Sunteți pe pagina 1din 43

Metoda elementului finit (MEF)

Definitie

Metoda elementelor finite (MEF) este o metodǎ generalǎ de rezolvare aproximativǎ a ecuaţiilor diferenţiale cu derivate parţiale care descriu sau nu fenomene fizice.

cu derivate parţiale care descriu sau nu fenomene fizice.  MEF a devinit unul dintre cele

MEF a devinit unul dintre cele mai “puternice” instrumente in rezolvarea problemelor ingineresti.

Principial MEF constǎ în

descompunerea domeniului de analiză în porţiuni de formă geometrică simplă,

analiza acestora şi

recompunerea domeniului respectând anumite cerinţe matematice.

Precursori FEA

Hrennikoff, A. P., 1940. Plane stress and bending of plates by method of articulated framework. Teza de doctorat, MIT, Boston.

Analogia de grinda cu zabrele

de doctorat, MIT, Boston.  Analogia de grinda cu zabrele  "Although the finite element method

"Although the finite element method can make a good engineer better, it can make a poor

engineer more dangerous

One

can now make mistakes with more confidence than ever before.“

“In timp ce metoda elementului finit poate face ca un inginer bun sa devina mai bun, ea poate face ca un inginer slab sa devina mai periculos … Se pot face greşeli cu mai multă încredere decât până acum. ”

R. Cook

mai multă încredere decât până acum. ”  R. Cook Domeniu de aplicare  Din punct

Domeniu de aplicare

Din punct de vedere al domeniilor de aplicaţie metoda poate fi extinsǎ în orice domeniu de activitate care descrie un fenomen cu ajutorul unor ecuaţii diferenţiale.

Panǎ în prezent metoda s-a dezvoltat în mod deosebit în domenii ca:

analiza structuralǎ;

analiza termicǎ;

analiza fluidelor;

analiza electricǎ;

analiza magneticǎ,

Analogia

Hrennikoff imparte spatiul continuu in puncte legate prin intermediul unor zabrele. Caracteristicile geometrice sunt calculate impunand conditia ca deplasarile nodurilor grinzii cu zabrele sa fie identice cele ale cu corpului continuu (nodurile de colt).

Au fost studiate elemente spatiale de tip: cub si de suprafata: triungni echilateral, dreptunghi si patrat.

colt).  Au fost studiate elemente spatiale de tip: cub si de suprafata: triungni echilateral, dreptunghi

Precursori FEA

Arhimede (circa 250 B.C.) determina numarul prin “modelarea” unui cerc printr-un poligon regulat inscris.

unui cerc printr-un poligon regulat inscris. Precursori FEA  Euler a impartit intervalul de definitie
unui cerc printr-un poligon regulat inscris. Precursori FEA  Euler a impartit intervalul de definitie
unui cerc printr-un poligon regulat inscris. Precursori FEA  Euler a impartit intervalul de definitie

Precursori FEA

Euler a impartit intervalul de definitie a unei functii uni- dimensionale in intervale finite pe care variatia este presupusa liniara, definite prin valorile la capete

este presupusa liniara, definite prin valorile la capete Precursori FEA  1942 - Richard Courant (NYU)

Precursori FEA

1942 - Richard Courant (NYU) studiază răsucirea - problema Saint Venant, prin discretizare cu triunghiuri

- problema Saint Venant, prin discretizare cu triunghiuri 1950-1962 Pionierii  1953 – 1959 se formulează

1950-1962 Pionierii

1953 – 1959 se formulează şi definitivează metoda deplasărilor către de M.J. Turner (seful diviziei Structural

Dynamics Unit Boeing).

Turner, M. J., Clough, R. W., Martin, H. C., Topp, L. J., 1956.

Stiffness and deflection analysis of complex structures. Journal of the Aeronautical Sciences, vol. 23, No. 9, pp. 805823, 854.

deflection analysis of complex structures. Journal of the Aeronautical Sciences, vol. 23, No. 9, pp. 805

1955 John H. Argyris sistematizeaza conceptul de asamblare a componentelor elementelor a unei structuri intr-un sistem de ecuatii.

1960 Primul care foloseste termenul de element finit este Raymond W. Clough (UC Berkeley)

 1960 Primul care foloseste termenul de element finit este Raymond W. Clough (UC Berkeley)

1962-1970 Anii de aur

Fraeijs de Veubeke (1965) - Displacement and equilibrium models in the finite element method

and equilibrium models in the finite element method  Strang G., Fix G. (1973) – An

Strang G., Fix G. (1973) An Analysis of the Finite Element Method

O.C. ZIENKIEWICZ (with Y.K. CHEUNG), (1967) The Finite Element Method in Continuum and Structural Mechanics, McGraw Hill, 272 pp

(with Y.K. CHEUNG), (1967) The Finite Element Method in Continuum and Structural Mechanics , McGraw Hill,
(with Y.K. CHEUNG), (1967) The Finite Element Method in Continuum and Structural Mechanics , McGraw Hill,

Programe FEA

1965 1972 MacNeal-Schwendler (MSC Software)+NASA

NASTRAN (NASA Structural Analysis System)

1965 SAMCEF (Liege University)

Perioada actuala

Elementele trebuie sa raspunda cerintelor DSM, tinand cont ca majoritatea programelor de calcul se bazeaza pe metoda deplasarilor

Pastrarea de elemente simple, dar care sa ofere o suficienta acuratete, chiar si in cazul unui mesh rar -“high performance elements” (1989)

Cunoştinţe necesare - Utilizator

Un utilizator student este pus în

situaţia rezolvǎrii unei anumite probleme şi nu în a implementa un program cu elemente finite pentru rezolvarea ei, de aceea utilizatorul trebuie sǎ afle dacǎ problema se preteazǎ rezolvǎrii cu MEF şi sǎ foloseascǎ un program adecvat problemei respective.

Consolidarea 1970-1980

Oden T., (1972) Finite elements nonliniar continua

Coduri comericiale

FEM

1970 ANSYS

1973 SAP4

1975 ADINA

1978 ABAQUS

1985 COSMOS-M

– ADINA  1978 – ABAQUS  1985 – COSMOS-M Cunoştinţe necesare - Programator  MEF

Cunoştinţe necesare - Programator

MEF are un caracter pluridisciplinar.

Implementarea unor programe cu elemente finite pentru anumite tipuri de probleme sau chiar a unui program general de calcul în domeniul ingineriei, cu precǎdere pentru calcule ale structurilor de rezistenţǎ, impune stǎpanirea diciplinelor

de rezistenţ ǎ , impune st ǎ panirea diciplinelor  Trebuie s ǎ menţion ǎ m

Trebuie sǎ menţionǎm de la început

cǎ programul de calcul folosit pentru analiza problemei nu rezolvǎ

structura reală, ci doar un MODEL al ei pe care în general îl face utilizatorul.

STRUCTURA DE CALCUL -> MODEL -> ANALIZĂ cu MEF

Modelarea

Rezultatele pot fi confirmate sau nu, funcţie de cum a fost ales modelul de calcul.

