Sunteți pe pagina 1din 43

1/12/2010

Metoda elementului finit


(MEF)  "Although the finite element
method can make a good engineer
better, it can make a poor
engineer more dangerous..... One
can now make mistakes with more
confidence than ever before.“

 “In timp ce metoda


elementului finit poate face ca
un inginer bun sa devina mai
bun, ea poate face ca un
inginer slab sa devina mai
periculos … Se pot face greşeli
cu mai multă încredere decât
până acum. ”
 R. Cook

Definitie Domeniu de aplicare


 Metoda elementelor finite (MEF) este o metodǎ  Din punct de vedere al domeniilor de aplicaţie
generalǎ de rezolvare aproximativǎ a ecuaţiilor metoda poate fi extinsǎ în orice domeniu de
diferenţiale cu derivate parţiale care descriu sau nu
fenomene fizice. activitate care descrie un fenomen cu
ajutorul unor ecuaţii diferenţiale.
 MEF a devinit unul dintre cele mai “puternice”
instrumente in rezolvarea problemelor ingineresti.  Panǎ în prezent metoda s-a dezvoltat în mod
deosebit în domenii ca:
 Principial MEF constǎ în  analiza structuralǎ;
 descompunerea domeniului de analiză în porţiuni de  analiza termicǎ;
formă geometrică simplă,
 analiza fluidelor;
 analiza acestora şi
 analiza electricǎ;
 recompunerea domeniului respectând anumite cerinţe
matematice.  analiza magneticǎ,

Precursori FEA Analogia


 Hrennikoff, A. P.,  Hrennikoff imparte spatiul continuu in puncte legate prin
intermediul unor zabrele. Caracteristicile geometrice
1940. Plane stress sunt calculate impunand conditia ca deplasarile nodurilor
and bending of grinzii cu zabrele sa fie identice cele ale cu corpului
continuu (nodurile de colt).
plates by method  Au fost studiate elemente spatiale de tip: cub si de
of articulated suprafata: triungni echilateral, dreptunghi si patrat.
framework. Teza
de doctorat, MIT,
Boston.
 Analogia de grinda
cu zabrele

1
1/12/2010

Precursori FEA Precursori FEA


 Arhimede (circa 250  Euler a impartit
B.C.) determina intervalul de
numarul prin definitie a unei
“modelarea” unui cerc functii uni-
printr-un poligon dimensionale in
regulat inscris. intervale finite pe
care variatia este
presupusa liniara,
definite prin
valorile la capete

Precursori FEA 1950-1962 Pionierii


 1953 – 1959 se formulează şi
 1942 - Richard definitivează metoda deplasărilor către
Courant (NYU) de M.J. Turner (seful diviziei Structural
Dynamics Unit Boeing).
studiază răsucirea  Turner, M. J., Clough, R. W., Martin, H. C., Topp, L. J., 1956.
Stiffness and deflection analysis of complex structures. Journal of
- problema Saint the Aeronautical Sciences, vol. 23, No. 9, pp. 805–823, 854.

Venant, prin  1955 John H. Argyris sistematizeaza


conceptul de asamblare a componentelor
discretizare cu elementelor a unei structuri intr-un
triunghiuri sistem de ecuatii.

 1960 Primul care foloseste termenul de


element finit este Raymond W. Clough
(UC Berkeley)

1962-1970 Anii de aur


 Fraeijs de Veubeke (1965) -  Strang G., Fix G.
Displacement and equilibrium (1973) – An
models in the finite element Analysis of the
method Finite Element
Method
 O.C. ZIENKIEWICZ (with Y.K.
CHEUNG), (1967) The Finite
Element Method in Continuum
and Structural Mechanics,
McGraw Hill, 272 pp

2
1/12/2010

Programe FEA Consolidarea 1970-1980


 1965 – 1972 MacNeal-Schwendler  Oden T., (1972) –
Finite elements
(MSC Software)+NASA nonliniar continua
 NASTRAN (NASA Structural Analysis
System)  Coduri comericiale
FEM
 1970 – ANSYS
 1965 – SAMCEF (Liege University)  1973 – SAP4
 1975 – ADINA
 1978 – ABAQUS
 1985 – COSMOS-M

