Municipiul Educației Republicii Moldova

I.P. Centru de Excelență în Economie și Finanțe

Referat
Tema: Pedeapsa penală

A efectuat: Țîntaru Nadejda, Gr-FB1808G

A verificat: Slepuhin Grigore

Chișinău, 2018
 Cuprins:
I. Noţiune.
II. Scopuri:
a) corectarea condamnatului.
b) prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni de către condamnat.
III. Categoriile pedepselor penale, (noţiuni generale).
IV. Pedepse aplicabile persoanelor fizice:
a) Amenda.
b) Munca neremunerată în folosul comunităţii.
c) Închisoarea.
d) Detenţiunea pe viaţă.
V. Pedepse aplicabile persoanelor juridice:
a) Amenda.
b) Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
c) Lichidarea persoanei juridice.
VI. Concluzia.
 Pedeapsa penală
Noţiune. Potrivit art. 61 Cod Penal, pedeapsa este o măsură de constrîngere
statală, şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului, ce se aplică de
instanţa de judecată în numele legii celor care au săvîrşit infracţiuni cauzîndu-le
astgfel anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor (vezi caracteristicile pedepsei
penale).

Scopuri. Scopurile pedepsei penale sînt indicate la alineatul 2, articolul 61,

Cod Penal.
a) corectarea condamnatului
Pedeapsa penală se aplică nu pentru a cauza suferinţe fizice condamnatului
sau să-i înjosească demnitatea, ci pentru a-i schimba concepţiile şi convingerile
greşite care l-au influenţat în vederea comiterii infracţiunii şi pentru a-i educa stima
faţă de normele scrise şi nescrise ale societăţii.
b) prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni de către condamnat.
Acest scop este atins prin corectarea şi reeducarea condamnatului, care, după
ce va executa pedeapsa, nu va urma din nou calea infracţională. Prevenirea generală
a infracţiunilor, adică, prevenirea săvîrşirii infracţiunilor din partea altor persoane
decît cele condamnate. Acesta se realizează prin ameninţarea cu pedeapsa. Astfel,
simpla conştientizare de către justiţiabil a faptului că pentru săvîrşirea oricărei
infracţiuni se aplică inevitabil o pedeapsă, contribuie la prevenirea săvîrşirii
infracţiunilor de către persoanele predispuse.
 Categoriile pedepselor penale
(Noţiuni generale).
Dacă instanţa de judecată a stabilit pe parcursul desfăşurării judecăţii că
persoana este vinovată de săvîrşirea unei infracţiuni atunci ea adoptă o sentinţă de
condamnare, indicînd şi pedeapsa penală corespunzătoare acelei infracţiuni. Toate
pedepsele pe care le poate aplica instanţa, sînt prevăzute expres şi limitativ la
articolele 62 şi 63 Cod Penal. Doctrina împarte pedepsele penale după mai multe
criterii în următoarele categorii:
Pedepse generale şi speciale. Cele generale pot fi aplicate oricăror persoane
care întrunesc toate calităţile subiectului activ a infracţiunii. Pedepsele speciale pot
fi aplicate doar anumitor categorii de persoane (ex: retragerea gradului militar).
Pedepse cu termen şi pedepse fără termen, după cum acestea au sau nu un
termen de executare, avîndu-se în vedere natura lor.
Pedepse principale şi pedepse complementare. Pedeapsa principală se aplică
de instanţa de judecată, ca unică soluţie pentru fapta săvîrşită, de sine stătător pentru
o infracţiune. Orice infracţiune prevăzută în partea specială a Codului Penal, are o
pedeapsă cel puţin principală. În cazul sancţiunilor alternative, ambele pedepse vor
fi principale, dar nu se vor putea aplica în mod cumulativ. Ca pedepse principale
apar: munca neremunerată în folosul comunităţii, închisoarea, detenţiunea pe viaţă.
Pedepsele complementare sînt pedepsele care au caracter accesoriu faţă de pedeapsa
principală, ele aplicîndu-se doar pe lîngă o pedeapsă principală şi nici într-un caz de
sine stătător (este pedeapsă pur complementară retragerea gradului militar, a unui
titlu special, a gradului de calificare şi a distincţiilor de stat). Există însă şi pedepse
care pot fi aplicate atît ca pedepse principale cît şi ca pedepse complementare
(amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate).

Pedepse aplicabile persoanelor fizice:

Acestea sînt enumerate expres şi limitativ la articolul 62, alineat 1, Cod Penal.
Amenda
Potrivit articolului 64, Cod Penal,amenda este o sancţiune pecuniară (bănească), ce
se aplică de instanţa de judecată în cazurile şi limitele prevăzute de lege. Amenda se
stabileşte în unităţi convenţionale (1 u. c. – 20 lei). Amenda este cea mai blîndă
sancţiune penală, ea fiind aplicată atît ca pedeapsă principală cît şi ca pedeapsă
comeplementară. Pentru persoanele fizice, mărimea amenzii se stabileşte în limitele
cuprinse între 150 şi 1000 u. c., avîndu-se în vedere caracterul şi gravitatea
infracţiunii, situaţia materială a condamnatului. În cazul infracţiunilor săvîrşite din
interese material, limita maximă a amenzii se ridică pînă la 5000 unităţi
convenţionale. În cazul în care condamnatul se sustrage cu rea voinţă de la achitarea
amenzii, instanţa de judecată poate înlocui suma neachitată a amenzii cu închisoarea,
calculîndu-se o lună de închisoare pentru 50 de unităţi convenţionale. În cazul în
care condamnatul nu este în stare să plătească amenda, instanţa de judecată poate
înlocui suma neachitată a amenzii, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii,
calculîndu-se 60 de ore de muncă pentru 50 unităţi convenţionale.
Privarea de dreptul de a ocupa anumte funcţii sau de a exercita o
anumită activitate.
Potrivit articolului 65 Cod Penal, această pedeapsă presupune interzicerea
dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care
s-a folosit condamnatul la săvîrşirea infracţiunii. Prin aplicarea acestei pedepse se
urmăreşte prevenirea săvîrşirii de către cel condamnat a unei infracţiuni similare.
Această pedeapsă poate fi stabilită de instanţă pe un termen de la 1 la 5 ani.
Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare
(clasificare) şi a distincţiilor de stat
Această pedepasă se aplică în baza art. 66, Cod Penal, în cazul condamnării
pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă, avîndu-se în
vedere circumstanţele săvîrşirii faptei.