Modelarea este o activitate de simplificare a structurii prin încadrarea diverselor porţiuni ale structurii în categoria barelor, plǎcilor, blocurilor, prin simplificarea incǎrcǎrilor şi a rezemǎrilor etc.

Modelarea corectǎ (cât mai aproape de realitate) ţine de cunoaşterea bazelor teoretice ale metodei şi de experienţǎ, inspiraţie. De regulă un model se dezvoltă funcţie de scopul analizei.

Indiferent de metoda abordată, analiza unei structuri reale prezintă câteva etape esenţiale:

structura reală se identifică, prin folosirea unor ipoteze simplificatoare, cu un model fizic primar, numit “model conceptual”;

modelul primar serveşte la formularea unui “model matematic”, adică la un set de ecuaţii care urmează a fi rezolvate;

rezultatele obţinute sunt interpretate şi dacă există motive întemeiate acestea pot fi validate.

Astfel seria celor două modele conceptual şi matematic pot fi folosite şi pentru alte probleme similare.

Descrierea problemei

Problema prezentată reprezintă practic o bară de secţiune variabilă în consolă încărcată în capătul liber pentru care se caută soluţia, adică de exemplu săgeata şi tensiunea echivalentă maximă.

Din punct de vedere matematic, în teoria elasticităţii, problema prezentată este descrisă de un set de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale şi de anumite condiţii la limită.

Pentru anumite cazuri particulare, adică forme geometrice simple şi încărcări bine alese, există soluţii analitice pentru expresiile câmpului deplasărilor şi al tensiunilor. În general problema nu se poate rezolva pe cale analitică.

Odatǎ stabilit modelul de calcul, se impune pregǎtirea datelor de intrare

pentru rezolvarea problemei. Fiecare

program cu elemente finite prezintǎ particularitǎti care trebuie invǎţate dar existǎ o serie de reguli de bazǎ

ale metodei care odatǎ stǎpanite permite abordarea oricǎrui program cu elemente finite.

Concepte de bază în MEF -

introducere

Un domeniu solid oarecare, considerat plan numai din considerente de prezentare este raportat la un sistem de referinţă cartezian XOY, este încărcat cu o forţă F şi încastrat pe conturul din stânga. Fiecare punct al domeniului prezintă o deplasare pe direcţia OX, notată u(X,Y) şi una pe direcţia OY, v(X,Y).

Domeniul prezentat poate fi identificat cu un model de calcul conceptual, totuşi în continuare acesta se va numi structură.

totuşi în continuare acesta se va numi structură. MEF  Se menţionează că o rezolvare analitică

MEF

Se menţionează că o rezolvare analitică prezintă soluţii pentru o infinitate de puncte din domeniul de analiză. Se spune că domeniul de analiză reprezintă o structură continuă.

O alternativă de a rezolva astfel de probleme o constituie metoda elementelor finite (MEF).

structură continuă.  O alternativă de a rezolva astfel de probleme o constituie metoda elementelor finite

Elemente finite

Pentru a rezolva problema cu MEF, domeniul de analiză (sau volumul structurii) notat V, se împarte într-un număr NE de subdomenii sau fragmente (porţiuni de formă geometrică relativ simplă, fiecare de volum Ve) numite elemente finite. Deoarece elementele finite nu se intersectează între ele se poate scrie că

V

NE V e e 1
NE
V
e
e 1

Fiecare element finit se numerotează (este identificat printr-un număr), de obicei de la 1 la numărul total de elemente finite NE.

Raportarea la un element oarecare se face de obicei printr-un indice superior (“e” pentru un element oarecare).

Discretizare

Operaţia de împărţire a unui domeniu în noduri şi elemente finite de un singur tip sau chiar mai multe tipuri, precum şi numerotarea acestora, adică atribuirea unor numere de identificare, poartă denumirea de discretizare.

Discretizarea nu este unică, în general ea se realizează astfel încât să răspundă unor cerinţe practice.

astfel încât să răspundă unor cerinţe practice. Dimensiunea problemei  Pentru unele noduri (1, 2, 3

Dimensiunea problemei

Pentru unele noduri (1, 2, 3 şi 4 din încastrare), deplasările sunt nule, deci în aceste puncte gradele de libertate se definesc "potenţial", ele nu reprezintă necunoscute.

Numărul total de grade de libertate al problemei N se obţine prin însumarea gradelor de libertate active ale tuturor nodurilor.

Prin grade de libertate active se înţeleg acele grade de libertate care definesc o deplasare necunoscută.

grade de libertate care definesc o deplasare necunoscută. Noduri  Elementele finite se pun în evidenţă

Noduri

Elementele finite se pun în evidenţă (geometric) prin intermediul unor puncte, de exemplu colţurile triunghiului, dacă elementul finit are forma unui triunghi.

Aceste puncte poartă denumirea de noduri. Elementele finite "se leagă" (interacţionează) între ele prin intermediul nodurilor comune, astfel că în domeniul de analiză există un număr finit de noduri.

Similar elementelor, nodurile se numerotează, de obicei, de la 1 la numărul total de noduri NN.

de obicei, de la 1 la numărul total de noduri NN . Grade de libertate 

Grade de libertate

Pentru exemplul prezentat, fiecare nod din domeniul de analiză are o deplasare posibilă pe orizontală-axa OX şi una pe verticală-axa OY, se poate spune că există doi parametri independenţi care definesc unic deplasarea unui nod în plan.

Aceşti parametri poartă denumirea de grade de libertate ataşate nodului. De obicei, gradele de libertate ale tuturor nodurilor definite reprezintă necunoscutele primare ale problemei în MEF, în exemplul de faţă, gradele de libertate nodate UX şi UY definesc deplasarea "posibilă" a unui nod oarecare.

deplasarea "posibilă" a unui nod oarecare. Necunoscutele problemei / Formularea modelului matematic 

Necunoscutele problemei / Formularea modelului matematic

Din cele prezentate mai sus rezultă că un domeniu continuu cu un număr infinit de grade de libertate este transpus într-un model discret cu N grade de libertate, deci necunoscutele problemei se limitează funcţie de discretizare.

Deoarece analiza cu elemente finite este dependentă de implementarea unor programe de calcul, mărimile cu care aceasta lucrează sunt de regulă vectori şi matrice.

