Imbatranirea umana

Nume Prenume: Beldianu Radu Emanuel

Clasa: AMG III B

Pe măsură ce organismul îmbătrânește, apar o serie de modificări fiziologice la

nivelul întregului sistem de organe. Deși procesul de îmbătrânire nu poate fi oprit,

conștientizarea acestor schimbări și adoptarea unui stil de viață sănătos pot reduce

impactul asupra stării de sănătate și pot duce la îmbunătățirea calității vieții

persoanelor vârstnice.

Cele trei mari categorii de vârstă:

Vârsta cronologică. Vârsta cronologică se bazează exclusiv pe trecerea timpului

și reprezintă vârsta unei persoane măsurată în ani – exprimă ciclul de viață la care a

ajuns. Vârsta cronologică are o semnificație limitată în ceea ce privește starea de

sănătate. Cu toate acestea, probabilitatea de a dezvolta o afecțiune crește odată cu

îmbătrânirea. Clasificarea cronologică a vârstnicilor distinge perioada de vârstnic –

între 65-75 de ani, perioada de bătrânețe – între 75-85 de ani și perioada de

longevitate – peste 85 de ani.

Vârsta biologică. Vârsta biologică este un termen care se referă la schimbările

frecvente ce se produc în organism, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Diferențele

dintre vârsta biologică si vârsta cronologică sunt cauzate de stilul de viață și de

evoluția stării de sănătate și a afecțiunilor medicale.

Vârsta psihologică. Vârsta psihologică se bazează pe modul în care oamenii

acționează, simt și gândesc. În prezent, ca urmare a afluxului mare de informații,

diferența dintre vârsta psihologică și cea cronologică a crescut foarte mult.

Numeroase schimbări au loc la nivelul fiecărui organ intern, indiferent de patologia

asociată și care influențează procesul de îmbătrânire. De aceea, rata declinului

funcțional din cauza vârstei variază de la individ la individ. Îmbătrânirea este

definită ca o diminuare în menținerea homeostaziei interne în condiții de stres

fiziologic. În cazul unei celule normale, stresul oxidativ (teoria radicalilor liberi în

îmbătrânire) determină modificarea expresiei genelor. Astfel se produc schimbări

ale fenotipului și îmbătrânirea țesuturilor.

Îmbătrânirea celulară

Odată cu îmbătrânirea celulară, se produc modificări funcționale și structurale la

nivelul tuturor celulelor. Astfel, îmbătrânirea celulară determină lezarea ADN-ului

și totodată scade și capacitatea sa de reparare. Din cauza acumulării de produse de

peroxidare lipidică, scade capacitatea oxidativă. Accelerarea îmbătrânirii celulelor

și creșterea fibrozei reprezintă modificări fiziologice celulare din cauza înaintării în

vârstă .

Sistemul musculo-scheletic

Oasele tind să piardă din densitatea minerală osoasă odată cu înaintarea în vârstă.

Astfel, rezistența oaselor scade, iar riscul de producere a fracturilor crește. După

menopauză, femeile prezintă o scădere rapidă a densității mineral osoase din cauza

nivelului scăzut de estrogen. Modificările care apar la nivelul vertebrelor din partea

superioară a coloanei vertebrale, tasările vertebrale și artroza produc un declin

funcțional cu implicații medico-sociale importante. Din cauza uzurii și a mișcării,

cartilajul care învelește articulațiile osoase își pierde din elasticitate și poate

conduce la apariția osteoartritei. După vârsta de 30 de ani și continuând pe tot

parcursul vieții, masa musculară și forța musculară încep să scadă. Cu toate

acestea, atât masa cât și forța musculară se reduc cu aproximativ 15% în timpul

vieții unui adult . Scăderea importantă a masei musculare se numește sarcopenie și

apare din cauza unor afecțiuni sau a lipsei de activitate fizică pe o perioadă lungă

de timp.

Sistemul respirator

Modificările produse la nivelul aparatului respirator odată cu înaintarea în vârstă

apar în contextul deteriorării progresive a țesutului pulmonar, creșterea rigidității

cutiei toracice și reducerea rezervei de mușchi respiratori. Modificările pulmonare

produse de vârstă sunt prezente atât la nivel parenchimatos, cât și la nivelul

țesutului interstițial. Emfizemul senil reprezintă o stare de involuție fiziologică,

frecvent întâlnită la persoanele vârstnice.

