Sunteți pe pagina 1din 7

Proba Romberg- bolnavul în poziţie verticală cu picioarele apropiate , vârfurile + călcâiele lipite, este

rugat să închidă ochii. În caz de leziuni vestibulare sau ale sensibilităţii profunde(tabes, polinevrite), bolnavul nu
îşi poate menţine echilibrul→proba Romberg + . La cerebeloşi , proba Romberg este negativă.

PROBA ROMBERG + DE TIP CEREBELOS


 Leziuni de Vermis Anterior- tendinţă de cădere înainte
 Leziuni de Vermis Posterior- tendinţă de cădere îanpoi
 Leziuni de Emisfer Cerebelos- tendinţă de cădere de aceeşi parte cu emisferul lezat

PROBA ROMBERG + DE TIP TABETIC


 Oscilaţii în toate direcţiile cu tendinţa de cădere nesistematizată
 Inchiderea ochilor, accentuază mult tendinţa de cădere

PROBA ROMBERG + DE TIP VESTIBULAR


 Tendinţă de cădere de partea vestibulului lezat , direcţia fiind influenţaă de poziţia capului
 Inchiderea ochilor accentuează tendinţa la cădere

Reflexul Hoffmann- ciupirea bruscă a vârfului mediusului bolnavului , astfel încât k degetul
bolnavului să scape din degetul examintorului-flexia ultimei phalange a policelui.
Reflexul Rossolimo- percuţia interliniei articulare digito-plantare –flexia plantară a ultimelor degete.
Reflexul Mendel- Bechterew-percuţia cuboidului- flexia plantară a ultimelor 4 degete.

Reflexul Babinski-reprezintă extensia lentă a Halucelui asociată cu extensia celorlalte degete(semnul


envantaiului) , provocată de o excitaţie mecanică a marginei externe a plantei. Este patologic după 18 luni, când
arată o leziune a fascicolului piramidal.
Semnul Oppenhein- apăsarea cu deplasarea cranio-caudală a feţei anterioare a Tibiei.
Reflexul Chadock- stimularea marginii laterale a piciorului, submaleolar.
Reflexul Gordon- apăsarea musculaturii gambiere
Reflexul Schaffer- ciupirea Tendonului lui Achile

Reflexul Palmo-Mentonier(Marinescu Radovici)- stimularea tegumentelor eminenţei tenare ,


determină contracţia musculaturii mentoniere. Prezenţa lui indică leziune bilaterală a fasciculelor geniculate.

PROBE DE PAREZĂ

MEMBRE SUPERIOARE
 Proba braţelor întinse- pacientul întidne braţele , cade mai repede membrul de partea afectată
 Proba Fisher- cade mai repede membrul de partea afectată , iar antebraţul ia poziţie de uşoară pronaţie

MEMBRE INFERIOARE
 Proba Mingazzini- bolnavul flectează coapsele în unghi uşor optuz pe abdomen, iar gambele flectate pe
coapse asemenea, a.î. gambele să fie paralele cu planul patului. In cazul unei paralizii , va cădea mai întâi
MI de partea paralizată.
 Proba Barre- bolnavul în decubit ventral , se plasează gambele a.î. să formeze un unghi optuz cu
coapsele , care , acestea rămân pe planul patului. Gamba de partea paralizată va cădea prima

1
 Proba Vasilescu- bolnavul în decubit dorsal , face flexia + extensia repetată a gambelor pe coapse şi a
coapselor pe bazin, târând călcâiele pe cearceaf. La existenţa unei paralizii, membrul paralizat rămâne în
urmă.

CLASIFICAREA PARALIZIILOR

1. după intensitate
• TOTALE(plegii)- toate mişcările sunt abolite
• PARŢIALE(pareze)-mişcările sunt posibile , dar au Forţa, Amplitudinea, şi Viteza, mai mult sau
mai puţin diminuată.
2. după teritriul afectat
o mono pareze/plegii- paralizia unui singur membru fie S, fie I
o para pareze/plegii- paralizia a 2 membre simetrice , de obicei mai frecvent sunt cele
inferioare
o hemi pareză/plegie- paraliza unei jumătăţi a corpului la care nu este oligatoriu şi
interesarea hemifeţei respective.
o Tri pareza/ plegia- paralizia a 3 membre
o Tetra pareza/ plagia- paralizia tuturor membrelor

PROBE DE DISMETRIE + HIPERMETRIE

DISMETRIE = imposibilitatea de a măsura şi a ghida mişcările.