Pentru toată structura se defineşte vectorul deplasărilor nodale totale sau al structurii

U

U U x,1
U U
x,1

U

y,1 x,2

U

y,2

U

U

x,N y,N

T

şi vectorul forţelor nodale exterioare

F

F F
F F

F

x,1 y,1 x,2

F

y,2

F

F

x,N y,N

T

Vectori deplasarilor / fortelor

nodale ale elementului

Se defineşte vectorul deplasărilor nodale al elementului, de fapt al tipului de element finit triunghiular

U

e

, de fapt al tipului de element finit triunghiular U e U x,I U y,I U

U x,I U y,I U x,J U y,J U x,K U y,K

T

care, din condiţii de continuitate, este un subset al vectorului definit de relaţia (1), şi vectorul forţelor nodale al elementului

F

e

F e e x,I F
F
e
e
x,I F

y,I F

e

x,J F

e

y,J F

e

x,K F

e

y,K

T

între care se poate obţine relaţia matriceală

F e

K U , e 1,2, e e ,NE,
K U , e 1,2,
e
e
,NE,

Dacă se izolează un nod oarecare n din modelul cu elemente finite pentru care există Nc elemente concurente, atunci fiecare element finit acţionează cu o forţă în acel nod şi din motive de echilibru suma tuturor forţelor trebuie să fie zero.

de echilibru suma tuturor forţelor trebuie să fie zero.  Se consideră un element oarecare e

Se consideră un element oarecare e din discretizarea

precedentă pentru care cele trei noduri se notează cu I, J şi K.

care cele trei noduri se notează cu I , J şi K . Matricea de rigiditate

Matricea de rigiditate a elementului

finit

F e

K U , e 1,2, e e ,NE,
K U , e 1,2,
e
e
,NE,

similară relaţiei de echilibru a unui sistem elastic (arc) cu un grad de libertate F=kx.

Matricea pătratică [Ke] poartă denumirea de matricea de rigiditate a elementului finit.

Aceasta se poate determina pentru fiecare element finit folosind ecuaţiile fundamentale din teoria elasticităţii, pentru moment se neglijează modul în care ea se poate obţine.

Atunci când în nodul izolat acţionează şi forţe exterioare acestea trebuie incluse şi echilibrul nodului n se scrie:

Nc F Nc F F n 1,2, F x,n i x,n y,n i y,n i
Nc
F
Nc
F
F
n 1,2,
F x,n i
x,n
y,n i
y,n
i
1
i
1
trebuie incluse şi echilibrul nodului n se scrie: Nc F Nc F F n 1,2, F

Dacă seţine seama de cele 2 *NN ecuaţii şi în expresiile sumelor se introduc forţele obţinute din relaţiile se obţine o relaţie matriceală de forma:

Nc F i F x,n x,n i 1 Nc F i F y,n y,n i
Nc
F
i F
x,n
x,n
i 1
Nc
F
i
F
y,n
y,n
i 1

n 1,2, ,NN.

   

F

e

F e K U , e 1,2, e e ,NE,
K U , e 1,2, e e ,NE,
K U , e 1,2,
e
e
,NE,

F

K U
K U

Dimensiunea matricei de rigiditate [K] este 2NN x 2NN şi de obicei aceasta rezultă

singulară, deci din ecuaţia

F

K U
K U

nu se

pot obţine direct deplasările necunoscute.

-a: deplasări cunoscute (de cele mai multe ori nule) şi forţe exterioare reacţiuni necunoscute şi

-b: deplasări necunoscute şi forţe exterioare aplicate cunoscute, ecuaţiile se pot partiţiona (rearanja) în raport cu acestea astfel:

F

K U
K U
K U K U aa ab a K K K U b a F F ba
K U aa ab a K K K U b a F F ba bb
K
U
aa
ab
a
K
K K
U
b a F F
ba
bb
b

Asamblarea

F

K U
K U

în care [K] este numită matricea de rigiditate globală a structurii.

Această operaţie de obţinere a matricei de rigiditate globale din matricele de rigiditate a elementelor poartă denumirea de asamblarea matricei de rigiditate globală şi se prezintă sugestiv în schema

e

K U

e

F e ASAMBLARE i ,NE 1,2, F K U
F
e ASAMBLARE i ,NE 1,2,
F
K U

Dacă însă se ţine seama de condiţiile la limită,

adică pentru unele noduri se cunosc deplasările

iar pentru altele forţele exterioare aplicate şi

gradele de libertate se clasifică în două seturi.

 gradele de libertate se clasifică în două seturi.  Din a doua ecuaţie matriceală rezultă

Din a doua ecuaţie matriceală rezultă deplasările necunoscute

U

b

K 1 F K U bb b ba a
K
1 F
K
U
bb
b
ba
a

iar apoi din prima ecuaţie rezultă forţele necunoscute (reacţiuni)

F

a

K U K U aa a ab b
K
U
K
U
aa
a
ab
b

Deplasarea nodului 27 pe direcţia OY reprezintă practic săgeata maximă a grinzii. Din formularea completă a MEF, folosind deplasările nodale, se pot obţine şi tensiunile în elemente. Aceste aspecte însă se prezintă în ale capitole.

Aceste aspecte însă se prezintă în ale capitole.  Dacă însă matricile de rigiditate ale elementelor

Dacă însă matricile de rigiditate ale elementelor nu au fost "adecvat" calculate, având în vedere că elementele sunt legate între ele numai în noduri, e posibil uneori ca deformata să arate eronat, adică să apară goluri sau suprapuneri între laturile elementelor finite adiacente (nu este îndeplinită condiţia de continuitate între laturile comune elementelor finite).

de continuitate între laturile comune elementelor finite). Discretizarea tipuri de elemente finite  Se pune

Discretizarea tipuri de elemente finite

Se pune problema discutǎrii aspectelor MEF din punctul de vedere al utilizatorului.

S-a menţionat cursul anterior cǎ MEF considerǎ modelul de calcul format dintr-o sumǎ de porţiuni numite elemente finite legate între ele punctual în noduri.

Este clar cǎ o structurǎ (un domeniu) poate fi impǎrţitǎ în diverse moduri, cu mai multe sau mai puţine noduri şi elemente finite.

Cunoscând câmpul deplasărilor în cele NN noduri se poate reprezenta, scalat pentru o vizualizare convenabilă, configuraţia deformatei structurii

convenabilă, configuraţia deformatei structurii  Rezultă că modul în care sunt “proiectate”

Rezultă că modul în care sunt “proiectate” elementele finite este foarte important şi practic soluţia unor probleme depinde esenţial de formularea elementelor finite care trebuie să satisfacă unele cerinţe fundamentale pentru a putea fi

incluse în categoria elementelor

finite dintr-un program.

Elemente finite

MEF a dezvoltat o serie de tipuri de elemente finite care din punct de vedere al formei pot fi clasificate în:

elemente finite unidimensionale (reprezentând bare, grinzi, tiranţi)

elemente finite bidimensionale (reprezentând plǎci, învelişuri)

elemente finite tridimensionale (reprezentând solidele, blocurile).

Tipuri de elemente finite

Elemente

Liniare

Parabolice

Cubice

Unidimensionale

Unidimensionale
Unidimensionale
Unidimensionale

Bidimensionale

Bidimensionale
Bidimensionale
Bidimensionale

Tridimensionale

Tridimensionale
Tridimensionale
Tridimensionale

Alte tipuri

Alte tipuri

Masa

Arc

Contact

Grade de libertate

Dacă se consideră numărul şi felul gradelor de libertate pentru un nod, elementele finite structurale uzuale 3D pot avea maxim:

3 grade de libertate translaţii şi

3 grade de libertate rotaţii.

