Faringologie

Faringele
răspântie aero-digestivă, sub forma unui conduct semiciclic,
leagă fosele nazale cu laringele
cavitatea bucală cu esofagul.
deţine 5 funcţii importante:
deglutiţia,
respiraţia,
fonaţia,
audiţia
funcţia de apărare.
prezintă trei segmente suprapuse:
rinofaringe
orofaringe
hipofaringe
 RINOFARINGE
rinofaringe, nazofaringe, epifaringe,
cavum

Ant.: coane;
Post : arc anterior al
atlasului;
Lateral: orificiul trompei lui
Eustachio, amigdala lui
Gerlach, foseta lui
Rosenmüller;
Superior- apofiza bazilare
a occipitalului amigdala
lui Luschka;
Inferior, virtual
 OROFARINGE
orofaringe, bucofaringe
sau mezofaringe

perete anterior, virtual: baza

limbii, marginea pilierilor
anteriori şi marginea
inferioară a vălului, cu lueta
(istmul bucofaringian);
perete posterior care
corespunde axisului;
doi pereţi laterali : amigdale
palatine;
perete superior, virtual
 HIPOFARINGELE

laringofaringe, hipofaringe

perete anterior format de baza

limbii şi epiglotă;
perete posterior care corespunde
corpilor vertebrali C3 - C4 - C5;
doi pereţi laterali alcătuiţi de
sinusurile piriforme sau şanţurile
faringo-laringiene.
EXAMINAREA FARINGELUI
EXAMINAREA FARINGELUI
 FARIGELE
formaţiuni limfatice grupate :
amigdala faringiană Luschka,
amigdalele palatine,
amigdalele peritubare Gerlach,
amigdala linguală
– dispersate difuz - inelul sau cercul limfatic al lui
Waldeyer.
epiteliul mucoasei
pavimentos stratificat la nivelul oro- şi
hipofaringelui (de tip digestiv)
cilindric ciliat în cavum (de tip respirator).
PATOLOGIA INFLAMATORIE ACUTĂ

Inflamaţiile acute ale faringelui fac parte din "maladia de

adaptare" ce defineşte ansamblul de manifestări clinice ce
apar ca rezultat al conflictului dintre agenţii patogeni şi
organismul uman, la nivelul faringelui.

Prima barieră în calea infecţiei (bacteriene sau virale) :

ţesutul limfatic şi amigdalele faringelui, organe limfoide
formatoare de limfocite timo-dependente (imunitate celulară)
sau timo-independente (imunitate umorală).

Amigdalele faringelui (amigdala faringiană, amigdala

linguală şi amigdalele palatine) :
elaborarea anticorpilor,
secreţia de imunoglobuline IgG, IgA, IgM şi, mai puţin,
IgD şi IgE.
Faringele : organ expus cu uşurinţă la infecţii,
Infecţia faringelui determină inflamaţii acute ale mucoasei şi
ţesutului limfatic, care poartă denumirea de faringite acute,
amigdalite acute sau angine.

Clasificare: – după aspectul anatomo-

– după agentul patogen: clinic:
bacteriene angine nespecifice,
virale angine specifice,
– după aspectul clinic: supuraţii faringiene,
angine roşii, angine din sindroame
hematologice
angine albe, – după localizare:
angine ulceroase, adenoidită acută,
angine amigdalită linguală
flegmonoase), acută,
uvulită.
 Inflamaţii acute
DEFINIȚIE
Anginele: inflamaţii acute ale mucoasei faringiene şi ţesutului
limfoid, îndeosebi a amigdalelelor palatine.
Etiologie: virus sau microb, germenii microbieni sunt
nespecifici sau specifici.
– Germenii saprofiţi de la nivelul cavităţii bucale pot deveni patogeni
mai ales în sezonul rece sau în caz de apărare deficitară a
organismului.
– Patogeni: Streptococul beta-hemolitic grup A, Stafilococul,
Pneumococul şi Klebsiella.
– Viral: adenovirusurile, mixovirusurile, enterovirusul şi virusul
Coxsackie.
 Inflamaţii acute
După provenienţă:
primitive
simptomatice sau secundare.
Anginele primitive - natură infecţioasă: virotică, bacteriană,
micotică.
Virusurile - angine eritematoase,
Bacteriile - angine exudative,
Micozele - inflamaţii eritematoase cu depozite de
micelii.
Anginele secundare sau simptomatice - în cursul bolilor
infecto-contagioase, a bolilor generale şi a sindroamelor
hematologice.
Flora saprofită devine patogenă sub influenţa infecţiei
virale sau din cauza unor factori favorizanţi locali sau
generali, ori de mediu (micro- şi macroclimat).
Cauzele favorizante generale şi locale

