Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Urbanism și Arhitectură

Departamentul Urbanism și Desing Urban

Memoriu explicativ
La disciplina : Sistematizarea verticală

A efectuat: st. gr. PUR-171 Ursu Mihaela

A verificat : l.u. Popușoi Angela

Chișinau 2020
 Noțiuni despre sitematizarea verticală și scopul ei.
În activitatea de proiectare întâlnim des noţiunea de sistematizare cum ar fi sistematizarea unei
localităţi, sistematizarea teritoriului, sistematizarea zonelor, cartierelor etc., care definesc în
plan orizontal amplasamentul unei localităţi, zone, cartier, construcţii, determinându-le faţă de
un sistem de axe plan (x, y). Sistematizarea verticală este o operaţie care se integrează în cele
menţionate mai sus şi are ca sarcină determinarea şi celei de-a treia coordonate spaţiale – z,
stabilind relaţiile spaţiale dintre obiecte în plan vertical şi orizontal.
Deci, din punct de vedere didactic, SISTEMATIZAREA poate fi orizontală şi verticală, dar ca
activitate de concepţie şi proiectare, nu poate fi înţeleasă şi rezolvată decât sub aspectul unui
tot întreg, aflându-se într-o permanentă interacţiune.
Sistematizarea verticală a apărut când omul, pe parcursul dezvoltării ca fiinţă raţională, şi-a
construit cel dintâi adăpost, iar primul pas a fost alegerea unui loc bun, ca relief şi ca structură.
În timp, confruntându-se cu diferite calamităţi naturale (inundaţii, înnămoliri, viituri etc.), au
început să sape şanţuri care să elibereze apele ce bălteau în vecinătatea locuinţei. Aceasta şi
reprezintă începutul sistematizării verticale active, prin care omul şi-a creat singur condiţii mai
bune, fără a se mai folosi de avantajele unor forme de relief existente. Experienţa acumulată,
selecţionată, ordonată s-a transmis de-a lungul timpurilor, constituind fondul sau obiectivul
disciplinei cunoscută cu denumirea de sistematizare verticală.
Deci, prin termenul de sistematizare verticală a teritoriului vom înţelege modificarea sau
remodelarea formelor reliefului terenului, prin lucrări de terasamente şi construcţii, cu scopul
aducerii lui la forme corespunzătoare normelor în construcţii.
Prin proiectul de sistematizare verticală a unei localităţi se determină poziţia în plan orizontal şi
vertical a tramei stradale, trotuarelor, cartierelor, precum şi a unor construcţii izolate.
În procesul sistematizării verticale trebuie să se ţină cont atât de sistematizarea teritoriului, cât
şi de reţelele inginereşti (apă, canalizare, electricitate, gaz, telecomunicaţii etc.). În timpul
proiectării sistematizării verticale a unui teritoriu trebuie să alegem soluţia cea mai optimă, care
să corespundă tuturor cerinţelor şi normelor în vigoare.
Sistematizarea verticală poate fi definită ca fiind o parte componentă a sistematizării generale,
având ca scop determinarea cotelor ±0.000 pentru fiecare construcţie proiectată, pentru a
asigura scurgerea liberă a apelor meteorice şi pentru a realiza un microrelief util. Materialele de
bază ale sistematizării verticale sunt: harta topografică cu indicarea tuturor curbelor de nivel,
cotele trotuarelor şi străzilor urbane, clădirilor, reţelelor inginereşti de pe teritoriul studiat.
Metode de proiectare a sistematizării verticale.Caracteristici.
De-a lungul timpului şi datorită experienţelor acumulate, în practica sistematizării verticale s-au
dezvoltat şi există câteva metode de proiectare, cele de bază fiind:
- metoda grafic-analitică (computerizată);
- metoda profilelor;
- metoda cartogramei;
- metoda curbelor roşii de nivel.
Metoda grafic-analitică a dus la automatizarea reprezentării formei reliefului şi constă în
folosirea tehnicii de calcul şi aparatajului matematic complicat de scriere, care exprimă forma
reliefului cu ajutorul curbelor de nivel, în funcţie de ecuaţiile matematice. Se folosea în
domeniul de cercetare destul de rar din motive de volum mare al informaţiilor iniţiale de
descriere a reliefului în formă matematică. Această metodă a pus baza dezvoltării softurilor de
specialitate. Această metodă a pus baza dezvoltării softurilor de specialitate (ROBUR; ALLPLAN;
AUTODESK; etc. )
Metoda profilelor se foloseşte limitat pentru proiectarea sistematizării verticale a străzilor,
pistelor de decolare pe aerodromuri, fâşii înguste de terenuri urbane. Rareori această metodă
poate fi folosită pentru sistematizarea verticală a terenurilor urbane integre. În acest caz,
terenurile urbane se împart în pătrate sau dreptunghiuri cu laturile de 40, 50, 100 şi mai mulţi
metri, în funcţie de complicitatea reliefului se construiesc profile longitudinale pe o direcţie a
laturilor dreptunghiurilor, apoi ţinând cont de cotele de proiect iniţiale (a profilelor
longitudinale), se construiesc profile transversale consecutiv pe cealaltă direcţie a
dreptunghiurilor (direcţia perpendiculară). Este evident că uneori devine imposibilă păstrarea
datelor de proiect iniţiale, reîntorcându- se la proiectarea profilelor cu scopul racordării în
punctele de intersecţie a profilelor. Deci, în cazul sistematizării verticale a suprafeţelor masive,
această metodă deseori condiţionează lucrări suplimentare imense în proiectare, de aceea se
foloseşte foarte rar la sistematizarea verticală a terenurilor cu suprafeţe mari.
Metoda cartogramei specifică sistematizării verticale caracterizată prin două dimensiuni mari
(lungime/lăţime) faţă de o a treia (înălţime), mult redusă. Cartograma este o metoda de calcul
şi prezentare a volumelor de terasamente. Ea constă dintr-o planşă de dimensiunile planului
general al incintei care se sistematizează şi se întocmeşte la scară planului general, sau la o alta
scara convenabilă, în funcţie de posibilitatea înscrierii cu uşurinţă a tuturor datelor.
Metoda curbelor roşii de nivel dă posibilitatea modificarea formelor reliefului existent cu
ajutorul liniilor roşii de proiect (curbe de nivel proiectate), având echidistanţa mai mică decât la
curbele de nivel existente, fiind aplicate pe acelaşi plan şi aceeaşi scară împreună cu curbele
existente. Curbele roşii de nivel vizual caracterizează gradul de modificare a formelor reliefului
existent, reieşind din scopul şi cerinţele de păstrare maximă a formelor existente ale reliefului.
Această condiţie va fi satisfăcută atunci, când curbele de proiect (roşii) vor fi cât mai apropiate
de curbele existente.
De regulă, forma reliefului existent este caracterizată prin curbe de nivel, cu echidistanţa destul
de mare, iar în scopul detalierii formelor reliefului proiectat este necesară micşorarea valorii
echidistanţelor. Din practica proiectării, echidistanţa recomandată a curbelor de nivel poate fi:

Cu ajutorul curbelor roşii este posibilă atât detalierea reliefului, cât şi generalizarea.
Detalierea este necesară în cazul unui relief cu forme complicate, schimbătoare, sau în cazul
reliefului cu pante mici. Pentru detaliere sunt necesare unele măsuri topografice suplimentare,
şi invers, pentru generalizarea reliefului nu sunt necesare măsuri topografice detaliate şi se
foloseşte pe terenuri cu forme de relief omogen.
 Fig.1 Detalizarea și generalizarea reliefului existent
32,33,34-curbe inițiale 32, 34,36- curbe inițiale;
32,5; 33,5- curbe suplimentare de 33,35- curbe anulate.
detalizare;
Cel mai des în practica de proiectare, sistematizarea verticală se execută la Sc. 1:500 cu
echidistanţa curbelor de nivel existente Hex = 1,0 m şi echidistanţa curbelor de proiect Hpr =
0,20 m. În cazuri de necesitate, când declivităţile reliefului sunt foarte mici, echidistanţa
curbelor roşii poate fi micşorată până la Hpr = 0,10 m.
Sistematizarea verticală a străzilor
Sistematizarea verticală a unui tronson de stradă reprezintă modul în care se amenajează
suprafaţa părţii carosabile şi a trotuarelor, astfel încât apele meteorice să se scurgă
gravitaţional, în mod controlat spre anumite locuri prevăzute cu dispozitive de colectare şi
evacuare a apei. Această etapă de proiectare este foarte importantă atât în cazul străzilor, cât şi
în cazul terenurilor adiacente, întrucât oferă informaţii privind modul de colectare – evacuare a
apelor meteorice.
La întocmirea profilelor longitudinale şi transversale trebuie să se ţină cont că străzile
reprezintă un colector al apelor meteorice, de aceea ele trebuie trasate pe cât este posibil în
lungul depresiunilor. Alegerea direcţiilor celor mai convenabile pentru străzi este impusă de
declivitatea terenului, de aceea trebuie să se dea prioritate străzilor ale căror declivităţi sunt
mici, iar evacuarea normală a apelor este asigurată printr-un volum redus de terasament.
De regulă, apele meteorice de pe teritoriul evadat se scurg pe stradă, excepţii făcând cazurile
când există colectoare pentru ape meteorice în interiorul cartierului ce colectează aceste ape.
Apele meteorice trebuie să fie dirijate din interiorul cartierului spre stradă. În cazul străzilor
aşezate pe versanţi cu pante mari, sistematizarea verticală se realizează prin amenajarea
trotuarelor la cote diferite sau prin amenajarea părţii carosabile la niveluri diferite.
Proiectul de sistematizare verticală a străzilor urbane se întocmeşte pe baza schemei de
amplasare pe verticală a teritoriului localităţii, pe care sunt indicate liniile roşii ale
construcţiilor, curbele de nivel cu cotele de nivel în punctele caracteristice şi pantele de proiect
pe treceri.
La construcţia curbelor de nivel proiectate se foloseşte profilul transversal pe care se indică
elementele străzii şi gabaritele lor cum ar fi: lăţimea părţii carosabile, gazonului, trotuarului şi
pantele transversal (Fig.2).

