Sunteți pe pagina 1din 5

,

,
Numãrul
43

ECLIPSA PARŢIALĂ DE SOARE DIN 21 IUNIE 2020

REVISTĂ SEMESTRIALĂ DE ASTRONOMIE An (XXII 2020)


Şcoala Gimnazială „Episcop Iacov Antonovici“ Bârlad ISSN 2247-661X
Asociaţia Astronomică “SIRIUS" (AAS) ISSN-L = 2247-661X

web site: e-mail :


www.astronomica.ro emis23@yahoo.com
46
Ceasornicul de soare din Dealul Mitropoliei
Dan-Cătălin Buzdugan | Ceasuri pentru România |
www.ceasuripentruromania.ro

Relatările despre  „ceasornicul de Mai multe detalii despre aceste


soare”  ce a existat în prima jumătate piese găsiți pe pagina lui  Dan
a secolului al XIX-lea pe Dealul Uza - „Cercul de stele”  căruia îi și
Mitropoliei sunt numeroase. Dintre mulțumim pentru suportul constant
toate prezentările, cea mai completă oferit Ceasuri pentru România.
și mai frumos scrisă este a lui George Dar să lăsăm povestea lui George
Potra inclusă în vol.I - „Din Bucureștii Potra să curgă ....
de Ieri”  apărută în 1990. O redăm George Potra - „Din Bucureștii
în continuare adăugând câteva de Ieri”, vol. I – Editura Științifică și
completări (cu text și imagini) acolo Enciclopedică, 1990, pag. 358-360
unde căutările făcute au adus mai
multe lămuriri.
George Potra  s-a mai referit la acest
ceasornic și la tunul meridian cu care
era echipat și în alte materiale publicate
de-a lungul timpului. Am optat pentru a
include aici textul „Din Bucureștii de Ieri”,
considerată cea mai importantă dintre
lucrările sale, având în vedere anul apariției
(1990) când probabil au putut fi puse
împreună toate cercetările făcute de acesta
de-a lungul anilor. Bucureşti, sec. XIX, Dealul-Mitropoliei
George Potra
Dar ce este un „ceasornic de soare”?
Compus din 3 elemente principale, un
cadran solar, o lentilă și un tun în miniatură,
ansamblul reușea ca prin alinierea lentilei la
meridianul locului și focalizarea razelelor
solare pe încărcătura explozivă a tunului,
în punctul de maximă înălțime a Soarelui,
detonarea prafului de pușcă să anunțe ora
12:00 a miezului zilei. [...]  Între lucrările de înfrumusețare
În România se mai păstrează foarte ce s-au hotărât a se face în 1832 pe Dealul
puține astfel de piese, 3 la număr, una Mitropoliei, „spre pomenirea reformației
la  Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Principatului”, este și un ceasornic de soare,
Procopiu” – Iași (poate cea mai aproape de care trebuia să constituie nu numai punctul
ce a existat pe Dealul Mitropoliei) și celelalte Generalul Kiseleff
de atracție pentru bucureșteni, dar și una
două la Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”- dintre inovațiile cele mai interesante și mai
Ploiești. folositoare ale orașului. Ideea era nu numai
nouă pentru pașnica populație a
Ca­pi­talei, dar și ispititoare față de
boierimea și negustorimea vremii,
care se lăsau foarte greu câști­gate
de ideile progresiste. Este sigur că
această idee aparține căpi­­ta­nu­
lui  Blaremberg, pe care genera­
lul  Kiseleff îl numise inginer al
statului, și care era un om cu vederi
noi și îndrăznețe privind urbanizarea
Capitalei.
47
reîntoarcerea din Rusia a inginerului Blaremberg.
În  predlojenia [=propunere, hotărâre] din 26
aprilie 1833, semnată de plenipotențiarul prezident
al Divanului, se arată că soclul ceasornicului de soare
era terminat la această dată, odată cu monumentul,
și că după completa lui terminare urma să fie dat în
primire Mitropoliei. Adresa spune lămurit:  „după ce
se va găti desăvârșit, să se pardosească cu catastih în
privegherea Mitropoliei într-a căreia păstrare se va afla
acest loc cu toate cuviicioasele sale”. Piatra de marmură
a ceasornicului, ce urma să fie montată pe soclu, fusese
comandată în Italia, în februarie sau în martie, după
