INTRODUCERE

Sursele de energie cele mai primitive sunt cele obtinute din carbune si petrol. Însa acestea sunt
epuizabile si arderea ace 15115k1024p stora produce mari cantitati de CO 2.
De aceea sunt cautate noi surse de energie. Se încearca folosirea energiei solare captata cu
ajutorul panourilor solare. Însa conversia energiei razelor solare în caldura sau electricitate se
face cu o pierdere de 80-90% si acestea nu pot fi captate decât în timpul zilei si astfel energia
trebuie sa fie stocata pentru a putea fi furnizata si pe timpul noptii.
O alta sursa este forta apelor. Prin construirea hidrocentralelor se obtin mari cantitati de
energie.
Se poate folosi apa termala pentru încalzire sau a aburilor de apa pentru a produce
electricitate. Astfel de centrale se gasesc în Italia, Japonia si California. La forajele de mare
adâncime se poate injecta apa rece care este încalzita si apoi extrasa pentru a produce energie
electrica.
Înca din 1966 la Rance în Franta functioneaza o centrala mareeomotrica care foloseste energia
mareelor. Japonia încearca folosirea valurilor cu ajutorul unor dispozitive plutitoare.
Energia apei (marilor si oceanelor) - se reprezinta sub forma de energie mecanica si termica:
Curentii marini - se pot reprezenta sub forma de:
-curenti orizontali - datorati vanturilor dominante
-curenti verticali - caz in care apele urca sau coboara din/spre adancuri
-curenti marini - datorati miscarii apelor la nivel planetar
-Mareele - datorita atractiei lunare
-Miscarea valurilor - datorate tot radiatiei solare
Energia termica - inmagazinata sub forma de caldura, continutul de caldura diferit dintre apele
de suprafata si cele de adancime (cca. 30o diferenta).
Apele Oceanului Planetar detin un imens potential energetic care poate fi valorificat pentru
producerea de energie electrica. Principalele surse de energie luate in considerare, cel putin la
nivelul tehnicii actuale, se refera la: maree, curenti, valuri, diferentele de temperatura ale
structurilor de apa marina. Mareele se produc cu regularitate in anumite zone de litoral de pe
glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18 m, determinand oscilatii lente de nivel ale
apelor marine. Principiul de utilizare a energiei mareelor in centrale mareomolrice, de altfel
singura sursa folosita in prezent din cele enumerate mai sus, consta in amenajarea unor bazine
indiguite care sa faca posibila captarea energiei apei, declansata de aceste oscilatii, atat la
umplere (la flux), cat si la golire (la reflux).
Pentru o valorificare eficienta a energiei mareelor sunt necesare si anumite conditii naturale; in
primul rand, amplitudinea mareelor sa fie de cel putin 8 m, iar, in al doilea rand, sa existe un
bazin natural (de regula un estuar), care sa comunice cu oceanul printr-o deschidere foarte
ingusta. Aceste conditii naturale apar numai in 20 de zone ale globului (ca, de exemplu:
tarmurile atlantice ale Frantei, Marii Britanii, SUA, Canadei, in Nordul Australiei, in estul Chinei
etc.).
Cantitatea de energie disponibila la aceasta sursa, daca ar putea fi valorificata integral in
centrele electrice mareomotrice, ar produce de circa 100.000 de ori mai multa energie electrica
decat toate hidrocentralele aflate in functiune in prezent pe glob. Alte calcule apreciaza ca
energia furnizata anual de maree ar putea echivala cu cea obtinuta prin arderea a peste 70 mii
tone de carbune.
Centralele mareomotrice produc kwh la un pret de cost de doua ori mai mare decat cel obtinut
in hidrocentrale. Astfel de centrale mareomotrice se afla in functiune in Franta (in estuarul
Rance, format de raul cu acelasi nume la varsarea in Golful Saint Malo; capacitatea sa este de
240 MW si a fost construita in perioada 1961-1966; proiectul "Chausey" prevede o constructie
asemanatoare in Golful Le Mont St.Michel), in Rusia (in estuarul Kislaya, format de raurile
Tuloma si Kola Ia Marea Barent, de 400 MW; un alt proiect vizeaza tarmurile Marii Albe); alte
proiecte prevad noi amenajari pe tarmul S-E al Marii Britanii pe tarmul Golfului Fundy, unde
SUA si Canada intentioneaza o constructie de mari proportii.
Curentii marini sunt purtatorii unor energii cinetice deosebit de mari. Astfel, s-a calculat ca un
curent oceanic cu o latime de circa 100 m, 10 m adancime si o viteza de l m/s, pe timp de un an
ar putea oferi o energie cinetica de circa 2 mii. kwh.
Valurile reprezinta o forma de stocare a energiei transmise de vant, energie calculubila si
demna de luat in consideratie. Calculele au evidentiat ca valurile cu inaltimea de 1 m, lungimea
de 40 m si perioada de 5 s, au o putere disponibila de aproximativ 5 KW pe un front de l m
latime.
Numeroase institute de cercetari hidraulice si energetice din SUA, Franta, Marea Britanic si
Japonia au in programul lor de activitate realizarea unor instalatii de captare a energiei
valurilor.
RELATII DE CALCUL
Pentru calculul energiei valurilor se folosesc diferite modele de val. Un model de val, utilizat in
mod frecvent, este cel a lui Gerstner, care presupune respectarea urmatoarelor legi:
-moleculele de apa descriu orbite circulare, mascandu-se cu viteza uniforma si in aceeasi
perioada de timp
-razele orbitelor descresc exponential cu adancimea
-fiecareparticula fluida, in timpul miscarii, suporta presiunea din pozitia de repaus
-curbele de egala presiune (izobarele ) descriu trohoide circulare.
Datorita ultimei legi, valurile calculate dupa acest model poarta denumirea de valuri trohoidale.
 Fig 1. Profilul unui val
h =inaltimea valului
λ=lungimea de unda
L=lungimea frontului de val
Cum aceasta energie se manifesta in intervalul de timp egal cu perioada T a valului,
puterea P va fie gala cu raportul; dintre energia Ep sau Ec si timpul T .
Deoarece in procesele de captare se preia in present doar una din cele doua forme de energie a
valului, expresia puterii brute disponibile este :
P=Kγh²Lλ/T
Raportul λ/T exprimand viteza de propagare a valului, numita celeritate si notata cu litera c,
expresia puterii se poate scrie si sub forma:
P=Kγh²Lc
Trebuie precizat faptul, ca la inceput coeficientul K a avut o valoare fixa si anume K=1/16.Cu
timpul acest coeficient K a luat forme mai complicate, fiind necesar sa se tina seama si de
adincimea apei in care se propaga valul.
Adoptand sistemul international de unitati de masura, iar pentru γ valoarea greutatii specifice
apei din Marea Neagra adica γ=9986,58 N/m³, puterea dezvoltata pe fiecare metro front de val
este :
P=975 h²T [W/m]
Modelul de val Gerstner nu este un model perfect .Critica principala care i sa adus a
constatat in faptul ca admite o forma data valului.In literatura de specialitate, pe langa valurile
trohoidale se mai intalnesc si alte modele: valuri Stokiene, valuri cnoidale.
Specialistii romani folosesc pentru calcule inaltimea valului distinct, acest val distinct este un
val mare, dintr-un camp de valuri, care se poate deosebi visual in mod clar inaltimea si lungimea
sa.
 Se apreciaza ca inaltimea acestui val se apropie de inaltimea maxima (h max), iar
lungimea de unda, de lungimea medie (λ) a valurilor din campul respective.S-a constatat ca
inaltimea medie a campului de valuri este ≈ 0,45h max.Valurile dezvolta o anumita putere
caracteristica unor intervale de timp Δti.
Desigur nu toata energia bruta va putea fi captata de instalatiile aliniate pe frontal
respective. O parte din energie este reflectata la contactul cu captatori, o alta este disipata in
bazinele de receptie si de captare ale hidrocentralelor marine, iar o parte reuseste sa traverseze
zona de barare. In masura in care o instalatie este capabila sa capteze o cantitate cat mai mare
din energia inmagazinata in valuri, deci in masura in care dovedeste un randament global de
captare ( η) superior, aceasta isi demonstreaza eficienta economica. Energia captata (E) va fi
data de relatia:
E=η
REALIZARI EVIDENTIATE PE PLAN MONDIAL
Instalatie cu plan inclinat si bazin
Pe la mijlocul anului 1940 langa Alger in Marea Mediterana a fost pusa in functiune
experimental in doua amplasamente, la Sidi Ferruch si Pointe Pascade, prima instalatie
moderna care consta dintr-o structura conceputa pe principiul planului inclinat si un bazin de
acumulare.
Solutia se bazeaza pe faptul ca in contact cu o constructie rigida, sub actiunea valurilor,
apa are tendinta sa-si ridice nivelul suprafetei libere. Aceasta este receptionata intr-o structura
cu radier curb inclinat, care se opune directiei de inaintare a frontului de val.
Cantitatea de apa, ajunsa intre doi pereti convergenti, urca la o inaltime maxima a valului,
deversand apoi intr-un rezervor special conceput pentru a retine apa la o cota superioara
nivelului mediu al marii. Prin caderea realizata, apa retinuta pune in miscare turbinele care la
randul lor antreneaza generatorii electrici.
Curburile peretilor convergenti sunt impuse de forme hidraulice optime, care fac ca intreaga
constructie sa realizeze o diferenta cat mai mare intre nivelul mediu al marii si nivelul maxim al
apei din bazinul de acumulare .

