1.

Noţiuni generale de metrologie

1.1 Obiectul metrologiei. Conceptul de măsurare.

Comunicarea şi acţiunea sunt două laturi fundamentale ale
activităţii omeneşti. Comunicarea vehiculează în principal prin
informaţie, pe când acţiunea vehiculează în principal prin energie.
Măsurarea este una din componentele esenţiale ale comunicării.
Scopul măsurării este obţinerea experimentală a unei informaţii
cantitative şi/sau calitative, asupra anumitor proprietăţi ale unui obiect
sau sistem şi exprimarea ei sub formă adecvată pentru utilizator.
Metrologia („metron” – măsură, „logos” – ştiinţă), ca ştiinţă
aparte, este relativ o ramură tânără a ştiinţelor fizice, însă îşi are rădăcini
în începuturile cunoştinţelor practice şi ştiinţifice.
Metrologia, în cercetarea ştiinţifică, are ca scop obţinerea valorii
adevărate a unei mărimi, iar în tehnică, urmăreşte verificarea /obţinerea
unei mărimi între anumite toleranţe, impuse de indicatorii de calitate ai
proceselor tehnologice. Construcţia aparatelor şi sistemelor de măsurat a
cunoscut şi cunoaşte însemnate transformări, constituind una din
ramurile tehnicii cu cea mai rapidă evoluţie. Ansamblul operaţiilor
experimentale care se execută în vederea obţinerii rezultatului măsurării
constituie procesul de măsurare.

1.2. Clasificarea mărimilor măsurabile

Nu toate proprietăţile unui obiect sau ale unui sistem sunt

măsurabile. O proprietate măsurabilă este denumită de obicei mărime (în
particular, mărime fizică, dacă este caracteristică unui sistem fizic). O
condiţie de măsurabilitate este ca mărimea (fizică) să constituie o
mulţime ordonabilă (să se poată aplica relaţiile (=), (<) sau (>) între
elementele ei). De asemenea între mulţimea valorilor mărimii şi
mulţimea numerelor reale să se poată stabili convenţional o
corespondenţă biunivocă. Rezultatul final al oricărei măsurări este un
număr, care împreună cu unitatea de măsură, caracterizează mărimea
măsurată. Metodele de măsurare şi mijloacele de măsurare
corespunzătoare depind, în principal, de modul de obţinere a energiei
12 Măsurări Electrice şi Electronice

necesare pentru efectuarea măsurării şi de modul de variaţie în raport cu

timpul al mărimii de măsurat.
După modul de obţinere a energiei de măsurare, mărimile
măsurabile se împart în mărimi active, care permit eliberarea energiei de
măsurare (ex. temperatură, tensiune electrică, intensitatea curentului
electric etc.) şi mărimi pasive, care nu permit eliberarea energiei de
măsurare (ex. masa, vâscozitate, rezistenţă electrică etc.). Clasificarea
mărimilor măsurabile după modul de variaţie în timp este prezentată în
schema din fig. 1.1.

sinusoidale
constante periodice
Mărimi staţionare nesinusoidale
de măsurat variabile neperiodice
(aleatoare)
nestaţionare

Fig. 1.1.

Mărimile staţionare sunt acele mărimi care au valorile efective,

de vârf şi medii constante în timp. La aceste mărimi se pot măsura:
- o valoare instantanee la un moment dat;
- ansamblul valorilor instantanee într-un interval de timp anumit
(curba mărimii în funcţie de timp) sau un parametru global ca:
- valoarea medie Xmed ;
- valoarea efectivă X ;
- valoarea de vârf Xm,într-un interval de timp suficient de mare
pentru ca valorile Xmed, X, Xm să fie independente de alegerea lui.
Aceşti parametrii globali se definesc astfel:

t
1 2
t 2  t1 t1
X med  xdt ; (1.1)

t
1 2 2
t 2  t1 t1
X x dt ; (1.2)

X m  max ... x . (1.3)

t1 t 2
 Noţiuni generale de metrologie 13

În cazul mărimilor variabile nestaţionare pot fi măsurate: - o

valoare instantanee la un anumit moment; - un şir de valori instantanee
la momente prestabilite; - ansamblul valorilor instantanee într-un anumit
interval de timp (curba mărimii în funcţie de timp); - valoarea medie pe
un interval de timp t2-t1.

1.3. Sisteme de unităţi de măsură

Unitatea de măsură este de aceeaşi natură cu mărimea de

măsurat şi poate fi aleasă arbitrar. Odată cu creşterea numărului
mărimilor de măsurat a apărut cerinţa stabilirii unui grup de unităţi care
să permită măsurarea tuturor mărimilor fizice cunoscute. Un asemenea
grup se numeşte sistem de unităţi de măsură. În decursul timpului au
fost elaborate şi folosite mai multe sisteme de unităţi: CGS electrostatic,
CGS electromagnetic şi MKSA. Sistemul MKSA are la bază sistemul
metric (metru, kilogram, secundă) adoptat în Franta încă din anul 1795 şi
a fost completat de către italianul Giorgi, în anul 1936, cu a patra unitate
– amperul. Tot Giorgi a propus şi numele de MKSA (metru, kilogram,
secundă, amper) pentru acest sistem de unităţi.
Sistemul Internaţional de Unităţi – SI, a fost adoptat în 1954,
iar la noi în ţară a fost legiferat în anul 1961, când a devenit şi
obligatoriu. În prezent tinde să se generalizeze în întreaga lume.
Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) are 7 unităţi fundamentale: m
pentru lungime, kg pentru masă, s pentru timp, A pentru intensitatea
curentului electric, gradul Kelvin (K) pentru temperatură, candela (cd)
pentru intensitate luminoasă şi molul (mol) pentru cantitatea de
substanţă; 2 unităţi suplimentare: radian pentru unghi plan, steradian
pentru unghi solid şi 35 unităţi derivate. Totuşi, alături de unităţile SI,
atât la noi cât şi în alte ţări se mai utilizează şi unităţi din afara
sistemului SI, denumite unităţi tolerate (grad Celsius, Gauss, Oerstedt,
etc.). SI este un sistem coerent, simplu şi raţional structurat cu
aplicabilitate în toate domeniile ştiinţei şi tehnicii.

1.3.1. Unităţi fundamentale ale SI

Cele şapte unităţi ale SI menţionate mai înainte se numesc
unităţi fundamentale pentru că sunt stabilite independent una de alta,
iar celelalte unităţi deduse din primele pe baza unor relaţii cunoscute, se
numesc unităţi derivate.
14 Măsurări Electrice şi Electronice

Unităţile fundamentale au următoarele definiţii:

1. Metrul (m) reprezintă distanţa parcursă de lumină în vid, timp
de 1/299792458 s (aprox. 3,3 ns ). Această definiţie ( care presupune
viteza luminii în vid = 299792458 m/s şi nu 3  10 8 m/s) a fost
adoptată în anul 1983 şi înlocuieşte pe cea bazată pe radiaţia atomului de
kripton 86 (mai puţin precisă ), adoptată în anul 1960. Până atunci
metrul era definit pe baza prototipului de platină iradiată, adoptat în anul
1889 de către Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi (CGPM) şi
păstrat la Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (BIPM) de la
Sévres-Paris; lungimea prototipului a fost stabilită ca fiind a zecea
milioana parte din sfertul meridianului terestru.
2. Kilogramul (kg ) reprezintă masa “kilogramului internaţional”
prototip din platină iridiată adoptat în anul 1889 de către CGM şi păstrat
la BIMG-Sévres.
3. Secunda (s) reprezintă durata a 9192631770 perioade ale
radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele de energie
hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 133. Această
definiţie a fost adoptată în anul 1967 la cea de-a 13-a CGMG. Până
atunci s-a folosit secunda definită pe baza anului tropic 1900.
4. Amperul (A) reprezintă intensitatea unui curent electric
constant care, menţinut în două conductoare paralele, rectilinii, cu
lungimea infinită, aşezate în vid la o distanţă de 1 m unul de altul, ar
produce între aceste două conductoare o fortă de 2  107 N/m (0,2
µN/m).Această definiţie a fost adoptată de către CGM în anul 1948.
Până atunci s-a folosit amperul definit pe baza fenomenului de
electroliză: cantitatea de electricitate necesară depunerii a 0,118 mg de
argint timp de o secundă.
5. Kelvinul (K) sau gradul Kelvin este unitatea de temperatură
termodinamică şi reprezintă 1/273,16 din temperatura termodinamică a
punctului triplu al apei. A fost adoptat în anul 1967. Până atunci, ca
unitate de măsură a temperaturii s-a folosit gradul Celsius (○C), unitate
utilizată şi în prezent. Între acestea două există relaţia: T(K)=273,16 +
temperatura în ○C.
6. Candela (cd) reprezintă intensitatea luminoasă într-o direcţie
dată, a unei surse care emite o radiaţie monocromatică cu frecvenţa de
5,4  1014 Hz (lungimea de undă 555 nm) şi a cărei intensitate energetică
în această direcţie este IR=1/683 W/sr (=1,46 W/sr). Această definiţie
(radiometrică) a fost adoptată în anul 1979. Până atunci s-a folosit
 Noţiuni generale de metrologie 15

definiţia fotometrică (bazată pe corpul negru), mai dificilă de

materializat în practică decât prima.
7. Molul (mol) reprezintă cantitatea de substanţa a unui sistem
care conţine atâtea entităţi elementare (atomi, molecule, ioni, etc.) câţi
atomi există în 0,012 kg de carbon 12 ( 6,02  10 23 atomi); de exemplu,
într-un mol de apă există 6,02  10 23 molecule. Această unitate se
utilizează în Chimie şi în Fizica moleculară.