Munca neremunerată în folosul comunităţii

Constă, potrivit art. 67, alin. 1, Cod Penal, în antrenarea condamnatului, în afara
serviciului de bază sau studii, la muncă nedeterminată, de către autorităţile
administraţiei publice locale. Potrivit alin. 11 al acestui articol, în cazul militarilor
în termen şi a celor cu termen redus, această pedeapsă presupune antrenarea
condamnatului în timpul liber de şedinţe la muncă determinată de comandantul
unităţii militare. Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte de la 60
pînă la 240 ore, executîndu-se a cîte 2 şi cel mult 4 ore pe zi. În orice caz, intervalul
de timp înăuntrul căruia trebuie exercitată în întregime pedeapsa, nu trebuie să
depăşească 18 luni.
Această pedeapsă însă nu se poate aplica următoarelor categorii de persoane:
Invalizilor de gradul I şi II;
Militarilor prin contract;
Femeilor gravide;
Femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani;
Minorilor sub 16 ani;
Persoanelor care au atins vîrsta de pensionare.
În cazul în care cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea
pedepsei, atunci munca neremunerată în folosul comunităţii se înlocuieşte cu
închisoare, calculîndu-se 1 zi de închisoare pentru 2 ore de muncă.

Închisoarea
Potrivit art. 70, alin. 1, aceasta presupune privarea de libertate a
condamnatului prin izolare impusă a acestuia de mediul normal de viaţă şi pedeapsa
lui în baza hotărîrii instanţei de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar.
Închisoarea se stabileşte pe un termen de la 3 luni la 20 ani. Totuşi, la stabilirea
pedepsei definitive, în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate
depăşi 25 ani pentru majori, şi 12,6 ani pentru minori.
Potrivit art. 72 Cod Penal, pedeapsa cu închisoarea se execută în următoarele
categorii de penitenciare:
Penitenciar de tip deschis. Aici îşi execută pedeapsa persoanele condamnate
la închisoare pentru infracţiunile uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite din
imprudenţă.
Penitenciar de tip semi-închis. Aici execută pedeapsa persoanele condamnate
pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie.
Penitenciar de tip închis. Aici îşi execută pedeapsa persoanele condamnate
pentru infracţiunile deosebit şi excepţional de grave, precum şi persoanele
revidiviste.

Detenţiunea pe viaţă
Potrivit art. 71, alin. 1 Cod Penal, această pedeapsă constă în privarea de
libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii.

Pedepse aplicabile persoanelor juridice:

Articolul 63 Cod Penal

Amenda
Mărimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileşte în limitele de la 500
la 10.000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii
săvîrşite, de mărimea daunei cauzate, precum şi de situaţia economico – financiară
a persoanei juridice.
Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate
 Potrivit art. 73, alin. 1, presupune stabilirea interdicţiei de a încheia anumite
tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte tipuri de activitate. Această pedeapsă se poate
limita la un anumit teritoriu sau la o anumită perioadă a anului. Ea se stabileşte pe
un termen de la 5 ani pînă la un termen nelimitat.

Lichidarea persoanei juridice

Conform, art. 74, această pedeapsă constă în dizolvarea acesteia cu survenirea
consecinţelor prevăzute de legislaţia civilă. Aceasta este cea mai aspră pedeapsă, şi
se aplică atunci cînd instanţa constată imposibilitatea prelungirii activităţii persoanei
juridice datorită gravităţii infracţiunii săvîrşite.

Concluzie:
Pedeapsa, sub orice formă prevazută de Codul Penal, inclusival Republicii
Moldova,urmează să instaureze o starede siguranță și securitate în societatea
bântuită de infracțiuni, paralele, mizindu-se pe evoluția vieții sociale, politice,
economice, individuale etc. în direcția valorilor morale umane și a valorilor
drepturilor omului. Gradul de complicitate a infracțiunilor diferă de la caz la
caz,precum și caracteristica pedepsei cuvenite. Din cauza acestor variații și
diversități de încălcări penale deducematât beneficii,cât și situații malefice ce se
răsfrâng asupra societății statului.
Este important ca infractorii să fie pedepsiți în modul corespunzător pentru
infracțiunea comisă. Trebuie să fie aplicate acele pedepse care ne permite să
reducem recidiva, adică care abordează problemele ce fac persoana să comită
infracțiuni. De aceea subliniez că amenințarea cu pedeapsa prevăzutăde lege nu ar fi
eficientă, dacă ea, pedeaps, n-ar fi aplicată în modefectiv față de infractori. În acest
sens menșionez importanța rolului instanței de judecată și competența altor organe
de afaceri interne. Însă răspunderea esențială în direcția eficacității sistemului de
pedepse penale o poartă societatea însăși, pentru că societatea a creat corupția, a
tolerat idea de abuz de drepturi și de încălcare a ordinii legale sau a principiilor
morale, și tot societatea manifestă indiferența față de diverse momente ce generează
infracțiunea. Practica și realitatea demonstrează că nu doar infracțiunile aduc daune
societății, dar si mai toate tipurile de pedepse.