PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR

ANUL I , MODULUL II

TEMA
SISTEMUL METODELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT
Metodele didactice sunt mijloace complexe, variate, de
realizare a demersului didactic. Prin modul de abordare,
acestea pot fi instrumente expozitive, interactive și metode
bazate pe investigație/ soluționare de probleme.
În învățământul tradițional, profesorul controlează
procesul educațional, conținutul fiind transmis întregii clase sub
forma unui expozeu, iar elevilor le revine rolul de receptor. În
mod evident, elevii sunt elementul pasiv, implicarea lor în lecție
fiind minimă. Prin urmare, rezultatul nu se va traduce în abilități
și deprinderi, ci, mai degrabă, în noțiuni lipsite de aplicabilitate.
Învățământul modern propune ca alternativă la profesorul
„expert” pe cel de tip „antrenor” care planifică activități
interactive, motivante, interesante, împărtășește din
cunoștințele sale și încurajează elevii la discuții și aplicații. Un
astfel de profesor nu va deține monopolul discuțiilor, ci,
dimpotrivă, va încuraja relaționarea elevilor, lucrul în echipe,
inclusiv autoevaluarea.
 CONVERSAȚIA-Extrem de mult folosita in matematica,
metoda conversatiei consta in dialogu dintre profesor si
elevi, in care profesorul este un partener care nu doar
intreaba dar si raspunde intrebarilor elevilor. Ea determina
o participare activa a elevilor. Este recomandabil a
deprinde elevii sa adreseze intrebari profesorului atunci
cand nu inteleg ceva. Se obtine astfel un ritm de munca in
care sunt atrasi si elevii neatenti sau mai putin disciplinati.
Formele de conversatie pot fi clasificate dupa mai multe
criterii:
 Dupa numarul de persoane carora li se adreseaza
intrebarea: individuala si frontala.
 Dupa obiectivele urmarite: introductiva, in cadrul
prezentarii materialului nou, pentru fixarea noilor
cunostinte, pentru recapitulare, in procesul de evaluare a
cunostintelor.
 Dupa adresabilitatea intrebarii: euristica, catihetica.
Conversatia trebuie sa fie dirijata de catre
profesor,incat sa se contureze bine o idee inainte de a
trece la altele, realizandu-se in acelasi timp unitatea
lectiei.

EXPLICAȚIA-dezvăluie, clarifică situatii, relatii, legi, ipoteze,

solicită analiza şi argumentarea logică a faptelor sau
cunoştintelor. Reprezinta prezentarea verbala a
materialului care trebuie invatat in scopul de a forma
executantilor o imagine, o intelegere si o atitudine despre
si fata de problemele abordate.
Explicatia reprezinta o metoda didactica/de
invatamant in care predomina actiunea de comunicare
orala expozitiva, bazata, in special, pe valorificarea
resurselor rationamentului de tip deductiv. Optiunea
pentru aceasta metoda este necesara in conditiile
avansarii unor obiective prioritar cognitive care vizeaza
intelegerea anumitor principii, legi, situatii, fenomene,
expresii etc, evaluabile la nivelul capacitatii elevului de
redefinire si de corelare a cunostintelor dobandite.
Valorificarea explicatiei ca procedeu integrabil in
structura altor metode, probeaza resursele sale
operationale angajate in cadrul unor actiuni de
descoperire "a ceea ce nu iese imediat in evidenta". La
randul sau, explicatia presupune valorificarea unor
procedee didactice "care pun accentul pe reproducerea
argumentatiei deductive.