terenul debilitat,
diatezele exudativă şi limfatică,
hipovitaminozele şi avitaminozele,
infecţia cronică latentă din amigdale (multe dintre
amigdalitele acute nu sunt decât reîncălziri sau acutizări
ale unei amigdalite cronice necunoscute),
infecţii de vecinătate (adenoidite, sinuzite, infecţii dentare)
toate cauzele de obstrucţie nazală cu respiraţie bucală
nocivă (vegetaţii adenoide, deviaţii de sept, rinite cronice
hipertrofice)

Variaţiile bruşte de temperatură, frigul, umezeala

exacerbează virulenţa florei saprofite (anginele sunt mai
frecvente iarna şi în sezoanele reci).
 ANATOMIA PATOLOGICĂ
Inflamaţia moderată : congestia mucoasei faringelui şi a amigdalelor, cu
dilataţia capilarelor, edem inflamator şi descuamare epitelială
– angine eritematoase.
Inflamaţia mai accentuată : exudat, cu infiltraţie de polinucleare şi
organizarea unei reţele de fibrină
– angine pultacee şi angine pseudomembranoase.
Într-un stadiu mai avansat : ulceraţie, prin alterarea epiteliului şi prin
soluţie de continuitate la nivelul lui şi a ţesutului limfoid amigdalian
– angina ulceroasă.
Când predomină edemul inflamator şi infiltratul leucocitar
– angina flegmonoasă.
După caracterul leziunilor produse la nivelul formaţiunilor limfoide:
catarală: angine banale roşii şi eritemato-pultacee;
cu false membrane: angina pseudomembranoasă;
cu pierdere de substanţă: anginele ulceroase şi ulceronecrotice.
 ANGINA ERITEMATOASĂ ŞI
ERITEMATO-PULTACEE
cea mai frecventă inflamaţie acută,
se întâlneşte în sezoanele reci şi umede, primăvara şi toamna.
debutează ca o angină catarală, fiind incriminaţi o serie de virusuri:
adenovirusuri, virusuri ale unor boli specifice (oreion, rujeolă, gripă,
poliomielită),
angina roşie precede angina eritemato-pultacee, virusul pregătind calea
infecţiei microbiene prin scăderea mijloacelor de apărare locală,
streptococul devine virulent şi este responsabil de prezenţa exudatului
pultaceu.

CLINIC
debut brusc sau progresiv prin cefalee
după câteva ore sau zile apare febra ridicată 39-40°C, frisoane, delir,
convulsii febrile la copii.
bolnavul acuză disfagie şi odinofagie intensă, otalgie reflexă, halena
fetidă, limba saburală.
 ANGINA ERITEMATOASĂ ŞI
ERITEMATO-PULTACEE

Bucofaringoscopic :
– faringe
congestionat,
amigdale
tumefiate cu
mucoasa
congestionată.
 ANGINA ERITEMATOASĂ ŞI
ERITEMATO-PULTACEE
– după faza congestivă, pe
amigdale apar puncte albe de
exudat pultaceu localizate, ce
confluează.
– exudatul pultaceu se
îndepărtează uşor prin
ştergere, amigdala subjacentă
este ulcerată.