= lipsă de măsură în amplitudinea mişcărilor.
= incapacitatea de a opri o mişcare musculară la punctul dorit.

HIPERMETRIE = amplitudinea + dimensiunea de mişcare exagerată a unei articulaţii.

o Proba Indice Nas- se cere pacientului să ducă vârful indexului la nas, dar el ratează ţinta, degetul
depăşind obrazul sau fruntea.
o Proba Indice – Indice- se cere bolnavului să apropie cei 2 indici, dar el îi trece unul pe lângă celălalt,
ratând ţinta.
o Proba Călcâi-Genunghi – se cere bolnavului să atingă cu călcâiul unui membru, genunchiul membrului
lateral, dar el ratează ţinta şi atinge coapsa.

PROBE DE ADIADOCO-KINEZIA

ADIADOCOKINEZIA= imposibilitatea executării mişcărilor rapide , succesive, şi de sens contrar.

o Proba Marionetelor- efectuarea rapidă alternativă a mişcărilor de pronaţie + supinaţie


o Proba închiderii + deschiderii pumnului
o Proba Moriştii- mişcări de înainte – înapoi cu policele şi degetele împreunate

PROBE DE ASINERGIE

2
ASINERGIE= perturbarea conlucrării armonioase a diferitelor grupe musculare în timpl executării
actelor motorii.
o Proba Contracţiei Tonice Mecanice- se cere pacientului să ridice braţele până ce acestea să fie în poziţie
orizontală , când trebuie să le oprească brusc. De partea leziunii , antagoniştii au întârziere ce duce la
întârzierea ridicării membrului afectat, faţă de cel normal.
o Proba Holmes- Steward- pacientul cu braţele întinse la orizontală, examinatorul opune rezistenţă pe
antebraţ. În momentul în care se eliberează brusc antebraţul pacientului, are loc o flexie în care mâna
loveşte umărul. Membrul de partea afectată va izbi brusc umărul datorită întârzierii de intervenţie al
antagoniştilor.

ATAXII CEREBELOASE + TABETICE

1. cerebeloase
o dismetrie + hipermetrie
o asinergie
o adiadoco-kinezie
o tremor cerebelos
o modificări de tonus muscular
o tulburări de scris + vorbit
o mers caracteristic
2. tabetice
 echilibrul static este instabil, menţinut numai cu ochii deschişi
 mersul este talonat
 asinergie
 adiadocokinezie
 probele IN, CG- se accentuează la închiderea ochilor
 tremor cerebelos la închiderea ochilor
 ROT abolite

CLASIFICAREA AMIOTROFIILOR

 Primitive (miogene)- apar în afara leziunilor nervoase, şi predomină proximal


 Neurogene- apar prin lezarea pericarionului neuronului motor periferic , cât şi prin lezarea axonului său.
 Simetrice- cele din polinevrite, poliradiculonevrite
 Asimetrice- mononevrite, multinevrite

MERSUL PATOLOGIC

1. MERS COSIT(hemiplegia spastică)- mersul se efectuează cu greutate, datorită deficitului motor. MS se


găseşte în semiflexie, iar MI homolateral în extensie + rotaţie externă.
2. MERS ÎNCET, GREOI, ŢEAPĂN(paraplegia spastică)- membrele inferioare sunt în extensie +
adducţie, paşii fiind mici + târâţi.
3. MERS FORFECAT(boala Little)- copilul merge cu genunchii izbindu-se unul de celălalt în timpul
mersului.