1.3.2. Unităţi derivate ale SI

Unităţile derivate, mai des utilizate în electronică, împreună cu
mărimile respective sunt date în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1.
Unitate de măsurăNr
CrtDenumireSim-bol
Ecuaţie de definiţieDenumireSimbolDimen-siune

1PuterePWattWVA2Cantitate de electricitateQQ=ItCoulombCAs3Tensiune
electricăUU=P/IVoltVV4Intensitate câmp electricEE=-
UVolt/metruV/mV/m5RezistenţaRR=U/IOhmΩΩ6CapacitateCC=Q/UFaradFs/Ω7Te
nsiune magnetomotoare_Umm=nIAmper (amper spira)AspA8Intensitate câmp
magneticHH=I/2lamper/me-truA/mA/m9Flux magneticФE=-
dФ/dtWeberWbVs10InductivitateLL=Ф/IHenryHΩs11Inducţie
magneticăBB=Ф/STeslaTVs/m212Frecvenţaf f=1/THertzHzs-113Flux
luminosφφ=I’/ωLumenlmcd-114IluminareEE= φ/ALuxlxLm/m215Stralucire
(luminanţă)BB=I’/Acandela /m2cd/m2Cd/m216EnergieWW=P tWatt
oraVAs17ForţăFF=maNewtonNKgms-2
16 Măsurări Electrice şi Electronice

Acestea au următoarele definiţii:

Coulombul (C) este cantitatea de electricitate transportată de un
curent de 1 A într-o secundă.
Voltul (V) este diferenţa de potenţial ce se stabileşte între două
puncte ale unui fir parcurs de către un curent constant de 1 A, când
puterea disipată între aceste două puncte este egală cu 1 W.
Voltul pe metru (V/m) reprezintă gradientul de potenţial electric,
care arată că în acel câmp electric uniform, între două puncte ale
spaţiului respectiv aflate la 1 m distanţă unul de altul există o diferenţă
de potenţial de 1 V.
Ohmul (Ω) reprezintă rezistenţa electrică existentă între două
puncte ale unui fir conductor când o diferenţă de potenţial de 1 V
aplicată între aceste două puncte face să circule prin acel conductor un
curent de 1 A, conductorul respectiv nefiind sediul nici unei tensiuni
electromotoare.
Faradul (F) este capacitatea unui condensator electric între
armăturile căruia apare tensiunea de 1 V când este încărcat cu 1 C.
Amperspira (A) este tensiunea magnetomotoare produsă de un
curent de 1 A la parcurgerea unei singure spire, într-un circuit magnetic
închis.
Amperul/metru (A/m) reprezintă tensiunea magnetomotoare pe
unitatea de lungime într-un câmp magnetic uniform ( 1A / m  4  103
Oe).
Weberul (Wb) este fluxul de inducţie magnetică, care traversând
o singură spiră, induce în această spiră o t.e.m. de 1 V când fluxul
respectiv descreşte uniform la zero în timp de o secundă. Weberul/m 2 =
Tesla (T) este unitatea pentru inducţie magnetică.
Henry-ul (H) este inductivitatea unui circuit electric închis în
care la o variaţie uniformă a curentului, cu viteza de 1 A/s se produce
( în acea spiră ) o t.e.m. de 1 V.
Fluxul luminos (φ) reprezintă energia luminoasă radiată total de
un izvor luminos într-un unghi solid ω, cu vârful în izvorul respectiv (ω
= 4 π steradiani). Ecuaţia de definiţie φ=I’/ω; unitatea de măsură: lumen
(lm).
Luminanţa (B) este raportul dintre intensitatea luminoasă a unei
surse de lumină şi o suprafaţă perpendiculară pe raza acestei surse.
Unitatea: candela/m2 (cd/m2).
 Noţiuni generale de metrologie 17

Observaţii:
1. În ultima coloană a tabelului 1.1 sunt trecute dimensiunile
(relative) unităţilor menţionate. Aceste dimensiuni sunt utile la
verificarea rapidă a corectitudinii relaţiilor de calcul în care intră astfel
de mărimi. O asemenea verificare se numeşte analiză dimensională.
2. În radiocomunicaţii se utilizează, uneori, lungimea de undă
(), mărime care este legată de frecvenţă prin relaţia cunoscută:  (m) =
3  10 8 /f(Hz)
3. În literatura de limbă engleză se utilizează încă şi unele
unităţi de măsură din afara SI. Câteva dintre acestea sunt trecute în tabelul
1.1'.
Mărimea Unitatea englezească Simbolul Echivalentul metric
Lungime Mila marină 1852 m .
inch (ţol) foot in 25,4 mm
(picior) ft 30,48 cm
Masă Pound (livră) lb 0,4536 kg

Forţă poundal pdl 0,1832 N

Lucru mecanic Foot-poundal ft.pdl 0,0421 J

Putere Horse power hp 745,7 W

Tabelul 1.1’ Unităţi de măsură englezeşti

4. Câteva constante fizice importante, utilizate în lucrare :

- permitivitatea dielectrică a vidului: 0= 8,85  10-12 F/m;
- permeabilitatea magnetică a vidului: 0 = 4  10-7 H/m;
- sarcina electronului: 1,6  10-19 C;
- constanta Plank: 6,62  10-34 J.s;
- masa electronului: 9  10-31 kg;
- constanta Boltzmann: 1,38  10-23 J/K;
- viteza luminii în vid: c = 3  108 m/s.

1.3.3. Unităţi auxiliare ale SI

In această clasă sunt incluse două unităţi geometrice: radianul şi
steradianul.
1. Radianul (rad) este unghiul plan cuprins între două raze care
interceptează pe circumferinţa unui cerc un arc de lungime egală cu cea
a razei.
18 Măsurări Electrice şi Electronice

2. Steradianul (sr) este unghiul solid care, având vârful în

centrul unei sfere, delimitează pe suprafaţa acestei sfere o arie egală
cu cea a unui pătrat a cărui latură este egală cu raza sferei.

1.3.4. Unitatea de măsură particulară - decibelul (dB)

a) Decibelul ca unitate de măsură a atenuării

In telecomunicaţii se utilizează o mărime fără dimensiuni
numită atenuare (a) mărime ce exprimă cantitativ scăderea
parametrilor unui semnal (U, I, P) la trecerea acestuia printr-un
cuadripol liniar (fig. 1.2, a). In practică se utilizează atenuarea de putere,
atenuarea de tensiune, mai rar - atenuarea de curent.

Fig. 1.2

Atenuarea de putere (ap). Se defineşte cu relaţia:

a
P2 P2 p

a p  10 log ( dB );  10 10 (1.4)
P1 P1
în care P1 şi P2 sunt puterea la intrarea şi respectiv la ieşirea cuadripolului
(fig. 1.2, a), iar unitate de măsură se utilizează decibelul (dB), după
numele lui Graham Bell. Exprimarea logaritmică s-a dovedit a fi
deosebit de utilă în electroacustică deoarece permite racordarea la
 Noţiuni generale de metrologie 19

sensibilitatea urechii umane, la care, după cum se ştie, senzaţia creşte

cu logaritmul creşterii intensităţii sonore (legea Weber-Fechner). La fel
de utilă s-a dovedit a fi şi în telecomunicaţii.
Atenuarea de tensiune (au). Scriind puterile P1 şi P2 din (1.3) sub
forma U2 /R se obţine atenuarea tensiunii:
a
U2 U2 u

au  20 log (dB);  10 20. (1.5)