Perioada actuala Cunoştinţe necesare - Programator


 Elementele trebuie sa raspunda  MEF are un caracter pluridisciplinar.
cerintelor DSM, tinand cont ca  Implementarea unor programe cu elemente finite
pentru anumite tipuri de probleme sau chiar a unui
majoritatea programelor de calcul se
program general de calcul în domeniul ingineriei, cu
bazeaza pe metoda deplasarilor precǎdere pentru calcule ale structurilor de
rezistenţǎ, impune stǎpanirea diciplinelor
 Pastrarea de elemente simple, dar
care sa ofere o suficienta acuratete,
chiar si in cazul unui mesh rar -“high
performance elements” (1989)

Cunoştinţe necesare - Utilizator


 Un utilizator – student –este pus în  Trebuie sǎ menţionǎm de la început
situaţia rezolvǎrii unei anumite cǎ programul de calcul folosit pentru
probleme şi nu în a implementa un analiza problemei nu rezolvǎ
program cu elemente finite pentru structura reală, ci doar un MODEL al
rezolvarea ei, de aceea utilizatorul ei pe care în general îl face
trebuie sǎ afle dacǎ problema se utilizatorul.
preteazǎ rezolvǎrii cu MEF şi sǎ
foloseascǎ un program adecvat  STRUCTURA DE CALCUL -> MODEL -> ANALIZĂ cu MEF
problemei respective.

3
1/12/2010

Modelarea
 Rezultatele pot fi confirmate sau nu, funcţie de cum a
fost ales modelul de calcul.
 Odatǎ stabilit modelul de calcul, se
impune pregǎtirea datelor de intrare
 Modelarea este o activitate de simplificare a structurii pentru rezolvarea problemei. Fiecare
prin încadrarea diverselor porţiuni ale structurii în
categoria barelor, plǎcilor, blocurilor, prin program cu elemente finite prezintǎ
simplificarea incǎrcǎrilor şi a rezemǎrilor etc. particularitǎti care trebuie invǎţate
 Modelarea corectǎ (cât mai aproape de realitate) ţine dar existǎ o serie de reguli de bazǎ
de cunoaşterea bazelor teoretice ale metodei şi de ale metodei care odatǎ stǎpanite
experienţǎ, inspiraţie. De regulă un model se dezvoltă
funcţie de scopul analizei. permite abordarea oricǎrui program
cu elemente finite.

Concepte de bază în MEF -


introducere
 Indiferent de metoda abordată, analiza unei structuri  Un domeniu solid oarecare, considerat plan numai din
reale prezintă câteva etape esenţiale: considerente de prezentare este raportat la un sistem de
referinţă cartezian XOY, este încărcat cu o forţă F şi
încastrat pe conturul din stânga. Fiecare punct al
 structura reală se identifică, prin folosirea unor domeniului prezintă o deplasare pe direcţia OX, notată
ipoteze simplificatoare, cu un model fizic primar, u(X,Y) şi una pe direcţia OY, v(X,Y).
numit “model conceptual”;
 Domeniul prezentat poate fi identificat cu un model de
 modelul primar serveşte la formularea unui “model calcul conceptual, totuşi în continuare acesta se va numi
matematic”, adică la un set de ecuaţii care urmează a structură.
fi rezolvate;
 rezultatele obţinute sunt interpretate şi dacă există
motive întemeiate acestea pot fi validate.

 Astfel seria celor două modele conceptual şi


matematic pot fi folosite şi pentru alte probleme
similare.

Descrierea problemei MEF


 Problema prezentată reprezintă practic o bară de  Se menţionează că o rezolvare analitică prezintă
secţiune variabilă în consolă încărcată în capătul liber soluţii pentru o infinitate de puncte din domeniul de
pentru care se caută soluţia, adică de exemplu analiză. Se spune că domeniul de analiză reprezintă o
săgeata şi tensiunea echivalentă maximă. structură continuă.
 Din punct de vedere matematic, în teoria elasticităţii,
problema prezentată este descrisă de un set de  O alternativă de a rezolva astfel de probleme o
ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale şi de anumite constituie metoda elementelor finite (MEF).
condiţii la limită.
 Pentru anumite cazuri particulare, adică forme
geometrice simple şi încărcări bine alese, există soluţii
analitice pentru expresiile câmpului deplasărilor şi al
tensiunilor. În general problema nu se poate rezolva
pe cale analitică.

