și torsiunea sunt egale cu zero (12 condiții de contur). Faptul că cele
patru bare sunt prinse rigid în E duce la condiții suplimentare. Mai întâi săgețile celor patru bare
în E trebuie să fie egale (3 condiții). După aceea, rotirea barelor AE și EC în E trebuie să fie
egale cu torsiunea barelor BE și DE în E (trei condiții). La fel se va întampla dacă considerăm
rotirea barelor BE și DE și torsiunea barelor AE și CE în E (alte trei condiții). În final
continuitatea și echilibrul forțelor în E ne va asigura ultimile trei condiții necesare. În final se vor
obține 24 de condiții care duc la un sistem de 24 de ecuații cu 24 de necunoscute.
4.3.4. Ecuațiile vibrațiilor libere transversale și torsionale
În cele ce urmează se consideră o bară omogenă continuă cu secțiune constantă. Pentru

această vibrațiile transversale ale barei sunt descrise, dacă nu există forțe distribuite de-a lungul
lungimii barei, de ecuațiile bine cunoscute prezentate pentru cazul general în Buzdugan, Fetcu și
Radeș (1982), Timoshenko si Gere, (2009):
4 2
∂ v ρA ∂ v
+ =0
∂ x 4 EI z ∂ x2
∂4 v ρA ∂2 v
+ =0(4.39)
∂ x4 E Iz ∂ t2
82
În ecuația (4.39) s-a notat: v – săgeata barei, A – aria secțiunii transversale, ρ – densitatea
materialului, E – modulul de elasticitate longitudinal, Iz – momentul de inerție al secțiunii
transversale în centrul de masă, față de axa z; x – distanța de la capătul din stânga al barei până la
secțiune curentă. .
Metoda clasică de rezolvare a ecuației este de a căuta soluții de forma:
v ( x ,t )=Φ( x )sin( pt+θ )
v ( x ,t )=u o Φ ( x ) sin ⁡( pt+ θ)(4.40)
Dacă punem condiția ca soluția (4.40) să verifice (4.39), după simplificări se obține:
4
∂ Φ 2 ρA
4
−p Φ=0 ∂4 Φ − p2 ρA Φ=0
∂x EI z
∂ x 42 E Iz (4.41)
Se notează:
ρA
λ 4= 4 ρA
EI z λ = E I
z
(4.42)
Cu această notație, (4.39) devine:
4
∂ Φ 2 4
− p λ Φ=0
∂ x4 , (4.43)
unde Φ Φ este funcția care va oferi deformata barei (modul propriu) care va vibra cu pulsația
proprie p. Pentru că avem patru bare în sistem se pot scrie patru astfel de ecuații:
Pentru primul segment, AE:
∂4 Φ AE ρ A
− p2 1 1 Φ AE=0 ∂4 Φ AC ρ1 A1 2
∂x 4 E1 I z 1 − p Φ AC =0
∂ x4 E1 I z 1 (4.43.a)
Pentru segmentul EB:

∂ 4 Φ BE ρ1 A 1
− p2 Φ =0
∂x 4 E1 I z 1 BE (4.43.b)
Pentru segmentul CE:
∂ 4 ΦCE ρ2 A 2
− p2 Φ =0
∂x 4 E2 I z 2 PR (4.43.c)
Pentru segmentul DE:
∂4 Φ DE ρ2 A 2
− p2 Φ =0
∂x 4 E 2 I z 2 DE (4.43.d)
Se notează:
ρ1 A 1 ρ2 A 2
λ14 = λ24 = ρ1 A 1 ρ A
E 1 I z1 E2I z 2 =λ 41 ; 2 2 =λ 42
; E1 I z 1 E2 I z2 ,
Soluția sistemului de ecuații diferențiale de ordinul 4 (5.1), (5.2), (5.3) și (5.4) va fi dată
de:
83
AE AE AE AE
Φ AE ( x )=α 1 sin λ1 √ p x+ α 2 cos λ1 √ p x +α 3 sh λ1 √ p x +α 4 ch λ1 √ p x
(4.44_1)
Φ BE ( x )=α 1BE sin λ1 √ p x +α BE
2 cos λ1 √ p x +α BE
3 sh λ1 √ p x+α BE
4 ch λ1 √px
(4.44_2)
CE CE CE CE
ΦCE ( x )=α 1 sin λ1 √ p x+α 2 cos λ 1 √ p x+α 3 sh λ1 √ p x +α 4 ch λ1 √px
(4.44_3)
Φ DE (x )=α DE
1 sin λ1 √ p x +α DE
2 cos λ1 √ p x+ α 3DE sh λ1 √ p x +α DE
4 ch λ1 √px
(4.44_4)
Vibrațiile torsionale ale unei bare sunt date de:
2 2
∂ ϕ ρ∂ ϕ 2 2
−
2 E 2
=0 ∂ u − ρ ∂ u =0
∂x ∂t ∂ x2 E ∂ t 2
(4.45)
unde ϕ este unghiul de torsiune al barei, x este distanța de la capătul din stânga al barei până
la secțiunea considerată. Pentru rezolvarea ecuației, se va considera o soluție de forma:
ϕ( x ,t )=Ψ ( x )sin( pt+θ ) u ( x , t )=uo ψ ( x ) sin ⁡( pt +θ)
(4.46)
Dacă se pune condiția ca soluția (4.46) să verifice (4.45), se obține:
2
∂Ψ 2 2 ∂2 ψ
2
+ p δ Ψ =0 2
2 2
+ p δ ψ=0
∂x ∂x
(4.47)
unde:
ρ δ 2= ρ
δ 2= E
E
(4.48)
Cu aceste notații soluția sistemului de ecuații (4.47) în cazul celor patru bare AE, BE,CE
și DE devine:
AE AE
Ψ AE (x )=α 5 sin δ 1 px +α 6 cos δ 1 px
ψ MP ( x )=α 5 sin δ 1 px +α 6 cos δ 1 px (4.49_1)
BE BE
Ψ BE ( x )=α 5 sin δ 1 px+α 6 cos δ 1 px (4.49_2)
CE CE
Ψ CE ( x )=α 5 sin δ 1 px +α 6 cos δ 1 px (4.49_3)
DE DE
Ψ DE ( x )=α 5 sin δ 1 px+ α 6 cos δ 1 px (4.49_4)
Ecuațiile (4.44_1)-(4.44_4) și (4.49_1)-(4.49_4) descriu comportarea sistemului în cazul

vibrațiilor libere ale sistemului mecanic studiat. Se observă că în aceste avem 24 de constante de
84
AE BE CE DE
integrare: α i , α i , α i , α i , i=1,6 ,α 5 , β 5 , γ 5 , i=1,6 care vor fi determinate considerând
´
condițiile de contur.
4.3.5. Vectori și valori proprii
Condițiile de capăt în încastrările A, B, C și D se pot scrie ca:

Pentru bara AE:
∂Φ AE
Φ AE (0 )=0 ș ; | =0 ; Ψ AE (0 )=0
∂ x x=0
Pentru bara BE
∂ Φ BE
Φ BE (0 )=0 ș ; | =0 ; Ψ BE (0 )=0
∂ x x =0
Pentru bara CE:
∂ΦCE
ΦCE (0 )=0 ș ; | =0 ; Ψ CE (0 )=0
∂ x x=0
Pentru bara DE:
∂Φ DE
Φ DE (0)=0 ș ; | =0 ; Ψ DE (0)=0
∂ x x =0
care oferă 12 condiții. Dacă se introduc aceste condiții în (4.44) și (4.49) se obțin condițiile:
α 2AE +α 4AE =0 ; α 1AE + α 3AE =0 ; α 6AE =0 ;

α BE
BE BE BE BE
2 + α 4 =0 ; α 1 + α 3 =0 ; α 6 =0 ;
α CE
CE CE CE CE
2 + α 4 =0 ; α 1 +α 3 =0 ; α 6 =0 ;
α DE
DE DE DE DE
2 +α 4 =0 ; α 1 +α 3 =0 ; α 6 =0 ;
Săgețile pentru punctul E, pentru toate cele patru bare trebuie să fie egale. Asta înseamnă:
v AE|x =l =v BE|x=l =vCE |x=l =v DE|x=l .
11 12 2 2
Dacă se introduc aceste condiții în rel. (2) și (6) va rezulta:

α 1AE sin λ1 √ p l 11 +α 2AE cos λ1 √ p l 11 +α 3AE sh λ1 √ p l 11 +α 4AE ch λ1 √ p l11 =
=α BE BE BE BE
1 sin λ 1 √ p l 12+α 2 cos λ1 √ p l 12+ α 3 sh λ1 √ p l 12+α 4 ch λ1 √ p l 12=
=α CE
CE CE CE
1 sin λ1 √ p l 2 + α 2 cos λ 1 √ p l 2 +α 3 sh λ 1 √ p l 2 +α 4 ch λ1 √ pl 2 =
=α 1DE sin λ1 √ pl 2 +α DE
DE DE
2 cos λ1 √ p l 2 +α 3 sh λ1 √ p l 2 +α 4 ch λ1 √ p l 2
Dacă se notează cu M b momentul de încovoiere al barei în secțiunea x, T forța tăietoare și
S forța axială, se vor determina aceste mărimi într-o secțiune situată la distanța x de capătul
barei. Momentul de încovoiere, forța tăietoare și forța axială se pot scrie sub forma:
2
∂ v( x) ∂3 v ∂ ϕ( x )
M b ( x )=−EI z 2
; T ( x )=EI z 3
; M t ( x )=GI p
∂x ∂x ∂x (4.50)
Prin derivări succesive se obține:
85
∂v ( x )
=Φ ' ( x ) sin( pt +θ )=
∂ x2
=λ √ p [ α 1 cos λ √ p x−α 2 sin λ √ p x+ α 3 ch λ √ p x+α 4 sh λ √ p x ] sin( pt +θ ) (4.51)
2
v o ( λ1 √ p ) [−α 1 sin λ 1 √ p x −α 2 cos λ 1 √ p x +α 3 sh λ1 √ p x +α 4 ch λ1 √ p x ] sin ( pt + θ )
2
∂ v( x)
=Φ ''( x )sin ( pt +θ )=
∂ x2
=λ 2 p [ −α 1 sin λ √ p x−α 2 cos λ √ p x +α 3 sh λ √ p x +α 4 ch λ √ p x ] sin ( pt +θ) (4.52)
2
v o ( λ1 √ p ) [−α 1 sin λ 1 √ p x −α 2 cos λ 1 √ p x +α 3 sh λ1 √ p x +α 4 ch λ1 √ p x ] sin ( pt + θ )
3
∂ v(x) 3
=Φ '''( x )sin ( pt +θ )= ∂ v ( x )
∂x 3
3
=¿ v o Φ 'MP
''
( x ) sin ⁡( pt +θ)
∂x
3
=( λ √ p ) [ −α 1 cos λ √ p x +α 2 sin λ √ p x+α 3 ch λ √ p x +α 4 sh λ √ p x ] sin( pt+θ ) (4.53)
∂ϕ( x )
=Ψ ' (x )sin ( pt +θ)=δp ( α 5 cos δ px−α 6 sin δ px ) sin( pt+θ )
∂x
∂u ( x )
¿ u o ψ 'MP sin ( pt +θ ) ¿ u o δ 1 p [ α 5 cos δ 1 px−α 6 sin δ 1 px ] sin ( pt +θ ) (4.54)
∂x
În E rotația barei AE este egală cu rotația barei CE, cu torsiunea lui BE și torsiunea lui
DE. Se obține:
λ √ p [ α 1AE cos λ √ p l 11 −α 2AE sin λ √ p l 11 +α 3AE ch λ √ p l 11 + α AE
4 sh λ √ p l 11 ]=
=− λ √ p [ α BE BE BE BE
1 cos λ √ p l 12 −α 2 sin λ √ pl 12 +α 3 ch λ √ p l 12+α 4 sh λ √ p l 12 ]=
=( α CE CE DE DE
5 sin δ pl 2 −α 6 cos δ pl 2 ) =− ( α 5 sin δ pl 2 −α 6 cos δ pl 2 )
Aceleași condiții se obțin dacă se consideră acum rotirile barelor BE și DE egale cu
torsiunile barelor AE și CE. Se obține:
λ √ p [ α CE CE CE CE
1 cos λ √ p l 2−α 2 sin λ √ p l 2 + α 3 ch λ √ p l 2 + α 4 sh λ √ p l 2 ] =
=− λ √ p [ α DE DE DE DE
1 cos λ √ p l 2 −α 2 sin λ √ p l 2 + α 3 ch λ √ pl 2 +α 4 sh λ √ p l 2 ]=
=δ p ( α 5AE cos δ pl 11−α 6AE sin δ pl 11 )= −δ p ( α 5BE cos δ pl 12−α 6BE sin δ pl 12)
Continuitatea momentelor de încovoiere și echilibrul momentelor de încovoiere cu cele
de torsiune dau condițiile:
λ2 p [−α 1AE sin λ √ p l11 −α 2AE cos λ √ p l 11 +α 3AE sh λ √ p l 11 +α 4AE ch λ √ p l 11 ]=
=λ 2 p [ −α 1BE sin λ √ p l 12−α BE BE BE
2 cos λ √ p l 12+ α 3 sh λ √ p l 12 + α 4 ch λ √ p l 12 ]=
=δp ( α CE CE
5 cos δ pl 2 −α 6 sin δ pl 2 ) = δp ( α DE DE
5 cos δ pl 2 −α 6 sin δ pl 2 )
Pentru a determina constantele care verifică condițiile de capăt impuse, este necesar a se
rezolva un sistem omogen linear. În acest mod se vor determina constantele de integrare
AE BE CE
α 1AE , α 2AE ,….., α 6 , α1
BE
, α2
BE
,….., α 6 , α1
CE
, α2
CE
,….., α 6
DE
, α1
DE
, α2 ,
DE
….., α6 .
86
În cele ce urmează se va nota:

DE T
{ α }=[ α 1AE α2
AE
α3
AE
α4
AE
α5
AE
α6
AE
α1
BE
α2
BE
⋯ α6 ]
vectorul coloană al constantelor de integrare.
Determinantul acestui sistem trebuie să fie zero, dar acest lucru este realizat de valorile
proprii determinate anterior cu metoda elementelor finite. Sistemul linear omogen care ne va
oferi constantele de integrare cu ajutorul cărora vom putea construi modurile proprii de mișcare
sunt:
[ S ] {C }= {0 } (4.55)
în condiția
det (S) = 0 (4.56)
Dacă dorim să rezolvăm ecuația caracteristică (4.56) cu metodele clasice (Demidovici și

Maron 1973), este aproape imposibil datorită formei complicate pe care o ia această ecuație
algebrică de gradul 24 (rezultă o formă complexă care conține funcțiile cos, sin, ch, sh. Din acest
motiv pentru determinarea valorilor proprii se utilizează metoda elementelor finite, care ne dă
rezultate rapide și foarte corecte într-un interval de timp foarte scurt. Ca urmare, în prima fază se
poate aplica MEF pentru a determina valorile proprii după care se poate continua studiul pe
modelul analitic, care are avantajul de a ne oferi forme continue pentru momentele încovoietoare
și de torsiune, pentru forțele tăietoare, pentru săgeți, rotiri și torsiuni, utilizând rel. (4.44), (4.49).
4.4 Modelul unei structuri cu bare
4.4.1. Modelul mecanic
În cele ce urmează se analizează, din punctul de vedere al proprietăților menționate

anterior, o structură reală, menită să susțină un chiller dintr-un ansamblu de construcții (Vasile et
al 2018, Teodorescu et al 2018). Structura este alcătuită dintr-o serie de 4 tipuri de grinzi fixate
între ele prin sudură (Fig.4.4). Dimensiunile diferitelor părți ale structurii sunt prezentate în
Fig.4.6 și Fig.4.7. Toată structura are 20 de noduri care asigură legătura între bare. Planul median
al figurii face legătura între două substructuri identice în oglindă.
Figura 4.4. Structura analizată
87
Figura 4.5. Schița structurii
Figura 4.6. Vedere laterală a structurii
Figura 4.7. Vederea din față a structurii
4.4.2. Ecuațiile de mișcare a structurii
Dacă neglijăm amortizarea structurală și alte tipuri de amortizare proporțională care pot
apărea, atunci ecuațiile de mișcare ale vibrațiilor libere sunt :
M 11 0 M 12 Δ̈ 1 s K 11 0 K 12 Δ 1s
[ 0
M T12
M 11
M T12 ]{ } [
M 12 Δ̈ 1d + 0
M 22 Δ̈ 2 K T12
K 11
K T12 ]{ }
K 12 Δ 1 d = {0 }
K 22 Δ 2
(4.57)
unde:
M 11 - matricea inerțială pentru structura din Fig.4.8;
88
M 12 - matricea inerțială de cuplaj între cele două părți identice și elementele de legătură;
M 22 - matricea inerțială pentru porțiunea care asigură legătura între cele două părți identice;
K 11 - matricea de rigiditate pentru structura din Fig.4.8;
K 12 - matricea de rigiditate de cuplaj între cele două părți identice și elementele de legătură;
K 22 - matricea de rigiditate pentru porțiunea care asigură legătura între cele două părți identice;
Δ 1s - vectorul coordonatelor independente ale jumătății din stânga a structurii;
Δ 1d - vectorul coordonatelor independente ale jumătății din dreapta a structurii;
Δ 2 - vectorul coordonatelor independente ale elementelor de legătură între cele două structuri
identice.
Într-o formă prescurtată ecuațiile (4.57) pot fi scrise sub forma:
[ M ] { Δ̈ }+ [ K ] { Δ }={ 0 }
Să considerăm acum doar o jumătate de structură, reprezentată în Fig.4.8. Ecuațiile de
mișcare pentru această substructură sunt:
Figura 4.8. Jumătate din structură
[ M 11 ] { Δ̈1s }+[ K 11 ] { Δ1 s }= {0 }
pentru partea din stânga și pentru jumătatea din dreapta ecuațiile sunt:
[ M 11 ] { Δ̈1d }+[ K 11] { Δ1d }={ 0 }
Modelarea celor două sisteme am făcut-o utilizând MEF. Programul utilizat pentru calcul a fost
ABAQUS.
4.4.3. Rezultate teoretice privind vibrațiile structurii
Pentru întreaga structură a rezolva problema de valori proprii revine la a rezolva ecuația
caracteristică:
89
K 11 − p2 M 11 0 K 12− p 2 M 12
| 0 K 11 −p 2 M 11 K 12− p 2 M 12|=0
K T12− p2 M T12 K T12−p 2 M T12 K 22− p 2 M 22
Pentru substructura din Fig.4.8, problema de valori proprii revine la a rezolva ecuația
caracteristică:
det ([ K 11 ]− p2 [ M 11 ])= { 0 }
Dacă se consideră notațiile făcute, există următorul rezultat:

Să considerăm matricea formată din matricele cu coeficienți complecși, de dimensiune n,
A Z B
notate A, B, C, L, Z=On și matricea

M= Z A B
L L C ( )
.
atunci det(M) este divizibil prin det(A).
Demonstrația este prezentată în lucrarea Vlase S., Păun M. (2015). Din acest rezultat se
obțin imediat următoarele concluzii:
P1. Valorile proprii pentru o jumătate de structură sunt și valori proprii pentru întrega structură.
P2. Pentru valorile proprii identice pentru jumătate de structură și pentru întreaga structură
modurile proprii sunt de forma:
Φ1 Φ1
0
{ } { }
Φ= −Φ 1 Φ= −Φ1
0
(componentele modurilor proprii corespunzând părților identice sunt antisimetrice).
P3. Pentru celălalt valorile proprii, vectorii proprii sunt de forma:
Φ1
Φ= Φ 1
Φ2 {} {} Φ1
Φ= Φ1
Φ3
(componentele corespunzând părților identice sunt identice).