U1 U1

Exprimarea în decibeli a atenuării de tensiune este utilă mai

ales în telecomunicaţii (de ex. 1 dB reprezintă aproximativ atenuarea
provocată de un cablu de telefonie standard cu lungimea de 1 milă =
1856 m).
Deoarece în (1.4) şi (1.5): P2 < P1 , respectiv U2 < U1, numărul ce
exprimă atenuarea în dB este întotdeauna negativ. De exemplu, o
atenuare de tensiune de -3dB ne informează că U2 este de 1,41 ori mai
mică decât U1.
Trebuie de menţionat că adesea şi amplificarea (A) se exprimă
tot în dB, însă numărul de dB este întotdeauna pozitiv deoarece: P2 > P1
şi U2 > U1.
Observaţii:
1. În trecut, atenuarea se definea cu ajutorul logaritmului natural
şi se exprima în Neperi: 1Np = 8,686 dB.
2. Dintre cele două tipuri de atenuare: au şi ap mai frecvent
folosită în practică este atenuarea de tensiune. Corelaţia dintre au şi ap
este arătată în fig. 1.2, b.
3. De regulă, în calcule nu se mai păstrează indicii de la a u şi la
ap; confuzia poate fi înlăturată prin raportarea la relaţiile (1.4) şi (1.5).
Totuşi, când se dă o cifră în dB este bine să se precizeze dacă aceasta
reprezintă atenuarea de putere sau atenuarea de tensiune, nivel de
transmisie sau nivel sonor.
4. Relaţia (1.5) şi graficele din fig. 1.2, b., din care rezultă că
atenuarea de tensiune (au) este dublă faţă de cea de putere (a p), sunt
valabile numai în ipoteza că rezistenţa de intrare (R 1) şi cea de ieşire
(R2) ale cuadripolului respectiv (fig. 1.2, a.) sunt egale între ele
(R1=R2=R) situaţie întâlnită la atenuatoare şi la toţi cuadripolii ce
lucrează în regim de adaptare. Totuşi exprimarea în dB poate fi
extinsă şi în cazul R 1  R2, situaţie aproape generală la amplificatoare
unde (tipic R1 >> R2), însă corelaţia menţionată (au=2ap) nu se mai
20 Măsurări Electrice şi Electronice

păstrează. De exemplu, dacă la un repetor de tensiune avem R 1 = 10

M şi R2= 1000 , amplificările de tensiune (Au), curent (AI) şi putere
(Ap) sunt (U1 = U2 = U):
U
Au  20 log 2  0
U1
I U / R2 R
AI  20 log 2  20 log  20 log 1  80dB
I1 U / R1 R2

P2 U 2 / R2 R
A p  10 log  10 log 2  10 log 1  40dB
P1 U / R1 R2
b) Decibelul ca unitate de măsură a nivelelor
La exprimarea în decibeli a nivelului (de transmisie, sonor, etc.)
este necesar de ales şi o referinţă (termenul de la numitor).
b1. Nivel de transmisie
În măsurările din telecomunicaţii se utilizează mult o mărime
relativă numită nivel de transmisie (q) care se măsoară tot în dB şi care
se defineşte cu relaţiile:
qp=10 logP/P0 (dB), qu=20 logU/U0 (dB). (1.6)
ce reprezintă nivelul de putere şi respectiv de tensiune şi în care P o şi Uo
sunt mărimi de referinţă. In această accepţiune decibelul se numeşte
unitate de transmisie.
În telefonie (AF) s-a generalizat ca referinţă puterea Po = 1 mW
disipată pe o rezistenţă de 600  (prescurtat 1 mW / 600  sau şi mai
scurt: dBm) căreia îi corespunde tensiunea Uo = 0,775 V (in trecut s-au
utilizat şi alte referinţe: 1mW / 500 , etc.).
În comunicaţii radio (RF), s-a generalizat referinţa de 1 mW/50
 (Uo =0,224 V). In trecut s-a utilizat (şi se mai utilizează încă) şi
referinţa de 1 mW/75 . Utilizarea puterilor de referinţă în asociere cu
impedanţele standard: 600  (AF) şi 50  (RF) – sau alte valori -
prezintă marele avantaj că măsurarea unei puteri se reduce la
măsurarea unei tensiuni (sau curent), operaţie mult mai simplă şi
mai comodă. Aceste valori ale impedanţelor asociate (600  şi
50 ) corespund valorilor standard ale impedanţelor caracteristice a
cuadripolilor utilizaţi în AF şi RF.

Observaţie:
 Noţiuni generale de metrologie 21

Pentru a fi mai adecvate măsurărilor în telecomunicaţii,

voltmetrele independente precum şi cele de pe panoul generatoarelor de
AF, au de regulă şi o scară gradată în dB (Fig. 1.2, c); pentru evitarea
confuziilor, pe cadran se menţionează şi referinţa (de exemplu:1
mW/600 ; 1 mW / 50 ). Există şi voltmetre la care 0 dB de pe scară
corespunde la 0.3 V sau 1 V(fig. 1.2, d).
În cazul voltmetrelor cu mai multe game (sensibilităţi) nivelul
total măsurat (q) este suma algebrică a nivelelor: qk selectat prin
comutatorul de game (k) şi qct - citit pe scara gradată, adică q = qk + qct .
Exemplu: dacă acul voltmetrului este la -10 dB iar k la –10 dB
(fig. 1.2, c), nivelul total este -20 dB şi deci voltmetrul va indica 77,5
mV (in referinţa 1 mW/600 ).

b2. Nivel sonor

In acustică se utilizează o mărime numită nivel sonor (q s) ce se
măsoară tot în dB şi care se defineşte cu relaţia:
qs=10 log Y/Y0 (1.7)
unde Y0 reprezintă intensitatea sonoră de referinţă, egală cu 10 -16
W /cm 2 şi corespunde pragului de audibilitate a urechii umane în
banda de sensibilitate maximă a acesteia (1,5 - 2,5 kHz). Decibelul
definit în referinţa Y0 = 10-16 W /cm2 se numeşte phon Exemple de nivele
sonore: vorbirea obişnuită, 40 dB, birou zgomotos, 50 dB, ţesătorii, 60
dB, ciocane pneumatice, 70 - 80 dB, avion turbopropulsor, 9 0 -
1 0 0 dB (la 2 –3 m distanţă), decolarea supersonicelor 120 dB. La
peste 120 dB încep să apară senzaţii de durere în urechi.
Observaţii:
1. Tot în dB se exprimă şi sensibilitatea microfoanelor, luându-
se ca referinţă puterea de 6 mW (există şi exprimarea în referinţa de 1 V).
2. De asemenea, se exprimă în dB şi gama dinamică la
analizoarele spectrale (raportul dintre valoarea maximă şi minimă a
afişajului pe ecran) luând ca referinţă valoarea minimă citibilă pe ecran.
3. Exprimarea logaritmică este utilă în toate cazurile când e
vorba de fenomene legate de senzaţii (in special auz şi văz).
4. În metrologia electronică utilizarea cea mai frecventă a
exprimării în dB este cea a raportului a două tensiuni: m = U/U0 . În
tabelul 1.2 se dau unele exemple uzuale de conversie a decibelilor în
rapoarte de tensiune.
22 Măsurări Electrice şi Electronice

Pentru conversia decibelilor negativi se calculează inversul

raportului obţinut din tabel pentru valoarea pozitivă. Exemplu: -10 dB
 1/3,162=0,316.

Tabelul 1.2
dB 0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8

U/U0 1 1,012 1,023 1,035 1,047 1,059 1,072 1,084 1,096

dB 0,9 1 2 3 4 5 6 7 8
U/U0 1,109 1,122 1,259 1,413 1,585 1,778 1,995 2,239 2,512

dB 9 10 20 30 40 50 60 70 80

U/U0 2,818 3,162 10 31,6 100 316 1000 3160 10000

1.4. Etaloane

Se numesc etaloane mijloacele de măsurare care materializează şi

conservă legal unităţile de măsură şi servesc la transmiterea lor. În
funcţie de locul pe care-l ocupă în schema de transmitere a unităţilor de
măsură, etaloanele se clasifică în: etaloane de definiţie, de conservare şi
de transfer.
Etaloanele de definiţie se realizează pe baza definiţiilor adaptate
pentru SI. Experienţele pentru realizarea etaloanelor de definiţie se fac
într-un număr redus de laboratoare din cauza dificultăţilor şi costurilor
ridicate.
Etaloanele de conservare sunt etaloane care conservă unităţile de
măsură şi se află în toate laboratoarele metrologice. Ele sunt
caracterizate de parametrii fizici foarte stabili în timp şi faţă de
influenţele exterioare. Valoarea lor se determină prin comparare cu
etaloane de precizie superioară, sau, sunt caracterizate prin constante
microfizice caz în care etalonul are aceeaşi valoare cu parametrul
caracteristic şi nu necesită etalonări prin comparare.
Pentru mărimile electrice cele mai importante etaloanele de
conservare sunt etaloanele de tensiune, de rezistenţă, de capacitate şi de
inductanţă. Cele mai răspândite etaloane de tensiune sunt elementele
normale, etaloanele cu diode Zener şi etaloanele bazate pe efectul
Josephson.
 Noţiuni generale de metrologie 23

Etaloanele de transfer asigură etalonarea tuturor tipurilor de

aparate de măsurare de mare precizie. De exemplu, pentru tensiune
continuă etaloanele de transfer sunt compensatoarele de curent continuu
împreună cu divizoare rezistive de precizie, iar pentru curent alternativ
sunt transformatoarele de curent şi divizoarele inductive de curent.
Etaloanele de cea mai înaltă precizie, folosite ca bază unică legală
pentru transmiterea unităţilor de măsură celorlalte etaloane din ţara
noastră, constituie etaloanele naţionale şi sunt păstrate la Institutul
Naţional de Metrologie. Etaloanele naţionale împreună cu celelalte
etaloane din economie, formează prin unicitate şi structură unitară pe
trepte de precizie, sistemul naţional de etaloane şi constituie baza
ştiinţifică, tehnică şi legală de referinţă, a tuturor măsurărilor efectuate
pe întreg teritoriul ţării, precum şi în relaţiile economice şi tehnico-
ştiinţifice cu alte ţări.