Fig 2. Instalatie cu plan inclinat si bazin

Anul 1960 a insemnat punerea in exploatare a primelor balize si geamanduri luminoase in
Marea Japoniei, alimentate cu energie electrica provenita din valuri, iar mai tarziu, pe baza unui
brevet emis in 1967 pe numele lui Kaisha Ryakusei, tot aici sau realizat hidrocentrale marine de
capacitate redusa utilizand solutia "pistonului lichid" .
Instalatie cu piston greu si piston lichid
Ansamblu sistem-structura decaptare este alcatuit dintr-un ponton greu prin mijlocul caruia
strabate o conducta in care apa oscileaza, antrenata de valuri, comprimand si aspirand aerulu
de deasupra ei intr-o incapere amplasata pe un plutitor bine ancorat sau fixate pe o fundatie
rigida.

Fig 3. Instalatie cu pondon greu si piston lichid

Pistonul lichid pune astfel in miscare un volum limitat de aer, care actioneaza rotorul unui
turbuine cuplata la un generator electric. Ansamblul de supape, ca si aparatul director, impune
curentului de aer conditii optime de valorificare.
Pontonul trebuie construit in asa fel incat sa ramana cat mai imobil in masa agitate a valurilor.
Orice oscilatie a pontonului consuma, in mod inutil, din energia inmagazinata de vant in apa
marii sau a oceanului. Solutia a fost testate pe mare si a dat rezultatele cele mai bune in
amplasamente cu valuri a caror inaltime medie a variat intre 2 si 4 m , cu randament estimat
intre 30% si 70% . Pentru o turbina cu diametru de 20 cm, realizata dintr-un aliaj de aluminiu,
puterea nominala a fost de 60 W, iar durata de functionare a fost apreciata la mai mult de 3 ani.
Instalatie cu plutitor si valva clapet pe coloana
In principiu structura este alcatuita dintr-un plutitor care sustine o coloana verticala pe traseul
careia este plasata o valva clapet.
 Fig 4. Instalatie cu plutitor si valva clapet pe coloana
Aceasta este conceputa in asa fel incat sa se inchida timp de o jumatate din durata unui ciclu de
val, obligand apa din conducta sa urmeze miscarea plutitorului. La schimbarea directiei de
miscare a flotorului apa continua sa se ridice, in virtutea inertiei, la un nivel superior inaltimi
valului. Succesiunea ciclurilor sporeste inaltimea coloanei de apa pana se ajunge la presiunea
necesara actionarii turbogeneratorului.
S-a experimentat o instalatie a carei lungime a masurat 90 m, cu un diametru al coloanei de
4,50 m. La valuri cu inaltimea medie de 2,40 m, sistemul de captare si conversie a realizat o
putere de 300 KW.
Instalatie cu piston actionat de valuri
Solutia consta in transmiterea fortei mecanice data de un volum mare de valuri de joasa
presiune, printr-un sistem de doua pistoane cu diameter diferite, unui volum mic de lichid
auxiliar, caruia ii ridica astfel presiunea, determinand stocarea lui in acumulatoare hidraulice
interioare.
 Fig 5. Instalatie cu piston actionat de valuri. Acumulator
hidraulic interior
In figura 6 sunt grupate succesiv alte cateva instalati, concepute in diverse zone de pe glob si
destinate valorificarii energiei valurilor, instalatii studiate de-a lungul anilor in laboratoare si in
natura, cu rezultate nu totdeauna dintre cele mai spectaculoase
Fig 6. Diferite tipuri de instalatii de captare si conversie a energiei valurilor