În Tabelul 4.1 sunt prezentate valorile proprii pentru structura din Fig.4.5 pe a doua
coloană iar în coloana a patra sunt prezentate aceste valori pentru Fig. 4.8. Analizând cele două
coloane se poate constata că se regăsesc proprietățile prezentate în lucrările [19], [21], [63], [64].
În Fig.4.9.- 4.16 sunt prezentate în paralel, pentru comparație, modurile proprii pentru
structura din Fig.4.5 și modurile proprii pentru structura din Fig.4.8.
Se observă că valorile proprii pentru jumătate din structură sunt (în limita unor erori de
calcul) apropiate de valorile proprii pentru întreaga structură.
Tabelul 4.1
Structura întreagă Substructura componentă
Nr. mod Frecvența (Hz) Nr. mod Frecvența
90
1 3,72
2 6,39 1 9,02
3 7,04
4 11,95
5 12,52
6 15,37
7 15,51
8 18,47
9 19,74 2 20,74
10 21,92 5 57,10
11 22,63 6 60,13
12 24,90
13 26,98 3 30,49
14 35,82
15 55,35 4 52,89
16 55,51
17 93,04
18 93,60
19 159,84 7 158,38
20 160,04 8 158,58
Fig.4.9.a
Fig.4.9.b.
Fig.4.9. Modul propriu 2 de vibrație al structurii și modul 1 al substructurii
91
Fig.4.10.a
Fig.4.10.b
Fig.4.10. Modul 9 de vibrație al structurii și modul 2 al substructurii
Fig.4.11.a.
92
Fig.4.11.b
Fig.4.12.a
Fig.4.12.b
93
Fig.4.13.a
Fig.4.13.b
Fig.4.14.a
94
Fig.4.14.b
Fig.4.15.a
Fig.4.15.b
Fig.4.16.a
95
Fig.4.16.b
4.5 Concluzii
Din rațiuni legate de timpul de proiectare, costurile de material și timpul de execuție a

unor structuri mecanice utilizarea în cadrul proiectelor a unor elemente identice este des folosită.
În acest mod un utilaj sau o mașină pot fi executate mai repede și mai ieftin. Studiul unor
structuri cu elemente repetitive a constituit subiectul acestui paragraf. S-a studiat cazul unor
structuri alcătuite din bare, cu vibrații în planul structurii. Proprietățile demonstrate pot aduce
beneficii privind proiectarea și construcția unui astfel de sistem, atât din punct de vedere al
timpului de calcul necesar cât și al costurilor.
În cadrul acestei secțiuni a fost propusă o metodă semianalitică pentru studiul vibrațiilor
structurilor cu bare, cu aplicație la structurile cu simetrii, care reprezintă subiectul lucrării.
Utilizarea metodei este justificată de nevoile de a obține mai multe informații decât cele oferite
sub o formă standard de programele comerciale de element finit, lucru care poate conduce la
necesitatea elaborării unui soft specific pentru fiecare problemă. Acest lucru poate lungi timpul
în care se obțin informații și reprezentări utile procesului de proiectare. În cadrul secțiunii este
aplicată metoda pe o structură cu simetrii, cu o anumită simplitate, dar metoda poate fi aplicată
pe orice fel de structură. Determinarea informațiilor utile într-o astfel de problemă, necesare unui
proces de proiectare, se poate face în acest mod mult mai simplu și mai repede. Se scade în acest
mod timpul de proiectare deci, în final, costul acestei acțiuni.
Capitolul 5
96
5. VALIDARE EXPERIMENTALĂ
5.1 Modelul analizat
Majoritatea clădirilor civile publice comerciale sau industriale care se proiectează în

prezent sunt echipate cu instalații de climatizare sau frig industrial. În aceste aplicații răcirea se
poate face cu agregate de tip evaporator sau chiller, în cele mai multe situații, datorită limitărilor
pe care le are soluția cu evaporator și din cauza sarcinilor de răcire mari se folosesc agregate de
tip chiller, care sunt în două variante constructive:
- Răcite cu aer (cu capacități uzuale între 0 și 2.000 kW);
- Răcite cu apă (cu capacități uzuale între 200 și peste 10.000 kW).
Cele mai folosite tipuri de chillere (exceptând aplicațiile de frig industrial) sunt cele răcite
cu aer, cu sarcini de răcire între 50 și 500 kW și compresoare de tip „scroll” (spirală) sau „screw”
(șurub). Ambele variante produc în timpul funcționării vibrații, piesele în mișcare fiind separate
de ansamblu prin diferite sisteme elastice de amortizare, însă, inevitabil structurile pe care
acestea sunt montate preiau o parte din aceste vibrații, pe lângă încărcările statice sau dinamice
obișnuite (greutatea proprie, vânt, seism, etc.).
În funcție de aplicația deservită, montajul utilajelor de răcire se poate face pe fundații sau
radiere din beton armat sau pe structuri metalice independente (Horneț et al 2014, 2017a,2017b,
Iordan et al 2017, Năstac et al 2017, Brezeanu et al 2014).
În această lucrare a fost studiată comportarea structurilor metalice cu simetrii folosite la
montarea utilajelor de climatizare care produc vibrații, în acest sens a fost proiectata și executată
o structură metalică formată din doua grinzi cu zabrele cu talpi paralele pe care s-au amplasat la
partea superioara traverse metalice pentru sprijinirea unui agregat de tip VOYAGER 304 STD cu
puterea nominală de 309,1 kW, cu dimensiunile L=3810 mm; l=2105 mm, h=2203 mm și
greutatea de 2639 kg, care are în componență patru compresoare de tip scroll și șase ventilatoare
axiale pentru răcire – vezi Fig. 5.1.
Utilajul pentru care a fost proiectata și executată structura metalică este prevăzut cu un
șasiu care descarcă sarcinile concentrat în opt puncte în care sunt prevăzuți suporți metalici –
vezi Fig. 5.2.
97
Figura 5.1. Vedere de ansamblu a Figura 5.2. Șasiul și suporții pentru

utilajului VOYAGER 304 STD montaj, cu dimensiuni
Încărcările pentru calcul au fost urmatoarele:

- greutatea structurii generata automat de program la care se adauga greutatea grătarelor
pentru accesul și mentenanța chiler-ului 50 daN/m distribuita pe primele și ultimele două
traverse;
- încarcarea din utilaj 380 daN în nodurile centrale ale grinzilor cu zabrele;
- încărcare utilă pentru mentenanta chiler-ului distribuită pe primele și ultimele două
traverse 200 daN/m;
Dimensionarea grinzii cu zăbrele s-a facut conform SR EN 1993-1-1 “Proiectarea
structurilor din otel”, dimensiunile rezultate în urma calculului sunt următoarele:
- talpa inferioară și talpa superioară ale grinzilor cu zăbrele sunt confecționate din țeavă
pătrata laminată la cald cu secțiunea 30×2mm;
- montanți - țeavă pătrata laminată la cald cu secțiunea 20×2mm;
- diagonalele - țeavă pătrata laminată la cald cu secțiunea 20×2mm;
- montanții din capetele grinzilor cu zăbrele care îndeplinesc și rolul de stâlpi sunt
confecționați din țeavă pătrata laminată la cald cu setiunea 40×2,5mm;
- traversele sunt confecționate din profile laminate cu sectiunea U65;
Toate elemnetele au fost realizate din otel S235JR si sunt asamblate prin sudura executată
pe toata suprafata de contact a pieselor, cu grosimea de 0,7×Tmin.
Agregatul de climatizare va fi așezat pe structura metalică și va fi prins de aceasta cu
asamblări filetate.
În Fig. 5.3 este prezentată structura metalică în faza de proiect de execuție, iar în Fig. 5.4
este reprezentată structura metalică finalizată, în laboratorul în care s-au făcut măsurătorile.
98
Figura 5.3. Vedere de ansamblu a structurii metalice proiectate
Figura 5.4. Vedere de ansamblu a structurii metalice executate
In Fig.5.5 este prezentat modelul cu elemente finite pentru structura realizată și

dimensiunile elementelor structurii. Sunt utilizate 4 tipuri de profile standardizate pentru a se
obține structura.
99
Figura 5.5. Modelul cu bare pentru utilizarea MEF
Acest model este utilizat pentru calculul frecvențelor proprii pentru a putea fi apoi
comparate cu frecvențele porprii determinate experimental.
5.2 Calculul modurilor proprii de vibrație
Se utilizează MEF pentru a determinarea frecvențelor proprii și a modurilor proprii de

vibrație (Bathe si Wilson 1976). Modelul utilizat pentru introducerea rezultatelor este prezentat
în Fig.5.5. Sistemul mecanic este un sistem alcătuit din bare legate rigid între ele prin sudură.
Structura conține 4 tipuri de grindă standardizate, cu lungimile indicate în figură. Pentru acest
sistem se face un calcul al frecvențelor proprii de vibrație și a modurilor proprii de vibrație.
Rezultatele obținute sunt prezentate în Fig.5.6-5.25. Se observă că avem de-a face cu două tipuri
de moduri: moduri simetrice și moduri antisimetrice. Cele două tipuri de moduri se datoresc
simetriei sistemului, așa cum a fost arătat în capitolul de contribuții. În figurile prezentate s-au
prezentat, pentru fiecare frecvență proprie determinată, două vederi ale structurii pentru a putea
observa mai bine modurile proprii corespunzătoare.
100
Figura 5.6. Modul 1
Figura 5.7. Modul 2
Figura 5.8. Modul 3
101
Figura 5.9. Modul 4
Figura 5.10. Modul 5
102
103
104
105
106
Aplicarea accelerometrelor. Pentru efectuarea măsurătorilor s-au utilizat metodele

clasice cunoscute (Bratu et al 2017, Ciuncanu și Chiroiu 2016, Mocanu et al. 1977). Pentru a
determina experimental spectrul de vibrații al structurii s-au aplicat acceleromete în diferite
puncte, prezentate în Fig. 5.26-5.27.
Figura 5.26. Plasarea accelerometrelor (punctul P3)