1.5. Metode electrice de măsurare

1.5.1. Procesul de măsurare

Procesul de măsurare reprezintă ansamblul de operaţii necesare
privind solicitarea, obţinerea, transmiterea, recepţia şi prelucrarea
semnalului metrologic pentru a se obţine valoarea mărimii măsurate.
Mijlocul de măsurare poate fi reprezentat ca o reţea de captare,
transmitere şi recepţie a informaţiei, reţea pe care o vom numi lanţ de
măsurare. Mijlocul de măsurare constituie un canal informaţional de-a
lungul căruia vehiculează un semnal energetic purtător al informaţiei de
măsurare, semnalul metrologic(SM). În structura mijloacelor de
măsurare se folosesc elemente cu diverse funcţii (adunări, multiplicări,
derivări, integrări, codificări, decodificări etc.), iar prin utilizarea
microprocesoarelor se obţin noi funcţii şi performanţe.
Semnalul metrologic care circulă de-a lungul lanţului de
măsurare este constituit dintr-o mărime fizică ce prezintă un parametru
variabil care ia valori în concordanţă cu valoarea mărimii măsurate
(parametru modulat).
Parametrul semnalului metrologic modulat de mărimea de
măsurat poate fi:
- amplitudinea unei mărimi continue – fig. 1.3, a;
- amplitudinea unei mărimi periodice – fig. 1.3, b;
- frecvenţa unei mărimi periodice – fig. 1.3, c;
24 Măsurări Electrice şi Electronice

- amplitudinea unor impulsuri;

- durata unor impulsuri;
- frecvenţa unor impulsuri;
- faza unor impulsuri;
- variaţia codificată a unor impulsuri.
Lanţurile de măsurare sunt constituite atât în funcţie de metoda
de măsurare cât şi în funcţie de parametrul modulat al SM.

a) c)

b)

Fig. 1.3. Modulaţia unei mărimi continue sau periodice

a) – modulaţia unei mărimi continue;
b) – modulaţia amplitudinii unei mărimi periodice;
c) – modulaţia frecvenţei unei mărimi periodice.

1.5.2. Clasificarea metodelor electrice de măsurare

Metodele de măsurare care determină conversia semnalului
metrologic într-o mărime electrică se numesc metode electrice de
măsurare, pe scurt MEM.
După modul de variaţie a SM şi de obţinere a valorii măsurate,
MEM se clasifică în: MEM analogice, MEM digitale şi MEM mixte.
(fig. 1.4).
1,0 1,5 2,0
1 2 8 4

analogic digital
Fig. 1.4. Prezentarea valorii măsurate
 Noţiuni generale de metrologie 25

În cazul MEM analogice, mărimea de ieşire (Y) este continuă şi

proporţională cu valoarea mărimii de măsurat (Y = kx) şi se stabileşte
prin aprecierea poziţiei unui ac indicator a unui inscriptor sau spot
luminos în raport cu reperele unei scări gradate. În cazul MEM digitale
semnalul metrologic este discontinuu şi prezentat sub forma unui număr
afişat.
Măsurarea unei mărimi se poate face fie prin MEM analogică fie
prin MEM digitală. Tendinţa actuală este de a folosi MEM digitale
datorită proprietăţilor lor deosebite: obţinerea directă a valorii măsurate,
precizie ridicată, posibilitatea înregistrării sau transmiterii la distanţă a
informaţiei de măsurare.
În cazul MEM mixte rezultatul măsurării se obţine parţial sub
formă digitală şi parţial sub formă analogică. Exemplu: balanţele de
analiză şi a cântarelor din comerţ.
Clasificarea principală a metodelor de măsurare este după modul
de obţinere a mărimii măsurate (MM) în funcţie de valorile măsurate şi
de valorile elementelor conectate în schema de măsurare, astfel:
- MEM pot fi: indirecte, directe, de rezonanţă, directe cu
substituţie şi metode de zero.
- MEM de zero pot fi: de punte, de punte cu substituţie, de
compensare, de compensare cu substituţie.

1.5.3. Metode electrice de măsurare indirectă

Valoarea măsurată se obţine prin calcul pe baza unei relaţii ce o

defineşte în funcţie de mărimile ce se măsoară şi de valorile unor
elemente conectate în schema de măsurare.

R R
A A

V V

R R
E E
h a) h b)

Fig. 1.5. Măsurarea indirectă a rezistenţei:

a) aval ; b)amonte
26 Măsurări Electrice şi Electronice

Exemplu: măsurarea rezistenţelor electrice prin metoda

ampermetrului şi voltmetrului folosind legea lui Ohm:
U
R . (1.8)
I
Pentru măsurare se poate folosi fie montajul aval fie montajul amonte
(fig. 1.5, a şi b ),în funcţie de valoarea rezistenţei de măsurat.

1.5.4. Metode electrice de măsurare de rezonanţă

Se utilizează un circuit oscilant care se reglează pentru a se
realiza rezonanţa, moment în care se determină mărimea măsurată printr-
o relaţie de calcul. Exemplu: Q – metrul aparat ce măsoară factorul de
calitate al unei bobine de rezistenţă R şi inductanţă L – fig. 1.6. Se
reglează condensatorul C până ce se realizează rezonanţa,
corespunzătoare la deviaţia maximă a voltmetrului V 2 şi se calculează cu
relaţia:
U
Q 2 . (1.9)
U1

R L

~ V1 C V2

Fig.1.6. Măsurarea factorului de calitate:

;
1.5.5. Metode electrice de măsurare directă şi indirectă cu
substituţie
MEM directă permite obţinerea valorii măsurate folosind un
singur aparat. Aparatele utilizate sunt foarte numeroase şi pot fi
analogice sau numerice; de exemplu: ampermetre, voltmetre,
termometre, vitezometre etc.
MEM directă cu substituţie implică două măsurări succesive. În
al doilea caz mărimea de măsurat este înlocuită cu o mărime, de aceeaşi
natură, cunoscută şi cu o precizie superioară, reglabilă astfel încât în cele
două măsurări să se obţină aceeaşi deviaţie a aparatului. Valoarea
mărimii de măsurat este egală cu valoarea mărimii reglate.
 Noţiuni generale de metrologie 27

1.5.6. Metode electrice de măsurare de punte

MEM de punte utilizează un patrulater complet având 4 laturi
formate din impedanţe, o diagonală de alimentare şi o diagonală de
măsurare unde este conectat un indicator de nul. Se echilibrează puntea
ceea ce corespunde situaţiei în care indicatorul de nul indică un curent
zero şi în acest caz se poate scrie o relaţie între cele patru impedanţe.
În fig. 1.7. este prezentată schema electrică a unei punţii
Wheatstone (puntea simplă), care are rezistenţele fixe a şi b, rezistenţa
reglabilă R şi rezistenţa necunoscută Rx. Alimentarea punţii se face de la
o sursă de c.c. E, prin intermediul unei rezistenţe variabile RS. La
echilibru se obţine:

Rx  k  R. (1.10)

Puntea simplă este utilizată atât în curent continuu cât şi în curent

alternativ, în regim echilibrat cu echilibrare manuală, în regim
echilibrat cu echilibrare automată sau în regim dezechilibrat.

a Rx

IN
Rg
b R

E Rs

Fig. 1.7. Puntea Wheatstone (puntea simplă):

a, b - rezistenţe de precizie, braţe de punte; R - rezistenţă de
precizie reglabilă; Rx - rezistenţa de măsurat; IN - indicator de nul

1.5.7. Metode electrice de măsurare de punte cu substituţie

28 Măsurări Electrice şi Electronice

MEM de punte cu substituţie implică două măsurări de punte

succesive în care mărimea de măsurat este înlocuită cu o mărime de
aceeaşi natură, de precizie superioară, de valoare foarte apropiată cu
precedenta, astfel încât efectele asupra elementelor punţii sunt aceleaşi.

Rx11

a
Rx21

IN
Rg
b R

Rs
E
Fig. 1.8. Puntea simplă cu substituţie: Rx1-rezistenţa de măsurat;
Rx2-rezistenţa de precizie.

De exemplu, pentru puntea simplă (fig. 1.8) se obţine:

Rx1  k  R1 ; Rx2  k  R2 (1.11)

de unde rezultă

 R  R2 
Rx1  Rx2  1  1 
 R2  . (1.12)

R1  R2
Deoarece Rx2 este foarte apropiat de Rx1 termenul poate fi făcut
R2
foarte mic şi eroarea cu care se determină R x1 depinde de precizia cu care
este cunoscută Rx2 şi nu depinde de precizia punţii utilizate.