SOLUTIE ROMANEASCA DE CAPTARE SI CONVERSIE, SPECIFICA

VALURILOR MICI SI NEREGULATE
In anul 1973 unele institute de studii si proiectari din Romania, au existat preocupari pentru
captarea si valorificarea energiei valurilor din Marea Neagra.Studiile intreprinse, in limita unor
contracte, au condus la concluzia oportunitatii captarii energiei valurilor de vant si au
impulsionat diferite cadre de specialitate sa continue,in afara obligatiilor de serviciu
aprofundarea problemei. In acest sens a fost continuata actiunea de documentare si
concomitant s-a trecut la proiectarea unor modele, care ulterior au fost construite si
experimentate in laboratoare.
Procedeul de captare este specific valurilor neregulate si consta in preluarea directa, prin
intermediul unui plutitor, a miscari de verticala a apei, fara transport de debit. Transmisa unui
generator rectiliniar, a carui flux magnetic este facut astfel sa varieze, aceasta miscare este
transformata in curent electric alternativ, cu frecventa neregulata, care poate fi folosit in stare
bruta ca sursa de caldura.

Fig 6. Schita unei instalatii romanesti destinata valorificari in scop energetic a fortei mecanice a
valurilor din Marea Neagra
Echipamentul hidraulic a unui element de captare este format dintr-un plutitor, iar
echipamentul electic principal, este alcatuit dintr-o parte mobila legata cu articulatii de plutitor
si o parte fixa, solidara cu structura imobila.
Solutia prezentata impune realizarea unui structuri plutitoare, cat mai stabila in masa agitata a
valurilor, capabila sa sustina echipamentul energetic proiectat dupa principiul de functionare
descries. O caracteristica deosebita o constituie posibilitatea nelimitata de dezvoltare pe
verticala a instalatilor, precum si capacitatea elementelor de captare de a prelua valuri
neregulate, cu inaltimea cuprinse intre 5 cm si 9 m.
Punctual de vedere al Institutului Roman de Cercetari Marine din Constanta si al Comisiei
Oceanologice Romane este ca potentialul energetic brut al valurilor de pe cei 200 km de litoral
romanesc al Marii Negre se ridica la valoarea de circa 8* kwh/an, potentialul energetic
tehnic utilizabil,extimandu-se la 4* kwh/an, ceea ce ar conduce la o economie de
combustibil conventional de aproximativ 2 milioane tone/an.
BIBLIOGRAFIE
1.C.Iulian, P.D.Lazar -Energia valurilor captare si conversie Editura Stiintifica si Enciclopetica
,Bucuresti 1982, cota 351.075
Energia valurilor
Luni, 11 August 2008 17:14 administrator

Cercetarile în domeniul energiei valurilor au cunoscut pe plan

mondial o amploare deosebita în ultimii 35 de ani. În prezent,
captarea si conversia energiei valurilor se aplica pe scara larga
în nenumarate geamanduri si instalatii de semnalizare.
Realizarea însa a unor centrale electrice bazate pe energia
valurilor mai necesita eforturi, în prezent desfasurându-se o
activitate sustinuta în multe tari ale lumii.

Desi realizarea unor centrale pentru energia valurilor

constituie o preocupare deosebita pentru tarile care beneficiaza de tarmuri cu valuri puternice,
problema prezinta interes si pentru tarile care dispun de valuri de mica amploare. Astfel, având
în vedere necesitatea construirii unor diguri de protectie costiera, se pune în prezent tot mai mult
problema ca aceste diguri sa permita si recuperarea energiei valurilor.
Având în vedere cercetarile efectuate la nivel mondial si experimentarile efectuate în tara
noastra, se poate concluziona ca si energia valurilor Marii Negre poate fi captata si utilizata
pentru aplicatii locale în conditii eficiente cu ajutorul instalatiilor hidropneumatice cu coloana
oscilanta, cunoscute sub denumirea de instalatii OWC (oscillating water column), care se bucura
în prezent de cel mai mare interes pe plan mondial. Consideram utila, pentru prima etapa,
realizarea unei microcentrale, având la baza principiul hidropneumatic, care sa fie amplasata pe
un dig existent la tarmul Marii Negre.