S-au aplicat semnale tip impuls cu ajutorul unui ciocan excitator și s-a cules semnalul
care a dat răspunsul structurii la excitație. Rezultatele au fost înregistrate în punctele în care au
fost așezate accelerometrele.
107
Figura 5.27. Plasarea accelerometrelor (punctul P5)
Figura 5.28. Culegerea datelor măsurătorilor
Figura 5.29
Poziționarea schematică a accelerometrelor este indicată în Fig.5.29. S-au ales 6 puncte
de plasare a accelerometrelor. În aceste puncte s-a determinat răspunsul în frecvență al structurii.
O comparație între valorile calculate și cele măsurate este prezentată în Tabelul 5.1
Tabelul 5.1
108
Frecventele Frecventele
Eigen Eigen Măsurate
Calculate
Mo Frequen Mo Frequen
de cy (Hz) de cy (Hz)
No. No.
1 3,71 1 3,65
2 6,39 2 6,46
3 7,04 3 7,42
4 11,95 4 11,96
5 12,52 5 13,18
6 15,37 6 nedetect
at
7 15,51 7 nedetect
at
8 18,47 8 17,92
9 19,74 9 19,07
10 21,92 10 21,91
11 22,63 11 22,60
12 24,90 12 24,77
13 26,98 13 26,97
14 35,82 14 36,66
Rezultatele măsurătorilor efectuate pentru un număr de trei puncte sunt prezentate în cele
ce urmează:
Situația 1. Punct de măsurare P1 (direcția X)
Setări semnal analizat:
File mas_P1_t03.tdms Dată / oră 16.11.2017 / 15:26
Sample rate 10000 Filter
Offset [sec] 7,4 Bessel - High Pass
Frame [sec] 17 Cutoff frequency – Low [Hz] 0,2
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)
109
Diagramele de variație în timp (stânga) și diagramele spectrale (dreapta)

pentru parametrii accelerație și viteză ai vibrațiilor în punctul de măsurare
Tabelul 5.2
Frecvența Pulsația Accelerația Viteza
[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
3.6744 23.0866 0.0005 0.0201
6.5054 40.8747 0.0010 0.0236
7.4692 46.9302 0.0017 0.0367
11.9868 75.3154 0.0018 0.0239
17.9501 112.7839 0.0003 0.0028
19.0344 119.5964 0.0024 0.0204
24.7567 155.5510 0.0012 0.0076
33.1294 208.1582 0.0034 0.0162
33.4908 210.4291 0.0072 0.0342
35.1774 221.0262 0.0070 0.0318
36.6231 230.1095 0.0024 0.0105
Situația 2. Punct de măsurare P1 (direcția Y)

ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)
110

Tabelul 5.3
[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
0.4216 2.6493 0.0026 0.0148
7.4692 46.9302 0.0024 0.0502
28.6118 179.7730 0.0223 0.1240
33.1294 208.1582 0.1791 0.8606
33.4908 210.4291 0.6182 2.9380
35.1774 221.0262 0.3953 1.7885
36.6231 230.1095 0.1327 0.5769
37.4061 235.0296 0.0251 0.1070
Situația 3. Punct de măsurare P1 (direcția Z)

ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)
111

Tabelul 5.4
[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
1.3252 8.3263 0.0009 0.0893
33.1294 208.1582 0.0111 0.0533
33.4908 210.4291 0.0401 0.1903
35.1774 221.0262 0.0332 0.1500
36.6231 230.1095 0.0102 0.0441
39.2132 246.3837 0.0011 0.0044
47.6461 299.3694 0.0076 0.0253
130.7708 821.6573 0.0056 0.0068
139.8664 878.8062 0.0879 0.1000
149.9256 942.0106 0.0117 0.0124
164.3821 1032.8433 0.0048 0.0047
Toate rezultatele măsurătorilor sunt prezentate în anexă
5.3 Influența sudurilor asupra pulsațiilor proprii
Pentru a realiza structura utilizată pentru experimentări barele au fost unite prin sudură.
S-a pus problema ce influență au sudurile asupra pulsațiilor proprii, dacă pot influența intr-un
mod semnificativ rezultatele obținute, întrucât modelele cu element finit au utilizat modele
continue cu proprietăți constante pe lungime. Pentru aceasta s-a considerat ca 10% din lungimea
barei își dublează rigiditatea. Acest caz este mult exagerat față de ceea ce se întamplă în realitate,
unde cordonul de sudură are o lungime de cca 5 ori mai mică decât cea considerată de noi. De
asemenea nici rigiditatea materialului nu se modifica de două ori așa cum am considerat în
această simulare. În acest caz extrem, cand s-a considerat o singură bară, s-au obținut rezultatele
din tabelul Tabelul 5.5.
Tabelul 5.5

Model 1 Model 2 Diferența
112
Mode Frecvența [Hz] %

1 11,67 12,72 8,2547
2 11,67 12,72 8,2547
3 32,15 34,76 7,5086
4 32,15 34,76 7,5086
5 62,97 67,58 6,8215
6 62,97 67,58 6,8215
7 103,98 110,78 6,1383
8 103,98 110,78 6,1383
9 155,11 164,11 5,4841
10 155,11 164,11 5,4841
11 216,22 227,32 4,883
12 216,22 227,32 4,883
13 287,15 300,21 4,3503
14 287,15 300,21 4,3503
15 325,53 341,77 4,7517
16 367,60 382,56 3,9105
17 367,60 382,56 3,9105
18 457,14 474,11 3,5793
19 457,14 474,11 3,5793
20 555,12 574,46 3,3666
Valorile pentru primele pulsații proprii par semnificative dar în realitate nu se întâmplă acest
lucru pentru ca:
1. Rigiditatea sudurilor este semnificativ mai mică decât cea considerată în simulare;
2. Lungimea pe care am considerat sudura este de cateva ori mai mare decât cea reală;
3. Structura, în ansamblu, are o rigiditatea de zeci de ori mai mică decât o singură bară
și ca urmare pulsațiile proprii scad dramatic față de tabelul prezentat iar influența
sudurilor în rigiditatea totală devine nesemnificativă. Spre exemplu, daca o bară își
dublează lungimea, eroarea scade de 1,41 ori.
Putem concluziona că sudurile nu vor avea o influență semnificativă asupra vibrațiilor proprii ale
structurii. Un studiu al influenței sudurilor asupra pulsațiilor proprii ar putea constitui un subiect
de dezvoltare ulterior.
5.4 Concluzii
În cadrul capitolului s-a utilizat MEF pentru calculul frecvențelor proprii și a modurilor
proprii de vibrație pentru o structură reală, a unei instalații de răcire, realizate în fizic și încercată
în cadrul Institutului de Cercetare al Universității Transilvania. Sistemul mecanic studiat este un
sistem alcătuit din patru tipuri de bare standardizate legate rigid între ele prin sudură. Pentru
113
sistemul prezentat și realizat fizic s-a făcut un calcul al frecvențelor proprii de vibrație și a
modurilor proprii de vibrație. Rezultatele care s-au obținut au fost prezentate grafic în Fig.5.6-
5.25. În figurile prezentate se poate constata că avem de-a face cu două tipuri de moduri de
vibrație: moduri simetrice și moduri antisimetrice. Cele două tipuri de moduri sunt în
conformitate cu proprietățile prezentate în cadrul lucrării de doctorat. S-au prezentat, pentru
fiecare frecvență proprie determinată, două vederi ale structurii pentru a putea observa mai bine
modurile proprii corespunzătoare.
S-au făcut apoi verificări experimentale pentru structura studiată pentru a vedea dacă
valorile obținute coincid cu cele măsurate. S-au determinat frecvențele proprii după excitarea
strcturii printr-un ciocan de impact, prin lovirea în diferite puncte. Măsurătorile accelerațiilor s-
au făcut cu accelerometre plasate pe barele structurii. S-au făcut mai multe seturi de măsurători
pentru a crește încrederea în rezultatele obținute. Rezultatele obținute în final au dat valori
apropiate de valorile calculate, modelul utilizat dovedindu-se suficient de precis pentru obținerea
unor rezultate corespunzătoare. Rezultă că rezultatele obținute în cadrul capitolului 4 sunt
suficient de precise pentru a justifica concluziile obținute.
Capitolul 6
6. CONTRIBUŢII ORIGINALE, CONCLUZII,

VALORIFICAREA REZULTATELOR ŞI
DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE
6.1 Contribuţii originale
Prezenta teza de doctorat îşi propune sa aducă contribuţii în domeniul construcțiilor civile
dar și al industriei constructoare de mașini în general. Ambele domenii sunt în plină dezvoltare în
cadrul mai larg al ingineriei. Ca direcție principală de studiu în această teză a fost identificare
unor proprietăți pe care le au la vibrații structurile alcătuite din bare, legate rigid între ele.
Rezultatele acestor cercetări vor putea fi folosite în procesul de proiectare dar ar determina
scăderea costurilor legate de realizarea și întreținerea unor astfel de structuri.
Problematica abordată în lucrare a fost puțin studiată unele lucrări în domeniu există iar
importanța existenței elementelor repetitive sau a simetriilor în efectuarea unor calcule de
rezistență a fost observată de multă vreme. Rezultatele obținute în cadrul tezei de doctorat sunt
originale și se adaugă altor cercetări în acest domeniu.
114
În continuare punctez principalele contribuții originale pe care le-am adus în cadrul

studiului de față:
1. S-a făcut o analiză critică a cercetărilor în domeniu studiat și am identificat stadiul actual
al cercetărilor. Domeniul este interdisciplinar și asta a făcut necesară studierea unor
lucrări și a literaturii de specialitate din mecanică, analiza structurilor civile, matematică,
metode numerice, metoda elemnentelor finite, încercări mecanice etc. În bibliografie am
menționat literatura considerată mai sugestivă pentru tematica lucrării, aleasă dintr-o
multitudine de lucrări, existente mai ales în domeniile conexe;
2. S-au identificat direcții de cercetare noi în cadrul domeniului, care au fost apoi dezvoltate
în cadrul lucrării, cuprinzând noi tipuri de structuri care nu au mai fost analizate în trecut
în acest context;
3. După o atentă analiză a literaturii s-au ales cele mai potrivite metode pentru scrierea
ecuațiilor de mișcare pentru sisteme cu simetrii pentru sistemele continue, s-au căutat
metodele numerice cele mai potrivite de rezolvare a lor și de interpretarea calitativă;
4. Pentru problematica identificată în lucrare s-au identificat cele mai potrivite metode de
calcul numeric pentru rezolvarea acestei problematici;
5. S-a făcut o modelare matematică a unor sisteme mecanice continue, prin utilizarea unor
modele teoretice continue, a unor sisteme mecanice cu bare legate rigid între ele;
6. S-a făcut o modelare utilizând Metoda Elementelor Finite pentru o structură reală
studiată, pentru a putea face o analiză numerică în cazul analizei modale;
7. S-a studiat teoretic sistemele mecanice continue cu bare și s-au determinat unele
proprietăți caracteristice;
8. S-a analizat teoretic și experimental un sistem structural real, s-a realizat modelul
matematic, calculul la vibrații și verificarea proprietăților evidențiate anterior în cadrul
lucrării de doctorat;
9. S-a proiectat experimental pentru sistemul structural real studiat pentru validarea
rezultatelor teoretice obținute și determinarea pulsațiilor proprii;
10. Rezultatele obținute au fost diseminate prin publicarea rezultatelor în reviste indexate ISI
și prin participarea la conferințe științifice naționale și internaționale;
11. S-au identificat posibile viitoare direcții de cercetare și de dezvoltare a subiectului;
12. S-au formulat concluzii și indicații pentru proiectanții de structuri mecanice.
6.2 Valorificarea şi diseminarea rezultatelor
Pe parcursul pregatirii tezei de faţă au fost publicate 6 lucrări în tematica strictă a tezei, dintre
care:
Lucrari indexate ISI (4 lucrări):
1. Vlase, S., Năstac, C., Marin, M., Mihălcică, M., A Method for the Study of the Vibration
of Mechanical Bars Systems with Symmetries. ACTA TECHNICA NAPOCENSIS,
Series: Applied Mathematics, Mechanics, and Engineering Vol. 60, Issue IV, November,
2017, p.539-545 (Vlase et al 2017)
115
2. Vlase, S., Itu, C., Vasile, O., Năstac, C., Stanciu, M.D., Scutaru, M.L., Vibration
Analysis of a Mechanical System Composed by Two Identical Parts, RJAV nr.1, 2018 (în
curs de apariție) (Vlase et al.)
3. Vasile O., Vlase S., Năstac C., Scutaru M.L., Experimental Analysis of a Mechanical
System Composed by Two identical Parts. ACTA TECHNICA NAPOCENSIS. Series:
Applied Mathematics, Mechanics, and Engineering, Vol. 61, Issue 2, June, 2018 (în curs
de apariție) (Vasile et al 2018)
4. Cristi NĂSTAC, Arina MODREA, Adrian GLIGOR, Use of the Symmetries in Civil
Engineering. An Overview. 12th International Conference Interdisciplinarity in
Engineering, INTER-ENG 2018, Tirgu-Mures, Romania, Procedia Manufacturing (in
curs de apariție 2018).(Năstac et al 2018)
Lucrări indexate Scopus (1 lucrare)