1.5.8. Metode electrice de măsurare de compensare

 Noţiuni generale de metrologie 29

MEM de compensare utilizează o schemă electrică în care într-un

circuit de măsurare, două mărimi active de aceeaşi natură sau de natură
diferită produc efecte de sens opus şi se reglează una dintre mărimi până
când cele două efecte se anulează. În acest caz se poate scrie o relaţie
între cele două mărimi şi elementele schemei. De exemplu, pentru
măsurarea t.e.m. continue Ex se realizează schema din fig. 1.9, a şi se
reglează rezistenţa r până se constată că în circuitul de măsurare
indicatorul de nul indică un curent zero. Rezultă:
r
Ex   E0 (1.13)
R

Receptor
w

M1
E 0
0
M2
R
I2 E
A R
Ex r
IN RA

a) b)

Fig. 1.9. Metoda de compensare: a) cu două mărimi de

aceeaşi natură; b) cu două mărimi de natură diferită

Un exemplu de măsurare prin MEM de compensare folosind

două mărimi de natură diferită îl constituie măsurarea puterii active cu
ajutorul compensatorului de cuplu(fig.1.9, b). Dispozitivele mobile ale
celor două aparate sunt montate pe acelaşi ax, iar cuplurile active sunt de
sens opus.

M 1  k1  P ; M 2  k2  I . (1.14)

Se reglează curentul I2 până când cele două cupluri devin egale şi

dispozitivul mobil rămâne în poziţia de zero, deci:
30 Măsurări Electrice şi Electronice

P  k  I2  (1.15)

MEM de compensare sunt utilizate atât în curent alternativ cât şi

in curent continuu, în regim echilibrat cu echilibrare manuală sau
echilibrare automată.

1.5.9. Metode electrice de măsurare de compensare cu

substituţie
MEM de compensare cu substituţie implică două măsurări de
compensare succesive. De exemplu, (fig. 1.10) t.e.m. E x este înlocuită
cu o t.e.m. E0 cunoscută cu precizie ridicată, iar efectele asupra
elementelor schemei sunt aceleaşi.

rx r0
Ex   Ea ; E0   Ea (1.16)
R R
şi în final:
rx
Ex   E0 . (1.17)
r0

Ea R
a

E0 Ex
IN

Fig. 1.10. Metoda de compensare cu substituţie

1.6. Mijloace electrice de măsurare

 Noţiuni generale de metrologie 31

Mijloacele de măsurare constituie ansamblul mijloacelor tehnice

care materializează şi conservă unităţile de măsură şi furnizează
informaţii de măsurare. Componentele principale sunt: măsuri,
instrumente de măsurare, aparate de măsurare, instalaţii de măsurare.
Măsura este mijlocul de măsurare care materializează una sau
mai multe valori ale unei mărimi fizice (rezistenţa, condensatoare etc.).
Instrumentul de măsurare constituie cea mai simplă asociere de
dispozitive şi elemente care poate furniza informaţii de măsurare.
Aparatul de măsurare reprezintă mijlocul de măsurare constituit
pe baza unei scheme din mai multe convertoare electrice, de exemplu:
ampermetru, termometru electric, micrometrul electric etc.
Instalaţia de măsurare reprezintă ansamblul de aparate de
măsurare, măsuri şi dispozitive anexă, reunite printr-o schemă sau
metodă comună, şi care servesc pentru măsurarea uneia sau mai multor
mărimi, de exemplu: compensatorul de curent continuu, grosimetrul cu
radiaţii nucleare, etc.
După destinaţie, mijloacele de măsurare se clasifică în etaloane şi
mijloace de măsurare de lucru. Etaloanele sunt mijloacele de măsurare
care materializează şi conservă legal unităţile de măsură, iar mijloacele
de măsurare de lucru sunt utilizate în toate domeniile de activitate pentru
efectuarea măsurărilor.

1.6.1. Schemele funcţionale ale mijloacelor electrice de

măsurare

Mijlocul de măsurare constituie un lanţ de măsurare şi sub formă

generală pot fi considerate ca fiind alcătuite din trei tipuri de convertoare
de măsurare: convertorul de intrare, convertorul de prelucrare,
convertorul de ieşire.
Convertoarele de intrare – numite în general traductoare,
transformă mărimea de măsurat într-un semnal electric: curent, tensiune,
număr de impulsuri etc.
Convertoarele de prelucrare (amplificatoare, circuite de mediere,
circuite de comparare, circuite de formare a impulsurilor etc.) transformă
semnalul electric într-un alt semnal care să poată acţiona convertorul de
ieşire.
Convertoarele de ieşire dau posibilitatea citirii sau înregistrării
valorii măsurate.
32 Măsurări Electrice şi Electronice

Schemele funcţionale pot fi clasificate după natura mărimii de

măsurat: activă sau pasivă şi după modul de obţinere a valorii măsurate:
analogic sau digital.
Schema funcţională a unui aparat analogic pentru măsurarea unei
mărimi active este prezentată in fig. 1.11.
Energia necesară măsurării este furnizată de la mărimea de
măsurat. Pentru mărimile active neelectrice de măsurat se utilizează
drept convertor de ieşire instrumentul magnetoelectric. În cazul
aparatelor electrice digitale instrumentul magnetoelectric este înlocuit cu
un convertor digital care converteşte semnalul metrologic într-un număr
de impulsuri şi convertorul de ieşire este numărătorul de impulsuri
(fig 1.12).

Mărime Mărime
Fenomen de Convertor Mărime Convertor electrică
de studiat măsurat de intrare electrică de prelucrată
prelucrare

Mărime
electrică Instrument electric Valoare
prelucrată de măsurat măsurată

Fig. 1.11

Convertor Mărime Mărime

Fenomen Mărime de Convertor
de intrare electrică electrică
de studiat măsurat de
prelucrată
prelucrare

Mărime
electrică Convertor Număr de Valoare
Numărător
prelucrată analog-digital impulsuri măsurată

Fig. 1.12

Exemplu: termometrul electric analogic cu traductor

termoelectric – măsoară o mărime activă.
În cazul măsurării mărimilor pasive, aparatele sunt prevăzute cu
un generator de mărime de activare (GMA). Mărimea de activare este
 Noţiuni generale de metrologie 33

modulată de mărimea de măsurat şi este aplicată la intrarea convertorului

de intrare - fig. 1.13. pentru un aparat analogic şi fig. 1.14. pentru un
aparat numeric.

GMA

MM ME MEP VM
FS CI CP IEM

Fig. 1.13

GMA

MM ME MEP NI VM
FS CI CP CAN N

Fig. 1.14

1.6.2. Caracteristicile metrologice ale mijloacelor electrice de

măsurare
Alegerea mijloacelor de măsurare în vederea efectuării unor
măsurări se face în funcţie de caracteristicile metrologice ale acestora.
Caracteristicile metrologice se referă la comportarea mijloacelor de
măsurare în raport cu mărimea supusă măsurării, cu mediul ambiant şi
cu beneficiarul măsurării (omul sau o instalaţie). Ele se exprimă prin
parametri funcţionali privind mărimile de intrare, de ieşire şi de
influenţă, fără să implice structura internă a mijloacelor de măsurare.
1. Intervalul de măsurare - reprezintă intervalul de valori ale
mărimii de măsurat în care, un mijloc de măsurare poate furniza
informaţii de măsurare cu erori limită prestabilite. Aceasta conţine o
34 Măsurări Electrice şi Electronice

limită inferioară şi una superioară ce dau informaţii privitoare la valorile

minime şi maxime ce pot fi măsurate.
2. Capacitatea de suprasarcină - reprezintă capacitatea unui
mijloc de măsurare de a suporta fără defecţiuni sarcini ce depăşesc
condiţiile de referinţă sau intervalul de măsurare.
Exemplu: Unui ampermetru i se prevede o sarcină de 130% din
limita superioară timp de 2 ore şi o sarcină de 10 ori limita superioară
timp de 5 secunde, după care se verifică înscrierea lui în condiţiile de
precizie.
3. Rezoluţie (prag de sensibilitate) Prin rezoluţie se înţelege cea
mai mică valoare a mărimii de intrare, care determină o variaţie distinct
sesizabilă a mărimii de ieşire. Termenul de rezoluţie este practicat la
mijloacele de măsură cu ieşire discontinuă (aparate digitale). La
mijloacele de măsurare la care mărimea de ieşire prezintă o variaţie
continuă se foloseşte termenul de prag de sensibilitate.
4. Sensibilitatea – este raportul între variaţia mărimii de ieşire şi
variaţia mărimii de intrare.
x y
MEM

dy
S (1.18)
dx

unde: S – sensibilitatea; y – mărimea de ieşire; x – mărimea de intrare a

mijlocului electric de măsurare. Dacă mărimea de ieşire se exprimă în
diviziuni atunci sensibilitatea este constantă pe intervalul de măsurare
indiferent de aspectul scării gradate.
y
S . (1.19)
x
Inversul sensibilităţii se numeşte constanta aparatului.
1 x
C  (1.20)
S y
şi se exprimă, de exemplu, în Amperi/diviziune; Ohmi/diviziune etc.
5. Precizia Orice măsurare este însoţită de eroare. Precizia unei
măsurări este cu atât mai bună cu cât eroarea este mai mică. Precizia
reflectă cât de apropiată este mărimea măsurată de cea adevărată.
Pentru estimarea erorii limită de măsurare s-a introdus noţiunea de
clasă de precizie. Clasa de precizie arată gradul de precizie al unei
 Noţiuni generale de metrologie 35

măsurări. Indicele de clasă poate lua următoarele valori: 0,0005; 0,001;