Sistemul cardiovascular

Îmbătrânirea fiziologică a sistemului cardiovascular constă în apariția modificărilor

atât la nivel structural, cât și funcțional. Modificările structurale precum hipertrofia

ventriculară stângă (creșterea în diametru a miocitelor, a depozitului de amiloid și

colagen), calcificări și fibroze valvulare sunt frecvent întâlnite la persoanele

vârstnice. Modificările de tip degenerativ sunt întâlnite la nivelul țesutului

excitoconductor . La nivelul sistemului arterial, apar modificări precum rigiditate,

disfuncție endotelială, care conduc la apariția modificărilor funcționale: creșterea

presiunii arteriale, scăderea distensibilității arteriale, afectarea microcirculației

renale.

Sistemul digestiv

La nivelul sistemului digestiv au loc modificări morfo-funcționale care progresează

odată cu vârsta. Majoritatea segmentelor tubului digestiv suferă un proces de

hipotrofie involutivă, scăderea contracției musculare esofagiene, scăderea secreției

de acid gastric și a evacuării conținutului gastric. Motilitatea colonului este

frecvent afectată, ceea ce duce la modificări importante ale tranzitului intestinal și

la apariția constipației cronice.

Sistemul reno-urinar

În îmbătrânirea renală, rinichiul își menține capacitatea de a regla homeostazia

mediului intern. Progresiv, are loc o diminuare a răspunsului la stres. Se produc

modificări structurale și modificări funcționale la nivelul celulei tubulare renale și

a răspunsului la factorii hemodinamici și endocrini. Pierderea masei renale apare

din cauza atrofiei progresive a cortexului renal. În cazul persoanelor cu vârsta de

peste 80 de ani, aproximativ 30% din numărul de glomeruli de la nivelul cortexului

renal sunt complet sclerozați .

Sistemul endocrin

Îmbătrânirea este asociată cu modificări hormonale și structurale ale glandelor

endocrine – moartea celulară programată, distrugerea autoimună a glandei sau

modificările de la nivelul țesutului glandei endocrine. Modificările legate de vârstă

pot influența secreția hormonală, secundar modificărilor fiziologice. Alte

modificări includ schimbări în bioactivitatea hormonilor, modificarea transportului

hormonilor la nivelul celulei și alterarea mecanismului post-receptor. O diminuarea

a secreției hormonale poate fi observată odată cu îmbătrânirea din cauza

schimbărilor fiziologice de la nivelul celulei endocrine.

Sistemul nervos

Sistemul nervos este un sistem de comunicare foarte complex, care poate trimite și

primi simultan un nivel mare de informații. Cel mai evident aspect al îmbătrânirii

neuronale este reprezentat de acumularea de lipofuscină în neuroni. Cu toate

acestea, sistemul nervos este vulnerabil în fața unor afecțiuni sau leziuni, precum:

Degenerarea celulei nervoase poate duce la apariția bolii Alzheimer, boala

Huntington sau boala Parkinson.

Inflamarea oligodendrocitelor determină apariția sclerozei multiple.

Infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme care afectează creierul

șimăduva spinării determină meningită sau encefalită.

Întreruperea sau reducerea semnificativă a fluxului sangvin la nivelul creierului

poate provoca accidentul vascular cerebral.

Prezența leziunilor sau a formațiunilor tumorale determină leziuni structurale ale

creierului sau ale maduvei spinării.

Sistemul senzorial

Tulburările de vedere au o prevalență crescută la persoanele cu vârsta peste 65 de

ani. Acest lucru are un impact negativ asupra funcțiilor cognitive și în menținerea

independenței funcționale. Principalele modificări fiziologice ce apar odată cu

înaintarea în vârstă sunt: scăderea flexibilității cristalinului, creșterea duratei

răspunsului reflexelor papilare și apariția cataractei. Pierderea auzului de înaltă

frecvență, scade capacitatea de a recunoaște vorbirea și afectează calitatea vieții

sociale, a sănătății fizice și a relațiilor cu prietenii și familia. De asemenea,

consecința diminuării mirosului va duce la diminuarea gustului și în consecință a

apetitului cu afectarea stării de sănătate.