EXERCIȚIUL- Metoda se referă la executarea conştientă,

sistematică şi repetată a unei acţiuni. În principal, prin
această metodă se urmăreşte învăţarea unor deprinderi,
dar mai pot fi atinse si alte obiective, cum ar fi
consolidarea sau stimularea unor capacitati sau aptitudini.
Întreaga activitate şcolară are semnificaţia unui
îndelungat şi asiduu exerciţiu. Exerciţiul didactic constituie
o modalitate de efectuare a unei operaţii şi acţiuni mintale
sau motrice, în chip independent şi repetat, în vederea
achiziţionării sau consolidării unor cunoştinţe şi abilităţi.
Metoda presupune utilizarea unor exerciţii cat mai
variate,evitarea monotoniei, plictiselii, captarea atenţiei
elevilor. Exerciţiul are o sferă mare de aplicabilitate,
putand îmbrăca forme diferite în funcţie de obiectul de
învăţămant la care este utilizat. Pornind de la obiectivele
urmărite, exerciţiile pot fi de mai multe tipuri:
introductive, de bază, aplicative, de creaţie.
Eficienţa acestei metode este condiţionată de
respectarea următoarelor cerinţe: pregătirea elevilor, sub
aspect teoretic şi motivaţional, pentru executarea acţiunii,
explicarea şi demonstrarea corectă a acţiunii de
executat,în vederea formării modelului intern al acesteia,
efectuarea repetată a actiunii în situaţii cat mai variate,
dozarea şi gradarea exerciţiilor, creşterea progresivă a
gradului de independenţă a elevilor pe parcursul exersării,
asigurarea unui control permanent, care să se transforme
treptat în autocontrol.
ȘTIU- VREAU SA ȘTIU-AM INVATAT -porneşte de la
premisa că informaţia dobândită anterior de către elevi
trebuie valorificată atunci când se predau noile cunoştinţe
şi presupune parcurgerea a trei paşi: inventarierea a ceea
ce ştim , determinarea a ceea ce dorim să învăţăm şi
reactualizarea a aceea ce am învăţat.
Aplicarea modelului Stiu/ Vreau sa stiu/ Am invatat
presupune parcurgerea a trei pasi: accesarea a ceea ce
stim, determinarea a ceea ce dorim sa invatam si
reactualizarea a ceea ce am invatat in urma predarii
materiei. Primii doi se pot realiza oral, pe baza de
conversatie, iar cel de-al treilea se realizeaza in scris, fie in
timp ce se preda lectia, fie imediat dupa ce lectia a fost
parcursa integral.
Avantaje:
-se clarifică ceea ce se ştie, ceea ce nu se ştie şi ceea
ce mai rămâne de învăţat
-este o modalitate de învăţare interactivă;
-mobilizează întregul colectiv de elevi
 - interdisciplinaritatea;
- devine o modalitate pragmatică de abordare a
textului.
Dezavantaje:
-poate fi uneor costisitoare din punctul de vedere al
timpului
-nu se pretează la absolut toate lecţiile

METODA CADRANELOR-Este o modalitate de

rezumare şi sistematizare a unui conţinut informaţional
solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea
lui adecvată. Stimulează atenţia şi gândirea;
Metoda presupune trasarea a doua axe principale
perpendiculare în urma cărora apar, ”patru cadrane” în
felul următor:
Elevii audiază o poveste, o prelegere sau citesc un
text, apoi sunt solicitaiti să noteze:
1. sunetele auzite în prezentarea textului sau descrise
de ideile povestirii, în cadranul I;
2. sentimentele pe care le-ar trezi continutul
povestirii, textului, în cadranul II;
3. să stabilească o legătură între conţinutul povestirii/
textului pe de o parte şi cunoştinţele şi experienţa lor de
viaţă, pe de altã parte, notându-le în cadranul III;
4. „morala”, învățătura ce se desprinde din conţinutul
de idei, în cadranul IV.
 Pornind de la aceastã structurare, după ce se discută
cu elevii, fiecare verbalizând ceea ce a notat, aceştia sunt
rugaţi să găsească un titlu corespunzător textului citit sau
audiat.
Metoda cadranelor se poate aplica în literatură şi cu
privire la caracterizarea unui personaj.