Uneori gradele de libertate pot fi completate şi cu temperaturi, presiuni, viteze sau alte mărimi funcţie de formulările particulare fiecărui tip de element finit.

Elemente finite

Necunoscutele unei probleme sunt alese chiar în nodurile elementelor finite, noduri mai multe pe element inseamnǎ în general precizie mai bunǎ.

Unele elemente finite au noduri interioare (pe feţe sau în interiorul volumelor) pentru a imbunǎtǎţi precizia, dar utilizatorul de regulă nu lucreazǎ cu aceste noduri pentru cǎ ele sunt generate şi apoi condensate în faza de calcul a matricelor de rigiditate ale elementelor.

Tipuri de elemente finite

Din punct de vedere al modului de variaţie al câmpului necunoscutelor (de exemplu deplasările) în interiorul sau pe conturul lor pot fi clasificate în:

liniare;

parabolice;

cubice, etc.

Elemente finite

Elementele finite sunt definite de puncte care nu sunt altceva decât viitoare noduri ale structurii.

Existǎ elemente de grad superior celor cubice (care sunt mai performante), dar cel mai des utilizate sunt elementele liniare şi parabolice.

Elemente finite

Un exemplu sugestiv al discretizǎrii poate fi consideratǎ o oglindǎ spartǎ şi lipitǎ cu bucǎţi mici de bandǎ adezivǎ la colţuri. Alt exemplu ilustrativ ar fi o hainǎ din petece cusute doar la colţurile petecelor.

Reuniunea contururilor elementelor genereazǎ reţeaua discretizǎrii.

Operaţia de discretizare este de obicei dirijatǎ de utilizator chiar dacǎ programele de firmǎ permit utilizarea discretizarii automate pe diverse domenii.

Factori de influenţǎ a discretizǎrii

Se poate face o distincţie netǎ între:

discretizarea structurilor care au un suport fizic respectiv discretizarea în elementele sale componente (structuri din bare);

discretizarea corpurilor solide sau fluide care este un proces arbitrar, pur matematic.

Factori care condiţioneazǎ

discretizarea

Mǎrimea şi numǎrul elementelor finite influenţeazǎ convergenţa soluţiei

Se observǎ cǎ la un numǎr mai mare de elemente rezultatul se apropie cǎtre soluţia exactǎ dar creşterea excesivǎ nu face decât să conducă la un volum foarte mare de calcule şi deci să crească timpul de analiză.

mare de calcule şi deci să crească timpul de analiză. Factori care condiţioneaz ǎ discretizarea 

Factori care condiţioneazǎ discretizarea

Gradul de uniformitate al reţelei de elemente finite. Se evitǎ folosirea elementelor cu formǎ exagerat distorsionată, adică elemente alungite şi/sau elemente care au feţe care nu se încadrează într-un plan.

Preferabil ar fi ca discretizarea cu triunghiuri sǎ conţinǎ numai triunghiuri echilaterale, discretizarea cu patrulatere sǎ conţinǎ doar pǎtrate, iar cea spaţialǎ cu brickuri sǎ conţinǎ elemente cubice etc;

Factori care condiţioneazǎ discretizarea

Tipul elementelor finite

se aleg funcţie de

tipul problemei şi domeniul de analizǎ,

de precizia doritǎ,

de variaţia mǎrimii necunoscute etc.

Elementele parabolice sunt preferate elementelor liniare, întrucât la acelaşi numǎr de noduri soluţia discretizǎrii cu elemente parabolice este mai precisǎ decât cea cu elemente liniare. Dacǎ existǎ mai multe tipuri de elemente finite la graniţǎ dintre ele trebuie sǎ se asigure continuitatea;

Factori care condiţioneazǎ

discretizarea

Poziţionarea nodurilor, care în general se face uniform în structurǎ.

Discontinuitaţile în geometrie sau în incǎrcare impun alegerea unor noduri suplimentare. Trecerea de la o zonǎ cu discretizare finǎ la una cu discretizare modestă se face progresv, nu brusc;

Factori care condiţioneazǎ discretizarea

Stabilirea zonelor de frontierǎ, pentru introducerea corectǎ a condiţiilor la limitǎ;

Numǎrul maxim de noduri sau elemente permis de program.

Metoda deplasărilor

Metoda deplasărilor s-a dezvoltat înainte de metoda elementelor finite şi a fost aplicată structurilor complexe formate din bare articulate şi grinzi.

La început metoda elementelor finite s-a inspirat din metoda deplasărilor, iar în momentul de fată aceasta (metoda deplasărilor) poate fi privită ca un caz particular al metodei elementelor finite, fiind o metodă exactă pentru calculul static al structurilor din bare drepte.

Metoda deplasărilor

Se consideră o structură simplă din bare articulate în plan, pentru care se prezintă modul de obţinere

a matricei de rigiditate a elementului în coordonate locale şi globale,

modul de asamblare a matricei de rigiditate a stucturii,

impunerea condiţiilor la limită şi

rezolvarea problemei pentru o analiză statică liniară.

Aplicaţie

Dacă se presupune că nu interesează decât comportarea celor 5 bare şi bolţurile se consideră rigide, avem urmatorul model conceptual

se consideră rigide, avem urmatorul model conceptual Metoda deplasărilor  Prezentarea metodei deplasărilor
se consideră rigide, avem urmatorul model conceptual Metoda deplasărilor  Prezentarea metodei deplasărilor

Metoda deplasărilor

Prezentarea metodei deplasărilor constituie pentru utilizatorul care stăpâneşte elementele de bază din rezistenţa materialelor si analiza structurala o mai uşoară înţelegere a unor noţiuni de bază cum ar fi matricea de rigiditate a unui element şi asamblarea matricei de rigiditate a structurii.

(RIGIDITATE)

Actiunea (forta/moment) ce cauzeza o deplasare unitara (deplasare liniara/rotire) unui element

P M k k 1 1
P
M
k
k
1
1

Aplicaţie

liniara/rotire) unui element P M k k 1 1 Aplicaţie  Structura este formată dintr -o

Structura este formată dintr-o serie de bare articulate în planul xOy, pentru care se presupun cunoscute elementele geometrice şi materialul din care acestea sunt confecţionate.

Articulaţiile sunt de tip cilindric şi în bolţurile care asigură îmbinarea barelor se aplică o serie de forţe exterioare conoscute F şi 2F precum şi o serie de forţe de legătură (reacţiuni) în articulaţia din stânga şi reazemul simplu din dreapta.

Aplicaţie

Structura raportată la sistemul global de referinţă XOY, este formată din cinci bare articulate în plan.