cum rezultă dintr-un raport al lui Blaremberg, din
Clopotniţa Dealul Mitropoliei, Reiser Andreas Daniel, 23 iulie 1833, și care până la această dată nu sosise în
sfârşitul secolului XIX
țară:  „până să vor complectui părțile acelui monument
de peste graniță rămâne supt îngrijirea mea până când cu
Unde era așezat acest ceasornic de soare, nu s-ar
desăvârșire se va ispărăvi așezarea la locul orânduit, în
putea stabili cu precizie. După toate probabilitățile locul
mijlocul bulevardului de pe dealul Mitropoliei”.
cel mai indicat pentru așezarea sa era
În primăvara anului 1835,
la mijlocul bulevardului cel nou ce se
ceasornicul de soare nu era gata
construia pe Dealul Mitropoliei, „în
și realizarea lui trebuia încă să
partea stângă a acestui bulevard”,
mai întârzie. Comanda făcută
după cum se vede într-un raport
în Italia, care se reducea la o
din 1834, sau mai degrabă aproape
bucată de marmură, având pe ea
de clopotnița ridicată de  Constantin
sculptată marca țării, cu vulturul
Brâncoveanu în creasta dealului care
și Regulamentul Organic, trebuia
predomina toată panorama orașului
trimisă apoi la Odessa, unde  „să
și care era expusă la soare în cea mai
se sape și să se gătească țifrele
mare parte din cursul zilei. În acest
ceasornicului”. Acest lucru se pare că
loc ceasornicul ar fi intrat perfect în
îl comandase inginerul Blaremberg
funcția sa de instrument de orientare
în călătoria lui în Rusia din februarie
în timp și ar fi fost la îndemâna
cetățenilor cea mai mare parte din zi. 1833. Marmura comandată în Italia
Nu se cunosc amănunte despre și expediată la Odessa costase 400
construcția sa tehnică și nici despre galbeni, dar la sosirea ei acolo se
înfățişarea sa generală. În dosarele constată că nu corespunde scopului
vremii, unde s-au păstrat planurile pentru care se comandase. Meșterul
de înfrumusețare alcătuite de Regulamentul organic, 1832 din Italia, socotind că ceasornicul se
Blaremberg nu s-a găsit nici măcar va așeza pe perete  „iar nu precum
o schiță a acestui ceasornic spre a s-au chibzuit aici a se face, au greșit
putea avea indicații de amănunt despre marmura pe care este a să pune ceasornicul
construcția sa. Se pare, totuși, să fi avut și care această greșeală s-au descoperit
ca suport un soclu de piatră , construit
*) după ce au ajuns marmura la Odessa”. În
din aceeași piatră pe care  pietrarul această situație s-a comandat în Italia
Agop  o comandase în județul Muscel, altă marmură, iar cea greșită s-a adus în
încă din octombrie 1832, și care n-a sosit București, și s-a pus „în sala de la Mitropolie
în București decât în martie 1833. Într- a Obșteștii Adunări”. Această greșeală a
un raport din 13 martie 1835 se arată întârziat terminarea ceasornicului și a
că ceasornicul va fi așezat pe un piedestal ridicat costul cu încă 100 de galbeni. La
de marmură pe care era sculptat  „un 12 aprilie 1835, lucrarea cea nouă era
vultur cu crucea ce închipuiește marca Alexandru Dim. Ghica gata, executată de meșterul Gradona**),
țării și care vulture să ție  Regulamentul ceasornicar din Odessa. Se cerea numai
Organic”. Construcția ceasornicului, adică a soclului trimiterea celor 100 de galbeni, ca piesele
pe care urma să se înalțe ceasornicul, a început astfel ceasornicului să fie expediate în țară. Marele vornic
odată cu ridicarea monumentului (vezi „monumental Mihail Ghica raportează domnului situația, cerând
ostașilor ruși” - George Potra, op.citată, pag. 357), după să se aprobe suma și să se expedieze la Odessa, ceea
48
ce Alexandru Dim. Ghica aprobă, poruncind ca banii să crosse să ia în primire piesele, să vadă dacă sunt toate și