3
4. MERS STEPAT(paralizia de sciatic popliteu extern)- piciorul este căzut în flexie plantară, iar flexia
dorsală a piciorului este diminuată, sau abolită.
5. MERSUL CU PAŞI MICI, NU SE POPATE OPRI BRUSC(boala Parkinson)
6. MERS DEVIAT DE PARTEA LEZIUNII(Sindrom Vestibular Periferic)
7. MERS CU BAZA MARE DE SUSŢINERE(Sindrom Cerebelos)
8. MERS TALONAT(Tabes)
9. MERS ŢOPĂIT, DANSANT(coree)
10. MERSUL LEGANAT, DE RAŢĂ(miopatii)

SEMNE DE IRITAŢIE MENINGEALĂ

 Cefalee
 Rahialgii
 Hiperestezie cutanată
 Contractură musculară
 Generalizată- musculatura toracelui + abdomenului + M –determină atitudine de cocoş de puşcă
 Localizată – muşchii cefei + şanţurile paravertebrale
 Manevre :
 Redoarea de ceafă
 Kerning
 Brudzinski- pacientul în decubit dorsal, flexia bruscă a cefei produce flexia involuntară a
coapselor + genunchilor.

TONUS MUSCULAR-IMPLICAŢII PATOLOGICE

HIPOTONIA MUSCULARĂ
Apare în leziunea arcului reflex şi este caracterizată prin pierderea reliefului muscular , muşchiul
fiind moale la palpare , uşor depresibil, creşte amplitudinea mişcărilor.

HIPERTONIA MUSCULARĂ
Apare prin leziuni de NMC sau palido-nigrică, şi se caracterizează prin faptul că muşchii sunt
contractaţi, sunt fermi la palpare, apare rezistenţă marcată la mobilizarea pasivă a segmentelor.

Hipertonia piramidală- predomină pe flexori la MS şi pe extensori la MI , determinând o atitudine


caracteristică hemiplegiei spastice, caracter elastic, cedează în lamă de briceag, creşte cu ocazia mişcărilor
voluntare, este însoţită de creşterea ROT.
Hipertonia extrapiramidală- este generalizată , predomină pe flexori, are caracter plastic. Apare în
starea de veghe şi cedează la somn , dispare în timpul mişcărilor voluntare.

MODIFICĂRI DE REFLEXE

CANTITATIVE
1. diminuare / abolire
 leziuni ale nervilor
 leziuni ale rădăcinilor anterioare
 leziuni medulare

4
 boli musculare
 leziuni ale NMC instalate brusc

2. exagerare- numai în leziunile piramidale


♪ exagerate
♪ foarte exagerate
♪ polikinetice- contracţii musculare multiple , determinate de o singură percuţie
♪ clonoide- mişcări involuntare , regulate ale unor segmente , prin mecanism de reflex
continuu

CALITATIVE
a) pendularitatea- apar oscilaţii pendulare care încet ajung la starea de repaus
b) inversiunea – excitaţia aplicată pe tendonul unui muşchi produce contracţie pe
muşchii vecini sau antagonişti.

TULBURĂRI DE SCRIS
♪ scăderea în cantitate
♪ suprimarea completă a scrisului
♪ paragrafii- deformarea sau înlocuirea cuvintelor scrise
♪ agramatism- nerecunoaşterea scrierii

PARAPLEGIA SPASTICĂ + FLASCĂ

1. Paraplegia flasca este produsa fie de lezarea neuronului motor central (forma centrală), fie de lezarea
neuronului periferic (forma periferică). Semnele comune sunt deficitul motor (paraplegie), dispariţia
reflexelor şi diminuarea tonusului muscular.
2. Paraplegia spastica este datorată, întotdeauna, lezării neuronului motor central.
Semnele clinice sunt: diminuarea forţei musculare la nivelul membrelor inferioare, hipotonie, reflexe
osteo-tendinoase exagerate, semnul Babinski prezent, tulburări sfincteriene.

FACIESUL NEUROLOGIC

1. Boala Parkinson- dispariţia mimicii , trăsăturile feţei fiind fixate, imobile, nu se mai reflectă stările
emoţionale ale pacientului.
2. Paralizia Facială Periferică
 Paralizia muşchilor de o parte a feţei la toate nivelurile
 Pliurile / reliefurile feţei sunt şterse, hemifaţa apare aplatizată + inexpresivă
 Ochiul este permanent deschis-ochi de epure
 Nu poate zâmbi, nu poate fluiera.
3. Paralizia Facilă de tip Central- paralizia muşchilor din jumătatea inferioară a feţei de partea opusă
leziunii corticale.
4. Oftalmoplegie externă – Facies Hutchinson- ochii sunt parţial închişi, pacientul pare adormit, globii
oculari sunt imobili.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL ÎN S.N.MC. & S.N.P