Fig. 2. Reprezentarea în plan și secțiune a unui tronson de stradă cu indicarea elementelor

acestuia
Determinarea poziţiei curbelor de nivel proiectate începe cu calculul pantelor longitudinale
proiectate ale segmentelor trasate de- a lungul trecerilor cuprinse între punctele de schimbare
a pantei conform formulei:

l – declivitatea longitudinală;
∆H – diferenţa curbelor de proiect => ∆H =Hmax -Hmin ;
Hmax – cota maximă a traseului; Hmin – cota minimă a traseului;
L – distanţa pe orizontală dintre aceste puncte.
Calculul penru drumul principal
Sectorul 1
18.00−16 .00
i l= =30 ‰
65
 21
0.2 ∗20
l 1= =6.6 m 2
0.0 30 l 2= =7 m
30
Sectorul 2
16.00−14 .00
i l= =15 ‰
127
21
0.2 ∗20
l 1= =10 m 2
0.0 15 l 2= =11 . 8 m
15

Calulul pentru drumul secundar

Sectorul 1
15.00−21 .00
i l= =29 ‰
203
14
0.2 ∗20
l 1= =7 m 2
0.029 l 2= =4.8 m
29
Pasul următor va fi calculul distanţei (l1) dintre două curbe de nivel proiectate (roşii) pe partea
carosabilă:

Unde : l1- distanța pe orizontală dintre două curbe de proiect ale părții carosabile(Fig.3)