5. Vlase S. et al. (2018) Dynamic Analysis of the Reaction Chamber for the ELIADE Array.
In: Herisanu N., Marinca V. (eds) Acoustics and Vibration of Mechanical Structures—
AVMS-2017. Springer Proceedings in Physics, vol 198. Springer, Cham (Vlase et al
2018)
Articole BDI (1 lucrare)

6. Vlase, S., Mihălcică, M., Scutaru, M.L., Năstac, C., COUPLED TRANSVERSAL AND
LONGITUDINAL VIBRATIONS OF A PLANE MECHANICAL SYSTEM WITH
TWO IDENTICAL BEAMS. Ro. J. Techn. Sci. − Appl. Mechanics, Vol. 61, N° 3, pp.
271−284, Bucharest, 2016 (Vlase et al 2016)
În domeniul INGINERIE MECANICĂ, domeniu în cadrul căruia este elaborată teza de doctorat,
în această perioadă au fost publicate următoarele lucrări:
Lucrări indexate ISI (5 lucrări)

1. Brezeanu A.I., Dragomir G., Hornet M., Năstac C.D., Iordan N.F., Boeriu L., The Usage
of Earth’s Natural Potential for Cooling and Heating in Industrial Building. Capitol in
Sustainable Energy in the Built Environment - Steps Towards nZEB; Springer
International Publishing ISBN: 978-3-319-09706-0 (2014) (Brezeanu et al 2014)
2. Hornet M., Năstac C.D., Dragomir G., Bolocan S.I., Iordan N.F., Boeriu L.,
Valorification of Renewable Ground Energy in a Building Heating. Capitol in
Sustainable Energy in the Built Environment - Steps Towards nZEB; Springer
International Publishing ISBN: 978-3-319-09706-0 (2014) (Hornet et al 2014)
3. Năstac C.D., Iordan N.F., Hornet M., Modeling air change rate in a naturally ventilated
building. 17 International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM 2017 –
Energy and Clean Technologies, Issue 42. (Năstac et al 2017)
4. Iordan N.F., Năstac, C.D., Hornet M., Rainwater today, from source of disasters to
recovered value. 17 International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM
2017 – Science and Technologies in Geology, Exploration and Mining, Issue 12. (Iordan
et al 2017)
116
5. Horatiu Teodorescu-Draghicescu, Daniel Scarlatescu, Sorin Vlase, Maria Luminita

Scutaru, Cristian Nastac, Advanced high-density polyethylene used in pipelines
networks. 11th International Conference Interdisciplinarity in Engineering, INTER-ENG
2017, 5-6 October 2017, Tirgu-Mures, Romania, Procedia Manufacturing, p 27-34 (2018)
(Teodorescu-Drăghicescu et al. 2018).
Articole BDI (2 lucrări)

6. Horneț M., Todor R.D., Iordan N.F., Drăghici M., Năstac C.D., Mizgan, P., Thermo-
aeraulic simulation of mono façade natural ventilation. EBUILT-2016, Iași, Advanced
Engineering Forum Vol.21 – februarie 2017 (Hornet et al 2017a).
7. Horneț M., Todor R.D., Iordan N.F., Drăghici M., Năstac C.D., Mizgan, P., The Thermal
and Optical Behavior of Multilayer Low-e Solar Control Glass Surfaces. EBUILT-2016,
Iași, Advanced Engineering Forum Vol.21 – februarie 2017. (Hornet et al 2017b).
Testele şi analizele efectuate în această perioadă au beneficiat de coordonare din partea

unor specialişti în domeniu de la Universitatea TRANSILVANIA din Brașov și de la ICECON
SA București, faptul acesta crescând calitatea rezultatelor obţinute.
6.3 Direcţii viitoare de cercetare
Lucrarea reprezintă o bază de plecare pentru viitoare cercetări ulterioare privind