 Structura raportată la sistemul global de referinţă XOY , este formată din cinci bare articulate

Aplicaţie

Cunoscând:

lungimea l ,

ariile barelor de parametru A,

modulul de elasticitate longitudinal E, şi

valoarea parametrului F care defineşte forţele,

Se cere să se determine deplasările nodurilor, reacţiunile în reazeme şi forţele axiale (eforturile) în bare.

Aplicaţie

Se observă că toate mărimile (considerate pozitive) s-au figurat în sensul pozitiv al axelor, pentru a uşura implementarea metodei deplasărilor într-un algoritm uşor de programat.

Forţele şi deplasările din, definesc vectorul încărcărilor nodale {F}, respectiv vectorul deplasărilor nodale {U}, pentru întreaga structură.

Matricea de rigiditate a elementului bară articulată 2D

Pentru a obţine matricea de rigiditate a unui element oarecare de bară articulată în plan, se consideră o bară oarecare e cu nodurile la

capete I şi J care face un unghi

sistemului global de referinţă OX (SRG).

face un unghi sistemului global de referinţă OX (SRG) . e cu axa Aplicaţie  Nodurile

e cu axa

sistemului global de referinţă OX (SRG) . e cu axa Aplicaţie  Nodurile şi elementele structurii
sistemului global de referinţă OX (SRG) . e cu axa Aplicaţie  Nodurile şi elementele structurii

Aplicaţie

Nodurile şi elementele structurii se numerotează, adică structura se discretizează.

Dacă se face abstracţie de încărcări şi rezemări, în fiecare nod se pot defini forţele care ar putea să acţioneze asupra structurii, izolate din eventualele legături cu exteriorul.

Similar, fiecare nod poate avea o deplasare în lungul axei X şi Y .

nod poate avea o deplasare în lungul axei X şi Y . Aplicaţie  Legătura dintre
nod poate avea o deplasare în lungul axei X şi Y . Aplicaţie  Legătura dintre

Aplicaţie

Legătura dintre cei doi vectori urmează a fi realizată prin matricea de rigiditate globală a structurii [K], de dimensiune 8x8, care se obţine din matricele de rigiditate ale elementelor.

F

F U 1 x,1 F V 1 y ,1 F U x,2 2 F V
F
U
1
x,1
F
V
1
y
,1
F
U
x,2
2
F
V
y
,2
2
U
F
U
x,3
3
F
V
y
,3
3
F
U
x,4
4
F
V
y
,4
4

Sistem de coordonate local

Deoarece este mult mai comod a se lucra iniţial în coordonate locale, elementului i se defineşte sistemul propriu de referinţă (SRL), adică sistemul de axe xoy, în care axa ox este axa barei.

defineşte sistemul propriu de referinţă (SRL) , adică sistemul de axe xoy , în care axa

Element dublu-articulat

Pentru acest element se consideră că:

secţiunea lui este constantă de valoare A e ,

bara este dintr-un singur material, cu modulul de elasticitate longitudinal E e ,

lungimea elementului este L e ,

forţele preluate de element sunt numai forţele axiale (notate N e ), adică elementul face parte dintr-o structură în care legăturile dintre bare sunt articulaţii plane perfecte (two forces member).

Se consideră că elementul este încărcat numai cu forţe în nodurile sale

Forţele din nodurile elementului în sistemul de referinţă global se notează cu litere mari, iar în sistemul de referinţă local cu litere mici, similar deplasările.

Se observă că în sistemul de referinţă local, conform ipotezelor enunţate, elementul prezintă forţe şi deplasări numai în lungul axei ox.

prezintă forţe şi deplasări numai în lungul axei ox . Vectori { F e } si

Vectori {F e } si {U e } - SRL

Similar se pot defini:

forţele {f e } şi

deplasările {u e } din noduri,

în sistemul de

referinţă local

f

e

u

e

f e e f I X ,I e f J ,I 0 f e e
f
e
e
f I
X
,I
e
f J
,I 0
f
e
e
X
,J f
J
e
f Y
,J 0
u I v I u J v J
u
I
v
I
u
J
v
J

Element dublu-articulat

e f Y ,J 0 u I v I u J v J Element dublu-articulat 

Deformaţiile elementului sunt mici ( <<0):

ecuaţiile de echilibru scrise pentru elementul nedeformat sunt aceleaşi şi pentru elementul deformat.

nedeformat sunt aceleaşi şi pentru elementul deformat. Vectori { F e } si { U e

Vectori {F e } si {U e } - SRG

În concordanţă cu aceste notaţii, pentru elementul finit supus analizei, se pot defini

forţele {F e } şi

deplasările {U e } din noduri,

în sistemul de referinţă global

F e X ,I F e F e J ,I F e X ,J F
F
e
X
,I
F
e
F
e
J
,I
F
e
X
,J
F
e
Y
,J
U
X
,I
U
U
e
Y
,I
U
X
,J
U
Y
,J

Matricea de rigiditate a elementului SRL

Este mult mai simplu să se obţină

matricea de rigiditate a elementului în

coordonate locale SRL, fără a face

apel decât la cunoştinţele de bază din

rezistenţa materialelor, adică,

alungirea unei bare solicitate axial

este

N L k N EA L L k
N L
k N
EA
L
L
k

E A

L

Având în vedere notaţiile precedente, rezultă că forţa axială din bară şi

alungirea ei, se poate exprima

N e f e f e J E A e e I f e u
N
e
f
e
f
e
J
E A
e
e
I
f
e
u
u
N L
e
e
I
e
I
J
L
L
E A
e
e
E A
e
e
f
e
u
u
J
I
J
L
e
u
u
L
e
J
I

Matricea de rigiditate în coordonate

locale SRL

e f I k u k v k u k v 11 I 12 I
e
f I
k
u
k
v
k
u
k
v
11
I
12
I
13
J
14
J
EA
e
f I
1 u
0 v
1
u
0 v
I
I
J
J
e
f I
k
k
k
L
u
11 k
12
13
14
I
0 k
k
k
k
0
u
k
v
k
u
k
v
21
22
23
24
v I k
21
I
22
I
23
J
24
J
e
f J
k
k
k
k
u
e
f J
k
u
k
v
k
u
k
v
31
32
33
34
J
31
I
32
I
33
J
34
J
0 k
k
k
k
v
EA
41
42
43
44
J
e
f I
1
u
0 v
1 u
0 v
I
I
J
J
L
0 k
u
k
v
k
u
k
v
41
I
42
I
43
J
44
J

k
k
k
k
1
0 1
0
11
12
13
14
e
e
k
k
k
k
E A
0000
21
22
23
24
e
k
k
k
k
k
L e
1
0
1
0
31
32
33
34
k
k
0
0
0
0
k 41
k 42
43
44

Transformarea deplasărilor

u U cos U sin u cos sin 0 0 U I X ,I Y
u
U cos
U sin
u
cos
sin
0
0
U
I
X ,I
Y ,I
I
X
,I
v
U sin
U cos
v
sin
cos
0
0
U
I
X ,I
Y ,I
I
Y
,I
u
U cos
U sin
u
0
0
cos
sin
U
J
X ,J
Y ,J
J
X
,J
v
U
sin
U cos
v
0
0
sin
cos
U
 