4
1/12/2010

Elemente finite Noduri


 Pentru a rezolva problema cu MEF, domeniul de analiză  Elementele finite se pun în evidenţă (geometric) prin
(sau volumul structurii) notat V, se împarte într-un intermediul unor puncte, de exemplu colţurile
număr NE de subdomenii sau fragmente (porţiuni de triunghiului, dacă elementul finit are forma unui triunghi.
formă geometrică relativ simplă, fiecare de volum Ve)  Aceste puncte poartă denumirea de noduri. Elementele
numite elemente finite. Deoarece elementele finite nu finite "se leagă" (interacţionează) între ele prin
se intersectează între ele se poate scrie că intermediul nodurilor comune, astfel că în domeniul de
NE
analiză există un număr finit de noduri.
V Ve  Similar elementelor, nodurile se numerotează, de obicei,
e 1
de la 1 la numărul total de noduri NN.
 Fiecare element finit se numerotează (este identificat
printr-un număr), de obicei de la 1 la numărul total de
elemente finite NE.
 Raportarea la un element oarecare se face de obicei
printr-un indice superior (“e” pentru un element
oarecare).

Discretizare Grade de libertate


 Operaţia de împărţire a unui domeniu în noduri şi  Pentru exemplul prezentat, fiecare nod din domeniul de
elemente finite de un singur tip sau chiar mai multe analiză are o deplasare posibilă pe orizontală-axa OX şi
una pe verticală-axa OY, se poate spune că există doi
tipuri, precum şi numerotarea acestora, adică parametri independenţi care definesc unic deplasarea
atribuirea unor numere de identificare, poartă unui nod în plan.
denumirea de discretizare.  Aceşti parametri poartă denumirea de grade de
 Discretizarea nu este unică, în general ea se libertate ataşate nodului. De obicei, gradele de libertate
ale tuturor nodurilor definite reprezintă necunoscutele
realizează astfel încât să răspundă unor cerinţe primare ale problemei în MEF, în exemplul de faţă,
practice. gradele de libertate nodate UX şi UY definesc deplasarea
"posibilă" a unui nod oarecare.

Necunoscutele problemei /
Dimensiunea problemei Formularea modelului matematic
 Pentru unele noduri (1, 2, 3 şi 4 din încastrare),  Din cele prezentate mai sus rezultă că un
deplasările sunt nule, deci în aceste puncte gradele domeniu continuu cu un număr infinit de
de libertate se definesc "potenţial", ele nu
reprezintă necunoscute.
grade de libertate este transpus într-un
 Numărul total de grade de libertate al problemei N
model discret cu N grade de libertate, deci
se obţine prin însumarea gradelor de libertate necunoscutele problemei se limitează
active ale tuturor nodurilor. funcţie de discretizare.
 Prin grade de libertate active se înţeleg acele grade  Deoarece analiza cu elemente finite este
de libertate care definesc o deplasare necunoscută. dependentă de implementarea unor
programe de calcul, mărimile cu care
aceasta lucrează sunt de regulă vectori şi
matrice.

5
1/12/2010

 Pentru toată structura se defineşte  Se consideră un


vectorul deplasărilor nodale totale sau element oarecare e
al structurii din discretizarea
T precedentă pentru
U U x,1 U y ,1 U x,2 U y ,2 .... U x,N U y ,N care cele trei
noduri se notează
 şi vectorul forţelor nodale exterioare cu I, J şi K.
T
F Fx,1 Fy ,1 Fx,2 Fy ,2 .... Fx,N Fy ,N

Vectori deplasarilor / fortelor Matricea de rigiditate a elementului


nodale ale elementului finit
 Se defineşte vectorul deplasărilor nodale al
elementului, de fapt al tipului de element finit Fe Ke Ue , e 1,2,...,NE,...
triunghiular
e T  similară relaţiei de echilibru a unui sistem elastic
U U x,I U y ,I U x,J U y ,J U x,K U y ,K
(arc) cu un grad de libertate F=kx.
 care, din condiţii de continuitate, este un subset al  Matricea pătratică [Ke] poartă denumirea de
vectorului definit de relaţia (1), şi vectorul matricea de rigiditate a elementului finit.
forţelor nodale al elementului
T  Aceasta se poate determina pentru fiecare element
Fe F e x,I F e y ,I F e x,J F e y ,J F e x,K F e y ,K
finit folosind ecuaţiile fundamentale din teoria
 între care se poate obţine relaţia matriceală elasticităţii, pentru moment se neglijează modul în
care ea se poate obţine.
Fe Ke Ue , e 1,2,...,NE,...