– adenită inflamatorie
 ANGINA ERITEMATOASĂ ŞI
ERITEMATO-PULTACEE
EVOLUŢIA
în general, rapidă
vindecarea survine în 5-8 zile de la debut,
dacă nu survin complicaţii.
TRATAMENTUL
în faza congestivă banală nu este nevoie de
tratament antibiotic, afecţiunea fiind virotică.
– antipiretice (aspirină),
– vaccinoterapie nespecifică (Polidin 1-2
fiole/zi),
– igienă bucofaringiană prin pulverizaţii cu
Codecam, Bioparox, gargară cu
Romazulan, Fenosept,
– hidratare per os intensă: sucuri, ceaiuri
calde,
– vitamine,
– comprese calde alcoolizate în jurul
gâtului,
– repaus la pat.
 ANGINA ERITEMATOASĂ ŞI
ERITEMATO-PULTACEE
antibioticele se administrează în
formele de angine microbiene
eritemato-pultacee sau însoţite
de complicaţii.
– cel mai frecvent antibiotic
este Penicilina G care se
administrează 3,2-4 milioane
U.I./24 ore.
– se mai pot administra
Eritromicina 1-2 g/zi,
Claritromicină, Amoxicilina,
Gentamicina, Ceftriaxona
ANGINA CU FALSE MEMBRANE
(PSEUDO-MEMBRANOASĂ)
Prototipul anginei cu false membrane îl reprezintă
angina difterică însă şi germenii banali pot da angine cu
false membrane (streptococul, stafilococul,
pneumococul).

Angina difterică
inflamaţia specifică produsă de bacilul difteric Loeffler,
se întâlneşte în mod cu totul excepţional la cei care nu
au fost vaccinaţi antidifterie,
confirmarea diagnosticului : examenul bacteriologic
izolează bacilul difteric în cultură.
 Angina difterică
sindrom focal cu sediul amigdalian
aspectul unei angine cu false
membrane,
amigdala este acoperită la început
cu un strat alb-sidefiu care treptat
devine gri-murdar.
falsele membrane depăşesc faţa
internă faringiene, pilieri şi chiar
peretele posterior al faringelui a
amigdalei şi se extind la restul
mucoasei
sunt aderente la mucoasă,
tentativa de a le îndepărta lasă
suprafaţa sângerândă şi ulcerată.
în regiunea cervicală se constată
ganglioni hipertrofiaţi sensibili la
palpare şi chiar dureroşi, mobili,
fără periadenită.

sindrom general : în raport cu gradul de

difuziune în organism a toxinei microbiene.
 Angina difterică
clinic complicaţii
sindrom febril la nivelul laringelui - crupul
accentuat 39-40°C, difteric,
frisoane, la nivelul nasului - coriza
nazală,
astenie,
la nivel articular,
anorexie,
ganglionar,
tegumente palide,
pleuro-pulmonar,
tahicardie
tulburări nervoase (paralizie de
albuminurie uşoară.
văl palatin, paralizie faringiană
şi laringiană),
miocardita toxică,
nefrita,
insuficienţa cardiacă
progresivă,
Insuficienţa suprarenală
 Angina difterică
TRATAMENT
antibiotice - penicilină G 10
milioane/24 ore în perfuzie
seroterapie în funcţie de vârstă
10.000-15.000 u.i. la sugar,
25.000 u.i. la copilul mare şi
50.000 u.i.-100.000 u.i. la adult
în doză unică,
tonicardiace,
cortizon,
antihistaminice,
reechilibrare hidro-electrolitică.
local - dezinfectante cu
bicarbonat de sodiu, faringosept,
gargarisme, dezinfectante nazo-
faringiene.
Angina pseudo-membranoasă
banală
streptococ, stafilococ, pneumococ.

la început este o angină roşie virală

suprainfecţie bacteriană angina albă,
pultacee sau pseudomembranoasă.
falsele membrane nu depăşesc faţa
internă a amigdalei şi nu sunt aderente la
mucoasă.
adenită inflamatorie cu periadenită, mai
ales în anginele streptococice.
starea generală a bolnavului este
alterată, febră ridicată 39 C sau mai mult.
complicaţii loco-regionale şi generale
(septicemie).
TRATAMENT : Penicillină: 3-4 mil. U.I./zi
timp de 5 -7 zile;
 ANGINELE ULCEROASE
Angina herpetică

etiologie virală
evoluţie ciclică
debut cu febră ridicată, stare generală
alterată, disfagie intensă.
bucofaringoscopic:
pe mucoasa faringiană vezicule în
buchet sau dispersate, rotunde,
pline cu serozitate.
veziculele sunt izolate şi
dispersate în herpangină sau
grupate în herpes.
după spargere rămâne o ulceraţie
regulată cu fundul gălbui, aspect
lenticular, înconjurată de un lizereu
congestiv
se vindecă spontan în 6-7 zile.
TRATAMENT : simptomatic : gargarisme,
antialgice, antipiretice.
Angina aftoasă

angină virală,

infecţia este transmisă pe cale

alimentară, lapte sau produse din
lapte.