SITUATIA PE PLAN INTERNATIONAL

În prezent exista sute de geamanduri de semnalizare care utilizeaza energia valurilor, fabricate de
China si Japonia, si se depun eforturi deosebite pentru a se realiza centrale de mare putere.
Aceste centrale se bazeaza pe diverse principii. Analizând modul de functionare a acestor
centrale, se poate constata ca toate au o caracteristica comuna, si anume antrenarea
generatoarelor prin turbine. Trebuie remarcat faptul ca turbinele axiale de aer pot avea
randamente superioare datorita întubarii lor.
Tipurile de instalatii de captare a energiei valurilor cercetate în prezent pot fi grupate astfel:
– Instalatii de captare a energiei valurilor pentru tarm (shoreline) si în apropierea tarmului
(nearshore)
• Instalatii cu coloana oscilanta – OWC (oscillating water column). Constau în principal dintr-o
incinta în care valurile care patrund formeaza o coloana oscilanta. Aceasta coloana actioneaza un
volum de aer care trece printr-o turbina de aer unisens;
• Instalatii TAPCHAN. Constau dintr-un bazin în care valurile care vin printr-un canal special
amenajat fac ca apa sa se acumuleze la un nivel superior nivelului marii. Diferenta de nivel
obtinuta permite alimentarea unor turbine;
• Instalatii pendulare cu panou articulat. Într-un spatiu special amenajat, un panou oscileaza
datorita valurilor care se propaga pe orizontala si actioneaza o pompa hidraulica. Pompa
alimenteaza o turbina hidraulica.
– Instalatii de captare a energiei valurilor pentru zonele de larg (offshore)
• Instalatia daneza cu pompa si flotor. Este o instalatie în care un flotor actioneaza o pompa
ancorata de fundul marii, care actioneaza turbine hidraulice;
• Instalatia suedeza HOSEPUMP. Se bazeaza pe un cilindru realizat din elastomeri care, antrenat
de un flotor, permite expulzarea apei din interior, alimentarea unei pompe hidraulice si
actionarea unei turbine;
• Instalatia McCABE WAVE PUMP. Consta din niste pontoane care se misca fata de un ponton
central, actionând pompe hidraulice care alimenteaza mai multe turbine hidraulice;
• Instalatia PELAMIS. Consta din mai multe tuburi de mare dimensiune, legate între ele prin
niste articulatii care, datorita înclinatiilor unghiulare provocate de valuri, actioneaza niste pompe
cu lichid. La rândul lor, pompele actioneaza turbine cuplate cu generatoare electrice.
Principalele caracteristici constructive ale instalatiilor de valuri
Instalatiile de valuri pentru centrale electrice se pot caracteriza în functie de
Preluarea energiei valurilor prin:
• coloana oscilanta formata de apa marii;
• flotoare de diferite forme si dimensiuni;
• panouri oscilante;
• acumularea volumului de apa ridicat de valuri într-un bazin.
Actionarea directa a generatoarelor electrice cu:
• turbine de aer;
• turbine hidraulice.
Agentul de actionare a turbinelor, care poate fi:
• aer;
• apa de mare;
• lichid actionat în circuit închis.
Actionarea generatoarelor centralelor de valuri prin turbine permite evitarea amplificatoarelor de
viteza, a sistemelor de biela-manivela, a frei-urilor si volantilor.
Dintre toate tipurile de instalatii pentru captarea si conversia energiei valurilor, se constata ca
instalatiile hidropneumatice cu coloana oscilanta – OWC (oscillating water column) prezinta cel
mai mare interes. Printre avantajele instalatiilor hidropneumatice se pot enumera:
– schema cinematica foarte simpla;
– lipsa sistemelor de multiplicare a vitezei, turbina fiind cuplata direct cu generatorul;
– nu folosesc agent lichid pentru transmiterea energiei, evitând utilizarea etansarilor;
– nu au structuri cinematice în contact cu apa marii.
În legatura cu turbina acestor instalatii trebuie precizat ca în urma cu numai câtiva ani se utiliza
turbina unisens realizata pe baza unui patent din anul 1970 al profesorului Wells. Rotorul unei
turbine Wells este prezentat în figura 1. Aceasta turbina se foloseste si astazi pe scara larga în
echiparea geamandurilor fabricate de China si Japonia.
Utilizarea turbinei Wells în centralele de valuri a dus însa la un impas, din doua motive:
randament foarte scazut si blocaj la viteze relativ reduse. Aceste caracteristici negative se explica
prin faptul ca palele turbinei Wells au un bord de atac foarte voluminos si un unghi de asezare
redus, care rezulta din necesitatea utilizarii acestor pale în ambele sensuri de actionare a aerului.
În prezent, în Anglia si Australia se experimenteaza o noua turbina unisens, având pas variabil
comandat. Rotorul acestei turbine este prezentat în figura 2.
Aceasta turbina este însa foarte complicata din punct de vedere constructiv, necesitând un sistem
de comanda complex si având o durata de functionare limitata la numai câtiva ani.
Câteva exemple de aplicatii concrete
• Australia
Continuând cercetarile începute în 1990, Energetech Australia Pty Ltd. a realizat o instalatie tip
OWC de 500 kW, înzestrata cu o turbina Denniss-Auld cu pas variabil comandat. Instalatia este
înzestrata cu un concentrator parabolic care permite concentrarea valurilor de pe o distanta de 40
m si o incinta în care se formeaza coloana oscilanta, cu latimea de câte 10 m. Instalatia a fost
amplasata în apropierea portului Kembla. Primele experimentari ale instalatiei au avut loc în
octombrie 2005.
- China
În 1989 s-a construit o instalatie experimentala tip OWC de 3 kW, care s-a amplasat pe insula
Dawanshan si care a aprovizionat cu electricitate comunitatea locala. Aceasta instalatie a fost
îmbunatatita prin aplicarea unei turbine de 20 kW.
În 1995 Institutul Guangzhou de Conversie a Energiei din cadrul Academiei de Stiinte Chineze a
dezvoltat cu succes o geamandura de navigatie de 60 W, având o turbina Wells. În decurs de 13
ani s-au construit peste 650 de geamanduri care s-au amplasat de-a lungul coastei chineze.
• Irlanda
Cercetarile au început înca în 1980, prin finantare de la guvern sub îndrumarea Universitatii
Cork. Universitatea a coordonat Programul european de cercetari în domeniul energiei valurilor,
fiind subventionata prin Programul Uniunii Europene – Joule.
• India
S-a proiectat si construit prototipul unei instalatii OWC de 150 kW, care a fost introdusa într-un
dig al portului Vizhinjam. Aceasta avea o turbina unisens tip Wells. Experienta acumulata a
permis proiectarea unui dig cu 10 unitati de instalatii OWC având o capacitate totala de 1,1 MW.