 Dacă se izolează un  Atunci când în nodul izolat acţionează şi


nod oarecare n din forţe exterioare acestea trebuie incluse şi
modelul cu elemente
finite pentru care
echilibrul nodului n se scrie:
există Nc elemente Nc Nc
concurente, atunci Fxi,n Fx ,n Fyi,n Fy ,n n 1,2,...,NN .
fiecare element finit i 1 i 1

acţionează cu o forţă
în acel nod şi din
motive de echilibru
suma tuturor forţelor
trebuie să fie zero.

6
1/12/2010

Asamblarea
 Dacă seţine seama de cele 2 *NN ecuaţii şi F K U
în expresiile sumelor se introduc forţele
 în care [K] este numită matricea de rigiditate
obţinute din relaţiile se obţine o relaţie globală a structurii.
matriceală de forma:  Această operaţie de obţinere a matricei de
Nc
rigiditate globale din matricele de rigiditate a
Fxi,n Fx ,n
i 1
elementelor poartă denumirea de asamblarea
Nc
n 1,2,...,NN . matricei de rigiditate globală şi se prezintă sugestiv
Fyi,n Fy ,n în schema
i 1 F K U
ASAMBLARE
F e
K e
U e
, e 1,2,...,NE,...
Ke Ue Fe i 1,2,....,NE
F K U

 Dimensiunea matricei de rigiditate [K] este  Dacă însă se ţine


seama de condiţiile
2NN x 2NN şi de obicei aceasta rezultă la limită,
singulară, deci din ecuaţia F K U nu se  adică pentru
pot obţine direct deplasările necunoscute. unele noduri se
cunosc deplasările
 iar pentru altele
forţele exterioare
aplicate şi
 gradele de libertate
se clasifică în două
seturi.

 -a: deplasări cunoscute (de cele mai multe  Din a doua ecuaţie matriceală rezultă
ori nule) şi forţe exterioare reacţiuni deplasările necunoscute
necunoscute şi 1
U K F K U
 -b: deplasări necunoscute şi forţe b bb b ba a

exterioare aplicate cunoscute, ecuaţiile se  iar apoi din prima ecuaţie rezultă forţele
pot partiţiona (rearanja) în raport cu necunoscute (reacţiuni)
acestea astfel:
K K U F F a
K aa
U a
K ab
U b
aa ab a a
F K U
K ba
K bb
U b
F b

7
1/12/2010

 Deplasarea nodului 27 pe direcţia OY  Cunoscând câmpul deplasărilor în cele NN


reprezintă practic săgeata maximă a noduri se poate reprezenta, scalat pentru o
grinzii. Din formularea completă a MEF, vizualizare convenabilă, configuraţia
folosind deplasările nodale, se pot obţine şi deformatei structurii
tensiunile în elemente. Aceste aspecte însă
se prezintă în ale capitole.

 Dacă însă matricile de rigiditate ale elementelor nu


au fost "adecvat" calculate, având în vedere că  Rezultă că modul în care sunt
elementele sunt legate între ele numai în noduri, e
posibil uneori ca deformata să arate eronat, adică
“proiectate” elementele finite este
să apară goluri sau suprapuneri între laturile foarte important şi practic soluţia
elementelor finite adiacente (nu este îndeplinită
condiţia de continuitate între laturile comune unor probleme depinde esenţial de
elementelor finite). formularea elementelor finite care
trebuie să satisfacă unele cerinţe
fundamentale pentru a putea fi
incluse în categoria elementelor
finite dintr-un program.