5
 Semne tipice pentru Sindromul de Neuron Motor Central
1. existenţa unui deficit motor care cuprinde o mare întindere corporală (hemi, para, tetra, PLEGIE/
PAREZĂ)
2. HIPOtonie musculară
3. hiperreflectivitate OsteoTendinoasă(ROT vii)
4. Babinski + , şi echivalentele acestuia
5. prezenţa clonusului rotulian + achilean
6. ABSENŢA atrofiilor musculare + a fasciculaţiilor ---SEMNE NEGATIVE
 Semne tipice pentru Sindromul de Neuron Periferic
1. existenţa unui deficit motor care cuprinde o mică întindere corporală(grup muscular, sau chiar un muşchi)
2. HIPOtonie musculară
3. HIPO până la areflexie OT
4. atrofii musculare
5. prezenţa de fasciculaţii
6. Babinski + echivalentele acestuia + clonus ABSENTE
7. prezenţa reacţiei de degenerescenţă electrică

Substanţa reticulată
Reprezintă totalitatea celulelor nervoase , dispuse în reţele dense în lungimea Trunchiului
Cerebral(de la Bulbul Rahidian până la Hipotalamus), în interiorul Encefalului.
 SR Ascendent- care pune cortexul cerebral în stare de veghe sau de alertă (este un sistem activator)
 SR Descendent- cu o parte inhibitoare şi una activatoare a motricităţii involuntare-legat de tonului
muscular
CONEXIUNILE corticale , subcorticale, aferente, eferente
 Aferente- senzoriale, cerebeloase, diencefalice, neocorticale
 Eferente- neocorticale, spinale, cerebeloase
TIPURI DE NEURONI - se clasifică în:
• catecolaminergici - situaţi în porţiunile laterale ale trunchiului cerebral, cu rol activator
• serotoninergici - situaţi în partea mediană a mezencefalului şi bulbului, cu rol inhibitor

Funcţiile Formaţiunii Reticulate


1. controlul motricităţii somatice- este mediată de căile reticulo-spinale , parte componentă a
eferenţelor sistemului extrapiramidal. Se descriu 2 SISTEME :
 SR descendent FACILITATOR- rol n întărirea reflectivităţii medulare
 SR descendnet INHIBITOR
2. controlul funcţiilor vegetative- respiraţia, salivaţia, voma, deglutiţia, termoreglarea, micţiunea
3. reglarea stării vigile + comportamentului- are 2 faze :
 trezire şi întărire a atenţiei
 mmmenţinere a stării de veghe

Implicaţii neurologice
 tulburări ale ritmului de veghe-somn

6
 tulburări ale stării de conştienţă-comă
 tulburări ale tonusului muscular
 tulburări de respiraţie, TA, puls
 generalizarea crizelor epileptice

Nervul Spinal
Nervii spinali aparţin Sistemului Nervos Somatic Periferic. Nervii spinali sunt micşti şi sunt în
număr de 31 de perechi:
 8 cervicali
 12 toracali
 5 lombari
 5 sacraţi
 1 coccigian
Ei sunt dispuşi simetric de o parte şi de alta a MS şi metametric. Nervul spinal este format din: 2
RADĂCINI, TRUNCHI, RAMURI.
 Rădăcina Posterioară- senzitivă
 Rădăcina Anterioară- motorie
 Trunchiul Nervului Spinal- este format din unirea celor 2 rădăcini , înainte de a părăsi Canalul Vertebra.
Conţine fibre senzitive, motorii(somatice + vegetative)- este mixt. După ieşirea din canalul vertebral se
divide în :
 Ramura ventrală
 Ramura dorsală
 Ramura comunicantă albă
 Ramura meningiană

Sindromul NEVRITIC
Sindromul nevritic este asociat cu modificari distructive ale structurii fibrei nervoase, iar clinic este
caracterizat prin tulburări de sensibilitate subiective şi obiective, tulburări trofice (atrofia pielii, atrofii musculare,
etc.) şi tulburări vegetative (cianoza, edem, hiposudoraţie sau hipersudoratie, etc.) în teritoriul de distribuţie a
neuronului motor si / sau protoneuronului senzitiv.
K etiologie:
1. esenţiale(idiopatice)
2. secundare- traumatisme, compresiuni de vecinătate, tumori, factori fizici, infecţioşi, toxici