J
X ,J
Y ,J
J

  
Y
,J
e
Matricea de transformare T
u
e
T U
e
e

Matricea de rigiditate în coordonate locale SRL

e e f f X ,I I e f 0 e J ,I f e
e
e
f
f
X
,I
I
e
f
0
e
J
,I
f
e
e
f
f
e
f
k
k
k
k
u
X
,J
J
I
11
12
13
14
I
e
f
0
e
e
0
k
k
k
k
v
Y
, J
f
k u
21
22
23
24
I
e
f
k
k
k
k
u
u
J
31
32
33
3 4
J
I
0
k
k
k
k
v
v
41
42
43
4 4
J
e
I
u
u
J
v
J

Matricea de rigiditate în coordonate

globale

Pentru a obţine matricea de rigiditate în

coordonate globale se folosesc relaţiile de

legătură între deplasările şi forţele locale şi

globale.

u U e F X I X ,I ,I f I v U e F
u
U
e
F X
I
X ,I
,I f
I
v
U
e
F Y
0
I
?
Y ,I
,I ?
u
U
e
F X
J
X
,J
,J f
J
v
U
e
F Y
J
K
Y
,J
e
?
,J 0

Transformarea forţelor

e f cos F e cos sin 0 0 F X f I ,I I
e
f cos
F
e
cos
sin
0
0
F X
f I
,I
I
X ,I
e
e
f sin
F
sin
cos
0
0
F Y
0
,I
I
Y ,I
e
e
f cos
F
0
0
cos
sin
F X
f J
,J
J
X ,J
e
e
f s in
F
0
0
sin
cos
F Y
0
,J
J
Y ,J

T
e
Matricea de transformare T

T
F
e
T
e
f
e

Matricea de rigiditate în coordonate globale SRG

e

u

F

f

e

e

T e U e T T T e f e F e T e k
T
e
U
e
T
T
T
e
f
e
F
e
T
e
k
e
T
e
U
e
K
e
U
e

k
e
u
e
K
e
T K e T e k e T e
T
K
e
T
e
k
e
T
e

Relaţia se poate aplica pentru toate elementele modelului considerat.

K 1 c 2 cs c 2 cs K 2 E e e EA cs
K
1
c
2
cs
c
2
cs
K
2
E
e
e EA
cs
s
2 2
cs
s
K
K
3
functie de A , unde e 1,2,3,4,5
e
L
c
2
cs
c
2
cs
e
e
K
4
cs
s
2 2
cs
s
K
5

Se poate creea un tabelul cu datele proprii fiecărui element, ceea ce simplifică operaţia de identificare a parametrilor respectivi

Matricele de rigiditate

Matricele de rigiditate ale elementelor, în coordonate globale rezultă:

1 0 1 0 E A 0000 K 1 K 2 L 1 0 1
1
0
1
0
E A 0000
K
1
K
2
L
1
0
1
0
0000
1 1 1 1 E L A 1 1 1 1 1 K 4 1
1 1
1
1
E L A 1 1
1
1
1
K
4
1
1
1
1 1
1
1
0000 E A 0 2 0 2 K 3 L 0000 0 2 0 2
0000
E A 0
2
0
2
K
3
L 0000
0
2
0
2
1 1 1 1 E A 1 1 1 1 K 5 L 1 1
1 1
1
1
E A
1
1
1
1
K
5
L
1
1
1
1
1 1
1
1

Matricea de rigiditate în coordonate globale SRG

cos sin 0 0 1 0 1 0 cos sin 0 0 sin cos 0
cos
sin
0
0
1 0
1
0
cos
sin
0
0
sin
cos
0
0
E A 0000
e
e
sin
cos
0
0
K
e
0
0
cos
sin
L e
1 0
1
0
0
0
cos
sin
0
0
sin
co s
0000
0
0
sin
cos
  
 
e
e
T
e T k
T
E A
e
e
EA
NOTATIE
cos
c
sin
s
L e
L
e
c 2 cs c 2 cs e EA cs s 2 cs s 2 K
c
2
cs
c
2
cs
e EA
cs
s
2
cs
s
2
K
L
c
2
cs
c
2
cs
e
cs
s
2
cs
s
2
2 cs s 2 K L c 2 cs c 2 cs e cs s 2
2 cs s 2 K L c 2 cs c 2 cs e cs s 2

Asamblarea matricei de rigiditate a structurii

Dacă se izolează nodurile şi elementele modelului discretizat trebuie introduse forţele interioare la nivelul fiecărui element finit şi respectiv nod.

Se menţionează că aceste forţe apar perechi, au sensuri opuse

şi sunt egale în modul două câte două.

nod.  Se menţionează că aceste forţe apar perechi, au sensuri opuse şi sunt egale în

Asamblarea matricei de rigiditate a structurii

Echilibrul elementelor este asigurat de relaţia DE ECHILIBRU NODAL.

Din echilibrul nodurilor se poate obţine o relaţie matriceală generală care include forţele nodale exterioare şi deplasările nodale fără a ţine seama de condiţiile la limită particulare.

fără a ţine seama de condiţiile la limită particulare. 1 F X ,1 1 F Y
fără a ţine seama de condiţiile la limită particulare. 1 F X ,1 1 F Y
1 F X ,1 1 F Y ,1 1 F X ,2 1 F Y
1
F
X
,1
1
F
Y
,1
1
F
X
,2
1
F
Y
,2
2
F
X
,2
2
F
Y
,2
2
F
X
,3
2
F
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
X
,1
F
Y
,3
F
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
Y
,1
3
F
0
0
1
0
1
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
X
,2
F
X
,2
3
F
0
0
0
1
0
1
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
Y
,2
F
Y
,2
3
F
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
X
,3
F
X
,4
3
F
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
Y
,3
F
Y
,4
F
00000000001000100010
X
,4
4
F
0
0000000000100010001
Y
,4
F
X
,1
4
F
Y
,1
F
T
1
T
F
1
T
2
T
F
2
T
3
T
F
3
T
4
T
F
T
5
T
F
4
4
5
F
X
,4
4
F
Y
,4
F
NE
5
T
e
T
F
e
e
1
5
F
X
,3
5
F
Y
,3
5
F
X
,4
5
F
Y
,4

Echilibrul nodal

Matricea de conectivitate

Element “e” (NE), nodurile “I” si “J” (NN)

I

J

U X ,1 U Y ,1 1 I J NE U X ,I U 0
U
X
,1
U
Y
,1
1
I
J
NE
U
X ,I
U
0
0
1
0
0
0
0
0
X
,I
U
Y
,I
U
0
0
0
1
0
0
0
0
Y
,I
U
0
0
0
0
1
0
0
0
X
,J
U
X
,J
U
0
0
0
0
0
1
0
0
Y
,J
U
Y
,J
U
X
,NN
U
Y
,NN