0,002; 0,005; 0,01; 0,02; 0,05; 0,1; 0,2; 0,5; 1; 1,5; 2,5.
6. Puterea consumată - reprezintă în principal puterea preluată
de la fenomenul supus măsurării pentru obţinerea valorii măsurate. Ea
depinde de tipul convertorului de intrare precum şi de tipul convertorului
de ieşire. Unele mijloace de măsurare necesită o energie suplimentară
pentru prelucrarea semnalului metrologic, energie pe care o preia de la
reţea, de exemplu un voltmetru digital alimentat cu 230 V 15%
consumă o putere în jur de 25 VA.
7. Timp de măsurare – reprezintă timpul ce se scurge de la
aplicarea unui semnal treaptă la intrarea unui mijloc de măsurare şi până
la stabilirea semnalului de ieşire cu o abatere egală cu eroarea limită de
măsurare, faţă de valoarea staţionară a acesteia. De exemplu, la aparatele
analogice timpul de măsurare este maxim 4 secunde, iar la aparatele
digitale se dă viteza de măsurare, de exemplu, 50 măsurători/secundă.
8. Stabilitatea – este o calitate a aparatelor digitale de a-şi păstra
timp îndelungat caracteristicile, prin conservarea zeroului şi
instabilitatea la variaţiile de temperatură, umiditate şi paraziţi
electromagnetici.
9. Compatibilitatea cu un sistem automat de măsurare – Un
aparat digital este compatibil cu un sistem automat de măsurare dacă este
prevăzut cu o interfaţă de intrări/ieşiri.

1.6.3. Fiabilitatea metrologică

Este calitatea unui mijloc de măsurare de a funcţiona cu o

probabilitate prestabilită un interval de timp determinat, fără să se
depăşească erorile limită. Se notează cu  ( t ) valoarea fiabilităţii
metrologice şi această funcţie ia valori egale cu probabilitatea de bună
funcţionare metrologică pentru timpul t. Neîncadrarea la un moment dat,
în condiţiile specificate, respectiv apariţia unor erori superioare erorilor
limită de măsurare, constituie un defect şi mijlocul de măsurare trebuie
retras şi trimis la reparat.
Fiabilitatea metrologică este caracterizată prin următorii
indicatori de fiabilitate: funcţia de fiabilitate, media timpului de bună
funcţionare, media timpului de reparaţie, rata defectărilor, rata
reparaţiilor, disponibilitatea metrologică.
36 Măsurări Electrice şi Electronice

1. Media timpului de bună funcţionare (MTBF) se defineşte ca

media aritmetică a intervalelor de timp tFi, în care mijlocul de măsurare
funcţionează cu erori inferioare erorilor limită de măsurare.
1 n F
MTBF     ti .
n i 1
(1.21)

2. Media timpului de reparaţii reprezintă media aritmetică a

intervalelor de timp tRi în care mijlocul de măsurare este supus reparării
(fig. 1.15 ).
1 n 1 R
MTR   ti .
n  1 i 1
(1.22)

t 1F F t 3F t nF 1 t nf
t 2
t nR 1
t 1R t 2R
t

t0 t1 t 2 t 3 t 4 t 5 t n  2 t n 1 t n
Fig. 1.15

MTR este un indicator important pentru dimensionarea atelierului de

reparaţie, iar MTBF este un parametru important pentru dimensionarea
laboratorului de verificări metrologice.
3. Disponibilitatea metrologică se defineşte ca raportul între
MTBF şi MTBF + MTR şi serveşte la determinarea numărului de
mijloace de măsurare necesare pentru un anumit proces.
MTBF
D . (1.23)
MTBF  MTR

4. Rata reparaţiilor este inversul MTR.

1
 . (1.24)
MTR
5. Rata defectărilor metrologice este inversul MTBF.
1
 . (1.25)
MTBF
Rata defectărilor exprimă numărul de defectări al unui produs în
unitatea de timp şi de aceea este unul din principalii indicatori de
fiabilitate.
 Noţiuni generale de metrologie 37

6. Perioada defectărilor premature (PDPM) se datorează în

principal deficienţelor de proiectare, nerespectarea tehnologiei de
execuţie, controlului insuficient în cursul fabricaţiei sau la controlul
final.
7. Perioada de viaţă utilă (PVU) în care rata defectărilor s-a
stabilizat la o valoare constantă şi defectările apar în mod aleatoriu astfel
că frecvenţa lor de apariţie poate fi predeterminată prin calcul.
8. Perioada defectărilor masive (PDM) datorat uzurii, defecte ce
pot fi eliminate prin înlocuirea elementelor uzate.
Fiabilitatea metrologică a mijloacelor de măsurare se determină
numai pe perioada de viaţă utilă când rata defectărilor metrologice este
constantă şi este dată de relaţia:
 (t )  e  t . (1.26
Fiabilitatea metrologică a unui mijloc de măsurare depinde de
fiabilitatea fiecărui element component, de exemplu bloc de borne,
circuit magnetic, dispozitiv mobil, integratoare, amplificatoare etc. De
aceea fiabilitatea unui mijloc electric de măsurare este dată de produsul
fiabilităţilor elementelor componente.
n
 (t )    i (t )  e  1  2 ... n  t . (1.27)
i 1

În fig. 1.16. sunt oglindite principalele perioade în utilizarea unui mijloc

de măsurare.

Perioada Perioada defectării

defectării Perioada de viată utilă datorate uzurii
premature
D
A

B C

=const
t
O
Fig. 1.16.

1.6.4. Clasificarea convertoarelor electrice de măsurare

38 Măsurări Electrice şi Electronice

Principalul criteriu de clasificare a convertoarelor electrice de

măsurare este relaţia între mărimea de ieşire a acestora şi mărimea de
intrare.
Dacă unui convertor i se aplică la intrare o mărime x(t) variabilă
în timp, va rezulta la ieşire o mărime y(t), de asemenea variabilă în timp
şi se poate scrie relaţia:
y (t )  R (t ) x (t ) (1.28)
unde R(t) reprezintă răspunsul convertorului de măsurare.
După expresia răspunsului distingem trei categorii de
convertoare:
- convertoare de măsurare de ordinul zero, a căror ecuaţie de
funcţionare este o ecuaţie diferenţială de ordinul zero:
y(t)=x(t); (1.29)
- convertoare de măsurare de ordinul întâi, a căror ecuaţie de
funcţionare este o ecuaţie diferenţială de ordinul întâi:
dy( t )
  y( t )  x ( t ) ; (1.30)
dt
- convertoare de măsurare de ordinul doi, a căror ecuaţie de
funcţionare este o ecuaţie diferenţială de ordinul doi:
d 2 y( t ) dy( t )
a0  a1  a 2 y( t )  x ( t ) . (1.31)
dt 2
dt
Prin rezolvarea acestor ecuaţii diferenţiale se pot predetermina
mărimile de ieşire y(t) în funcţie de mărimile de intrare x(t).
Calitatea răspunsului unui convertor depinde şi de variaţiile în
timp ale mărimilor de intrare. În cazul măsurării unei mărimi constante
în timp sau a unor parametri globali constanţi în timp, măsurarea este
statică şi mijlocul de măsurare (aparatul) are suficient timp pentru a
prezenta mărimea măsurată. La măsurarea mărimilor lent variabile
mijlocul de măsurare nu urmăreşte instantaneu variaţia mărimii de
măsură, măsurarea se face corect doar după un anumit timp de la
aplicarea mărimii de intrare. Acest interval de timp se numeşte timp de
întârziere. La măsurarea mărimilor rapid variabile în timp, unele
mijloace de măsurare nu reuşesc să urmărească aceste variaţii sau
măsoară cu anumite erori numite erori dinamice. Acest regim constituie
regimul dinamic propriu-zis.

1.7. Estimarea erorilor de măsurare

 Noţiuni generale de metrologie 39

La determinarea erorilor care afectează rezultatul măsurării,

precum şi a factorilor care le produc, trebuie să se ţină seama de
următoarele aspecte: - mijlocul electric de măsurare măsoară o mărime
care este implicată în fenomenul supus măsurării împreună cu alte
mărimi; - mărimea măsurată trebuie să fie corect definită; - măsurarea se
desfăşoară într-un mediu ambiant şi rezultatul măsurări are un
beneficiar.