bucofaringoscopic : vezicule alb-

cenuşii pe faţa internă a obrajilor,
limbă, văl palatin, amigdale, laringe

TRATAMENT : strict local cu soluţie

bicarbonat de sodiu; badijonarea
ulceraţiilor cu soluţie nitrat de argint
5% sau 10%, soluţie clorură de zinc
5%.
Angina din zona zoster

se localizează pe nervul maxilar superior.

unilaterală, corespunzând trunchiului nervos afectat pe traiectul
căruia apar pe mucoasă vezicule mici, polimorfe, ce conţine un
lichid clar, situate pe un fond eritematos.
debut cu uşoară stare febrilă, adinamie şi hiperestezie în
teritoriul nervului afectat, simptome care se accentuează în zilele
următoare.
erupţia veziculară dispare în aproximativ două săptămâni,
nevralgia persistă timp mai îndelungat.
TRATAMENT:
trofice nervoase: vitamina B1 100 mg, B6 250 mg,
Fosfobion,
corticoterapie,
antialgice.
Angina din pemfigus

erupţii buloase cu
conţinut seros sau
hemoragic care după
spargere lasă ulceraţii
întinse superficiale.
preced ulceraţiile
tegumentare şi pot lăsa
cicatrici vicioase.
TRATAMENT: aparţine
dermatologului.
 ANGINELE ULCERONECROTICE
Angina ulceroasă sau lacunară Moure

nespecifică
mai frecventă la tineri,
debut insidios, cu dureri vagi în gât şi
semne generale minime.
bucofaringoscopic : ulceraţie necrotică la
nivelul polului superior al amigdalei
palatine însoţită de adenită subangulo-
mandibulară.
TRATAMENTUL :
antibiotice pe cale generală,
antiinflamatorii.
badijonaj cu soluţie de clorură de
zinc 1/30.
După vindecare se practică
amigdalectomia.
Angina fuzospirilară Plaut-Vincent
produsă de fuzospirili,
întâlnită la adolescenţi şi tineri debili, surmenaţi,
avitaminozici, cu carii şi infecţii dentare.

CLINIC
debut insidios prin uşoară disfagie, otalgie reflexă,
astenie, adinamie, senzaţie de corp străin în gât.
bucofaringoscopic: ulceraţia cu caracter necrotic este
acoperită de o falsă membrană difteroidă şi poate fi
unică şi localizată la polul superior al unei amigdale,
confundându-se cu angina lacunară sau pot exista
ulceraţii multiple pe mucoasa faringiană, gingivală şi
bucală fiind vorba de o stomatită ulcero-
membranoasă
adenită subangulomandibulară.
examenul bacteriologic : asociere între un spirochet şi
un bacil fuziform.

TRATAMENT: penicilinoterapie pe cale generală la care

se adaugă dezinfecţie bucofaringiană.
 ANGINELE DIN CURSUL BOLILOR
INFECTOCONTAGIOASE
pot să reprezinte primul simptom de manifestare.

Angina scarlatinoasă :
enantem roşu-aprins al mucoasei faringiene şi al amigdalelor, mult
hipertrofiate şi acoperite de un exudat pultaceu.
după 24-48 ore apare exantemul caracteristic scarlatinei.
Angina din cursul rujeolei :
de obicei precedată de o infecţie acută de căi aeriene superioare şi
inferioare la care se adaugă enantemul şi exantemul caracteristic.
enantemul sub formă de pete roşii-închise este mai frecvent pe
vălul palatin.
petele Koplick sunt nişte pete mici albe-gălbui, de mărimea unei
gămălii de bold, situate lângă deschiderea canalului Stenon.
Angina rubeolei
inflamaţie discretă a ţesutului limfatic de la nivelul faringelui.
coafectarea ganglionilor limfatici din regiunea capului şi gâtului
(ganglioni retroauriculari, occipitali şi cervicali).
 ANGINELE DIN CURSUL
SINDROAMELOR HEMATOLOGICE
O serie de afecţiuni hematologice acute sau cronice în puseu acut, se
pot manifesta clinic printr-o angină.
Aceste manifestări bucofaringiene pot fi primele semne revelatoare ale
unei hemopatii grave, de unde necesitatea unui examen hematologic
complet.