• Japonia
În anii 1970, grupul JAMSTEC a realizat o instalatie plutitoare numita Kaimei, având la baza
principiul OWC. Experimentarile s-au efectuat în Marea Japoniei, în apropierea localitatii Yura.
O instalatie pendulara a fost cercetata mai bine de 15 ani de catre Institutul de Tehnologie
Muroran si s-au efectuat încercari pe instalatii tip OWC.
În 1983 s-a construit o instalatie OWC din beton si otel, de 40 kW, în localitatea Sanze. Aceasta
a functionat câtiva ani, când a fost demontata si examinata pentru determinarea rezistentei la
coroziune si solicitari mecanice.
În 1996 s-a construit la Haramachi prototipul unei instalatii tip OWC de 130 kW. Aceasta utiliza
supape pentru controlul sensului fluxului de aer. Testele au continuat în 1998.
În 1997 cercetarile s-au focalizat pe instalatia numita Mighty Whale, bazata pe principiul OWC,
care avea 50 m lungime si 30 m latime. Puterea instalata era de 110 kW. Instalatia a fost
conceputa de catre Centrul Japonez de Cercetare si Tehnologie Marina JAMSTEC si a fost
inaugurata în 1998.
• Portugalia
În anul 1992 s-au construit si s-au amplasat pe insula Pico din Azore doua instalatii tip OWC de
500 kW. Una dintre instalatii este echipata cu turbina Wells, iar a doua instalatie este echipata cu
turbina de tip nou, cu pas variabil comandat. Instalatiile s-au construit prin sponsorizarea
Comisiei Europene, ca parte a unui program Joule.
În 2005 firma Ocean Power Delivery (OPD) a anuntat ca împreuna cu un consortiu portughez
construieste o instalatie tip Pelamis cu o putere de 2,25 MW în apropierea coastei portugheze.
• Regatul Unit
La început, Guvernul Regatului Unit a sponsorizat programele de C-D în domeniul energiei
valurilor, acoperind o larga gama de instalatii.
În 1995 Universitatea Queens – Belfast si mai multe firme si companii comerciale au realizat o
instalatie din otel tip OWC, numita OSPREY, având o putere de 1 MW.
În anul 2000 s-a realizat si amplasat pe tarmul insulei Islay – Scotia o instalatie tip OWC, numita
Limpet. Aceasta instalatie are o putere totala de 500 kW, este echipata cu turbine contrarotitoare
si doua generatoare de câte 250 kW. Instalatia a fost proiectata de Universitatea Queens din
Belfast si executata de firma WAVEGEN. Instalatia a livrat energie electrica retelei de troleibuze
si apoi a livrat energie în reteaua nationala.

CERCETARI EFECTUATE ÎN TARA NOASTRA ÎN DOMENIUL ENERGIEI VALURILOR

Tara noastra a efectuat cercetari în domeniul energiei valurilor în perioada 1980-1985 în cadrul
institutelor de cercetare ICH, ISPH, ICPE si în cadrul laboratoarelor de hidraulica din Institutul
Politehnic – Bucuresti si din Institutul de Constructii – Bucuresti. În perioada mentionata s-au
efectuat cercetari ample pe modele în canale de valuri, s-au evaluat posibilitatile de captare si
conversie a energiei valurilor Marii Negre.
Având în vedere o propunere de realizare a unei turbine capabile sa preia energia ambelor
sensuri de deplasare a valurilor, care avea la baza Brevetul ICPE 79184 /1981 – Masina motrica
pentru utilizarea energiei valurilor, institutul de cercetari ICPE, sustinut de institutul de cercetari
ISPH, a realizat si experimentat pe Marea Neagra, în anul 1984, cu rezultate favorabile, doua
modele de instalatii bazate pe principiul hidropneumatic. Acestea au fost:

I. Geamandura oscilanta cu turbina unisens G-2

Geamandura G-2 , figura 3, a fost proiectata de ICPE, executata la Santierul Naval Mangalia si
experimentata în apropierea digului de la Mangalia.
Principiul constructiv
Instalatia era alcatuita dintr-un cilindru fara fund, cu diametrul de 1,5 m si înaltimea de 2,5 m. În
jurul cilindrului era sudat un flotor cu capacitatea de 2 m3, având diametrul exterior de 2,2 m. În
centrul cilindrului era fixata o teava cu diametrul de 194 mm si lungimea de 5 m, care avea la
capatul inferior o masa formata din inele cu o greutate totala de 200 kg, care forma lestul
geamandurii.
Capacul geamandurii avea în centrul sau o gaura cu diametrul de 200 mm si un tub care se
termina cu o flansa de care era fixat un modul generator alcatuit dintr-o turbina unisens si un
generator.
Deasupra flotorului era fixat un trepied care avea în vârful sau o lampa de semnalizare.
Ancorarea geamandurii s-a facut cu ajutorul a doua lesturi de beton de câte 1m3. Pentru
atenuarea socurilor la furtuna, între lanturile de ancorare si lesturi s-au prevazut amortizoare.
Turbina unisens
Principiul de functionare a turbinei unisens cu pale oscilante se bazeaza pe înclinarea alternanta a
palelor fata de planul de rotire a turbinei în functie de sensul de actionare al fluxului de aer, care
duce la aparitia fortelor tangentiale unidirectionale si la rotirea turbinei într-un singur sens.
Turbina unisens utilizata în modulul geamandurii G-2 avea un diametru de 216 mm si era
formata dintr-un butuc central, care avea implantate radial 20 de axe din otel inox pe care erau
montate 20 de pale executate din dural, prevazute în bordul de atac cu câte doua lagare din
poliamida.
Oscilatia palelor era limitata la un unghi de + 30? si - 30? fata de planul turbinei cu ajutorul unor
limitatoare sudate de axele radiale.
Pentru evitarea deplasarii radiale, palele erau prinse de butucul turbinei cu câte o lamela.
Alternatorul
Era o masina sincrona, având un inductor cu magneti permanenti din ferita si un indus disc cu
bobinaj trifazat. Puterea nominala era de 5 W, la o tensiune de 12 V si o viteza de rotatie de 2500
rot/min.
Lampa de semnalizare
Era alcatuita dintr-o lupa de semnalizare, speciala pentru geamanduri, în care se aflau doua
becuri Sofit de 5 W , 12 V si o punte redresoare trifazata.
Modul de functionare a geamandurii G2
Datorita cilindrului instalatiei, suprafata lichidului care se gasea în cilindru se mentinea practic la
un nivel constant, închizând în interiorul sau un volum de aer de cca 1 m3.
Instalatia începea sa functioneze atunci când un val începea sa ridice instalatia. În acel moment
spatiul din interiorul instalatiei se marea, iar aerul din exterior era absorbit în interiorul
instalatiei, actionând turbina unisens. Când valul trecea, instalatia se deplasa în jos, iar un volum
de aer din interiorul instalatiei era evacuat, actionând în continuare turbina, care îsi pastra sensul
de rotire initial.
Experimentarea geamandurii G-2
Instalatia a fost amplasata în apropierea digului de la Mangalia, figura 4, si ancorata astfel încât
sa poata oscila liber pe valuri. Împreuna cu geamandura G-2 s-a amplasat si o instalatie de
masurare a înaltimii valurilor. În timpul experimentarilor s-a constatat deplasarea rectilinie
oscilanta a geamandurii, s-a observat lumina lampii de semnalizare în timpul noptii de la o
distanta mai mare de 1 km si s-au obtinut parametrii prevazuti.