Echilibru nodal

0 0 Y ,J U Y ,J U X ,NN U Y ,NN Echilibru nodal Nodul
0 0 Y ,J U Y ,J U X ,NN U Y ,NN Echilibru nodal Nodul

Nodul 1

Nodul 2

Nodul 3

Nodul 4

4 F F 1 F X ,1 X ,1 X ,1 4 F F 1
4
F
F
1 F
X
,1
X ,1
X ,1
4
F
F
1 F
Y
,1
Y ,1
Y ,1
2
3
F
F
1 F
F
X
,2
X ,2
X ,2
X ,2
2
3
F
F
1 F
F
Y
,2
Y ,2
Y ,2
Y ,2
5
F
F
3 F
X
,3
X ,3
X ,3
5
F
F
3 F
Y
,3
Y ,3
Y ,3
345
F
F
F
F
X
,4
X ,4
X ,4
X ,4
345
F
F
F
F Y
,4
Y ,4
Y ,4
Y ,4

Matricea de conectivitate

Matrice de compatibilitate sau matrice de

localizare = fac legatura intre gradele de

libertate ale elementului si gradele de

libertate ale structurii, adica:

U

e

T e U
T
e
U

Din acest motiv aceste matrici contin doar

valori nule sau unitare

Matricea de conectivitate 3 si 4

U X ,1 U Y ,1 U 0 0 1 0 0 0 0 0
U
X
,1
U
Y
,1
U
0
0
1
0
0
0
0
0
U
X
,2
X ,2
U
0
0
0
1
0
0
0
0
U
Y
,2
Y ,2
U
0
0
0
0
0
0
1
0
U
X
,4
X ,3
U
0
0
0
0
0
0
0
1
U
Y
,4
Y ,3
U
X
,4
U
Y
,4
0 0 0 0 0 0 0 1 U Y ,4 Y ,3 U X ,4
U X ,1 U Y ,1 U 1 0 0 0 0 0 0 0
U
X
,1
U
Y
,1
U
1
0
0
0
0
0
0
0
U
X
,1
X ,2
U
0
1
0
0
0
0
0
0
U
Y
,1
Y ,2
U
0
0
0
0
0
0
1
0
U
X
,4
X ,3
U
0
0
0
0
0
0
0
1
U
Y
,4
Y ,3
U
X
,4
U
Y
,4
Y ,1 Y ,2 U 0 0 0 0 0 0 1 0 U X ,4

Matricea de rigiditate

F

U

e

e

T e T k T  e e U e K e U e T
T
e
T
k
T

e
e
U
e
K
e
U
e
T
K
e
e
U
NE 5 T  NE 5 T F T  NE 5 F T e
NE 5
T
NE 5
T
F
T
NE 5
F
T
e
e
K
T
e
e
U
e
T
e
K
e
T
e
U
K U

e 1
e 1
e 1
K
e
K
e
T
e
T 
K
e
T
e

K

NE 5 K e e 1
NE 5
K
e
e 1

Maticele de rigiditate expandate

Matricele de rigiditate ale elemetelor in sistemul de referinta global se expandeaza in vederea asamblarii, pentru aceasta se foloseste relatia de transformare:

K e T e T K e T e
K
e
T
e
T
K
e
T
e

Matrice de localizare

Matricea de rigiditate a structurii

Se observa ca matricea de rigiditate a structurii se obtine prin simpla insumare a:

K

NE 5 K e e 1
NE 5
K
e
e 1

Matricea de rigiditate expandata

Elementul 1

1 0 1 0 E A 0000 1 K L 1 0 1 0 0000
1
0
1
0
E A
0000
1
K
L
1
0
1
0
0000
1
0
0
0
0
1
0
0
0
0
1
0
1
0
1
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
E A
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
T
1
e
1
e
K
T
K
T
0
0
0
0
L
1
0
1
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0000
0000

Matricea de rigiditate expandata

Matricea de rigiditate expandata

1 2 3 4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1
2
3
4
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
EA
1
K
0
0
0
0
l
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
 

1

2

3

4

1

0

0

0

0

0

0

0

0

1

0

0

0

0

0

0

0

0

2

0

0

 
0
0
 

0

2

 
EA  2 K 0 l
EA
2
K
0
l

0

0

0

       

3

0

0

   

0

0

3

 
  0 0 0 0

0

0

0

0

4

0

0

0

0

0

0

0

0

4

0

0

0

0

0

0

0

0

Matricea de rigiditate expandata

 

1

2

3

4

0

0

0

0

0

0

0

0

1

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

 

0

0

 

2

EA  3 K 0 l
EA
3
K
0
l

0

0

0

EA  3 K 0 l 0 0 0

0

0

0

0

0

0

0

0

3

0 0 0 0 0 0 0 0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

 

0

0

 

4

0

0

0 0
0
0

Matricea de rigiditate expandata

1 2 3 4 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0
1
2
3
4
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
2
EA
5
K
0
0
0
0
0
0
0
0
l
0
0
0
0
1 1
1 1
3
0
0
0
0
1 1
1 1
0
0
0
0
1
1
1 1
4
0
0
0
0
1
1
1 1

Matricea de rigiditate globala

1

2

3

4

K

2 1 1 0 0 0 1 1 1 1 1 0 0 0 0
2
1
1
0
0
0
1
1
1
1
1
0
0
0
0
1
1
1
0
2
0
1
0
0
0
2
NE 5
EA
e
K
0
0
0
2
0
0
0
2
l
e 1
0
0
1
0
2
1
1
1
3
0
0
0
0
1
1
1
1
1 1
0
0
1 1
2
0
4
1 1
0
2
1 1
0
4

Matricea de rigiditate expandata

 

1

2

3

4

 

0

0

0

0

1
1
 

0

0

0

0

0 0 0 0

0

0

0

0

0

0

0

0

2

EA  4 K 0 l
EA
4
K
0
l

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

0

3

0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0

0

0

0

0

0

0

0

0

00

00

 

0

0

 

4

 

Matricea de rigiditate expandata

Se observă că matricele de rigiditate expandate ale

elementelor se pot obţine direct din matricele de rigiditate globale ale elementelor prin “plasarea”

elementelor corespunzătoare gradelor de libertate în

aceleaşi poziţii (zonele marcate cu gri) în matricea

expandată care conţine toate gradele de libertate ale

structurii.

Dacă un element de află între nodurile I şi J, atunci

poziţia pe orizontală şi verticală din matricea de

rigiditate a elementului se regăseşte la poziţiile I şi J

în matricea de rigiditate expandată.

Din acest motiv, practic asamblarea decurge prin

adunarea elementelor din matricele de rigiditate în matricea de rigiditate globală.

Matricea de rigiditate globala

Proprietăţi

matricea [K] este simetrică;

este singulară, det([K])=0 şi în

plus rangul matricei este n-3,

în care n este numărul total al gradelor de libertate (n = 8

pentru aplicaţia de faţă), iar 3

reprezintă numărul mişcărilor

de corp rigid în 2D;

elementele de pe diagonala principală sunt pozitive;

suma elementelor pe

linii/coloane este zero.