Angina monocitară (mononucleoza infecţioasă)

se datorează unui adenovirus care pătrunde pe cale rinofaringiană şi

afectează sistemul reticuloendotelial,
se întâlneşte mai frecvent la tineri, apărând chiar în mici epidemii.
debutul poate fi insidios sau brusc.
debut insidios : oboseală, astenie, cefalee, febră cu frisoane,
adenopatie cervicală şi axilară mobilă, uşor sensibilă la palpare.
debut brusc : febră, angină, poliadenopatie, splenomegalie.
Bucofaringoscopic: la debut, amigdalele sunt mărite de volum,
congestionate, urmează o fază scurtă pultacee iar apoi ulceraţii şi
necroză. Fundul ulceraţiei este sângerând, murdar, fetid. Pe aceeaşi
amigdală sunt prezente mai multe leziuni ulcerativ-necrotice.

Examenul de laborator : leucocitoză 20.000/mm3 cu formula

leucocitară inversată, monocitoză 40-60%.

Certitudinea diagnosticului : seroreacţia de aglutinare a hematiilor

de oaie de către serul bolnavilor - reacţia Hăngănuţiu-Deicher sau
Paul-Bunell, pozitivă la diluţii mai mari de 1/256 după 5 zile de la
debut.

TRATAMENT : antibiotic pe cale generală, corticoterapie, vitamine,

tonice generale, dezinfectante faringiene.
Angina leucemică

poate fi simptomul de debut al unei leucemii acute; în consecinţă o

angină cu evoluţie clinică particulară sau rebelă la tratamentul uzual
implică investigarea atentă din punct de vedere hematologic al
bolnavului.
bucofaringoscopic: la început angină eritematoasă, apoi difteroidă
sau ulceronecrotică; leziunile se extind pe pilieri, mucoasa
faringiană şi în cavitatea bucală.
hemograma decelează o scădere a hematiilor, creşterea leucocitelor
200-300.000/mm3 - celule tinere leucozice, trombocite scăzute,
granulocite scăzute.
diagnostic pozitiv : examen clinic, hematologic şi puncţie sternală.
gravă prin boala de bază, decesul survenind după luni de zile.
TRATAMENT : competenţa hematologului.
Angina agranulocitară

angină gravă,
apare mai ales la femei ca o
mielotoxicoză.
factori etiologici: infecţiile
bucodentare, boli infecţioase,
substanţe toxice, medicamente
(sulfamide, salicilaţi), raze X şi
substanţe radioactive.
bucofaringoscopic: amigdala
palatină prezintă leziuni ulceroase
cu sfacele şi miros gangrenos.
adenopatia cervicală este prezentă.

starea generală este alterată, hemograma arată leucopenie (300-

1000/mm3) şi lipsa granulocitelor (până la 5-10%).

evoluţia este foarte gravă cu exitus în 2-3 săptămâni.

TRATAMENT: antibiotice, vitamine, corticosteroizi, transfuzii.

Vindecarea este excepţională.

ADENOIDITA ACUTĂ (angina retronazală)
inflamaţia amigdalei epifaringiene Luschka.

frecventă la copii, când ţesutul limfatic de pe bolta rinofaringelui este

bine reprezentat iar mijloacele de apărare generală reduse.
se întâlneşte rar izolată şi mai frecvent asociată cu rinita acută sau cu
laringotraheobronşita acută.
cauza principală a adenoiditei acute o constituie infecţiile banale,
epidemiile de gripă, rinitele acute.