II. Microcentrala hidropneumatica cu coloana oscilanta MV-1

Principiul de functionare
Microcentrala, figura 5, se bazeaza pe formarea unei coloane oscilante într-o incinta si
vehicularea aerului din incinta printr-o turbina unisens. În faza 1, de ridicare a coloanei oscilante,
o parte din energia introdusa de val în incinta se transforma în energie cinetica, care actioneaza
turbina, o alta parte se transforma în energie de presiune, datorita presiunii care se exercita
asupra coloanei oscilante, si o alta parte se transforma în energie potentiala, prin înaltimea la care
ajunge coloana oscilanta. În faza 2, de coborâre a coloanei oscilante, energia potentiala
acumulata în prima faza se transforma în energie cinetica, care actioneaza în continuare turbina
instalatiei. Astfel microcentrala functioneaza în ambele alternante ale valului, fiind echipata în
acest scop cu o turbina unisens.
Constructia microcentralei
Instalatia, figura 5, era alcatuita din doua subansamble principale: incinta si modulul generator.
• Incinta
Era alcatuita din doi pereti echidistanti, dispusi la o distanta de 1,3 m, care încep la 2,5 m
deasupra nivelului apei, continua cu o zona curba care se racordeaza cu pereti înclinati sub un
unghi de 42? care se termina sub nivelul apei. Cei doi pereti echidistanti sunt delimitati de doi
pereti verticali dispusi la o distanta de 3,5 m, care determina latimea instalatiei. Cei patru pereti
formeaza o incinta de sectiune dreptunghiulara cu intrarea la cca 0,75 m sub nivelul marii.
Incinta era sustinuta de sase picioare pentru asezarea instalatiei pe fundul marii. La partea
superioara, incinta avea un capac pe care era montat un modul generator si doua decupari de câte
1 m2, închise de doua capace pentru asigurarea protectiei instalatiei.
• Modulul generator
Era un ansamblu alcatuit dintr-o turbina unisens si un generator de 500 W. Acest modul era
racordat printr-o flansa la tubul prevazut pe capacul incintei.
(Continuare în pag. 6)
(Urmare din pag. 5)
Experimentarea microcentralei MV-1
Instalatia a fost amplasata în apropierea digului de la Mangalia, figura 6, si a fost fixata pe fundul
marii cu ajutorul unor lesturi. Pe balustrada instalatiei s-a montat un sir de 10 becuri.
Dupa instalare s-a constatat aprinderea becurilor, care luminau continuu, la valuri de numai 15
cm, fara niciun fel de intermitente, si s-a obtinut o putere de cca 75 W la o viteza de rotatie a
turbinei de cca 1300 rot/min. Timpul limitat nu a permis efectuarea unor masuratori si la alte
înaltimi ale valurilor.
Concluzii si observatii privind cercetarile efectuate
Cercetarile efectuate în anul 1984 de catre ICPE pentru captarea si conversia energiei valurilor
au permis verificarea în natura, cu rezultate favorabile, a principiului de functionare a
instalatiilor hidropneumatice cu turbine unisens. Pentru prima data s-au aprins lampi de
semnalizare pe o geamandura de semnalizare si s-au obtinut primii 75 W într-o instalatie
stationara prin captarea si conversia energiei valurilor în apropierea litoralului românesc. Având
în vedere rezultatele obtinute, s-a propus realizarea prototipului unei geamanduri de semnalizare
si a prototipului unei microcentrale. Lipsa fondurilor necesare nu a permis realizarea acestor
deziderate. Ca amintire a cercetarilor efectuate în anul 1984, pentru captarea energiei valurilor
Marii Negre, se pastreaza la Muzeul Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida din Bucuresti un poster
si modulul generator al Geamandurii G – 2.

III. Microcentrala hidropneumatica – propunere de realizare

Dimensionarea microcentralei
Din datele statistice ale Institutului Meteorologic rezulta ca la izobata de 9 m, în dreptul portului
Constanta, înaltimea medie anuala a valurilor este de 0,46 m. Pentru dimensionarea
microcentralei s-a avut în vedere un coeficient de calcul al înaltimii medii a valurilor Cv=
Aceasta conduce la o înaltime de calcul a valurilor hvc = 0,65 m. Conform metodologiei de
calcul elaborate, parametrii microcentralei s-au determinat pe baza bilantului energetic care are
în vedere energia valurilor, pierderea de energie datorita presiunii exercitate asupra coloanei
oscilante, randamentele estimate ale turbinei si generatorului. Energia valurilor la intrarea în
incinta instalatiei s-a determinat din relatia Gerstner: E = 975 . hvc2 . T2 L [W. s], unde: hvc –
înaltimea medie anuala de calcul a valurilor, m; T – perioada valurilor de calcul, s; L – lungimea
instalatiei, m. Din energia calculata a rezultat puterea instalata a microcentralei: Pn = 2,5 kW,
pentru un front de val de 5 m.
Constructia microcentralei
O schita de proiect a microcentralei hidropneumatice este reprezentata în figurile 7 si 8.
Microcentrala reprezinta un compartiment de 5 m lungime, realizat din tabla de otel, care are o
deschidere îndreptata spre larg. Peretele din fata al incintei formeaza un unghi de cca 45° fata de
orizontala, pentru favorizarea patrunderii valurilor în incinta. Peretele interior din spatele incintei
este înclinat la un unghi de cca 40°, pentru favorizarea formarii unei coloanei oscilante.
În plafonul incintei este prevazuta o deschidere circulara în care se monteaza modulul generator
al instalatiei, alcatuit dintr-o turbina unisens cuplata cu un generator electric. Modulul generator
este protejat de un tub, care ajunge la nivelul de 5 m, prevazut în partea superioara cu un racord
pentru vehicularea aerului. Microcentrala are o turbina unisens cu pale oscilante.
Turbina microcentralei are o constructie speciala, care formeaza obiectul unei propuneri recente
de brevet. Aceasta turbina se recomanda si pentru centralele OWC de mare putere, pentru a evita
complicatiile turbinelor actuale cu pas variabil comandat.
Pentru obtinerea unui randament superior, microcentrala este prevazuta cu un generator trifazat
cu excitatie realizata din magneti permanenti, iar viteza nominala de rotatie a generatorului si a
turbinei este de 3000 rot/min. Modulul generator este protejat de o carcasa etansa, pentru a nu fi
afectat de valuri.
Prototipul propus poate fi utilizat pentru:
• iluminarea digului pe care se amplaseaza prototipul, care poate fi un dig de promenada;
• producerea aerului pentru depoluarea si oxigenarea unor zone din spatele digului;
• alimentarea unor instalatii de semnalizare;
• producerea de hidrogen pentru îmbuteliere;
• încarcare baterii de acumulator;
• studii si cercetari.