2 1 1 0 0 0 1 1 1 1 0 0 0 0 1
2 1
1
0
0
0
1
1
1 1
0
0
0
0
1
1
1 0
2
0
1
0
0
0
EA 0 0
0
2
0
0
0
2
l
0
0
1
0
2
1
1
1
0 0
0
0
1
1
1
1
1 1
0
0
1
1
2
0
1 1
0
2
1
1
0
4

Impunerea condiţiilor la limită şi rezolvarea

Recapitulare (curs 1)Impunerea condiţiilor la limită şi rezolvarea  Ecuaţiile de echilibru global incluzând condiţiile la limită

Ecuaţiile de echilibru global incluzând condiţiile la limită în deplasări (condiţiile de margine):

la limită în deplasări (condiţiile de margine): U X ,1 U Y ,1 U X ,3

U X ,1 U Y ,1 U X ,3

şi condiţiile la limită pentru forţe (echilibru - încărcări):

F X

F X

,2

,4

2 F F 0 Y ,2 X ,3 0 F F F 0 Y ,4
2
F
F
0
Y
,2
X
,3
0 F
F F
0
Y
,4
F X F X ,2 ,4 2 F F 0 Y ,2 X ,3 0 F
F X F X ,2 ,4 2 F F 0 Y ,2 X ,3 0 F

F

a: deplasări cunoscute (de cele mai multe ori nule) şi forţe exterioare reacţiuni necunoscute şi

b: deplasări necunoscute şi forţe exterioare aplicate cunoscute, ecuaţiile se pot partiţiona (rearanja) în raport cu acestea astfel:

K U K U aa ab a K K K U b a F F
K U
K
U
aa
ab
a
K
K K
U
b a F F
ba
bb
b

Recapitulare (curs 1)

Din a doua ecuaţie matriceală rezultă deplasările necunoscute

U

b

K 1 F K U bb b ba a
K
1 F
K
U
bb
b
ba
a

iar apoi din prima ecuaţie rezultă forţele necunoscute (reacţiuni)

F

a

K U K U aa a ab b
K
U
K
U
aa
a
ab
b

Impunerea condiţiilor la limită şi

rezolvarea

F

K U
K U

1

2

3

4

0 F 1 ,1 X 0 F Y ,1 2 0 1 0 0 U
0
F
1 ,1
X
0
F
Y
,1
2
0
1
0
0
U
0
2 ,2
X
EA
0
2
0
0
2
U
2F
Y
,2
l
1
0
2
1
1
3
U
0
X
,3
0
F
Y
,3
0
0
1
2
0
4
U
F
X
,4
0
2
1
0
4
U
0
Y
,4

Se observă că în nodurile în care se cunosc deplasările nu se cunosc reacţiunile şi acolo unde se cunosc încărcările nu se cunosc deplasările.

Considerând ecuaţiile corespunzătoare liniilor albe (liniile şi coloanele corespunzătoare deplasărilor nule – liniile înnegrite se "taie" sau se elimină) rezultă un sistem redus de cinci ecuaţii, cu cinci necunoscute

Sistemul redus

K

r

EA

l

U F r r 2 0 1 0 0 U 0 X ,2 0 2
U
F
r
r
2
0
1
0
0
U
0
X ,2
0
2
0
0
2
U
2F
Y ,2
1
0
2
1
1
U
0
X ,3
0
0
1
2
0
U
F
X ,4
0
2
1
0
4
U
0
Y ,4

Se observă, că matricea [K r ] este nesingulară. În general, această matrice rezultă nesingulară, dacă mişcările de corp rigid sunt înlăturate printr-o fixare adecvată a structurii

sunt înlăturate printr-o fixare adecvată a structurii  Pentru această aplicaţie cele trei deplasări nule

Pentru această aplicaţie cele trei deplasări nule impuse (uneori denumite blocaje), asigură împiedicarea mişcării de corp rigid.

Stuctura analizată este static determinată, impunerea unor blocaje suplimentare nu face decât să reducă şi mai mult dimensiunea matricei [K r ] şi deci să conducă la reducerea efortului de calcul pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii algebrice.

Rezolvarea aflarea reactiunilor

Pentru a obţine reacţiunile, se consideră doar ecuaţiile corespunzătoare liniilor înegrite din ecuaţia globală, deoarece o parte din termenii ecuaţiilor se înmulţesc cu deplasări nule (se consideră termenii încadraţi şi înegriţi mai accentuat), adică

U ,2 ( 1.5 Fl / EA ) X F 1 0 0 1 1
U
,2 ( 1.5
Fl /
EA )
X
F
1 0
0
1
1
U ( 3.5
Fl
/ EA )
F
X
,1
Y
,2
EA
F
0
0
0
1
1
U ( 3 Fl
/
EA )
0.5F
Y
,1
X
,3
l
F
0
0
1
1
1
U ( 2
Fl
/
EA )
1.5F
Y
,3
X
,4
U
,4 ( 2.5 Fl
/ EA )
Y

Rezolvarea aflarea eforturilor

Calculul decurge similar pentru toate barele

1 N 1.5 F 2 N 1.5 F 3 N 2 F 2 4 N
1
N
1.5
F
2
N
1.5
F
3
N
2
F
2
4
N
F
2
3 2
5
N
F
2

Dacă se doresc tensiunile din bare se foloseşte relaţia

N e e A e
N
e
e
A
e

Rezolvarea aflarea deplasarilor

Rezolvarea sistemului de ecuaţii de mai sus conduce la soluţiile

U

U

X ,2

X ,4

Fl Fl Fl 1.5 U 3.5 U 3 EA Y ,2 X ,3 EA
Fl
Fl
Fl
1.5
U
3.5
U
3
EA
Y
,2
X
,3
EA

EA Fl

Fl 2 U 2.5 EA Y ,4 EA
Fl
2
U
2.5
EA
Y
,4
EA

Rezolvarea aflarea eforturilor

Pentru calculul eforturilor în bare se reconsideră ecuaţiile de echilibru ale elementului finit (ex. Elementul 4)

e e e e e e f k u k T U 2 2 0
e
e
e
e
e
e
f
k
u
k
T
U
2
2
0
0
2
2
0
2 F
4
N
1
0
1
0
2
2
0
2
0
0
0
EA
0
0
0
0
0
2
2
Fl
2
2
4
N
l
1
0
1
0
2
2
EA
2
0
0
F
0
0
0
0
0
2
2
2
2.5 EA Fl
0
2
2
0
0
2
2

Semnificaţia fizică a elementelor matricei de rigiditate

e 2 2 F c cs c cs U X ,I X ,I 2 2
e
2
2
F
c
cs
c
cs
U
X
,I
X ,I
2
2
F
e
EA
cs
s
cs
s
Y
,I
U Y ,I
e
2
2
F
c
cs
c
cs
U
X