Clinic
La sugar, debutează brusc prin temperatură ridicată, obstrucţie
nazală care-l împiedică să se alimenteze şi scade ponderal,
frisoane, agitaţie, otalgie, convulsii datorită febrei, meningism; la
palpare se constată adenită subangulomandibulară, jugulo-
carotidiană.
rinoscopia anterioară : congestia şi
hipertrofia cornetelor nazale, secreţii
seromucoase în nas, după câteva zile
rinoreea devine mucopurulentă.
bucofaringoscopic : secreţii mucopurulente
ce se scurg din rinofaringe pe peretele
posterior al faringelui, mucoasa faringiană
congestionată

adenoidita acută are evoluţie benignă şi se

vindecă în decurs de 7-8 zile cu tratament
simptomatic.
complicaţii : laringită subglotică,
bronhopneumonii acute, spasm glotic, otită
medie acută, abces retrofaringian.
afecţiunea este recidivantă îndeosebi în
sezoanele reci şi umede.
TRATAMENT
– la sugar trebuie restabilită permeabilitatea nazală în vederea
facilitării alimentaţiei.
ser fiziologic călduţ de 3-4 ori pe zi,
aspirarea secreţiilor nazale,
dezinfectante nazale.
febra se combate prin supozitoare cu aminofenazonă iar
procesul infecţios cu antibiotice injectabile.
ceaiuri calde, vitamine, polidin, imunomodulatoare
(Ribomunil).
– în caz de adenoidite trenante sau repetate care întreţin
complicaţii - amigdalite repetate, sinuzite cronice, otite medii
acute congestive sau supurate
adenoidotomia, la 2-3 săptămâni după trecerea puseului acut
şi după investigarea hematologică şi pulmonară.
AMIGDALITA ACUTĂ LINGUALĂ

se întâlneşte rar, de obicei la bolnavii amigdalectomizaţi.

CLINIC
odinofagie localizată sau iradiată în ureche, iar în exterior durerea
se proiectează în dreptul osului hioid.
bolnavul vorbeşte cu greutate datorită limitării mişcărilor limbii cât
şi a unui trismus variabil.
bucofaringoscopia este negativă ceea ce obligă la examinarea
hipofaringelui, în speţă amigdala linguală, care este
congestionată, edemaţiată cu depozit pultaceu pe suprafaţa sa.

TRATAMENT : acelaşi ca cel din amigdalita acută.

 FARINGITA ACUTĂ BANALĂ

inflamaţia acută a mucoasei faringiene de natură infecţioasă sau

toxică
fără participarea evidentă a ţesutului limfoid caracteristic pentru
angină.
se întâlneşte la persoane cu rinosinuzită, la cei care consumă
alimentele prea reci sau prea fierbinţi, precum şi alimente
condimentate.

CLINIC
senzaţie de usturime, arsuri, durere, disfagie şi otalgie reflexă
bucofaringoscopic : mucoasă congestionată, foliculi limfatici solitari
măriţi de volum, cu depozit pultaceu.

TRATAMENT : antibiotice, gargarisme călduţe alcaline, dezinfectante

nazofaringiene, inhalaţii.
 UVULITA ACUTĂ
inflamaţie acută limitată la luetă :
tumefiată, edemaţiată, congestionată
reflex de vomă prezent prin atingerea
luetei de baza limbii.
prin dimensiunile mari lueta cu aspect de
clopot produce insuficienţă respiratorie
acută
patogenie:
alergia
în urma consumului de lichide reci,
după înţepăturile de insecte
în urma unor modificări vasomotorii.
TRATAMENT DE URGENŢĂ : antiedematoase
(hemisuccinat de hidrocortizon cu 100-200 mg
i.v. iodată, calciu gluconic), antibiotice cu
spectru larg
COMPLICAŢIILE ANGINELOR

În unele forme mai severe de angină fără tratament pot

apare complicaţii.
Complicaţii :
loco-regionale (supuraţii faringiene şi perifaringiene),
de vecinătate (otite, sinuzite, laringite)
generale
septicemii cu abcese metastatice perinefretic sau
subfrenic,
determinări la distanţă - glomerulonefrite, endocardite
acute maligne, reumatism poliarticular acut .
 Complicaţiile supurative ale
anginelor
Propagarea infecţiei :
din aproape în aproape prin continuitatea leziunilor :
abcesul intraamigdalian,
abcesul periamigdalian,
pe cale limfatică
adenoflegmonul retrofaringian,
adenoflegmonul cervical.
Infecţia apare după o amigdalită acută sau după o amigdalită cronică
acutizată.