METODA CUBULUI- este o metoda prin care se poate dezvolta

gandirea critica. Poate fi adaptata si folosita in activitati de
dezvoltare a altor abilitati: de comunicare, cognitive,
autocunoastere, gandire prospectiva,etc.
Aceasta metoda didactica are urmatoarele etape:
1. Elevii investigheaza o tema luata in discutie. Activitatea se
poate realiza individual, in perechi sau in grup,elevii
completand fetele cubului individual,apoi sunt organizati
in grupuri sau diade,unde prezinta ce au notat.
2. Se solicita elevilor care au la dispozitie un cub din hartie
sau carton sa noteze pe fiecare fata a cubului cateva
cuvinte sau idei, conform instructiunilor date de catre
cadrul didactic.
3. Fetele cubului pot sa cuprinda urmatoarele cuvinte:
 Descrie! Cum arata/ce se intampla/etc?
 Compara! Cu cine/ce se aseamana?
 Aplica! Cum poate fi folosit?La ce ajuta?
  Argumenteaza pentru si impotriva! E bun sau rau? De
ce e bun sau de ce e rau?
 Analizeaza! Ce efect are asupra ta/asupra
mediului/asupra celorlalti/?
 Efectueaza! Cum procedezi ca sa pui in practica? Cum
calculezi?Cum asociezi?
Dar aceste cuvinte pot fi si altele in functie de ceea ce urmarim
in activitate.
METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE-constă în împărțirea celor
6 pălării gânditoare elevilor cărora li se supune atenției și cazul
supus discuției pentru ca fiecare să-și pregătească ideile. Pălăria
poate fi purtată individual și atunci elevul respectiv își
îndeplinește rolul sau mai mulți elevi pot răspunde sub aceeași
pălărie. În acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei
pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune
interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeași
culoare fiind conștienți de faptul că întotdeauna:
 pălăria albastră – clarifică;
 pălăria albă – informează;
 pălăria verde -genereză idei noi;
 pălăria galbenă- aduce beneficii, este creativă;
 pălăria neagră- identifică greșelile;
 pălăria roșie- spune ceea ce simte.
Cum funcționeză această metodă:
– Pălăria albastră definește problema;
 – Pălăria albă oferă informații și materiale disponibile în
legătură cu problema discutată;
– Pălăria verde vizează soluțiile posibile;
– Pălăria galbenă are în vedere posibilitățile reale de
realizare a soluțiilor propuse;
– Pălăria roșie stimulează participanții să răspundă la
întrebări: Ce simți în legătură cu soluțiile propuse?
– Pălăria albastră alege în final soluția corectă și trece mai
departe.
Indicații pentru cei care poartă pălăriile sau potențiale
întrebări:
– Pălăria albă folosește întrebări: Ce informații avem?
Ce informații lipsesc? Cum putem obține informațiile?
– Pălăria roșie: Punând pălăria roșie uite cum văd eu lucrurile…
Sentimentul meu este că….; Nu-mi place felul cum s-a
procedat…; Intuiția mea imi spune că…
– Pălăria neagră adresează întrebări cum ar fi: Care sunt
erorile? La ce riscuri ne expunem?
– Pălăria galbenă vine și ea cu întrebări: Care sunt beneficiile?
Pe ce se bazează aceste idei? Cum vom ajunge aproape de
acestă viziune?
– Pălăria verde pune întrebări cum ar fi: Cum putem ataca
problema și altfel? Putem face asta și în alt mod?
– Pălăria albastră vine cu întrebări: Putem să rezumăm punctele
de vedere? Care sunt ideile principale pe baza cazului discutat?
Avantajele metodei pălăriilor gânditoare:
 Stimulează creativitatea elevilor, gândirea colectivă și
individuală.
 Dezvoltarea competențelor inteligenței logice, lingvistice și
interpersonale.
 Poate fi folosită la diferite discipline.
 Determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua
decizii
 Încurajează gândirea constructivă, complexă și complete
 Dezvoltarea capacității sociale a participanților de
intercomunicare și toleranța reciprocă, de respect pentru
opinia celuilalt.
Dezavantaje:
 Există posibilitatea ca metoda să nu fie luată în serios și să
fie percepută ca o simplă activitate recreativă.
 Apare riscul identificării totale a elevilor cu una dintre
pălării și refuzul ulterior de a mai purta și altă pălărie
 Pot apărea conflicte între elevi.