structurile mecanice cu simetrii utilizate în cadrul construcțiilor industriale. Pot fi luate în
considerare și alte tipuri de simetrii precum și alte soluții constructive utilizate la construcții.
Pentru o determinare mai precisă a pulsațiilor proprii și a modurilor proprii de mișcare se poate
face un studiu ținând seama și de influența operațiunilor de sudare asupra caracteristicilor
mecanice. Sudarea nu va influența în nici un fel rezultatele calitative și toate proprietățile
menționate și demonstrate anterior rămând valabile chiar și în cazul modificării dramatice a unor
caracteristici mecanice iar cercetările în acest domeniu vor putea doar să ofere rezultate mai
precise calitativ, în cazul unor cazuri concrete și singulare.
În cazul vibrațiilor forțate ale unor astfel de sisteme, puțin studiate în cadrul acestei
lucrări, se constată că anumiți termeni ai ecuațiilor de mișcare se anulează. Ar fi interesant de
studiat modul în care acest lucru ar putea determina scăderea solicitărilor în structură și, ca o
aplicație importantă, dacă aceste soluții constructive vor scădea, în mod natural, solicitările
mecanice în cazul unor evenimente cum ar fi de exemplu cutremurele.
Dezvoltarea cercetărilor experimentale va rezolva și problema unor neconcordanțe
apărute în urma cercetărilor teoretice.
117
7. BIBLIOGRAFIE
1. Ambrus C. (2014) Analiza dinamică a solicitărilor din ansamblul motor-transmisie al instalațiilor
mobile de foraj de mare putere. Teză de doctorat, Universitatea TRANSILVANIA din Brașov.
2. Anosov,D.V., Arnold,V.I. (1988) Dynamical Systems I, Springer-Verlag, Berlin, Heildelberg, New
York, London, Paris, Tokyo.
3. Arnold, V.I. (1973) Ecuaţii diferenţiale ordinare. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
4. Bathe,K.-J., Wilson, E.L. (1976) Numerical Methods in Finite Element Analysis, Prentice-Hall,
Englewood Cliffs, New Jersey.
5. Bellman, R.(1969) Introducere în analiza matriceală. Ed. Tehnică, Buc.
6. Bratu, P., Vibrațiile sistemelor elastice, Ed. Tehnică, 2000.
7. Bratu, P., Stuparu, A., Popa, S., Iacob, N., Voicu, O. (2017) The assessment of the dynamic response
to seismic excitation for constructions equipped with base isolation systems according to the Newton-
Voigt-Kelvin model. Acta Technical Napocensis, Series: Applied Mathematics, Mechanics, and
Engineering Vol. 60, Issue IV, November, 2017, p.459.
8. Bratu, P., Drăgan, N. (2002) Modelarea dinamică a rigidului cu legături vâscoelastice lineare în regim
forţat stabilizat. CNMS XXVI 2002, Brăila, p.221-226.
9. Brezeanu, A.I., Dragomir, G., Hornet, M., Năstac, D.C., Iordan, N.F., Boeriu, L. (2014) The Usage
of Earth’s Natural Potential for Cooling and Heating in Industrial Building. Capitol in Sustainable
Energy in the Built Environment - Steps Towards nZEB; Springer International Publishing ISBN:
978-3-319-09706-0.
10. Buzdugan, Gh., Fetcu, L., Rades, M. (1982) Vibrații mecanice. Ed. Did. si Ped., Bucharest, 1982.
11. Celep, Z. (1978) On the axially symmetric vibration of thick circular plates. Ingenieur-Archiv,
Volume 47, Issue 6, p 411-420.
12. Ciuncanu, M., Chiroiu, V., On the post-earthquake damage detection of structures. Ro. J. Techn. Sci.
Appl. Mechanics, Vol. 61, Nr. 3, p. 189, Bucharest, 2016.
13. Chen, Y., Feng, J. (2012) Generalized Eigenvalue Analysis of Symmetric Prestressed Structures
Using Group Theory. Journal of Computing in Civil Engineering. Vol 26, Issue 4, pp.488-497, DI
10.1061/(ASCE)CP.1943-5487.0000151, ISSN 0887-3801.
14. Chiru, A., Vlase, S., Ambrus, C., Nicoara, D., Pirna,I., Stanciu, A. (2009), Vibrations Analysis of a
Heavy Truck with Two Identical Engines. Proceedings of the International Conference ModTech
Pages: 143-146.
15. Demidovici, B., Maron,I. (1973) Elements de calcul numerique. Editions Moscou.
16. Den Hartog, J.P. (1960) Vibrations mecaniques, Paris, Dunod.
118
17. Douglas, Th. (2012) Structural Dynamics and Vibrations in Practice: An Engineering Handbook,
CRC Press.
18. Gillich,G.-R., Praisach,Z.-I., Iavornic,C.M. (2012) Reliable method to detect and assess damages in
beams based on frequency changes. ASME 2012 International Design Engineering Technical
Conferences and Computers and Information in Engineering Conference. p. 129-137.
19. Gioncu, V., Ivan, M. (1983) Bazele calculului structurilor la stabilitate. Ed. Facla, Timişoara.
20. Goia, I., Vlase, S.(1987) Schwingungen symmetrischer mechanischer Systeme mit endlicher Anzahl
von Freiheitsgraden. Buletinul Univ. din Brasov, Vol. XXIX-A, p.1-8.
21. Goia, I., Vlase, S. (1988) Absorbitori dinamici pentru sisteme ramificate cu simetrii. Bul. CIT,
Brasov, p.151-156.
22. Goia, I., Mihalcica, V., Vlase, S.(1988) Die Schwingungen der U Motoren Kurbelwellen. A VI-a
Conferinta de vibratii mecanice, Timisoara, p.164-174.
23. Guckenheimer,J., Holmes, Ph.(1983) Nonlinear Oscillations Dynamical Systems and Bifurcations of
Vector Fields, Springer-Verlag, New-York, Berlin, Heilderberg, Tokyo.
24. Henderson, J., Luca, R. (2016) Boundary Value Problems for Systems of Differential, Difference and
Fractional Equations: Positive Solutions. Elsevier.
25. Heylen, W., Lammens,S., Sasa, P.(1997) Modal Analysis Theory and Testing, Katholieke
Universiteit Leuven, Belgium.
26. Holm, DD, Stoica C, Ellis, DCP (2009) Geometric Mechanics and Symmetry. Oxford University
Press.
27. Horn, RA, Johnson, ChR (1985) Matrix Analysis, Cambridge University Press.
28. Hornet, M., Năstac, D.C., Dragomir, G., Bolocan, S.I., Iordan, N.F., Boeriu, L. (2014) Valorification
of Renewable Ground Energy in a Building Heating. Capitol in Sustainable Energy in the Built
Environment - Steps Towards nZEB; Springer International Publishing ISBN: 978-3-319-09706-0.
29. Horneț, M., Todor, R.D., Iordan, N.F., Drăghici, M., Năstac, D.C., Mizgan, P. (2017a) Thermo-
aeraulic simulation of mono façade natural ventilation. EBUILT-2016, Iași, Advanced Engineering
Forum Vol.21 – februarie 2017.
30. Horneț, M., Todor, R.D., Iordan, N.F., Drăghici, M., Năstac, D.C., Mizgan, P. (2017b) The Thermal
and Optical Behavior of Multilayer Low-e Solar Control Glass Surfaces. EBUILT-2016, Iași,
Advanced Engineering Forum Vol.21 – februarie 2017.
31. Iordan, N.F., Năstac, D.C., Hornet, M. (2017) Rainwater today, from source of disasters to recovered
value. 17 International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM 2017 – Science and
Technologies in Geology, Exploration and Mining, Issue 12.
32. Ivan, M. (1985) Bazele calcului liniar al structurilor. Ed. Facla, Timişoara.
33. Landau,L., Lifchitz,E. (1967) Théorie de l´élasticité. Editions Mir, Moscou.
34. Mangeron, D. (1962) Mecanica vibraţiilor, în Fundamentele mecanicii. Ed. Academiei, Bucureşti.
35. Mangeron, D., Goia, I., Vlase, S., Symmetrical Branched Systems Vibrations. Scientific Memoirs of
the Romanian Academy, Bucharest, Serie IV, Tom XII, Nr.1, 1991,p.232-236.
36. Marsden, JE, Ratiu, TS (2003) Introduction to Mechanics and Symmetry: A Basic Exposition of
Classical Mechanical Systems. 586 p., ISBN-13: 978-0387986432, Springer.
37. Meirovitch, L., Principles and Techniques of Vibrations. Pearson (1996).
38. Meirovitch, L (1986) Elements of Vibration Analysis. 2nd ed., McGraww-Hill, New York.
39. Mocanu, R.D., ş.a. (1977) Analiza experimentală a tensiunilor. Vol.I,II, Editura Tehnică, Bucureşti.
40. Myint-U, T (1977) Ordinary differential equations, Elsevier.
41. Năstac, D.C.,Modrea, A., Gligor, A., Use of the Symmetries in Civil Engineering. An Overview.
12th International Conference Interdisciplinarity in Engineering, INTER-ENG 2018, Tirgu-Mures,
Romania, Procedia Manufacturing (in curs de apariție 2018).
119
42. Năstac, D.C., Iordan, N.F., Hornet, M. (2017) Modeling air change rate in a naturally ventilated
building. 17 International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM 2017 – Energy and
Clean Technologies, Issue 42.
43. Negrean, I. (2017a) Advanced notions in analytical dynamics of systems. Acta Technical Napocensis,
Series: Applied Mathematics, Mechanics, and Engineering Vol. 60, Issue IV, November, 2017, p.
491.
44. Negrean, I. (2017b) Mass distribution in analytical dynamics of systems. Acta Technical Napocensis,
Series: Applied Mathematics, Mechanics, and Engineering Vol. 60, Issue II, June, 2017, p.175.
45. Paliwal, D.N., Pandey, R.K. (1996) Free vibrations of circular cylindrical shell on Winkler and
Pasternak foundations. International Journal of Pressure Vessels and Piping, Volume 69, Issue 1, p.
79-89
46. Parlett,B.N.(1980) The Symmetric Eigenvalue Problem, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, N.J.
47. Rades, M. (2010) Mechanical Vibrations, II. Ed. PRINTECH.
48. Radeș, M. (1979) Metode dinamice pentru identificarea sistemelor mecanice. Ed. Academiei
49. Rădoi, M., Deciu, E. (1981) Mecanica. Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc.
50. Ripianu, A. (1960) Determinarea pulsaţiilor proprii corespunzătoare vibraţiilor de torsiune a arborilor
cotiţi. St. Cerc. Mec. Apl., Buc., 1960, nr.4.
51. Shi, C.Z., Parker, R.G. (2013) Modal structure of centrifugal pendulum vibration absorber systems
with multiple cyclically symmetric groups of absorbers. Journal of Sound and Vibration. ISSN 0022-
460X, DI 10.1016/j.jsv.2013.03.009.
52. Singer, S.F. (2004) Symmetry in Mechanics, ISBN 978-1-4612-0189-2, Springer.
53. Silaş, Gh. (1968) Mecanica: Vibraţii mecanice. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.
54. Silaş, Gh., ş.a. (1967, 1973) Culegere de probleme de vibraţii mecanice. Buc., Ed. Tehnică, vol.I,
1967, vol.II.,1973.
55. Şabac, I.Gh. (1981) Matematici speciale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
56. Teodorescu-Draghicescu, H., Scarlatescu, D., Vlase, S., Scutaru, M.L. Năstac, D.C., (2018)
Advanced high-density polyethylene used in pipelines networks. 11th International Conference
Interdisciplinarity in Engineering, INTER-ENG 2017, 5-6 October 2017, Tirgu-Mures, Romania,
Procedia Manufacturing, p 27-34.
57. Teodorescu-Draghicescu, H., Vlase, S., Scutaru, M.L., Motoc, D.L., Guiman, V. (2009) Some
Advanced Symmetric Composite Laminates Subjected to Off-Axis Loading Systems. A Stiffness
Evaluation. MODTECH 2009, Proceedings of the International Conference ModTech Pages: 647-
650, Published: 2009.
58. Teodorescu, P.P. (1972) Dinamica corpurilor liniar elastice. Ed. Academiei.
59. Timoshenko, S., Zoung, D.H. (1955) Vibration Problems in Engineering. Van Nastrand Company.
60. Timoshenko, PS, Gere, JM (2009) Theory of elastic stability, McGraw-Hill, New York, London, 2nd
Edition.
61. Tofan, M., Vlase, S. (1985), Vibrații sistemelor mecanice. Ed. Universității Transilvania.
62. Vasile, O., Vlase, S., Năstac, D.C., Scutaru, M.L.(2018) Experimental Analysis of a Mechanical
System Composed by Two identical Parts. ACTA TECHNICA NAPOCENSIS. Series: Applied
Mathematics, Mechanics, and Engineering, Vol. 61, Issue 3, Septembre, 2018 (în curs de apariție).
63. Vâlcovici, V., Bălan, St., Voinea, R. (1963) Mecanică teoretică. Ed. Tehnică, Bucureşti.
64. Vlase, S (1987a) A Method of Eliminating Lagrangean Multipliers from the Equation of Motion of
Interconnected Mechanical System. ASME Transaction. Journal of Applied Mechanics, Vol. 54,
p.235-236.
65. Vlase, S (1987b) Elimination of Lagrangean Multipliers. Mech. Research Communications, Vol. 14,
p.17-20.
120
66. Vlase, S. (2003) The Vibration of the Mechanical Systems showing Certain Symmetries. The Annals
of the Oradea University, vol. II (XII), p.37, mai, 2003, ISSN - 1583 - 0691.
67. Vlase, S., Goia, I., Modrea, A., Use of the Symmetries for Vibrational Analysis of the ROMAN 8135
Truck. Annual Session of Scientific Papers, IMT-Oradea, 27-28 mai, 2004, în Analele Universităţii
din Oradea.
68. Vlase, S. (2005) Some properties of the Eigenvalues and Eigenvectors of the Elastic Systems with
Three Identical Parts. Proceeding of the ASVM Conference, ISBN 973-625-238-8, Timişoara, p.227-
231, 2005.
69. Vlase, S. (2012) Dynamical response of a multibody system with flexible elements with a general
three-dimensional motion. Romanian Journal of Physics, VL 57,IS 3-4, p676-693,2012.
70. Vlase, S., Cândea, I., Mihălcică, V., Ambruş,C. (2009) Vibration of the transmission of a truck with
two identical engines. Proceedings of the 3rd International Conference EpsMsO, Athens, Greece, 8-
11 July.
71. Vlase, S., Chiru, A. (2009) Symmetry in the study of the vibration of some engineering mechanical
systems. Proceedings of the 3rd International Conference 3rd International Conference EpsMsO,
Athens, Greece, 8-11 July, 2009.
72. S. Vlase, Gh. Deliu, Modrea, A., M. Deliu, Some Properties of Symmetric Flexible Multi-Body
Systems. 5-th Euromech Solid Mechanics Conference, ESMC, Thessaloniki,17-22 august, 2003,
Grecia, p.398. ISSN 0997-7538.
73. Vlase, S., Itu, C., Vasile, O., Năstac, D.C., Stanciu, M.D., Scutaru, M.L. (2018b) Vibration Analysis
of a Mechanical System Composed by Two Identical Parts, RJAV nr.1, 2018 (în curs de apariție).
74. Vlase, S, Păun, M (2015) Vibration analysis of a mechanical system consisting of two identical parts,
Ro. J. Techn. Sci. - Appl. Mechanics, 60, 3, pp. 216-230, Bucharest.
75. Vlase, S., Marin, M., Oechsner, A. (2017a) Considerations of the transverse vibration of a mechanical
system with two identical bars. Proceedings of the Institution of Mechanical Engineers. Part L:
Journals of Materials: Design and Applications, november, 2017, doi.org/10.1177/
1464420717745109
76. S. Vlase, M. Marin, M. L. Scutaru, and R. Munteanu (2017b) Coupled transverse and torsional
vibrations in a mechanical system with two identical beams. AIP Advances 7, 065301 (2017); doi:
10.1063/1.4985271.
77. Vlase, S., Mihălcică, M., Scutaru, M.L., Năstac, D.C. (2016) Coupled transversal and longitudinal
vibrations of a plane mechanical system with two identical beams, Ro. J. Techn. Sci. Appl.
Mechanics, Vol. 61, Nr. 3, p. 276.
78. Vlase, S., Năstac, D.C., Marin, M., Mihălcică, M. (2017c) A method for the study of the vibration of
mechanical bars systems with symmetries. Acta Technical Napocensis, Series: Applied Mathematics,
Mechanics, and Engineering Vol. 60, Issue IV, November, p.539.
79. Vlase, S., Teodorescu, P. P. (2013) Elasto-dynamics of a solid with a general "rigid" motion using
FEM model. Part I. Theoretical approach. Romanian Journal of Physics, VL 58,IS 7-8, p.872-881,
2013.
80. Vlase, S., Borza, P.N., Suliman, G., Petcu, C., Scutaru, M.L., Ghițescu, M., Năstac, D.C, (2018)
Dynamic Analysis of the Reaction Chamber for the ELIADE Array. In: Herisanu N., Marinca V.
(eds) Acoustics and Vibration of Mechanical Structures - AVMS-2017. Springer Proceedings in
Physics, vol 198. Springer, Cham.
81. Voinea, R., Voiculescu, D., Ceauşu, V. (1976) Elasticitate şi plasticitate, I.P. Bucureşti.
82. Voinea, R., Voiculescu, D., Ceauşu, V. (1984) Mecanica. Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc.
83. Voinea,P.R., Stroe, V.I. (2000), Introducere in teoria sistemelor dinamice. Ed. Academiei Romane,
Bucuresti.
121
84. Wilkinson, J.H.(1965) The Algebraic Eigenvalue Problem, Clarendon Press, Oxford.
85. Zingoni, A (2005a) On the symmetries and vibration modes of layered space grids. Engineering
Structures 27:629–638
86. Zingoni, A (2005b) A group-theoretic formulation for symmetric finite elements. Finite Elements in
Analysis and Design, 41: 615 – 635.
87. Zingoni, A (2012a) A group-theoretic finite-difference formulation for plate eigenvalue problems.
Computers and Structures. 94–95, 34–44.
88. Zingoni, A (2012b) Symmetry recognition in group-theoretic computational schemes for complex
structural systems. Computers & Structures, Vol. 94–95, pp 34-44.
89. Zingoni, A (2012c), Group-theoretic exploitations of symmetry in computational solid and structural
mechanics. Int. J. Numer. Meth. Engng.2009, 79:253–289.
90. Zingoni, A (2014) Group-theoretic insights on the vibration of symmetric structures in engineering.
Phil. Trans. R. Soc. A, Mathematica, Physical and Engineering Science, vol.372
91. *** https://en.wikipedia.org/wiki/Golden_Gate_Bridge
92. *** http://onthreelegs.com/2012/03/19/happy-birthday-sydney-harbour-bridge
93. *** https://www.youtube.com/watch?v=8A8oa8hyLew
94. *** https://imgur.com/gallery/yREBnAu
95. ***https://rockartfashion.net/2016/09/25/elmgreen-dragset-present-la-gallerie-perrotin-at-grand
-palais-paris
96. ***https://www.libertatea.ro/stiri/alesii-vor-un-nou-drapel-national-pe-palatul-parlamentului-
1955187
97. ***https://www.osengines.com/engines-airplane/osmg1307/index.html
98. ***https://playtech.ro/2018/avion-prabusit-rusia
99. *** Mechanics and symmetry in europe: the geometry and dynamics of deformable systems. Project.
HPRN-CT-2000-00113, Funded under: FP5-HUMAN POTENTIAL, University of Surrey, United
Kingdom, Centre National de la Reserche Scientifique, France, Instituto Superior Tecnico, Portugal,
Swiss Federeal Institute of Technology of Nottingham, Switzerland, Universita degli studi di Padova,
Italy, University of Nottingham, United Kingdom, Universite du Litoral, France, Utrecht University,
Netherlands.
100. *** "Civil Engineering and Symmetry" – 2018, A special issue of Symmetry (ISSN 2073-8994).
101. *** Ganghoffer, J-F, Mladenov,I (organizers), Similarity, Symmetry and Group Theoretical
Methods in Mechanics, September 7, 2015 — September 11, 2015. Lectures at the International
Centre for Mechanical Sciences
122
8. ANEXE
9. Rezultatele măsurătorilor efectuate