se achite din veniturile Mitropoliei. să raporteze ce cheltuieli sunt necesare pentru așezarea
La 19 mai 1835 Secretariatul statului, care expediase ceasornicului. Arhitectul examinează situația, face un
banii la Odessa, prin consulul general al Rusiei, plan de măsuri și raportează ce trebuie făcut. Iar cât
comunică Departamentului dinăuntru că pentru potrivirea ceasornicului după me-
piesele lucrate vor sosi în curând în țară. ridianul unde ne aflăm, aceasta  „fiind de
El cere „să se poruncească mai din vreme știința ce ese din cercul științelor d-lui ar-
otcîrmuirii județului Ialomiții de a fi cu hitecton, sfatul socotește mai de cuviință a
îngrijire ca [atunci] când vor sosi ceasornicul sapofi d. clucer (Petrache) Poenaru, direc-
să-l primească și să-l trimită aici”. Intrevine toru școalelor, ca sa binevoiască a-l potri-
însă o nouă amânare. La 28 octombrie, vi însuși, și arhitectonu îl va așeza numai,
nacealnicul ostășesc al cetății Silistra, unde fără a-l fixa”. Planul și socoteala făcute de
trebuia să sosească ceasornicul, comunică Villacrosse s-au predate la 29 decembrie
Secretariatului statului că a primit știre de 1841 mitropolitului. Arhitectul propuse-
la Odessa că piesele nu sunt gata, fiindcă se un nou fundament***) fiindcă cel vechi,
maiorul Hauy, care executase de fapt care așteptase nouă ani să-i vină ceasorni-
piesele ceasornicului, a fost bolnav „dar Vornicul Ioan Manu cul, se stricase de vreme. [...]
curând se va ispărăvi și se va trimite după Mitropolia șovăie în a da un răspuns
cuviință”. cu privire la instalarea ceasornicului. La
Abia în martie 1837 se primește 1 iunie 1842, Sfatul orășenesc intervine
vestea că piesele ceasornicului de soare din nou către Mitropolie cerând să facă
sunt gata. Executorul lor însă, maiorul lucrările de instalare, dar nu primește
Hauy, refuza să le expedieze în țară până niciun răspuns. Se pare că în cele din urmă
nu i se trimite costul transportului; el se hotărăște ca instalarea ceasornicului
invoca faptul că prin contractul încheiat s-o facă Sfatul orășenesc. Dar și de data
cu Blaremberg nu era obligat să suporte aceasta nu se dovedește nicio grabă din
cheltuielile transportului. Noua cheltuială partea nimănui. Abia la 24 februarie 1843
produse mare încurcătură, care dă loc Sfatul orășenesc cere Departamentului
la o corespondență îndelungată. La 13 din năuntru o copie după raportul din
decembrie 1838, marele vornic Ioan Marele ban Mihail Ghica 1835, ca să știe cum să procedeze. Aceste
Manu  cere Secretariatului statului să copii i se trimit după două zile. Dosarele
intervină la Odessa spre a afla câtă sumă cercetate nu mai conțin însă nici un act în
este încă nevoie a se trimite ca ceasornicul legătură cu ceasornicul de soare.
să fie expediat la Brăila, urmând ca banii Se pare că, după 11 ani de când în-
cepuse înfrumuțesarea Dealului Mitro-
să fie expediați prin poștă. Răspunsul
poliei se hotărâse construcția unui cea-
însă întârzie, ceea ce lăsa impresia că s-a
sornic de soare pe noul boulevard, lu-
renunțat a se mai aduce în țară piesele
crarea nu se putuse realiza. Marmura
ceasornicului comandat. Trec astfel
trimisă din Italia, cadranele și celelalte
aproape trei ani și abia la 22 martie 1841,
piese executate la Odessa au zăcut mul-
într-un raport al marelui vornic adresat
tă vreme în vreo magazie a Marii Vorni-
domnului se vede mai clar situația. Se
cii, până ce s-a putut trece la ridicarea
intrevenise, prin consulul general din
Petrache Poenaru acestui monument. Faptul că lucrarea a
București, la guvernatorul Odessei, care
fost totuși terminată, nu se poate contes-
porunci să se facă cercetări și să se dea de
ta****). În actele emise în iarna 1848 și în