METODA EXPLOZIEI STELARE- este o metodă de stimulare a

creativităţii, o modalitate de relaxare a copiilor şi se bazează pe
formularea de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme şi
noi descoperiri.
Obiective: formularea de întrebări şi realizarea de conexiuni
între ideile descoperite de copii în grup prin interacţiune şi
individual pentru rezolvarea unei probleme.
Descrierea metodei: copiii aşezaţi în semicerc propun problema
de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau desenează ideea
centrală. Pe 5 steluţe se scrie câte o întrebare de tipul CE, CINE,
UNDE, DE CE, CÂND, iar 5 copii din grupă extrag câte o
întrebare. Fiecare copil din cei 5 îşi alege 3-4 colegi,
organizându-se în cinci grupuri. Grupurile cooperează pentru
elaborarea întrebărilor. La expirarea timpului, copiii revin în
cerc în jurul steluţei mari şi spun întrebările elaborate fie
individual, fie un reprezentant al grupului. Copiii celorlalte
grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la
întrebări. Se apreciază întrebările copiilor, efortul acestora de a
elabora întrebări corect, precum şi modul de cooperare,
interacţiune.

BRAINSTORM/ING- Brainstorming-ul este o metodă de

stimulare a creativităţii şi imaginaţiei elevilor, dar şi de formare
a unor trăsături de personalitate. Se realizează prin formularea
a cât mai multor idei, ca răspuns la o situaţie enunţată de
profesor sau un elev, după principiul ”cantitatea generează
calitatea”. Un moment de brainstorming se poate crea în
orice etapă a lecţiei şi poate să se desfăşoare de la 5
minute până la întreaga oră.
Pentru desfăşurarea optimă a unui brainstorming, se
impune respectarea unor reguli, enunţate de liderul
grupului chiar de la începutul activităţii:
 solicitarea de exprimare a ideilor rapid în fraze, propoziţii
sau cuvinte scurte şi concrete fără cenzură
 sunt interzise aprecierile critice, ironiile, contradicţiile,
orice manifestare de acest gen care inhibă imaginaţia
participanţilor
 sunt încurajate asociaţiile neobişnuite de idei, combinările
şi ameliorările soluţiilor propuse de ceilalţi
 imaginaţia trebuie să fie liberă, exprimându-se orice idee îi
vin elevului în minte, care este acceptată fără cenzura, toţi
elevii trebuie să comunice o idee.
Metoda se parcurge prin derularea următoarelor etape:
1. Alegerea temei/problemei şi prezentarea ei
- liderul (profesorul sau un elev) va comunica tema pusă în
discuţie şi va prezenta/reaminti regulile
-subiectul brainstorming-ului se poate formula prin diferite
noţiuni sau concepte, prin întrebări (Ce ştiţi despre...?, Ce aţi
face dacă aţi fi...?, Ce aţi propune...?, Cum s-ar putea realiza...?,
Cum explicati?, etc) prin prezentarea unor imagini, a unui film.
2. Generarea ideilor
 --toţi elevii îşi vor comunica ideile, după regulile enunţate,
fără nici o cenzură
- toate ideile vor fi scrise pe tablă în ordinea emisă de
participanţi
- etapa se încheie când toţi participanţii şi-au exprimat cel
puţin o idee
3. Evaluarea calităţii ideilor
- reluarea ideilor pe rând şi gruparea lor pe diferite criterii
- analiza critică, argumentarea, contraargumentarea
ideilor emise anterior, la nivelul întregii clase sau al unor
grupuri mai mici
4. Selectarea celor mai importante idei
- se discută liber soluţiile originale şi fezabile
5. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi
originale