Abcesul intraamigdalian
complicaţie rară a anginelor.
durere amigdaliană unilaterală, otalgie şi disfagie moderată.
bucofaringoscopie : amigdală hipertrofică unilateral, acoperită de o
mucoasă congestionată.
poate să se deschidă spontan sau chirurgical.
Flegmonul periamigdalian

colecţie purulentă care se dezvoltă între capsula amigdaliană şi

peretele lateral al faringelui.
(trebuie diferenţiat de abcesul laterofaringian care se dezvoltă în
afara peretelui faringian).

creşterea sau menţinerea febrei în jur de 39°C.

durere accentuată unilaterală, exacerbată de deglutiţie.
disfagia este progresivă, apare trismusul, sialoreea şi imposibilitatea
de a înghiţi saliva.
vocea devine caracteristică - voce faringiană, flegmonoasă.
Bucofaringoscopic: asimetria orofaringelui cu
tumefierea şi bombarea velo-amigdaliană de
o parte, la nivelul polului superior.

La palpare adenită subangulomandibulară

ipsilaterală.
În funcţie de localizare:

flegmonul anterosuperior
– tumefacţia şi bombarea are sediu
maxim la polul superior al
amigdalei.
– este prezent trismusul.
flegmonul posterosuperior
– colecţia este situată în porţiunea
superioară a stâlpului posterior,
împingând amigdala înainte.
– nu se însoţeşte de trismus.

După 5-6 zile colecţia purulentă ajunge la

maturitate şi pe locul unde va abceda
se observă un punct galben.
Tratament : penicilină 3-4 milioane/zi, antialgice, antitermice, după
incizia şi drenajul colecţiei. Amigdalectomia se practică la 3 săptămâni
de la ultimul puseu infecţios acut.
Adenoflegmonul retrofaringian

supuraţia ganglionilor prevertebrali

Gillette,
sugar şi copilul mic până la 2-3 ani,

CLINIC
disfagie, dispnee, tiraj, cornaj, sufocare,
febră.
Obiectiv: bombarea mediană a peretelui
posterior cu mucoasa de acoperire roşie,
întinsă, fluctuentă la palpare, extinsă spre
hipofaringe sau în sus spre nazofaringe.
Radiografia cervicală laterală relevă o
bombare anterioară a mucoasei faringiene
cu depărtarea de coloana vertebrală a
coloanei de aer.

Tratament : incizia şi drenajul colecţiei,

antibiotice .
 Periamigdalita linguală
flegmonoasă

supuraţia ţesutului celular situat sub

amigdala linguală.
durere la nivelul osului hioid şi la
apăsarea bazei limbii, febră, disfagie.
Bucofaringoscopic : bombarea
paramediană a bazei limbii.
Hipofaringoscopie: bombarea la baza
limbii cu mărirea de volum a amigdalei
linguale.
Tratamentul : antibiotic (penicilină),
antiinflamator, antipiretic, antialgice.
Flegmonul laterofaringian

Se dezvoltă în afara peretelui faringian (aponevroză şi muşchii

faringelui).
Are 2 tipuri anatomoclinice:
tipul visceral sau amigdalotubar : simptomatologie faringiană
care simulează flegmonul periamigdalian (colecţia este mai
profundă în flegmonul visceral decât în cel anterosuperior)
tipul cervical : supuraţia este în spaţiul retrostilian sau
subparotidian când este infectat un ganglion jugulocarotidian
care determină un adenoflegmon jugulocarotidian.
Simptomatologia este cervicală: febră, torticolis, redoare de
ceafă, tumefiere subangulomandibulară şi jugulocarotidiană
înaltă şi parţial faringiană - bombarea peretelui lateral al
faringelui înapoia pilierului posterior.
Tratamentul :
– antibiotice (penicilină), antiinflamatorii, antipiretice, antialgice
– incizia colecţiei :
endofaringian în forma viscerală
pe cale externă (cervicală) în forma cervicală.
 Complicaţiile la distanţă ale
anginelor
Anginele şi reumatismul articular