Fig.4. Reprezentarea curbelor de proiect pe partea carosabilă

În timpul proiectării sistematizării verticale a străzilor, vom ţine cont şi de sistematizarea
verticală a teritoriului adiacent (cartierelor). Curbele de nivel roşii ale străzilor vor servi drept
material de bază la sistematizarea verticală a cartierelor.
Sistematizarea verticală a străzilor poate fi executată şi prin metoda profilelor sau metoda
mixtă (metoda profilelor + metoda curbelor roşii). În acest caz se va proiecta profilul
longitudinal de-a lungul axei străzii, iar la fiecare pichet (distanţa dintre pichete fiind 20-100 m,
în funcţie de scara în care lucrăm şi complicitatea reliefului) se vor construi profile transversal.
Prin metoda profilelor se va construi raza de curbură în punctele de frângere a declivităţilor şi
se vor determina declivităţile longitudinale, ţinând cont de bilanţul volumelor de terasamente
(respectarea egalităţii volumelor săpăturilor şi umpluturilor).
La proiectarea profilelor transversale se va ţine cont ca panta transversală să fie orientată de la
axa străzii spre marginea părţii carosabile (spre bordură).
Mărimile admisibile ale declivităților transversale ale părții carosabile a străzilor și
drumurilor,declivități longitudinale și transversale ale piețelor și parcajelor nu trebuie să
depășească valorile indicate în tabelul 2, în funție de tipul îmbracămintei rutiere.

Tabelul 2. Norme de proiectare a profilelor longitudinale ale străzilor

Sistematizarea verticală a intersecţiilor de străzi Scopul principal al sistematizării verticale

(evacuarea gravitaţională a apelor meteorice), momentul cel mai important în procesul
sistematizării verticale a intersecţiei îl constituie crearea unor astfel de forme noi de suprafeţe
care vor asigura scopul dat. Aceasta înseamnă racordarea corectă a curbelor de nivel ce vin spre
intersecţie, respectând valorile necesare ale declivităţilor pentru atingerea scopului dat. Este
evident că forma profilului transversal cel puţin a uneia dintre străzile ce se intersectează (de
regulă a străzii secundare) se va modifica esenţial.
Sistematizarea verticală a intersecţiilor de străzi este dictată de strada ce are categoria tehnică
superioară, respectiv în ordinea: - stradă magistrală; - stradă de legătură; - stradă locală şi de
deservire. Amenajarea propriu-zisă depinde şi de declivităţile liniei roşii pentru fiecare stradă,
prioritară fiind strada de categorie mai mare.
Din practica sistematizări verticale deosebim cîteva variante(după liniile roșii) reprezentate în
figura 5.
 Fig.5. Sistematizarea verticală a intersecțiilor

a) Străzile intersectate sunt de aceeaşi categorie şi parametri

În acest caz, forma suprafeţei intersecţiei se va modela mai aproape de forma reliefului
existent în locul dat, cu o singură declivitate generală de orientare a reliefului. Adică, în preajma
intersecţiei profilele transversale ale străzilor capătă forma într-o singura pantă. Trecerea
treptată spre această formă, într-o singură pantă a profilelor transversale, se efectuează treptat
la distanţa de 30-50 m de la intersecţie, racordând curbele de nivel ale străzilor de intersecţie

Fig.6. Sistematizarea verticală a intersecțiilor de străzi de aceeași categorie

b) Intersecţia străzilor de diferite categorii (una dintre străzile intersectate este de
categorie superioară celeilalte)
În acest caz, strada superioară va avea prioritate totală, păstrând forma profilului
transversal constantă pe tot sectorul proiectat inclusiv la intersecţie. Racordarea curbelor se
face luând în considerare profilul transversal al celeilalte străzi inferioare. Profilul
transversal al străzii inferioare începe să-şi modifice forma, la o distanţă de 30-50 m de la
intersecţie. De la bordura din intersecţie (care are cea mai mare cotă) se va trasa o linie
ajutătoare până la axa străzii pe o distanţă de 30-50 m. Curbele de nivel proiectate îşi vor
schimba direcţia treptat, la intersecţia cu linia ajutătoare astfel modificându-se forma
profilului transversal, de la două pante – într-o pantă.

