HIPERACTIVITATEA

ADHD reprezintă o tulburare de hiperactivitate (hiperkinetică) cu deficit de atenție. O

persoană cu această afecțiune este diferită în ceea ce privește dezvoltarea creierului și activitatea
cerebrală care influențează atenția, capacitatea de a sta liniștită și autocontrolul.

Cunoscut sub denumiri precum „tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție” sau

„sindrom de hiperactivitate și deficit de atenție”, ADHD-ul este o tulburare mentală care
provoacă niveluri ieșite din comun ale unor comportamente hiperactive și impulsive. Persoanele
cu ADHD au dificultăți în a se concentra pe o singură sarcină și în a sta nemișcate perioade lungi
de timp. Atât adulții, cât și copiii pot avea ADHD. Băieții au un risc de trei ori mai mare decât
fetele de a se confrunta cu această tulburare hiperkinetică. Hiperkinezia este detectată de obicei
la vârsta de 7 ani, simptomele apărând între 3 și 6 ani. 

ADHD nu este o dizabilitate, nu are legătură cu nivelul de inteligență al unei persoane,

însă este o problemă de sănătate care trebuie privită cu seriozitate, deoarece mulți copii sunt
stigmatizați la școală sau la locul de joacă din cauza acestei tulburări. Părinții și profesorii trebuie
să se asigure că această afecțiune este diagnosticată și tratată, deoarece copiii cu ADHD riscă să
fie marginalizați și chiar excluși din anumite școli pe motiv că sunt „copii-problemă”.

Simptome ADHD

O gamă largă de comportamente este asociată cu sindromul hiperkinetic, printre cele mai
frecvente numărându-se dificultățile de atenție și concentrare, incapacitatea de a sta nemișcat,
întreruperea persoanelor care vorbesc. Pentru fiecare tip de ADHD există anumite simptome:

Semne asociate cu neatenția:

 Copilul nu reușește să acorde atenția necesară detaliilor sau face greșeli asociate cu lipsa
de atenție când vine vorba de lecții sau de alte activități.
  Are probleme în a se concentra asupra sarcinilor sau a activităților legate de joacă.
 De multe ori nu pare să asculte când i se vorbește direct.
 Nu respectă instrucțiunile și nu reușește să termine lucrările școlare, sarcinile sau
îndatoririle.
 Adesea are probleme în organizarea sarcinilor și a activităților.
 Adeseori este reticent în a efectua acțiuni care necesită efort mental pe o perioadă lungă
de timp (cum ar fi temele).
 Pierde frecvent lucrurile necesare pentru diverse activități (de exemplu, materiale școlare,
creioane, cărți, portofel, chei etc.)
 De multe ori pare ușor distras de la ce se întâmplă în jur.
 Uită multe dintre activitățile pe care le are de făcut zilnic.

Semne asociate cu hiperactivitatea și impulsivitatea:

 Copilul se foiește des pe scaun, își freacă mâinile sau picioarele, bate cu degetele în masă a
nerăbdare.
 Se ridică des de pe scaun în situații în care trebuie să rămână așezat.
 Adesea aleargă sau se urcă pe mobile în situații în care acest lucru nu este adecvat.
 De multe ori este incapabil să se joace sau să participe la activități de agrement în liniște.
 Vorbește excesiv.
 Dă răspunsuri înainte ca o întrebare să fie finalizată.
 Are frecvent probleme în a-și aștepta rândul.
 Întrerupe des alte persoane care vorbesc sau intervine brusc în jocurile altor copii.

Tratament ADHD

Deși ADHD-ul nu se vindecă, tratamentele disponibile în prezent pot contribui la

reducerea simptomelor și la îmbunătățirea funcționării. Tratamentul include medicație,
psihoterapie și ajutor din partea familiei. Nu se cunoaște un tratament naturist pentru ADHD,
însă terapia comportamentală, ieșirea în natură și exercițiile fizice se dovedesc utile.

Tratament medicamentos pentru ADHD

Pentru multe persoane, medicamentele pentru ADHD reduc hiperactivitatea și

impulsivitatea și îmbunătățesc capacitatea de concentrare, muncă și învățare. De asemenea,
medicamentele pot îmbunătăți coordonarea fizică. Uneori, mai multe medicamente în doze
diferite trebuie încercate înainte de a găsi tratamentul cel potrivit care să funcționeze pentru o
anumită persoană. Oricine se află în tratament medicamentos pentru ADHD trebuie să fie
monitorizat îndeaproape de medicul curant.

Tratamentul poate include medicamente stimulante ale sistemului nervos central, care să
crească nivelurile de dopamină și norepinefrină, pentru a ajuta persoana să se concentreze:
dextrometamfetamină, dextrometifenidat, metilfenidat. Dacă acestea nu funcționează sau au
efecte secundare, medicul poate recomanda non-stimulante precum atomoxetina sau
antidepresive (nortriptilina), ori guanfacina sau clonidina.

Psihoterapie pentru ADHD

Copiii și adulții cu ADHD au nevoie de îndrumare și înțelegere din partea părinților,

familiilor și profesorilor, pentru a-și atinge potențialul și pentru a avea succes. Pentru un copil de
de vârstă școlară, frustrarea, vina și furia se pot acumula înainte ca acesta să fie diagnosticat.
Atât copiii afectați, cât și părinții lor pot avea nevoie de ajutor specializat pentru a depăși
sentimentele negative. Există mai multe feluri de terapie pentru ADHD:

Terapie comportamentală

Acest tip de terapie învață o persoană cum să-și schimbe și să-și monitorizeze propriul
comportament, dar și cum să învețe să se aprecieze când a reușit să se comporte așa cum dorește.
De asemenea, părinții, profesorii și membrii familiei pot oferi feedback pozitiv sau negativ
pentru anumite comportamente și pot ajuta la stabilirea unor reguli clare, liste de activități și alte
rutine structurate pentru a ajuta o persoană să-și controleze comportamentul. Terapeuții pot, de
asemenea, să-i învețe pe cei mici abilități sociale, cum ar fi cum să își aștepte rândul, să împartă
jucăriile cu alți colegi, să ceară ajutor sau să răspundă la tachinări.

Terapie cognitiv-comportamentală

Acest tip de terapie învață o persoană cum să fie conștientă de propriile gânduri și
sentimente și cum să și le accepte pentru a-și îmbunătăți concentrarea. De asemenea, terapeutul
învață persoana cu ADHD cum să se adapteze la schimbări, cum să gândească înainte de a
acționa și cum să reziste impulsurilor de a-și asuma riscuri inutile.

Terapie familială

Acest tip de terapie implică și membrii familiei persoanei afectate de ADHD pentru a-i
ajuta să facă față comportamentelor perturbatoare ale persoanei, cum să încurajeze schimbările în
comportament și să interacționeze mai bine cu cel afectat.

Training pentru părinți

Părinții vor fi antrenați de terapeut să-și dezvolte abilitățile necesare pentru a încuraja și
recompensa comportamentele pozitive ale copiilor cu ADHD. Părinții sunt învățați să ofere
feedback imediat și pozitiv pentru comportamentele pe care doresc să le încurajeze și să ignore
sau să redirecționeze comportamentele pe care doresc să le descurajeze. În plus, părinții deprind
și tehnici de gestionare a stresului, pentru a putea reacționa cu calm la comportamentul copilului.