SUBSTANTIVUL

Realizator: Mihai Zăt, cls. a V-a A

CN “Mircea cel Bătrân”,Rm.Vâlcea
Profesor coordonator, L.Mănescu

SUBSTANTIVUL
 Substantive
cu formă numai de singular =
singularia tantum:
*nume de însuşiri: cinste, prudenţă, înţelepciune
*nume de materii: var, aur, unt, miere, vată
*nume de snzaţii, stări: foame, sete, frică
*nume de plante comestibile: fasole, linte,
mazăre, secară
*termeni sportivi: box, şah, fotbal
*antroponime:Aura, Carmen, Alexandru
 Substantive
cu formă numai de plural
= pluralia tantum:
*toponime: Piteşti, Drăgăşani, Alpi, Botoşani
*nume de familii: Ioneşti, Petreşti, Popeşti
 Verbul “a fi” arată existenţa:
E dimineaţă. E seară.(dimineaţă,seară=subiecte;
”a fi” = existenţa unei părţi a zilei)
E cald. E frig. E ger.(cald, frig, ger = subiecte;
”a fi” = existenţa unei stări atmosferice)
Mi-e foame. Mi-e sete.(foame, sete = subiecte;
”a fi” = existenţa unei senzaţii)
Mi-e ruşine. (ruşine=subiect;
“a fi”=existenţa unei stări sufleteşti)
 SUBSTANTIVUL
acceptă ca determinanţi
cu funcţie sintactică de atribut
toate părţile de vorbire
care îndeplinesc condiţiile unei părţi de propoziţie:

*substantiv+substantiv - casa vecinului, zile de vară

*substantiv+adjectiv - prieten devotat
*substantiv+numeral - trei zile
*substantiv+pronume - părerea lui, om ca tine
*substantiv+verb nepersonal - dorinţa de a învinge, apă de băut
*substantiv+adverb - casa de acolo, mersul înainte
OBSERVAŢIE:

>>funcţia de atribut se realizează numai în

dependenţă de un substantiv;

>>funcţia de subiect este actualizată numai pe

lângă un verb care presupune prezenţa unui autor;

>>funcţia de complement direct se realizează

numai pe lângă verbe tranzitive;

>>funcţia de nume predicativ se realizează

numai pe lângă verbe copulative.
 Substantivul
în calitate de determinant
angajează în relaţiile sale cu regentul
întregul mecanism al sistemului prepoziţional:

**asupra, contra, deasupra, înaintea + substantiv în genitiv

**conform, contrar, datorită, graţie + substantiv în dativ

**cu, de, la, în, despre, pentru + substantiv în acuzativ

 Când substantivele
desemnează concepte temporale,
(în formă articulată şi în dependenţă de un verb),
devin adverbe
cu funcţia de complement circumstanţial de timp:

“Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară”

OBSERVAŢIE:

A venit vara.
“vara” = 1.subiect (substantiv)
2.complement circumstanţial de
timp (adverb)
>>>devin adverbe -
**cu funcţia de complement circumstanţial de mod,
substantivele
care servesc ca termen de comparaţie,
în formă nearticulată şi în dependenţă
*de un verb
*de un adjectiv
doarme buştean
frumoasă foc
a plecat glonţ
 SUBSTANTIVUL
aflat în unităţi neintregate structural
pe baza unei relaţii de determinare
(vocativ, titlu, reclamă, publicitate, reluare)
rămâne ca o unitate neanalizabilă,
deci fără funcţie sintactică:

“Ce - ţi doresc eu ţie, dulce Românie...”

1 2 3 4 5 6 7
 SUBSTANTIVUL

care intră în componenţa

locuţiunilor verbale, adverbiale,

prepoziţionale şi conjuncţionale

are rol de auxiliar lexical,

(neanalizabil deci la nivel sintactic):

a-şi lua lumea-n cap

munceşte de pomană
din cauza
cu scopul să
OBSERVAŢIE:
SUBSTANTIVUL
-(care nu aparţine unui grup locuţional)-
are o poziţie liberă faţă de regent,
îndeplineşte o funcţie
sintactică
şi poate primi determinări
 Substantivul >>> mărci lexicale proprii
* sufixele:
-ărie(copilărie) -et(brădet)
-işte(porumbişte) -eţe(tinereţe)
-ătate(bunătate) -ime(tinerime)
-re(lucrare) -ism(clasicism)
-ţiune(instrucţiune)
-ură(scursură)
-eală(socoteală)
-ţie(donaţie)
-easă(croitoreasă)

*sufixe diminutivale: -aş(copilaş) -el(băieţel)

-uţ(mieluţ) -ic(ă)(scrisorică)
*alte sufixe: - ist(rapidist)
-tor(luptător)