Infecţia streptococică este sigur implicată în declanşarea crizei de reumatism

articular acut. Acest lucru se observă clinic, când o angină precede cu câteva zile
apariţia reumatismului articular acut, titrul ASLO crescut la reumatici.
Focarul anginos sau cronic determină pe cale reflexă prin intermediul sistemului
nervos central, reacţii rapide la nivelul articulaţiilor (Reilly) iar la nivelul sistemului
endocrin determină un dezechilibru al hormonilor hipofizari şi suprarenali (Selye)
cu tulburări fluxionare şi degenerative.
Alături de acest mecanism neuroendocrin intervine şi un mecanism toxic alergic
streptococic. Toxine eliberate de Streptococul Beta hemolitic grupa A pătrund în
circulaţia generală determinând formarea de anticorpi specifici. În timpul unei noi
reacutizări amigdaliene cantitatea de anticorpi creşte şi prin conflictul antigen-
anticorp apare o reacţie fluxionară la nivelul articulaţiilor, parenchimului renal sau
al pereţilor vaselor. Cu timpul puseele de reacutizare determină o
degenerescenţă a ţesutului conjunctiv cu producerea de scleroză şi noduli. În
favoarea mecanismului alergic pledează existenţa unui interval liber între debutul
anginei şi apariţia reumatismului şi creşterea titrului ASLO, după fiecare
reacutizare amigdaliană. La aceste semne se adaugă febră variabilă, creşterea
VSH-ului, fibrinogenului.
În poliartrita cronică evolutivă debutul poate fi secundar unei angine
şi este cu caracter acut fluxionar şi poliarticular. În acest tip de
reumatism nu se face totuşi o corelaţie directă între afecţiune şi
focarul amigdalian întrucât titrul ASLO este normal iar ablaţia
sistematică a amigdalelor este fără efect asupra evoluţiei afecţiunii.
Cu toate acestea reumatologii solicită îndepărtarea tuturor focarelor
de infecţie şi în această boală, sub protecţie de antibiotice.

În reumatismul infecţios se constată o relaţie evidentă între

monoartita cu caracter subacut şi procesele anginoase.

Amigdalectomia se practică în perioade de linişte a fenomenelor

inflamatorii, sub protecţie de antibiotice.
Anginele şi nefritele

Majoritatea nefritelor acute sunt considerate de origine

faringiană. Germenul microbian implicat în angină este în
majoritatea cazurilor streptococul beta hemolitic A.
În patogenia infecţiei renale se incriminează acelaşi mecanism
ca şi în reumatismul poliarticular acut.
Glomerulonefrita acută postangioasă
debutează de obicei brutal
sindrom edematos : edem moale, alb, decliv, lasă godeu.
sindromul urinar : oligurie sau albuminurie, cilindrurie şi
hematurie macroscopică.
ureea sangvină normală, tensiunea variabilă, uşor
crescută.
nefrita acută se vindecă sub tratament corect fără
sechele însă se poate repeta.
în situaţii particulare poate deveni evolutivă sau să se
vindece cu sechele, să se cronicizeze.
Amigdalectomia se practică sub protecţie de antibiotice şi la 3
săptămâni de la trecerea perioadei de nefrită acută.
 Complicaţiile septicemice
Septicemia amigdaliană

semnele focarului amigdalian - angină sau flegmon periamigdalian,

după o perioadă de latenţă se instalează tabloul septicemic - frisoane,
febră 40°C, puls rapid, hipotensiune, alterarea marcată a stării
generale şi semnele de metastazare septicopiemică în funcţie de
fiecare localizare - infarct pulmonar, abces subfrenic, perirenal,
pleurezie.
hemocultura stabileşte diagnosticul de septicemie.
Tratamentul : antibiotic (penicilină) şi antiinflamator (corticoterapie).

Profilaxia septicemiei amigdaliene se face prin asanarea focarului

amigdalian (amigdalectomie).