Concepţia despre lume este totalitatea de idei despre lume în întregime, despre

om,locul lui în această lume, este totalitatea de cunoştinţe despre natură, societate
şi om şi raportului faţă de această lume. Concepţia despre lume este baza tabloului
general al lumii şi ne dă cunoştinţe generalizate despre coţinutul, structura, esenţa
şi legităţile apariţiei şi dezvoltării lumii înconjurătoare. Stiinţa cu ajutorul
cunoştinţelor formează tabloul lumii,filozofia este exprimarea teoretică a
concepţiei despre lume unde tabloul lumii este numai o amprentă, un moment al
realităţii indiferent către om. Concepţia despre lume in afară de tabloul lumii
exprimă şi atitudunea omului faţă de acestă lume. Filozofia este nucleul concepţiei
despre lume.

Una din concepţiele despre lume şi viaţă reprezintă viziunea, părerea unui om sau
grup de oameni despre lumea în care trăieşte. O concepţie despre lume şi viaţă
arată ce crede un om sau un grup de oameni legat de elemente precum: originea
vieţii, scopul vieţii, ce este bine şi ce este rău, semnificaţia istoriei omenirii, cum
cunoaştem realitatea din jurul nostru, ce se întâmplă cu omul când moare, ce este
omul, care este finalitatea universului în care trăim.

Toţi oamenii au o concepţie despre lume şi viaţă după care trăiesc şi pe care o
promovează în mod conştient sau inconştient.

Concepţii tradiţionale despre lume şi viaţă

Teismul
Ca şi concepţie despre lume şi viaţă, teismul porneşte de la presupoziţia că
Dumnezeu există şi poate fi cunoscut. Dumnezeu este o fiinţă supranaturală
(dincolo de natura materială), personală (adica nu este doar o forţă sau o energie ci
o fiinţă vie, reală, cu conştiinţă de sine şi capacitate de autodeterminare).
Dumnezeu ştie despre Sine că există şi gandeşte şi acţionează fără să fie constrâns
de ceva sau cineva. Dumnezeu este infinit adică nicio altă fiinţă din Univers nu se
poate compara, masura cu El, totul îi este subordonat. El nu are pereche şi este
originea şi sfârşitul tuturor lucrurilor.

Deismul
Deismul ca şi concepţie despre lume şi viaţă a apărut în Anglia şi Franţa în sec.
XVII şi XVIII şi i-a avut ca reprezentanţi de seamă pe Voltaire (Franţa) şi Pope
(Anglia). Secolul XVIII, intitulat şi secolul luminilor sau secolul Iluminismului, a
fost dominat la nivel filosofico-religios de deism. Deismul acceptă existenţa lui
Dumnezeu ca şi forţă primară a creaţiei, Dumnezeu este creatorul Universului şi a
omului. Dar deismul mai afirmă faptul că după creaţie Dumnezeu a lăsat Universul
să funcţioneze de la sine şi că o dată încheiat procesul de creaţie Dumnezeu nu mai
intervine în Univers. Prin urmare Dumnezeu nu mai este imanent, nici personal, nu
este suveran peste acţiunile omului.

Ateismul
Ateismul a apărut în Franţa în sec. XVIII în aceeaşi perioadă cu deismul fiind
oarecum continuatorul firesc al acestuia din urmă. Ca şi reprezentanţi de seama ai
ateismului în sec. XVIII ii avem pe: La Metrie (consilier al regelui Prusiei Frederic
al II-lea) şi Denis Diderot (autor al primei Enciclopedii). Atesimul a atins apogeul
în sec. XIX şi la începutul şi mijlocul sec. XX odată cu apariţia şi dezvoltarea
teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin. Ca şi reprezentanţi de seamă ai
ateismului în sec. XIX şi XX îi amintim pe: Charles Darwin, Karl Marx, Vladimir
Lenin, Richard Dawkins (profesor la Universitatea Oxford).