1.7.1. Clasificarea erorilor de măsurare

a) După provenienţa lor, erorile de măsurare se clasifică în: -

erori de model; - erori de influenţă; - erori instrumentale; - erori de
interacţiune dintre mijlocul electric de măsurare (MEM) şi fenomenul
supus măsurării; - erori de interacţiune între beneficiar şi MEM.
În fig. 1.17 este prezentată o schemă ce pune în evidenţă
principalele elemente care sunt prezente în procesul de măsurare, care au
' "
următoarele semnificaţii: x – mărimea de măsurat, q k , q k -
mărimi de influenţă, iar y este valoarea măsurată obţinută de la MEM de
către beneficiarul măsurării.

Fenomen Mediul
supus ambiant
măsurării

q 'k q "k
Mărime de x Mijlocul y Beneficiarul
măsurat electric de măsurării
măsurare

Fig. 1.17. Principalele surse de erori în procesul de măsurare.

- Erorile de model sunt datorate fenomenului supus măsurării şi

provin din simplificarea sistemului fizic prin neglijarea unor proprietăţi
sau mărimi fizice caracteristice acesteia.
- Erori de influenţă sunt datorate factorilor de mediu care pot
influenţa mărimea măsurată.
- Erori de interacţiune dintre mijlocul electric de măsurare
(MEM) şi fenomenul supus măsurării sunt cauzate de acţiuni
40 Măsurări Electrice şi Electronice

electromagnetice sau mecanice exercitate de mijlocul de măsurare

asupra fenomenului supus măsurării şi reciproc.
- Erori de interacţiune dintre beneficiarul măsurării şi mijlocul
electric de măsurare sunt cauzate de neasigurarea de către beneficiar a
condiţiilor nominale de utilizare a MEM.
- Erori instrumentale, reprezintă erorile proprii ale MEM fiind,
de regulă, între limite cunoscute în funcţie de modul de definire a
preciziei, precum şi erorile suplimentare datorate mărimilor de influenţă
(temperatură, umiditate, câmpuri electromagnetice, etc.).
b) După caracterul lor, erorile de măsurare se clasifică în: erori
sistematice, erori aleatoare şi erori grosolane (greşeli).
- Eroarea sistematică este dată de relaţia m-Xa, unde m este
media valorilor pentru un număr infinit de măsurări, iar X a este valoarea
adevărată a mărimii.
- Eroarea aleatoare este reprezentată de diferenţa x -m, unde x
este media valorilor măsurate pentru un număr finit de măsurări. Erorile
aleatoare nu pot fi eliminate prin corecţii şi folosind legile statisticii, dar
este posibilă estimarea valorilor limită a acestora.
- Erori grosolane (greşeli) apar prin: - alegerea greşită a metodei
de măsurare; - utilizarea necorespunzătoare a mijloacelor de măsurare; -
neatenţie; etc..
c) Din punct de vedere al regimului mărimii de măsurat erorile
pot fi statice şi dinamice.
d) După modul cum sunt exprimate, erorile pot fi: absolute,
relative şi raportate.
Eroarea absolută este diferenţa dintre valoarea măsurată şi
valoarea adevărată a mărimii măsurate.
x  x  x a . (1.32)
Eroarea absolută cu semn schimbat se numeşte corecţie.
Eroarea relativă este raportul dintre eroarea absolută ΔX şi
valoarea adevărată a mărimii măsurate.
X X  X a
  (1.33)
Xa Xa
sau în procente:
X
%  100 . (1.34)
Xa
Eroarea raportată este raportul dintre eroarea absolută şi o
valoare convenţională a mărimii de măsurat.
 Noţiuni generale de metrologie 41

X X  X a
r   . (1.35)
Xc Xc

1.7.2. Estimarea erorilor aleatoare

În tratarea matematică a erorilor aleatoare se admite, în general,

că distribuţia probabilităţilor erorilor este dată de legea normală - legea
erorilor lui Gauss.
( xm)2
1 
y
2
e 2 (1.36)
 2
unde: y este densitatea de probabilitate, x este variabila (valoarea
măsurată); m – valoarea medie;  - eroarea medie pătratică;  2 -
dispersia. Parametrii m şi  se pot determina cu relaţiile:
n
n
m  lim  xk / n ; (x k  m) 2
(1.37)
n 
k 1   lim k 1
n n 

unde xk reprezintă valorile măsurate ce formează şirul de n valori.

Aplicarea formulelor (1.37) necesită un număr foarte mare de măsurători
(practic cel puţin 50) şi de aceea se estimează parametrii m si 
pornind de la un număr relativ mic de măsurători (cel puţin 4-5
măsurători).
În acest caz, m se estimează prin media aritmetică:
1 n
X  
n k 1
xk (1.38)
şi X se consideră ca rezultat al măsurării.
Eroarea medie pătratică se estimează prin mărimea:

(x k  x) 2
(1.39)
S k 1

n 1

şi care reprezintă eroarea medie pătratică a unei măsurări.

Eroarea medie pătratică a valorii medii se estimează prin:
42 Măsurări Electrice şi Electronice

S S2
Sx   (1.40)
n n
Eroarea limită a mediei aritmetice pentru un şir de măsurători se
estimează prin:
tS
  t  Sx  (1.41)
n
unde t – este un coeficient de amplificare ce reprezintă parametrul
distribuţiei Student pentru o anumită probabilitate (nivel de încredere).
Parametrul distribuţiei Student se stabileşte în funcţie de numărul
de măsurări şi nivelul de încredere P* (probabilitatea).
In tabelul 8.1 sunt oglindite câteva valori ale parametrului pentru
distribuţia Student în funcţie de nivelul de încredere P* şi numărul de
măsurări n.
Tabelul 8.1
P*
n 0,683 0,950 0,990 0,997
2 1,83 12,71 63,66 –
3 1,32 4,30 9,92 19,21
4 1,20 3,18 5,84 9,22
5 1,14 2,78 4,60 6,62
10 1,06 2,26 3,25 4,09
15 1,04 2,14 2,98 3,64
20 1,03 2,09 2,86 3,45
30 1,02 2,00 2,80 3,30
50 1,01 2,00 2,70 3,16
100 1,00 2,00 2,60 3,11
 1,00 1,96 2,58 3,00

Pentru măsurări electrice curente se poate alege P*= 95%, iar

pentru cele de precizie ridicată se recomandă P*= 99.73%.
Rezultă că pentru o probabilitate P* oricare dintre valorile
măsurate se află în intervalul
 X  ts , X  ts  (1.42)
iar media X se află în intervalul
X  , X    (1.43)
În cazul când erorile sistematice sunt neglijabile rezultatul
măsurării se exprimă sub forma:
 Noţiuni generale de metrologie 43

X= X   (1.44)
cu specificarea probabilităţii asociate.

1.7.3. Estimarea erorilor sistematice

În cazul când erorile aleatoare sunt neglijabile, pentru exprimarea

erorilor sistematice se iau în considerare erorile: de model,
instrumentale, de interacţiune şi de influenţă.
În acest caz:
y  f ( x)  f 0 ( x)  f m ( x)  f

(1.45)
unde:
y – mărimea de ieşire a MEM; f(x) – funcţia de transfer nominală;
f0(x) – abaterea de la f(x) datorită MEM;
fm(x) – eroarea de model; f r' ( x ) - eroarea de interacţiune dintre
MEM şi fenomenul supus măsurării;
f r" ( x ) - eroarea de interacţiune dintre beneficiarul
măsurării şi MEM;
f k' ( q k' ) respectiv f k" ( q k "
) - funcţiile de
influenţă corespunzătoare mărimilor de influenţă (fig.1.17).
Întrucât este foarte dificil să se predetermine eroarea totală şi să
se stabilească limite care să nu fie depăşite, determinarea acesteia se
face prin metoda separărilor.
Eroarea datorată mijlocului electric de măsurare este:
n
xin  f 0 ( x )  f
k 1
"
k ( q k" )

(1.46)
În ceea ce priveşte erorile de influenţă asupra mijlocului de
măsurare se stabileşte prin norme, un set de valori şi de intervale de
referinţă în care mijlocul de măsurare a fost etalonat astfel încât se poate
scrie:
n

 k 1
f k" ( q k
"
)  0

(1.47)

În condiţii de referinţă eroarea instrumentală va fi datorată numai

mijlocului de măsurare.
44 Măsurări Electrice şi Electronice

xin  f 0 ( x) . (1.48)
Deoarece abaterea de la funcţia de transfer nominală poate lua
diverse valori în intervalul de măsurare s-a introdus, noţiunea de eroare
intrinsecă X i - ca fiind egală cu eroarea limită de măsurare X l în
condiţii de referinţă.
În aceste condiţii de încadrare în intervalele de referinţă este
îndeplinită relaţia:
xin  f 0 ( x )  X i  X l . (1.49)
Dacă mărimile de influenţă au valori în afara intervalelor de
referinţă, dar în interiorul intervalelor de utilizare se stabilesc prin
norme, separat pentru fiecare mărime de influenţă, erori suplimentare
X vk , astfel încât:
n n


k 1
f k" ( q"
k )   Xk 1
vk

(1.50)
iar:
n
 X l   X i    X vk . (1.51)
k 1
În această situaţie, eroarea de măsurare introdusă de MEM
îndeplineşte condiţia:
n
xin  f 0 ( x )  
k 1
f k" ( q k" )  xl

(1.52)
Pentru o estimare mai realistă se foloseşte relaţia:
n
X l  X i2   X vk
2
(1.53)
k1
n
În privinţa erorilor de influenţă - f
k 1
k
'
(q k' ) - asupra mărimii de

măsurat se stabilesc prin norme intervale de referinţă în care se

consideră:
n

f
k 1
k
'
(q k' ) =0. (1.54)

În cazul când mărimile de influenţă au valori în afara intervalelor

de referinţă, dar în intervalele de utilizare, se stabilesc pentru fiecare
mărime de influenţă erori suplimentare - x sk , astfel încât:
 Noţiuni generale de metrologie 45

n n

f
k 1
' '
k ( qk )  X
k 1
sk .