Fig.7 Sistematizarea verticală a intersecțiilor de străzi de diferite categorii ( cînd profilul

transversal al carosabilului este proiectat în două pante )

Sistematizarea verticală a terenurilor urbane adiacente străzilor

Prin proiectul de sistematizare verticală a unui cartier se stabilesc cotele clădirilor, ale
drumurilor şi aleilor interioare, ale locurilor de parcare pentru autovehicule, ale celor
pentru odihnă şi joc etc.
Datele iniţiale de bază, ce vor servi la întocmirea proiectelor de sistematizare verticală ale
cartierelor, sunt ridicările topografice, iar punctele de reper - cotele clădirilor principale.
Prin proiectul de sistematizare verticală trebuie să se urmărească asigurarea scurgerii apelor
meteorice în condiţii cât mai bune şi amenajarea suprafeţei cartierului cu utilizarea
raţională a pământului rezultat din aplanarea terenului şi din săpăturile făcute pentru
fundaţiile clădirilor şi ale celorlalte amenajări şi instalaţii, evitându-se transporturile la
distanţe mari.
Apele meteorice trebuie să se scurgă pe cât este posibil prin scurgere liberă şi pe drumul cel
mai scurt, prin rigolele străzilor.
La sistematizarea verticală, drumurile, accesele şi aleile pietonale din interiorul cartierului
formează o reţea de colectare pentru evacuarea apelor meteorice.
În acest scop, ele trebuie să fie proiectate cu declivităţi corespunzătoare asigurării evacuării
apelor dincolo de limitele cartierului.
Relieful cartierului după sistematizare poate avea forme diferite. În cazul unui cartier cu
relief liniştit cu înclinaţie dominantă unilaterală, suprafaţa cartierului poate fi sistematizată
sub forma unui acoperiş cu un singur versant plan, formă care asigură evacuarea şi
scurgerea în condiţii bune a apei de pe terenul cartierului şi de pe drumurile şi accesele
interioare.
 Dacă relieful prezintă pante mici spre marginile cartierului, suprafaţa lui se poate amenaja
în formă de acoperiş cu coama situată simetric faţa de străzile paralele sau deplasate
lateral, după condiţiile locale.
Când suprafaţa cartierului este străbătută de o cumpănă naturală a apelor, linia de
intersecţie a celor două plane care formează coama suprafeţei cartierului poate fi
proiectată fie suprapusă peste coama naturală a cumpenei apelor, fie puţin deplasată. În
asemenea cazuri se asigură evacuarea apelor meteorice cu mişcări minime de terasament.
Cartierele de pe terenurile de coastă se amenajează în formă de terase. Fiecare terasă
trebuie să conţină drumuri interioare proprii şi un sistem independent de evacuare a apelor
meteorice spre rigola străzii celei mai apropiate sau la reţeaua de canalizare meteorică a
cartierului.
Nu se admite evacuarea apelor spre terasele din aval, pentru a evita inundarea acestora. La
proiectarea sistematizării verticale a suprafeţelor terenurilor cartierelor se foloseşte metoda
curbelor roşii de nivel.

Fig.8. Principii de sitematizare verticală a cartierelor

2. Principii de calcul a cotelor zero a clădiriilor
O importanţă foarte mare la întocmirea proiectelor de sistematizare verticală ale cartierelor au
cotele clădirilor (negre şi roşii), care se vor calcula după ce va fi elaborată soluţia finală de
sistematizare verticală.
Cotele negre ale clădirilor se calculează în funcţie de cotele reliefului existent.
Cotele roşii (de proiect) ale clădirilor se calculează identic după cotele roşii de proiect ale
terenului.
Cota zero a clădirilor va corespunde cu cotele pardoselii parterului şi se calculează conform
formulei de mai jos:
∆H – 0.30 …. 0.50 m – înălţimea minimă de la cota terenului până la cota pardoselii parterului.
După ce se calculează H0, trebuie efectuată verificarea pentru a stabili ca înălţimea soclului să
nu depăşească valoarea de 1.80 m:

În cazul cînd H scl este mai mare decît valoarea limită stabilită,sub parter se construiește
demisol sau etaj tehnic.
Concluzie. Pentru acest grup de clădiri se vor proiecta:

Primul tronson – cu subsol, deoarece înălţimea soclului este mai mică decât înălţimea normată de 1,8
m.

Al doilea şi al treilea tronson – cu demisol, deoarece înălţimea soclului depăşeşte înălţimea normată de
1,8 m.