urmele ceasornicului. Se comunică în țară „că în urma
anul următor, cu privire la repararea lucrărilor de
cercetărilor poliției d-acolo s-a găsit la un pietrar anume
înfrumuțesare de pe Bulevardul Mitropoliei, se vorbește
Montebruno” piesele în cauză și că acesta este gata să-l
și despre ceasornicul de soare, care a fost avariat, în
predea oricui îl va cere. Cărăușii care ar fi trebuit să-l timpul tulburărilor din vara revoluționară [1848].  [...]
transporte până la graniță pretindeau 228 de ruble și 47
copeici de argint. Mihai Ghica cere domnului ca suma Note:
să fie plătită din veniturile Mitropoliei, ceea ce se face și *) - să ne oprim o clipă aici și să precizăm că soclul de piatră
ceasornicul pornește spre țară. la care se face referire s-a păstrat cel puțin până în 2014 când
La 25 noiembrie 1841, ceasornicul se găsea în Bucu­ Dan Uza l-a fotografiat pentru prezentare așa. Imagini ale acestui
rești. Marea vornicie înștiințează Sfatul orășenesc des- soclu sunt prezentate și în articolele lui Nicolae Vătămanu
pre acest lucru și acesta însărcinează pe arhitectul Villa- (1965) și Corneliu Filoti (1969) – vezi bibliografia. Abandonat în
49
spatele unui zid de sprijn și a unui gard, lângă aleea ce duce spre să amintească viitorimii instaurarea Regulamentului Organic.
clopotniță, „bucata de piatră” sculptată acum 183 ani merita cu Pe una din fețele soclului, cea dinspre râpă, se vede sculptat un
prisosință o soartă mai bună! vulture încoronat, cu aripile întinse, care ține o carte deschisă;
**) ceasornicarul Gradona – notat greșit în  Corneliu Filoti pe ea se citește: ’Românilor, credința și dragostea fie-vă deviză și
(1969) „Radona din Odesa” ca fiind cel care a realizat ansamblul prin paza legilor și păstrarea drepturilor câștigate veți ajunge la
lentilă - tun. În realitate acestea au fost executate de „maiorul fericirea voastră’. Pe celelalte trei fețe au fost prinse niște plăci,
Hauy” din Odessa. Nu s-au găsit referințe despre acest fabricant probabil de metal, purtând de asemeni inscripții. Ele au dispărut
între producătorii din Europa, inventariați de Petro J. Novella când a fost distrus monumentul, în timpul revoluției de la 1848, o
în  „PN Canonesmeridianos, inventario”. În volumul III al dată cu Arhodologia și cu Regulamentul Organic însuși” [...]
inventarului - Novella menționează și cele 4 cadrane solare cu tun Nicolae Vătămanu reia textul de mai sus (cu ceva modificări
meridian cunoscute pentru România.  și completări) și în volumul său, publicat în 1973 - „Istorie
***) cf. cu Corneliu Filoti (1969) „[...]  un bloc de marmură bucureșteană” (reeditat în 2014 la editura Vremea, pag. 28-31).
albă de forma paralelipipedică, cu secțiunea pătrată cu latura de Câteva din informațiile suplimentare oferite de Nicolae Vătămanu
58 cm și înălțimea de 92 cm. Este soclul pe care, cu aproape 13 trebuie să le menționăm și aici: „[...] Există și astăzi adresa prin
decenii în urmă a fost instalat primul ceas solar din București, care Departamentul din Lăuntru înștiința Sfatul Orășenesc că
cu ajutorul căruia străbunii noștri aflau zilnic ora exactă. Toate ’a sosi tpiedestalul cu tăblițele trebuincioase și ceasornicul ce
cele 4 fețe laterale ale soclului au sculptate, în chip de ramă, jerbe este a se așeza în fundamental făcut într-adins în dealul Sfintei
plantiforme [...]. Pe trei din ele cele patru găuri existente astăzi Mitripolii’. Era invitat să vină arhitectul Villacrosse să ia în primire
ar putea arăta că la vremea lor aveau pe ele fixate câte o placă. O și să pună ceasul în funcțiune (Arhivele Statului, București,
singură față pare a fi întreagă, așa cum probabil a existat cu ani Primăria Capitalei, dosarul nr. 954/1841). [...] Asemenea aparate