(1.55)
Rezultă că eroarea limită de măsurare totală se poate estima prin
relaţia:
  f m ( x)  f r
'
( x)  f r
"{
( x) 

(1.56)
Privind erorile de model - fm(x), cât şi erorile de interacţiune –
fr’(x), fr’’(x), trebuie alese metode de măsurare şi mijloace de măsurare,
precum şi măsuri corespunzătoare, astfel încât acestea să fie neglijabile
în raport cu celelalte erori.
Deci :
n
f m ( x )  f r' ( x )  f r" ( x ) << x l   x sk
k 1
(1.57)
În general, se consideră că o măsurare este corect efectuată dacă
este îndeplinită relaţia (1.57) şi în acest caz eroarea limită totală este dată
de relaţia:
n
  xl   xsk (1.58)
k 1
unde componenta principală trebuie să o constituie eroarea limită de
măsurare a mijlocului de măsurare.
În cazul în care erorile aleatoare sunt neglijabile:
X  Xm  (1.59)
unde Xm – este valoarea măsurată, iar  - este eroarea limită totală.
În cazul când se iau în considerare şi erorile aleatoare (pentru
măsurările de precizie), relaţia e     dă erori mai mari şi se
recomandă să se efectueze o însumare pătratică a erorilor de forma:
e   2  2 (1.60)
iar rezultatul măsurării este:
X  X e (1.61)
Este de menţionat că rezultatul măsurării trebuie să conţină
numai cifre semnificative, eliminându-se prin rotunjire cele care nu aduc
informaţii însemnate rezultatului măsurării. Ultima cifră semnificativă
rămâne neschimbată dacă după ea urmează una din cifrele 1, 2, 3, 4 şi
creşte cu 1 dacă după ea urmează 6, 7, 8, 9. În cazul când urmează cifra
5, cifra semnificativă rămâne neschimbată dacă este pară şi se măreşte
cu 1 dacă este impară. Dacă după rotunjire, numărul se termină cu
46 Măsurări Electrice şi Electronice

zerouri el se va scrie ca un produs dintre un număr şi o putere a lui 10.

Respectând aceste reguli de rotunjire, rezultă că eroarea unui număr
rotunjit este mai mică decât jumătatea din unitatea ce ocupă locul ultimei
cifre păstrate.

1.7.4 Estimarea erorilor totale pentru metodele indirecte de

măsurare

În această situaţie, valoarea mărimii măsurate x se obţine în

funcţie de alte mărimi direct măsurabile x1, x2,…, xn, măsurate separat
printr-o relaţie explicită şi complet determinată de forma:
x=f(x1, x2,…, xn). (1.62)
Evaluarea erorii x ce afectează valoarea măsurată a mărimii x
se exprimă în funcţie de erorile: x1 , x 2 ,..., xn care apar în
măsurările directe ale mărimilor x1, x2,…, xn. Pentru aceasta se utilizează
dezvoltarea în serie Taylor a relaţiei (1.62), când se cunosc variabilele
independente x1, x2,…, xn şi creşterile x1 , x 2 ,..., xn . Dacă în
dezvoltarea în serie Taylor se neglijează termenii de ordin superior se
obţine:
x   x  f ( x1   x1 , x 2   x 2 , xn   xn )  f ( x1 , x 2 ,..., xn ) 
f f f (1.63)
  x1   x2  ...   xn 
 x1  x2  xn
Din relaţiile (1.62) şi (1.63) rezultă:
f f f
x  x1  x2  ...  xn . (1.64)
x1 x2 xn
Erorile xk includ atât erorile sistematice cât şi erorile aleatoare
şi pot fi fie pozitive, fie negative.
Pentru a determina eroarea limită se foloseşte ecuaţia:
n
f
xl    xk . (1.65)
k 1 xk
Eroarea limită caracterizează măsurarea în condiţiile cele mai
defavorabile. În acest caz eroarea relativă limită de măsurare este dată de
relaţia:
x n
1 f
l     xk . (1.66)
x k 1 f xk
Expresia (1.66) se poate scrie sub o formă mai compactă utilizând
diferenţiala logaritmului natural a funcţiei f(x1, x2,…, xn):
 Noţiuni generale de metrologie 47

xl
l   d  ln f ( x1 , x2 ,..., xn ) . (1.67
x

1.7.5 Estimarea erorilor rezultante ale unui lanţ de măsurare

În structura mijloacelor electrice de măsurare cât şi în

componenţa sistemelor de reglare automată şi din ce în ce mai des în
componenţa sistemelor de măsurare care utilizează magistrale de date, se
întâlnesc lanţuri de măsurare formate din convertoare electrice de
măsurare conectate în serie.
Estimarea erorii rezultante este necesară pentru proiectanţi şi
utilizatori precum şi pentru metrologii care verifică unele componente
ale lanţului de măsurare şi estimează eroarea rezultantă (de exemplu în
sistemele de telemăsurare de pe nave maritime sau cosmice).
Fig. 1.18 prezintă un lanţ de măsurare format din n convertoare
electrice de măsurare cu caracteristici de conversie nominale liniare:
Yk=SkXk; Xk=CkYk; k=1,2,…,n (1.68)
de unde rezultă caracteristicile de conversie nominală a întregului lanţ de
măsurare:
n n
Y  S X; X  C Y
. (1.69)
k k
k 1 k 1

q1 qn q1 qn q1 q
n

 x2 y n  y1
x  x1
CM1 y1
yk  1  x k
CMk yk  xyk  1  x CMn
n 1 n

Fig. 1.18. Lanţ de măsurare:

CMk – convertor electric de măsurare; Xk – mărime de intrare;
Yk – mărime
Funcţionarea de ieşire;convertor
fiecărui q1,…, qn – electric
mărimi dede
influenţă.
măsurare este
caracterizată de o anumită eroare limită de măsurare care este suma
dintre eroarea intrinsecă şi erorile suplimentare introduse de mărimile de
influenţă qk (fig. 1.19).
Pentru convertorul electric de măsurare CMk rezultă o valoare
măsurată:
48 Măsurări Electrice şi Electronice

 Y 
X mk  Ck  Yk  Ylk   Ck Yk 1  lk  . (1.70)
 Yk 
Ţinând seama de erorile limită de măsurare ale tuturor
convertoarelor electrice de măsurare rezultă că lanţul de măsurare
prezintă o valoare măsurată Xm dată de relaţia:
n
 Y 
X m   C k 1  lk Y . (1.71)
k 1  Yk 
Eroarea limită de măsurare rezultantă este:
n  n  Y  
X l  X m  X   C k Y  1  lk   1 (1.72)
k 1  k 1  Yk  

şi eroarea relativă limită de măsurare este:

X l n
 Y 
  1  lk   1 . (1.73)
X k 1  Yk 

De obicei din ecuaţia (1.73) se reţin numai termenii de ordinul

întâi.
X l n
Y
  lk . (1.74)
X k 1 Yk

Eroarea relativă limită de măsurare a lanţului de măsurare este

egală cu suma erorilor relative limită ale convertoarelor electrice de
măsurare ce-l formează.

q1 qk

xk
CMk
Yk  Ylk

Fig. 1.19. Eroarea limită de măsurare a unui convertor

Deoarece probabilitatea ca toate erorile de măsurare ale

convertoarelor electrice de măsurare să fie egale cu erorile limită
 Noţiuni generale de metrologie 49

respective şi să aibă acelaşi semn este redusă, poate fi folosită regula de

compunere pătratică:

X l n
 Ylk 
X
  
k 1  Yk
 . (1.75)


Relaţia (1.75) dă rezultate practic satisfăcătoare în majoritatea

cazurilor. Se recomandă totuşi relaţia (1.73) deoarece este acoperitoare şi
asigură o anumită rezervă metrologică în special în cazul proiectării
lanţurilor de măsurare.