CONCLUZII GENERALE

Dintre toate instalatiile fixe sau flotante experimentate sau în curs de experimentare la nivel
mondial se disting instalatiile hidropneumatice (OWC – Oscillating Water Column).
Problema deosebita a acestui tip de instalatie continua sa fie turbina unisens. Realizarea si
experimentarea turbinei, propusa de autori pentru brevetare în anul 2005, ar permite asimilarea si
extinderea mai rapida a centralelor electrice de valuri.
Realizarea Microcentralei MV – 2,5 si amplasarea pe un dig existent ar constitui, pe lânga o
aplicatie concreta, si acumularea unei experiente valoroase în vederea realizarii în viitor a unor
instalatii de putere, ca parte integranta a digurilor de protectie din chesoane de beton care se vor
construi pentru protectia litoralului Marii Negre. Având în vedere posibilitatile tehnice existente
în tara noastra, prima etapa a realizarii prototipului propus consta în precizarea sponsorilor
pentru finantarea lucrarii

4. Energia valurilor
4.1.1. Istorie si evolutie (Nivelul 2)
Cele mai investigate si frecvent instalate tehnologii pana in prezent sunt legate de coloana de
apa oscilanta (oscillating water column (OWC)). Prototipul la scara naturala pentru OWC cu
capacitati instalate de la cateva zeci pana la sute de kW au fost construite si testate in conditii
maritime reale in Norvegia (Toftestallen, 1985), Japonia (Sanze, Niigata, Kujukuri, Sakata,
~1985-90), India (Vizhinjam,~1990), Portugalia (Pico/Azores, 1999), si in Marea Britanie (Islay,
1986; LIMPET, 2000, insula Islay, Scotia).

Se pare ca dispozitivul Pelamis reprezinta tehnologia offshore care este cea mai apropiata de a
fi raspandita la scara de parcuri. A fost realizata si comercializata de Pelamis Wave Power Ltd
(cu sediul in Scotia, cunoscuta anterior ca Ocean Power Delivery Ltd), si a fost proiectata
punand accent pe fiabilitate si utilizand tehnologia disponibila imediat. In Orkney, Marea
Britanie, a fost testat un prototip in perioada 2004-2005 iar din 2006 este in constructie un parc
de 3 dispozitive in nordul Portugaliei, in urma unei intelegeri comerciale cu dezvoltatorul de
energii regenerabile Enersis.

AWS este un alt exemplu de tehnologie pentru energia valurilor din noua generatie. Dispozitivul
a fost inventat si dezvoltat de compania olandeza Teamwork Technology incepand cu mijlocul
anilor 90 si este acum promovata de societatea scotiana AWS Ocean Ltd.

Printre alte tehnologii in stadiu avansat de dezvoltare sunt si Wave Dragon, WaveBob,
AquaBuoy, OE Buoy, Powerbuoy, FO3 si Wavestar.

Wave Dragon difera, de celelalte dispozitive utilizate pentru conversia energiei valurilor, prin
teoria care sta la baza conversiei hidrodinamice si dimenisuni. Dispozitivul - construit si
gestionat de Wave Dragon ApS / Danemarca – are in componenta un bazin de flotatie in care se
acumuleaza apa deasupra nivelului marii, acolo unde se monteaza punctele de absorbtie. De
asemenea, in acest experiment, s-a utilizat tehnologia existenta din punct de vedere comercial,
si s-a bazat pe o imbunatatire continua a experientei dobandite din functionarea proiectelor la
scara mica (Nissum Bredning/ Danemarca), pana la cea a proiectului demonstrativ pre-
comercial care se deruleaza in prezent in Tara Galilor si care are o capacitate apreciata de 5-7
MW.

Alte proiecte care care au atins recent stadiul de testare in marea reala sunt in general de tipul
puncte de absorbtie plutitoare, cum ar fi OPT Power Buoy (Ocean Power Technologies,
USA/UK), the WaveBob (Wave Bob Ltd, Ireland), the Aquabuoy (Finavera Ltd, Ireland), and the
OE Buoy (Ocean Energy Ltd, Ireland) (which is a floating OWC of the Backward Bent Duct type).

Alte dispozitive – corpuri oscilante, plutitoare sau integral submersate, pot fi exploatate de
apele adanci ale marilor si cateva se afla in stadiul de testare in situ sau au finalizat deja
testarile importante. Se preconizeaza ca cel puti doua sau trei, dintre tehnologiile care au
demonstrat validitatea conceptului in stadiul de prototip si in prezent se afla in conditii
adecvate din punct de vedere comecial, vor fi importante pentru dezvoltarea in viitorul apropiat
a unor proiecte la scara mare. Nu se asteapta in mod necesar desemnarea unui anumit
“castigator”, cum a fost cazul energiei eoliene, datorita variabilitatii amplasamentelor si a
cererii, precum si simultaneitatii de desfasurare a unor eforturi regionale pentru promovarea
anumitor concepte.
 
In timp ce prima ferma pentru exploatarea energiei valurilor, constand din trei dispozitive
Pelamis se afla deja in faza de instalare (din 2006) si are perspectiva de a se extinde pe termen
scurt la 30 de echipamente, exista si alte sisteme flotante ce se vor dezvolta la scara comerciala.
Printre acestea se numara:
AquaBuOY, care a provenit din combinarea pompei peristaltice de provenienta suedeza cu
punctul de absorbtie clasic si a fost construita de o filiala a Finavera Renewables Ltd;
OPT Powerbuoy – promovat de compania SUA/Marea Britanie Ocean Power Technology;
Wavebob, construit de compania cu acelasi nume Wavebob (Irlanda).

Datorita caracteristicilor sale, a perioadei de testare (permitand realizarea de preturi de

productie mici inca din fazele incipiente proiectului) Wave Dragon se numara printre
dispozitivele care vor putea fi folosite la conversia energiei valurilor pe scara mare.
4.2.2. Harta resursei
Harta, de mai jos, indica amplasamentul resurselor in Europa.

