LECTIE PAGINA 46

Sambata, 12 mai, Xavier a asteptat sosirea prietenilor sai, cu o

nerabdare din ce in ce mai mare. Adolescentul l-a invitat pe Filip, noul
sau vecin pe care il simpatiza inca de la sosirea sa, Walld,colegul lui de
clasa si pe Socrate, cel mai bun prieten al lui pentru pranz cu care sa
imparta tortul aniversar.

Socrate a fost cel mai bun prieten al lui Xavier. Dupa cum indica si
numele, el este grec. Cei doi baieti se intalneau si au facut cunostinta la
inceputul anului scolar trecut. In prima zi de scoala si pe tot parcursul
anului, cei doi adolescent nu s-au despartit o clipa. Anul acesta, in ciuda
faptului ca Xavier a schimbat scoala, prietenia lor a persistat. Cei doi
baieti erau in acelasi timp asemanatori si diferiti. La infatisare erau doi
baieti, unul de 13 ani jumate, Socrate, celalalt de 14, Xavier. Acesta din
urma si-a depasit prietenul cu un cap si mai bine, dar amandoi aveau
par saten, ochi maro si purtau ochelari. Mai ales din punct de vedere al
caracterului, cei doi baieti se deosebesc. Daca Socrate este un baiat
dragut, jucaus, sociabil si mai ales incredibil de vorbaret si pe scurt
foarte simpatic, Xavier dimpotriva este foarte calm,cel putin extrem de
interiorizat era un baiat foarte emotionat, foarte secretos, mai putin
vorbaret, care cultiva cu placer ironiile si cinismul. El adora sa deseneze
(caricaturieze) oameni, in special profesorii sai care se distrau cand erau
placut surprinsi in flagrant delict () sau din contra, cand insista asupra
defectelor lor.
 Walid era un tanar baiat marocan pe care il simpatiza Xavier la
scoala pe care o frecventeaza actual. Era un tanar baiat foarte silentios,
in fond chiar, un pic timid. In ceea ce il priveste pe Filip, fiul noilor vecini
portughezi stabiliti in mai putin de un an, el nu avea decat doisprezece
ani, dar a simpatizat imediat cu Xavier datorita pasiunii lor comune,
jocurile video.

Cei trei baieti s-au regasit cu bucurie si cu atat mai multa

nerabdare decat avea Xavier care avea cadourile aniversare pe centrul
mesei din sufragerie ambalate si legate cu snur intr-o magnifia hartie de
cadouri. Xavier desfacea in primul rand cadourile pe care I le-au adus
prietenii sai si le-a multumit cu recunostinta inainte sa se napusteasca
asupra sforii unui pachet pe care il astepta pe masa. Degetele lor
tremurau de emotie si de invidie.

-Ia o pereche de foarfeci! Propune sora lui, Laetitia, la fel de

curioasa ca el, daca nu mai mult.

Dar Rodolphe, cel mai mic frate al lui Xavier, precum si Socrate, se
apuca sa smulga hartia de cadou…

-Oh! Un playstation! Nu este adevarat! Vreau sa fiu sigur ca nu ma

trezesc! E prea mult, nu-mi vine sa cred!

- E un super cadou, Xavier! Tu esti cu adevarat foarte norocos! Ai

putea sa le multumesti parintilor tai si sa ii imbratisezi in loc sa ramai
intepenit ca un tarus in mijloul sufrageriei! Ii reprosa Socrate.