Elaborarea 5:Fracturi ale maxilarului.

1.Elemente de anatomie functionala a masivului facial.

Masivul facial are trei stîlpi principali: • Stîlpul frontonazal ia naştere în urma presiunii
exercitate la nivelul dinţilor canini şi incisivi; curentul de presiune urcă prin apofiza frontală a
maxilarului şi se răsfrînge dedesubtul şi deasupra orbitei în marginea supraorbitală a
frontalului, unde se neutralizează prin unirea sa cu cel de-al doilea stîlp
Stîlpul zigomatic este foarte puternic şi reprezintă curentul de presiune care ia naştere la
nivelul primului molar; el urmează creasta zigomatico-alveolară, întărind peretele lateral al
antrului maxilar şi trece apoi în osul zigomatic, unde se împarte în două direcţii: o ramură
merge merge de-a lungul marginii laterale a orbitei prin apofiza zigomatică a osului frontal şi
ajunge la marginea supraorbitală unde se uneşte cu stîlpul fronto-nazal; a doua ramură
numită ramura arcului zigomatic, trece prin grosimea arcului zigomatic spre osul temporal şi
apoi deasupra articulaţiei temporo-mandibulare spre linia temporală superioară
Stîlpul pterigo-palatin este datorat presiunii care iau naştere la nivelul molarilor posteriori,
presiune care urcă prin osul palatin şi apofiza pterigoidă. El transmite presiunea direct asupra
bazei craniului în dreptul regiunii de întîlnire a stîlpului sagital medial al bazei cu arcul
transvers anterior

2.Etiopatogenie,clasificare, statistica.
Etiologia-accidentele rutiere,agresiunile,caderile,accidentele de munca si sportul sunt factorii cei
mai frecventi,mai rar provoaca leziuni traumatice muscaturile de animale,arma de foc,factorii
iatrogeni,fracturile patologice.
Clasificare:
-fracturi cu componenta dento-alveolara
:a)fractura de creasta alveolara,tuberozitate,bolta palatina;
b)fracturiorizontale inferioare subzigomatice(LeFort I);
c)fracturi orizontale mijlocii (disjunctii cranio-faciale joase -
LeFort II)
-fracturi combinate centrale si laterale:
a)fracturi suprazigomatice(disjunctii cranio-faciale inalte -LeFort III);
b)disjunctii intermaxilare;
c)fracturi suprazigomatice asociate cu disjunctii intermaxilare cu fracturi ale
tavanului orbitei si osului frontal.
-fracturi care nu intereseaza dintii si alveolele: a) ale regiunii centrale(oase nazale,sept
nazal,apofiza frontal maxilara sau etmoid); b)complexul zigomatico -maxilar.
*Statistica:Lefort I-22%; Lefort II-61%; Lefort III-17%.Incidenta fracturilor de etaj mijlociu este
mai mica decit la mandibula(intre 11-30%).Bernadschii indica prezenta a 9% fracturi de maxilar
superior.Majoritatea cu 86% sunt barbatii cu fracturi ale etajului mijlociu al fetei.

3.Date generale privind fracturile maxilarului (orizontale , vertical , oblice,

piramidale, cominutive).
Fracturile maxilarului superior se intilnesc mult mai rar,de kit cele de mandibula,malarului sau
oaselor nazale.
Fracturile orizontale,piramidale(Lefort 1,2,3).
Fracturile verticale (Walther) consta in asocierea a 2 linii de fractura orizontale (Lefort 1,2,3) cu
o fractura verticala,de obicei mediana,impartind etajul mijlociu in 4 fragmente.
Fracturile cominutive:sunt de o mare varietate,liniile de fractura sunt atipice,sunt insotite de
leziuni ale tesuturilor moisi chiar de pierderi ale substantei osoase.

4.Mecanism de producere.
Mecanismul de producere:cel mai frecvent se produc printr-un mecanism direct,traumatismul
actionind fie pe maxilar,fie pe proeminentele nazala sau zigomatica.Directia agentului
vulnerant,intensitatea traumatismului si locul de aplicare pot provoca fracturi partiale sau
totale,cu sau fara dislocari ale etajului mijlociu al fetei.Mecanismul indirect rar intilnit ,fractura
se produce kind mandibula loveste violent maxilarul prin intermediul arcadelor dentare.