 Setări semnal analizat:
File mas_P1_t03.tdm Dată / oră 16.11.2017 / 15:26

s
Sample 10000 Filter
rate
Frame 17 Cutoff frequency – Low [Hz] 0,2
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
3.6744 23.0866 0.0005 0.0201
6.5054 40.8747 0.0010 0.0236
7.4692 46.9302 0.0017 0.0367
123
11.9868 75.3154 0.0018 0.0239

17.9501 112.7839 0.0003 0.0028
19.0344 119.5964 0.0024 0.0204
24.7567 155.5510 0.0012 0.0076
33.1294 208.1582 0.0034 0.0162
33.4908 210.4291 0.0072 0.0342
35.1774 221.0262 0.0070 0.0318
36.6231 230.1095 0.0024 0.0105


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)

124
[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]

0.4216 2.6493 0.0026 0.0148
7.4692 46.9302 0.0024 0.0502
28.6118 179.7730 0.0223 0.1240
33.1294 208.1582 0.1791 0.8606
33.4908 210.4291 0.6182 2.9380
35.1774 221.0262 0.3953 1.7885
36.6231 230.1095 0.1327 0.5769
37.4061 235.0296 0.0251 0.1070


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)

125

[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
1.3252 8.3263 0.0009 0.0893
33.1294 208.1582 0.0111 0.0533
33.4908 210.4291 0.0401 0.1903
35.1774 221.0262 0.0332 0.1500
36.6231 230.1095 0.0102 0.0441
39.2132 246.3837 0.0011 0.0044
47.6461 299.3694 0.0076 0.0253
130.7708 821.6573 0.0056 0.0068
139.8664 878.8062 0.0879 0.1000
149.9256 942.0106 0.0117 0.0124
164.3821 1032.8433 0.0048 0.0047


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)
126


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
3.6181 22.7334 0.0057 0.2527
12.0149 75.4921 0.0093 0.1233
17.9541 112.8091 0.0358 0.3172
24.7808 155.7024 0.1012 0.6501
112.3669 706.0223 0.0044 0.0063
195.7888 1230.1773 0.0108 0.0088


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)
127


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
1.1605 7.2918 0.0015 0.1976
24.7808 155.7024 0.0039 0.0248
33.1093 208.0321 0.0166 0.0798
35.0891 220.4711 0.0411 0.1866
47.6501 299.3946 0.0046 0.0154
120.2859 755.7784 0.0078 0.0103
139.5371 876.7372 0.0062 0.0071
149.7771 941.0771 0.0217 0.0231
164.3179 1032.4396 0.0211 0.0204


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
128
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
1.1605 7.2918 0.0015 0.1899
24.7808 155.7024 0.0073 0.0467
52.7019 331.1356 0.0084 0.0255
120.2859 755.7784 0.0269 0.0356
139.5371 876.7372 0.0927 0.1057
149.7771 941.0771 0.0508 0.0539
164.3179 1032.4396 0.0163 0.0158


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
129
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
1.5360 9.6510 0.0001 0.0073
3.6480 22.9211 0.0011 0.0482
6.4640 40.6145 0.0009 0.0213
7.4240 46.6464 0.0009 0.0192
11.9680 75.1972 0.0008 0.0100
17.9200 112.5947 0.0003 0.0026
19.0720 119.8329 0.0023 0.0188
24.7680 155.6219 0.0010 0.0063
33.1520 208.3002 0.0014 0.0065
33.4720 210.3108 0.0025 0.0119
35.1360 220.7660 0.0020 0.0090
36.6080 230.0148 0.0009 0.0037
112.3200 705.7274 0.0040 0.0056


s
130
Sample 10000 Filter

rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
7.4240 46.6464 0.0012 0.0248
28.6080 179.7494 0.0114 0.0637
33.1520 208.3002 0.1102 0.5289
33.4720 210.3108 0.2466 1.1733
35.1360 220.7660 0.1294 0.5855
36.6080 230.0148 0.0465 0.2020
37.3760 234.8403 0.0105 0.0447
39.1680 246.0998 0.0026 0.0104
47.6800 299.5823 0.0106 0.0353
149.9520 942.1762 0.0040 0.0042
164.3520 1032.6541 0.0034 0.0033
180.2240 1132.3808 0.0044 0.0039
131


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
28.6080 179.7494 0.0009 0.0050
33.4720 210.3108 0.0219 0.1041
35.1360 220.7660 0.0102 0.0462
36.6080 230.0148 0.0063 0.0272
47.6800 299.5823 0.0016 0.0054
52.8000 331.7522 0.0025 0.0075
55.0400 345.8265 0.0037 0.0107
120.3840 756.3950 0.0016 0.0021
124.0960 779.7182 0.0017 0.0021
130.8800 822.3433 0.0046 0.0056
132
138.6880 871.4024 0.0031 0.0035

139.7120 877.8364 0.0391 0.0445
144.0000 904.7787 0.0026 0.0029
149.9520 942.1762 0.0089 0.0094
164.3520 1032.6541 0.0033 0.0033


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
133
3.6181 22.7334 0.0016 0.0708

17.9541 112.8091 0.0029 0.0255
24.7125 155.2734 0.0027 0.0171
33.1776 208.4610 0.0104 0.0501
35.2256 221.3290 0.0143 0.0645
36.6592 230.3365 0.0012 0.0052
47.6501 299.3946 0.0009 0.0029
109.9093 690.5807 0.0010 0.0015
112.3669 706.0223 0.0044 0.0063
133.2565 837.2755 0.0028 0.0034
139.8784 878.8819 0.0018 0.0020
149.9136 941.9349 0.0014 0.0015
164.3861 1032.8685 0.0006 0.0006
195.7888 1230.1773 0.0016 0.0013