R.A.I- vizează stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor

de a comunica.
Denumirea acestei metode provine de la asocierea
iniţialelor cuvintelor: Răspunde – Aruncă – Interoghează.
Poate fi utilizată în orice moment al activităţii didactice, în
cadrul unei activităţi frontale sau de grup. Un demers
evaluativ realizat prin intermediul acestei metode implică
respectarea următorilor paşi (în cazul unei activităţi frontale):
 se precizează conţinutul/tema supus/ă evaluării;
  se oferă o minge uşoară elevului desemnat să înceapă
activitatea;
 Acesta formulează o întrebare şi aruncă mingea către un
coleg care va preciza răspunsul; la rândul său, acesta va
arunca mingea altui coleg, adresându-i o nouă
întrebare;
 elevul care nu va putea oferi răspunsul corect la
întrebare va ieşi din „joc”, răspunsul corect fiind
specificat de cel ce a formulat întrebarea; acesta are
dreptul de a mai adresa o întrebare, iar în cazul în care
nici el nu cunoaşte răspunsul corect, va părăsi „jocul” în
favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea;
 în „joc” vor rămâne numai elevii care demonstrează că
deţin cunoştinţe solide în legătură cu tema evaluată;
 la final, profesorul clarifică eventualele
probleme/întrebări rămase fără răspuns
Pe parcursul activităţii, profesorul-observator identifică
eventualele carenţe în pregătirea elevilor şi poate adopta astfel
deciziile necesare pentru îmbunătăţirea performanţelor
acestora, precum şi pentru optimizarea procesului de predare-
învăţare. Această metodă alternativă de evaluare poate fi
utilizată în cadrul oricărei discipline de studiu, cadrul didactic
atenţionând însă elevii în ceea ce priveşte necesitatea varierii
tipurilor de întrebări şi a gradării lor ca dificultate.
Avantajele metodei R.A.I.:
  este, în acelaşi timp, o metodă eficientă de evaluare, dar şi
o metodă de învăţare interactivă;
 elementele de joc asociate acestei metode transformă
demersul evaluativ într-o activitate plăcută, atractivă,
stimulativă pentru elevi;
 nu implică sancţionarea prin notă a performanţelor
elevilor, având rol constativ-ameliorativ, ceea ce elimină
stările emoţionale intens negative;
 promovează interevaluarea şi interînvăţarea;
 permite realizarea unui feedback operativ;
 contribuie la:
- formarea şi consolidarea deprinderii de ascultare activă;
- formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective;
- dezvoltarea competenţelor de relaţionare;
- dezvoltarea competenţelor de comunicare;
- formarea şi dezvoltarea competenţelor de evaluare şi
autoevaluare;
- dezvoltarea capacităţii argumentative etc.
Dezavantajele metodei:
 consum mare de timp;
 răspunsuri incomplete sau incorecte, în condiţiile în care
profesorul nu monitorizează cu atenţie activitatea
grupului;
  nonimplicarea unor elevi sau etichetarea elevilor care au
nevoie de mai mult timp pentru formularea
întrebărilor/răspunsurilor;
 marginalizarea sau autoizolarea elevilor care împărtăşesc
anumite opinii;
 dezinteres, neseriozitate manifestată de unii elevi;
 aparentă dezordine;
 apariţia unor conflicte între elevi etc.

BIBLIOGRAFIE:
1. Moise Constantin , Seghedin Elena Metodele de
învățământ. In C. Cucoș ( coord. ), Psihopedagogie pentru
examenele de definitivare și grade didactice , Polirom 2009
, pag . 372-373
2. https://www.didactic.ro/materiale/99020_metoda-rai

3. Bocoş Muşata, Avram Iftinia, Catalano Horaţiu, Someşan

Eugenia, “Pedagogia învăţământului preşcolar.
Instrumente didactice”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca, 2009
4. Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga
Mihaela, “ Metode şi tehnici interactive de grup” , sursa
www. scribd.com
5. Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea resurselor
umane 2007-2013, Proiect cofinanţat din Fondul Social
 European prin Programul Operaţional Sectorial pentru
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, “Consiliere şi
dezvoltare profesională continuă – sistem transparent de
pregătire pentru reuşita în cariera didactică”, Suport de
curs
6. Moise Constantin , Seghedin Elena Metodele de
învățământ. In C. Cucoș ( coord. ), Psihopedagogie pentru
examenele de definitivare și grade didactice , Polirom 2009
, pag . 380-381
7. https://ro.scribd.com/doc/142055188/Metoda-Cadranelor