5.Forme anatomo-clinice.
Fracturi partiale:
1.fracturi ale crestei alveolare
2.ale tuberozitatii
3.ale boltii palatine
*Fracturi totale:
1.Lefort I
2.Lefort II
3.Lefort III
4.fracturile mediosagitale
5.multiple si cominutive
*Dupa Lefort:
1.fractura maxilarului superior (Lefort I)
2.fractura piramidala -Lefort II:
a)fractura piramidala si a oaselor nazale
b)fractura piramidala si complexul nazoetmoidal.
3.Lefort III-disjunctia craniofaciala
4.Lefort IV-Lefort II sau Lefort III cu fractura bazei craniului

6.Diagnostic , evolutie.
Acuzele,istoricul dezvoltarii bolii,examenul clinic,dereglarile functionale ne permit de a stabili
diagnosticul
clinic preventiv.Explorarile paraclinice confirma sau neaga diagnosticul preventiv,si anume:
-punctia regiunii se efectueaza in cazul unui hematom sau a unei suprainfectii
-electroodontodiagnosticul se efectueaza la dintii din linia fracturii sau la acei cu leziuni
dentoparodontale.
-renghenul:maxilarul superior-proectia semiaxiala,tomografia computerizata si tridiminsionala.
-examenul de laborator (indicele hematocritului arata hemoragia)
-antibioticograma
-termometria
-electrocardiograma(bolnavilor peste 40 ani,celor cu probleme cardiace).

7.Tratament: de urgenta si definitiv.

DE URGENTA- Tratamentul consta in reducerea si imobilizarea provizorie a fracturii ,astefel se
previne deplasarea secundara a fracturii deja existente si inlaturarea diferitelor dereglari
functionale care pot pune in pericol viata accidentatului(hemoragie,asfixie,soc,comotie
cerebrala).Profilaxia suprainfectarii –administrarea antibioticelor cu spectru larg,si administrarea
serului antititanic,pentru combatera durerii-analgezice.Pentru oprirea hemoragiei este necesar
tamponamentul anterior si posterior al nasului.Eliberarea oricarui obstacol anatomic sau mecanic
din caile respiratorii sau traheostomia.Imobilizarea de urgenta blocheaza etajul mijlociu pe baza
craniului cu ajutorul mandibulei.In acest scop se folosesc bandajele mento -cefalice si fronda
mentoniera,prastia,dispozitiv in zabala.Se pot folosi de asemenea in fracturile verticale si oblice
ligaturile din sirma in punte,care unesc grupuri de dinti de o parte si de alta a liniei de
fractura,atele monomaxilare fixate prin ligaturi de dinti,atele preconfectionate.

DEFINITIV- Se realizeaza prin metode ortopedice,chirurgicale sau combinat.

Reducerea fragmentelor de fractura a maxilarului superior se efectuiaza prin mai multe
metode :manuala,ortopedica,instrumentala si chirurgicala. Reducerea manuala:scopul-repunerea
fragmentelor fracturate in pozitie anatomica.Calitatea reducerii se poate aprecia dupa ocluzia
dentara,restabilirea continuitatii si a conturului osos,inaltimea dintre apofizele alveolare.
Reducerea ortopedica:se face cu ajutorul tractiunii elastice intermaxilara,intermaxilomandibulara
sau intercraniomaxilare.Se confectioneaza atele individuale cu diferite forme de cirlige care se
aplica pe arcadele dentare.Inelele de tractiune elastica intermaxilare sunt orientate astfel incit sa
reduca fractura.
Reducerea instrumentala:reducerea osului zigomatic cu ajutorul kirligului Limberg.
Reducerea chirurgikala:se deschide focarul ,bonturile osoase se reduc si se imobilizeaza cu fir
metalic,miniplaci,tije.
Imobilizarea fracturii are drept scop punerea in repaus a fragmentelor fracturate pentru a forma
un calos osos interfragmentar.Fracturile orizontale ,tip Lefort 1,2,3 se imobilizeaza prin metode
ortopedice:
1.atele Vasiliev(preconfectionate),atele confectionate individual,placi palatinale.
2.dispozitivul cefalic -capelina din gips sau pinza,casca Guinestet,casca Budin.
3.Dispozitiv bucal-placa palatinala cu 2 bare metalice fixate de ea,gutiera metalica,atele
metalice,atela monomaxilara.
Fracturile oblice sau verticale:placi palatinale,atele metalice ,monomaxilare,atele cu tractiuni
elastice in fracturile cu deplasare in plan orizontal.
Tratamentul chirurgical:se foloseste mai rar,in unele fracturi multiple,la bolnavii cu leziuni ale
calotei craniene,la care nu se pot aplica dispozitive cefalice.Se foloseste osteosinteza cu fir
metalic,focarele de fractura descoperindu-se prin plagile faciale existente sau prin incizii.Dupa
descoperirea si reducerea fracturilor se coapteaza fragmentele cu fire metalice de osteosinteza.