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)
134


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
0.3413 2.1447 0.0031 0.0052
7.4411 46.7536 0.0010 0.0207
35.2256 221.3290 0.0114 0.0514
47.6501 299.3946 0.0065 0.0216
75.1616 472.2543 0.0015 0.0032
112.3669 706.0223 0.0083 0.0118
120.3541 756.2073 0.0015 0.0020
133.2565 837.2755 0.0065 0.0077
138.7179 871.5901 0.0015 0.0018


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
135
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
0.3413 2.1447 0.0030 0.0055
33.5189 210.6057 0.0098 0.0466
36.6592 230.3365 0.0086 0.0375
47.6501 299.3946 0.0016 0.0052
75.1616 472.2543 0.0031 0.0065
102.0587 641.2535 0.0038 0.0059
112.3669 706.0223 0.0078 0.0110
120.3541 756.2073 0.0023 0.0031
133.2565 837.2755 0.0026 0.0031
139.8784 878.8819 0.0019 0.0022
149.9819 942.3639 0.0014 0.0015
180.2240 1132.3808 0.0015 0.0014


s
Sample 10000 Filter
rate
Offset [sec] 9 Bessel - High Pass
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
136
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
3.6480 22.9211 0.0008 0.0340
11.9680 75.1972 0.0109 0.1451
17.9200 112.5947 0.0079 0.0699
24.7680 155.6219 0.0401 0.2575
35.2000 221.1681 0.0010 0.0043
42.5600 267.4124 0.0008 0.0028
93.3120 586.2966 0.0007 0.0012
112.3200 705.7274 0.0016 0.0023
133.3120 837.6240 0.0012 0.0015
149.9520 942.1762 0.0008 0.0009
164.3520 1032.6541 0.0016 0.0016


s
Sample 10000 Filter
137
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
0.8320 5.2276 0.0014 0.2669
17.9200 112.5947 0.0012 0.0104
24.7680 155.6219 0.0025 0.0160
47.6160 299.1802 0.0016 0.0055
94.8480 595.9476 0.0010 0.0017
102.0800 641.3876 0.0020 0.0031
120.3840 756.3950 0.0009 0.0011
133.3120 837.6240 0.0055 0.0065
139.9040 879.0428 0.0024 0.0028
164.3520 1032.6541 0.0015 0.0014
180.2240 1132.3808 0.0008 0.0007
138

s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
0.3840 2.4127 0.0043 0.0179
0.8320 5.2276 0.0015 0.1002
11.9680 75.1972 0.0004 0.0058
17.9200 112.5947 0.0007 0.0059
24.7680 155.6219 0.0016 0.0105
100.2880 630.1281 0.0005 0.0007
109.8880 690.4467 0.0008 0.0011
112.3200 705.7274 0.0007 0.0009
120.3840 756.3950 0.0015 0.0020
124.7360 783.7394 0.0006 0.0008
133.3120 837.6240 0.0014 0.0017
139
139.9040 879.0428 0.0007 0.0008

149.9520 942.1762 0.0015 0.0016
154.9440 973.5419 0.0005 0.0005
164.3520 1032.6541 0.0018 0.0017
180.2240 1132.3808 0.0006 0.0006


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
3.6480 22.9211 0.0043 0.1888
140
17.9200 112.5947 0.0111 0.0983

19.0720 119.8329 0.0024 0.0196
24.7680 155.6219 0.0599 0.3851
80.8960 508.2846 0.0006 0.0012
94.8480 595.9476 0.0011 0.0019
109.8880 690.4467 0.0009 0.0013
133.3120 837.6240 0.0012 0.0014
149.9520 942.1762 0.0014 0.0015
180.2240 1132.3808 0.0024 0.0021


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)

141
[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]

0.7040 4.4234 0.0009 0.0341
3.6480 22.9211 0.0004 0.0154
7.4240 46.6464 0.0003 0.0073
13.1840 82.8375 0.0006 0.0071
17.9200 112.5947 0.0018 0.0163
24.7680 155.6219 0.0041 0.0266
33.1520 208.3002 0.0005 0.0024
47.6800 299.5823 0.0010 0.0034
75.1360 472.0934 0.0014 0.0030
94.8480 595.9476 0.0005 0.0008
112.3840 706.1295 0.0005 0.0007
124.7360 783.7394 0.0008 0.0010
133.3120 837.6240 0.0038 0.0045
139.9040 879.0428 0.0009 0.0010
180.2240 1132.3808 0.0010 0.0009


s
Sample 10000 Filter
rate
[sec]
ACCELERAȚIE (m/s2)
VITEZĂ (mm/s)
142


[ Hz ] [ rad/s ] [ m/s2 ] [ mm/s ]
0.7040 4.4234 0.0009 0.1948
24.7680 155.6219 0.0012 0.0074
52.8000 331.7522 0.0004 0.0013
75.1360 472.0934 0.0007 0.0015
80.8960 508.2846 0.0004 0.0009
102.0800 641.3876 0.0020 0.0031
104.0000 653.4513 0.0006 0.0009
112.3200 705.7274 0.0008 0.0011
120.3840 756.3950 0.0006 0.0008
124.7360 783.7394 0.0007 0.0009
133.3120 837.6240 0.0005 0.0006
139.9040 879.0428 0.0004 0.0005
149.9520 942.1762 0.0029 0.0031
164.4160 1033.0562 0.0024 0.0023
195.8400 1230.4990 0.0007 0.0005
143

Aaaaa

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aaaaa

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiul vibratiilor structurilor cu elemente repetitive

utilizate in ingineria civila (constructii si instalatii)

ȘCOALA DOCTORALĂ INTERDISCIPLINARĂ

Ing. Cristian Dorin NĂSTAC

Ing. Cristian Dorin NĂSTAC

Domeniul de doctorat: INGINERIE MECANICĂ

Comisia de analiză a tezei:

4.3 O metodă semianalitică pentru studiul vibrațiilor sistemelor mecanice cu bare cu o

Doresc să aduc mulţumiri totodată distinşilor referenţi din componenţa Comisiei de

Prezenta cercetare este elaborată sub autoritatea Şcolii Doctorale Interdisciplinare a

1.2 Structura tezei

Capitolul 1. OPORTUNITATEA, OBIECTIVELE, STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL

Capitolul 2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIU. Capitolul își

Capitolul 3. VIBRAȚIILE SISTEMELOR CONTINUE. În cadrul acestui capitol se face o

Capitolul 4. PROPRIETĂȚI LA VIBRAȚII ALE SISTEMELOR CONTINUE. Teoria

Capitolul 5. VALIDARE EXPERIMENTALĂ. Pentru validarea modelului cu elemente finite

Capitolul 6. CONTRIBUŢII ORIGINALE, CONCLUZII, VALORIFICAREA

2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN

În domeniul ingineresc, atât în construcții cât și în alte domenii cum ar fi de exemplu

Fig.2.1. Golden Gate Bridge [91]

Fig.2.2. Harbour Bridge, Sydney [92]

Fig.2.4. Construcție Anglia [94] Fig.2.5. Le Grand Palais, Paris [95]

Fig.2.6. Clădiri din complexul militar Pentagon, SUA (captură GoogleEarth)

Fig.2.7. Parlamentul Romaniei [96]

Am încercat să ilustrăm doar câteva exemple de structuri care au în componența lor

2.2 Analiza statică a structurilor cu simetrii

Conceptele de simetrie și antisimetrie pot fi utilizate, cu succes, în analiza structurală.

Fig.2.11.Structuri nesimetrice (asimetrice)

Următoarele trei structuri simple sunt antisimetrice

Figura 2.13. Deformații în structuri simetrice

Figura 2.14. Deformații în structuri antisimetrice

Figura 2.15.a. Utilizarea simetriei

Figura 2.15.b. Utilizarea antisimetriei

O bară simetrică față de centru are o diagramă de momente încovoietoare simetrică și o

2.3 Un model al unei transmisii cu două motoare identice

Figura 2.16. Modelul cu volanţi ai sistemului simetric (după Mangeron et al 1991)

reprezintă momentul de inerție al volantului i,

elementului de legătură care unește volanții i-1 și i,

unde {ϕ } reprezintă vectorul unghiurilor de rotație al volanţilor, [J ] matricea de inerţie iar

= Δ1 ( Δ1 Δ2 Δ3 Δo +k 3 Δ1 Δ2 Δ¿3 +k 2 Δ1 Δ¿2 Δ3 +2k 1 Δ¿1 Δ2 Δ 3 ) .

sistemului (S ' 1 ) iar ω2i , i=1,2n1 +n2 + n3

Din i) şi ii) rezultă:

[{ P2 (1 ω2i )] {Φ2}=−[0… −k2 ]T Φo ¿ ¿¿¿

Rel. v) dă, dacă se ţine seama că {Φ 2 } ={ Φ 3 }= { 0 } :

Folosind acest rezultat, sistemele i) şi ii) pot fi scrise:

{[ P1(1ω2i )]{Φ1}=0 ¿ ¿¿¿ (2.3.18)

Demonstraţie: Deoarece în acest caz

relaţiile i) şi ii) pot fi puse sub forma:

De aici rezultă: .......

În cele ce urmează este prezentat un exemplu de calcul pe care sunt verificate

Figura 2.18. Sistem cu volanţi cu ramuri identice

Figura 2.19. Subsistemul cu vibraţii proprii egale cu ale sistemului simetric

Dacă se calculează valorile proprii pentru subsistemul (S1) și se compară cu valorile

2.4 Vibraţii forţate în sisteme cu simetrii structurale

Soluţia sistemului va fi:

adică forma soluției rămâne aceeași cu excitația:

Să scriem sistemul linear de ecuații:

v) −k 1 ϕ'1 p −k 1 ϕ''1 p −k 2 ϕ '2 p −k 3 ϕ'3 p +(2 k 1 +k 2 +k 3 −p 2 J o )ϕop=M op . (2.4.18)

Figura 2.22. Un sistem cu simetrii

Un exemplu simplu va ilustra proprietățile demonstrate anterior (Fig.2.22). Avem două

Pentru constantele elastice se consideră valorile:

Figura 2.23. Descompunerea în subsisteme