 
In functie de orientarea liniei de coata (in particular pentru insule) si de starea dominanta a
marilor (adica fenomenele climatice care stau la originea valurilor), valurile pot atinge zona
tinta in diferite conditii.
Pe coastele vestice ale Europei, im particular in Portugalia, Spania si Franta, lunile de vara (iunie
– septembrie, dar in special iulie – august) pot fi foarte sarace in valuri.

Pe langa importanta pe care o are pentru a realiza comparatii ale potetialului general al
valurilor intre diferite regiuni, energia medie anuala poate fi inselatoare, daca nu este
interpretata impreuna cu variatia sa sezoniera. Mediile anuale pot fi bazate pe potentiale mari
ale valurilor, dar care nu pot fi folosite, fiind caracterizate de efecte distructive pe perioade
scurte si aproape lipsite de energie exploatabila pe intervale lungi. Este esential ca aceasta
periodicitate sa nu afecteze cererea locala de energie electrica, in cazul in care se doreste ca
energia valurilor sa constituie o sursa importanta in alimentarea cu energie electrica a acelei
regiuni.

Un factor decisiv pentru a stabili cat de adecvata este o linie de coasta este cel al proprietatilor
sale batimetrice (adica inclinatia si forma patului sau). Spre deosebire de vanturile din larg,
tehnologiile pentru energia valurilor, in general nu au un impact vizual asupra coastei, ceea ce
permite instalarea de preferinta a fermelor cat mai aproape de tarm. Aceasta inseamna
posibilitatea unei reduceri semnificative a costurilor de cablare si instalare si la o eficientizare a
supravegherii si intretinerii echipamentelor. Cea mai adecvata adancime pentru echipamentele
specifice utilizate in conversia energiei valurilor este de 50 m, daca se ia in considerare
compromisul intre disponibilul de energie si cheltuielile pentru ancorare.

Regiunile cu batimetrie abrupta (adica cu tarmuri continentale abrupte si ape adanci aproape
de coasta), spre exemplu Portugalia, sunt avantajoase pentru amplasarea dispozitivelor de
exploatare a energiei valurilor. Conditiile patului marii nu reprezinta cel mai critic aspect
deoarece majoritatea tehnologiilor cu dispozitive plutitoare. Pentru traseul cablurilor catre
uscat se prefera in general marile cu paturi nisipoase. In ceea ce priveste conditiile de pe uscat,
este important ca statia de pe uscat si /sau substatia care realizeaza interfata cu reteaua
electrica de pe uscat, sa fie apropiata de unitatea de generare a energiei, daca conditiile
specifice de sol si topografice ce apar la montaj odata cu inaintarea catre interiorul uscatului,
permit amplasarea cablurilor la costuri practicabile. In mod realist, se preconizeaza ca si alte
cerinte de infrastructura vor constitui un factor geografic important pentru implementarea
acestei tehnologii. In anumite zone, se va dezvolta infrastructura necesara dezvoltarii
tehnologiei de conversie a energiei valurilor, in timp ce in alte regiuni, existenta unor industrii
echivalente (de exemplu constructia de nave, constructia de structuri de otel, dezvoltarea de
diferite alte activitati in largul apelor) vor sprijini substantial dezvoltarea acestei tehnologii.

In proiectele la scara mare, principalul obstacol va fi capacitatea si disponibilitatea retelei

electrice. Aceasta datorita faptului ca resursele favorabile de energie a valurilor se pot regasi in
zone cu retele relativ slab dezvoltate, chiar in Europa. Viitorul pentru implementarea la scara
mare a proiectelor pentru energia valurilor va fi determinat partial de gradul in care sursele de
energie regenerabila maritime vor constitui o prioritate la nivel transnational. Nu este suficienta
reusita in dezvoltarea tehnologiei si in initiativele singulare la nivel international pentru
integrarea in retea a energiei electrice produsa din valuri la scara mare, ci va fi nevoie de
realizarea unor investitii majore la nivel international in structura retelei, atat pe uscat cat si in
larg si intre diferite tari  (adica Reteaua Europeana Transnationala). Propunerea SUPERGRID a
fost facuta de compania de utilitati  Airtricity, care a sugerat construirea in larg a unor “coloane
vertebrale” puternice ale unei retele internationale, pentru a conecta cateva ferme de
exploatare a energiei maritime regenerabile, care urmeaza a fi construite in regiune. Desi
aceasta propunere s-a axat pe energia eoliana, exploatarea masiva a energiei valurilor poate de
asemenea beneficia de atare infrastructuri. Evident ca, datorita costurilor mari pentru
dezvoltarea tehnologiei energiilor regenerabile din larg, va fi imposibil sa se incorporeze astfel
de probleme legate de retea, in bugetele sectorului dezvoltarii tehnologiei, ceea ce va necesita
eforturi financiare suplimentare.
4.3.1. Tipuri de tehnologii (Nivelul 2)
In acesta etapa nu este necesar sa se furnizeze detalii privind conversia energiei valurilor pentru
fiecare dispozitiv din doua motive:
Cele 6 categorii de dispozitive mentionate mai sus pot avea optiuni de transmitere a puterii/
cuplaje (PTO) ca in cazul dispozitivelor plasate in varf (turbine de apa) sau CAO (turbine de aer),
dar pot fi de asemenea adecvate pentru diferite optiuni (PTO)
In general exista 4 tipuri de optiuni (PTO) pentru dispozitivele de energie si anume turbinele cu
apa, turbinele cu aer, motorul / generatorul hidraulic si generatorul liniar.
Pentru a ilustra cele mai importante aspecte ale lantului “valuri - energie”nu este necesara
reliefarea diferentelor dintre aceste 4 mecanisme. Miscarea orizontala si / sau verticala a
valurilor oceanului este transformata in energie electrica, in mod uzual prin miscarea relativa
dintre corpuri, dar si prin alte mijloace, spre exemplu variatia presiunii aerului (dispozitive CAO)
sau acumularea energiei potentiale (dispozitive plasate in varf). Miscarea relativa conduce
fluidele cu presiune inalta prin motoarele hidraulice, in timp ce variatia presiunii sau energia
potentiala acumulata este transformata in energie electrica prin intermediul unui set turbina –
generator. Totusi, exista motive sa se presupuna ca pe termen lung si alte mecanisme pot
castiga importanta.

Mai jos este ilustrata o schema generica a lantului “energia valurilor – energie electrica”: