Materiale necesare:

 1 transfuzor sau un transfuzor

 manusi
 halat
 preparatul de transfuzat
 solutie normal salina
 stativ
 echipament pentru montare branula daca este necesar( se va monta cateter 20G)

Pregatirea echipamentului:

 se va evita sa fie sangele tinut mai mult de 30 de minute inainte de administrare ( de

aceea se va ridica de la centrul de transfuzii doar dupa ce s-au facut toate pregatirile necesare
transfuzarii)

Implementare:

 se va explica procedura pacientului si i se va lua un consimtamant semnat de familie sau

pacient
 se masoara semnele vitale ale pacientului
 se verifica de catre doua asistente data expirarii si aspectul sangelui sau derivatelor care
trebuie administrate
 se va compara de catre doua asistente numele, grupul de sange si seria de identificare de
pe punga cu cele ale pacientului
 se pun manusi si halat
 se efectueaza proba de compatibiliate la patul bolnavului ( unele centre de transfuzii
livreaza sangele impreuna cu un card de compatibiliate a carui proba trebuie facut de asistenta
care efectueaza transfuzia, ca o masura de siguranta si reverificare a compatibilitatii sangelui)
 cel mai indicat este transfuzorul in forma de Y care permite insituirea unei linii venoase
secundare
 se schimba manusile, se pun altele curate si se introduce transfuzorul ( sau capatul liniei
principale daca este in Y) in solutie normal salina. Se umple camera de picurare pe jumatate, se
declampeaza si se scoate aerul lasand sa curga solutia normal salina. Daca este un singur
perfuzor, dupa aceasta manevra, prin tehnica sterila se va clampa transfuzorul si se va schimba
flaconul de solutie normal salina cu punga de sange. Se va atasa prin tehnica sterila capattul liber
al transfuzorului la cateter, se va declampa si s eva ajusta rata de administrare a sangelui. Daca
transfuzorul este in Y se va proceda la fel, dar este mai avantajos pentru faptul ca nu mai trebuie
schimbate flacoanele de sange si solutie normal salina intre ele deoarce transfuzorul va ava doua
cai, facand astfel manevra mai usoara, mai eficienta si mai putin riscanta
 se va supraveghea pacientul pentru a oserva din timp daca apar semne ale reactiilor
adverse la transfuzie. Daca apar, transfuzia va trebui oprita imediat pornindu-se o perfuzie cu
solutie normal salina cu rata de administrare moderata, se vor masura semnele vitale si va fi
anuntat imediat medicul. Daca reactiile adverse nu apar in primele 15 minute se va regla rata de
adminstrare in functie de timpul dorit pentru transfuzie ( un concentrat eritrocitar, de exemplu
poate fi transfuzat intr-un interval de timp cuprins intre 1 si 4 ore)
 dupa terminarea transfuziei, se vor pune manusi si se va decupla transfuzorul, iar cu
punga de sange goala se va proceda conform politicii centrului de trasfuzii ( unele centre cer sa
fie returnata impreuna cu cardul de compatibilitate pentru a fi pastrata inca 24-48 de ore in
centru)
 se reevalueaza starea pacientului, se masoara semnele vitale

Consideratii speciale:

 cand se adminstreaza mai multe unitati de sange in ritm rapid, sub presiune, se va utiliza
aparatul de incalzit pentru a evita hipotermia
 pentru a completa urgent volumul de sange circulat pierdut, trebuie adminstrat sange sub
presiune ( de exemplu si o manseta de tensiune daca situatia este o urgenta majora si necesita
improvizatii) dar fara a creste foarte mult presiunea, deoaece sparge vasul si sangele va extravaza
formand hematom si hemoliza
 daca in timpul administrarii sangelui apare hematom in jurul venei punctionate se va opri
imediat transfuzia, se va indeparta cateterul, se va anunta medicul, se va aplica local gheata
intermitent in primele 8 ore si apoi comprese cu apa calduta
 daca trebuie adminstrate mai multe unitati consecutiv si prima unitate se termina inainte
de a o primi pe a doua, intre ele se va adminstra solutie normal salina la o rata moderata pana
cand se va intra in posesia urmatoarei unitati de transfuzat

Complicatii

 desi metodele de testare a sangelui donat sunt din ce in ce mai precise si variate, reactiile
transfuzionale inca ocupa un loc important in riscurile terapiei transfuzionale. Astfel, un virus
contactat prin transfuzie poate fi detectat uneori dupa sapatamni sau luni de la infectare ( de
asemenea, daca un donator a contactat un virus care va putea fi depistat prin teste de laborator
dupa luni de zile, poate trece verifcarile obisnuite facute donatorilor si poate dona sange infectat
care se va transmite altor primitori). Virusul hepatitei B sau C pot determina rezultate fals
negative si pot fi astfel transmise prin transfuzie. Centrele de transfuzii mai verifica sangele
donat pentru depistarea contaminarii sale cu sifilis, citomegalovirus, HIV
 alte complicatii postransfuzionale pot fi: incarcare circulatorie, alergie, febra

MANAGEMENTUL REACTIILOR POSTRANSFUZIONALE:

Reactiile pstransfuzionale pot fi multiple si variate. Este foarte important ca la fiecare transfuzie
asistenta sa stie ca pot apare aceste reactii, sa le reunoasca din timp si sa stie sa intervina promt si
eficient.
O supravehere suplimentara necesita pacientii comatosi carora li se adminstreaza sange, deaorece
acestia nu pot acuza apritia diverselor semne si simptome care sa conduca la depistarea reaciilor
adverse.
Aceste reactii pot fi endogenice ( datorita unei reactii antigen –anticorp) si exogene ( datorita
unui factor extern ). Reactiile endogene pot fi : alergiile, contaminarea baceriala, febra, hemoliza,
incompatibilitate de roteine plasmatice. Ce le exogene pot fi: tendinta la sangerare, incarcarea
circulatorie, hemosideroza, hipocalcemie.
Implementare:
 imediat ce se va suspecta o reactie adversa, se va intreupe transfuzia si se va porni
perfuzia cu o solutie normal salina. Nu se va arunca punga cu sangele ( sau derivatele acestuia)
care era transfuzat
 se anunta imediat medicul
 se va monitoriza starea pacientului, semnele sale vitale la fiecare 15 minute, sau continuu
( cu ajtorul unui monitor cardiac) in functie de severitatea reactiilor
 se vor compara din nou eticheele de pe punga de sange si datele pacientului
 se anunta centrul de transfuzii si i se returneaza punga ( chiar daca este goala) pentru ca
sa fie retestata in vederea depistarii cauzei declansatoare si a altor reactii ce mai pot apare
 se va colecta prima proba de urina postransfuzionala, se va eticheta ( “ posibila reactie
transfuzoanla” ) si se va trimite la laborator pentru vedea daca contine hemoglobina, un indicu
clar aparitiei hemolizei
 se va monitoriza strict bilantul hidric ( intrari si iesiri) deoarece depozitele de
hemoglobina in structurile renale pot determina disfunctionalitati la acest nivel
 daca se prescrie, se va administra oxigen, epinefrina sau alte medicamente, se va aplica
patura hipotermica pentru a reduce febra, daca este cazul

Complicatii:

Complicatiile autotransfuziei pot fi: hemoliza, reactiile vasovagale ( hipotensiune, bradicardie),

trombocitopenie, coagulopatii, hipovolemie ( in special la pacientii varstnici), sepsis ( in cazul
nefolosirii tehnicilor sterile).
Complicațiile hemotransfuziei

Principiul de bază al transfuziologiei este acelaşi cu al medicinei în general “primum non

nocere” – în primul rând să nu faci rău.
Deşi rata de fatalitate în cazul transfuziilor este una mică, poate apărea chiar și decesul
(mai ales în cazul pisicilor netestate de grupă), iar morbiditatea variază semnificativ în funcţie de
situaţie.
Siguranţa hemotransfuziei este dată de o monitorizare atentă a semnelor clinice şi
evaluarea corespunzătoare a efectelor adverse.
Semne ale reacţiilor posttransfuzionale:

Reacţiile febrile şi alergice se pot manifesta cu frisoane şi hipertermie la fel ca şi reacţiile

hemolitice severe. Din această cauză este foarte important ca orice simptomatologie apărută în
timpul transfuziei sa fie considerată “reacţie adversă” şi evaluată corespunzător. Dacă se
suspicionează o reacţie post transfuzională:

 Se opreşte transfuzia
 Se menţine accesul venos, în cazul
necesităţii unui tratament
 Se evaluează pacientul

Pacienţii care au primit transfuzii anterioare prezintă un risc crescut în apariţia reacţiilor
febrile. Un pacient care prezintă reacţie febrilă este predispus ulterior la apariția altor reacţii.
Complicațiile transfuziei de sânge pot fi clasificate ca: imunologice și non-imunologice
(imediate și întârziate)

Clasificarea

1. COMPLICAȚIILE IMUNOLOGICE:

Sunt reprezentate de reacții imune împotriva: eritrocitelor (hemoliză intra-/extra vasculară)

trombocitelor, leucocitelor, imunoglobulinelor (IgA) si altor antigene plasmatice.
Imediate (primele 1-2h până la 48h postransfuzional)

 Hemoliza acută

 Hipertermia

 Reacţia alergică/anafilactică

 TRALI (transfusion-related acute lung injury)

Întârziate (2-5 zile postransfuzional sau mai mult)
  Hemoliză întârziată
 Purpură

 Alloimunizarea (văzută la cross match

2. COMPLICAŢIILE NON-IMUNOLOGICE:
Imediate (primele 1-2h până la 48h postransfuzional)

 Supraîncărcarea volemică (overload circulator) sau TACO

 Hipotermia

 Tulburările electrolitice

 Intoxicatia cu citrate

 Hemoliză non-imună

 Contaminarea bacteriană

 Transfuzii cu un volum mare de sânge administrat

Întârziate (2-5 zile postransfuzional sau mai mult)

 Boli transmisibile prin intermediul transfuziei (boli parazitare, boli virale)

 TRIM (transfusion-related immunomodulation)

Complicațiile IMUNOLOGICE IMEDIATE

Hemoliza: Reacţiile hemolitice sunt printre cele mai severe reacţii, dar sunt rare.
Se datorează incompatibilităţii cu sângele donatorului. Pisicile au alloAc naturali în plasmă
(în special pisicile de grupa B au Ac puternici anti-A), de aceea este absolut necesară
testarea atât a donatorului cât şi a primitorului înainte de transfuzie. Administrarea grupei
necompatibile va duce la reacţii adverse severe punând în pericol viaţă pacientului.
Hemoliza poate fi şi o problema non-imunologică datorată în general distrugerii celulelor
prin supraîncălzire sau prin contactul cu soluţii neisotonice.
 !!! NU se administrează o altă substanţă prin acelaşi acces venos cu produsul sanguin
înainte de finalizarea transfuziei!!

Hipertermia (febra): O creştere a temperaturii cu ≥1 grad C se consideră reacţie febrilă

cauzată de Ac faţă de leucocite, trombocite sau proteinele plasmatice.

Reacţia alergică: Pacientul reacţionează faţă de alergenii din sângele donatorului:

eritrocite, trombocite, granulocite, proteine plasmatice

TRALI (transfusion-related acute lung injury) – întâlnită rar, apare în timpul

transfuziei sau la interval de 6h de la aceasta și se caracterizează prin stres respirator cu
afectare pulmonară bilaterală. Întâlnită mai ales în timpul transfuziilor cu plasmă sangvină.

Tabel 1. Semnele clinice, indicații, acțiuni în cazul reacțiilor imunologice

imediate

Reacții imunologice IMEDIATE

Semne clinice Indicații Acțiuni

 Se oprește transfuzia
Tremurături (frisoane) Se testează grupa donatorului Se efectuează (sau se
Febră și a primitorului înainte de repetă) testul de
Durere în zona transfuzie. compatibilitate
cateterului și de-a În cazul transfuziilor repetate, Se monitorizează
lungul venei se efectuează testul de tesnsiunea arterială pentru

Hemoliza acută Greață compatibilitate semne de șoc. Se

Vomă Rata lentă de infuzie în primele monitorizează cantitatea de
Hemoglobinurie 15- 20 min urină produsă în fiecare
Icter Monitorizarea pacientului oră.
Șoc Hemoglobinuria indică Se urmăresc semnele de
Insuficiență renală prezența hemolizei hemoragie cauzate de
intravasculare CID
Se oferă tratament de
susținere pentru prevenirea
șocului.
Febră Se oprește transfuzia Tratament
Febra Frisoane antipiretic
Papule eritematoase Se administrează tratament
Dispnee antialergic preventiv la Adrenalina se poate folosi în
Reacția alergică Prurit facial pacienții predispuși (de multe caz de dispnee sau reacții
Edem laringian ori este ineficient insă) anafilactice
Edem facial și Se oprește transfuzia Tratament antialergic
periferic

Dispnee Se oprește transfuzia

Tahicardie RX pulmonar – edem
Tahipnee pulmonar bilateral asociat cu Fluidoterapie
Cianoza insuficiență cardiaca (edem
TRALI Zgomote pulmonare pulmonar non-cardiogenic). Oxigenoterapia
umede
Secreții respiratorii Se oprește transfuzia Diureticele sunt
Hipotensiune contraindicate din cauza
Hipoxie hipovolemiei,hipotensiunii și
Febra hipervâscozității lichidului
pulmonar