în urmă. Pe ea se afla sculptat un vultur cu aripile întinse, ținând semnalizatoare erau obișnuite în Italia, unde cerul este mai mult
în ghearele sale o carte pe care sunt scrise, cu literele vremilor senin, iar unul, luat probabil ca model de ai noștri, se găsea la
trecute, cuvintele: ’Romanilor, credința și dragostea fie-vă deviză Paris, în grădina Luxemburg.” În continuare Nicolae Vătămanu
și prin paza legilor și păstrarea drepturilor cîștigate veți ajunge la se referă și la un alt tun meridian ce ar fi existat în București
fericirea voastră’.  Se pare că pe acest soclu era fixat un obelisc după cel din dealul Mitropoliei - „[...] Din când în când, timp de o
prismatic, pe care era zugrăvit cadranul solar. Alături, un sistem jumătate de secol, de la 1848 și până la 1894, ziarele mai vesteau
de lentile – așanumitul „tun meridian” – concentra razele de Soare că se planuia reinstalarea altui tun meridian. N-au fost însă decât
în așa fel încât zilnic, când Soarele trecea la meridian, aprindea o intenții, niciodată înfăptuite. Numai unul dintre marii boieri ai
cantitate oarecare de praf de pușcă, care dădea naștere la rândul vremii, Gr. Șuțu, plin de deșartă ambiție de a fi altfel decât restul
ei unei puternice expozii, auzită dincolo de marginea orașului lumii, își instalase prin 1890-1895, pentru fala lui personal și
din acea vreme”. – descriere preluată via Dan Uza - „Cercul de pentru necazul vecinilor, un fel de pușcoci-meridian, de proporții
stele”. reduse. Era așezat în curtea din dos a caselor lui, unde astăzi este
****) citând câteva versuri din Curierul Românesc (nr. 47 Muzeul de Istorie a Orașului București. Nu s-a învrednicit să fie
din 25.06.1847 - un an înaintea Revoluției de la 1848), Nicolae pomenit de nici un izvor documentar și a rămas doar în cele mai
Vătămanu (1965) notează: „impresiile din hoinăreala prin capitală vechi amintiri ale celui care, copil, se juca printer flori și păsări
[a unui bard bucureștean]: ’Noi trecurăm mai-nainte. Apucarăm exotice în vasta grădină minunată de acum 80 de ani.” (este
pe la Sfat / Peste pod de ceea parte și-o cotirăm spre Palat / Și vorba de amintirile istoricului Emanoil Hagi Mosco prezentate în
p-aici pe lângă poartă o luarăm drept în sus / Pe dealul Mitropoliei. volumul „București – amintirile unui oraș”).
Și-am făcut un haz nespus / Ne uitarăm la ceasornic și era două
taman’... Ceasornicul din dealul Mitropoliei de care pomenește Bibliografie:
poetul era o curiozitate a capitalei de acum o sută și ceva de ani. -  George Potra | „Din Bucureștii de Ieri”, vol. I – Editura
Pe un soclu de marmoră albă sculptată, care se mai vede și acum, Științifică și Enciclopedică, 1990, pag. 358-360  
mai sus de clopotniță, pe povârnișul din dreapta dealului, ascuns - Corneliu Filoti | „Ceasul solar din București”, 1969
de verdeață, era instalat un cadran solar și un tun meridian. Acesta - Nicolae Vătămanu | „Ştiri mărunte despre Bucureștii
din urmă, în ciuda numelui impunător, era un aparat destul de veacului al XIX-lea”, Materiale de Istorie și Muzeografie, Muzeul
simplu, dar ingenious construit așa încât atunci când soarelea Municipiului București, II - 1965, pag. 219-220
jungea exact la orele douăsprezece, razele lui concentrate printr- - Dan George Uza | „Vechiul tun meridian de pe Dealul
un sistem de lentil făceau să se producă explozia unei cantități de Mitropoliei din București”, blog Cercul de stele, 2014 (accesat -
iarbă de pușcă și bubuitul vestea orașului amiaza. Fusese instalat aprilie.2020)
acolo la 1841 [nota CptR - conform cu George Potra, 1843] ca

Soclul ceasului solar de la Mitropolie în 1969 şi 2014.