Discretizarea
tipuri de elemente finite Elemente finite
 Se pune problema discutǎrii aspectelor MEF  MEF a dezvoltat o serie de tipuri de
din punctul de vedere al utilizatorului. elemente finite care din punct de vedere al
formei pot fi clasificate în:
 S-a menţionat cursul anterior cǎ MEF
considerǎ modelul de calcul format dintr-o
sumǎ de porţiuni numite elemente finite  elemente finite unidimensionale
legate între ele punctual în noduri. (reprezentând bare, grinzi, tiranţi)
 elemente finite bidimensionale
 Este clar cǎ o structurǎ (un domeniu) poate (reprezentând plǎci, învelişuri)
fi impǎrţitǎ în diverse moduri, cu mai multe
 elemente finite tridimensionale
sau mai puţine noduri şi elemente finite. (reprezentând solidele, blocurile).

8
1/12/2010

Tipuri de elemente finite Tipuri de elemente finite


Elemente Liniare Parabolice Cubice  Din punct de vedere al modului de variaţie
al câmpului necunoscutelor (de exemplu
Unidimensionale deplasările) în interiorul sau pe conturul lor
pot fi clasificate în:
Bidimensionale

 liniare;
Tridimensionale
 parabolice;
 cubice, etc.
Alte tipuri

Masa Arc Contact

Grade de libertate Elemente finite


 Dacă se consideră numărul şi felul gradelor  Elementele finite sunt definite de puncte
de libertate pentru un nod, elementele care nu sunt altceva decât viitoare noduri
finite structurale uzuale 3D pot avea
maxim: ale structurii.
 3 grade de libertate translaţii şi
 3 grade de libertate rotaţii.
 Existǎ elemente de grad superior celor
cubice (care sunt mai performante), dar cel
 Uneori gradele de libertate pot fi
completate şi cu temperaturi, presiuni, mai des utilizate sunt elementele liniare şi
viteze sau alte mărimi funcţie de parabolice.
formulările particulare fiecărui tip de
element finit.

Elemente finite Elemente finite


 Necunoscutele unei probleme sunt alese  Un exemplu sugestiv al discretizǎrii poate fi
chiar în nodurile elementelor finite, noduri consideratǎ o oglindǎ spartǎ şi lipitǎ cu
mai multe pe element inseamnǎ în general bucǎţi mici de bandǎ adezivǎ la colţuri. Alt
precizie mai bunǎ. exemplu ilustrativ ar fi o hainǎ din petece
cusute doar la colţurile petecelor.
 Unele elemente finite au noduri interioare  Reuniunea contururilor elementelor
(pe feţe sau în interiorul volumelor) pentru
a imbunǎtǎţi precizia, dar utilizatorul de genereazǎ reţeaua discretizǎrii.
regulă nu lucreazǎ cu aceste noduri pentru  Operaţia de discretizare este de obicei
cǎ ele sunt generate şi apoi condensate în dirijatǎ de utilizator chiar dacǎ programele
faza de calcul a matricelor de rigiditate ale de firmǎ permit utilizarea discretizarii
elementelor. automate pe diverse domenii.

9
1/12/2010

Factori care condiţioneazǎ


Factori de influenţǎ a discretizǎrii discretizarea
 Se poate face o distincţie netǎ între:  Tipul elementelor finite
 se aleg funcţie de
 tipul problemei şi domeniul de analizǎ,
 discretizarea structurilor care au un  de precizia doritǎ,
suport fizic respectiv discretizarea în  de variaţia mǎrimii necunoscute etc.
elementele sale componente (structuri
din bare);  Elementele parabolice sunt preferate elementelor
 discretizarea corpurilor solide sau fluide liniare, întrucât la acelaşi numǎr de noduri soluţia
care este un proces arbitrar, pur discretizǎrii cu elemente parabolice este mai
precisǎ decât cea cu elemente liniare. Dacǎ existǎ
matematic. mai multe tipuri de elemente finite la graniţǎ
dintre ele trebuie sǎ se asigure continuitatea;

Factori care condiţioneazǎ Factori care condiţioneazǎ


discretizarea discretizarea
Mǎrimea şi numǎrul elementelor finite  Poziţionarea nodurilor, care în general se
influenţeazǎ convergenţa soluţiei face uniform în structurǎ.
 Se observǎ cǎ la un
numǎr mai mare de
elemente rezultatul se  Discontinuitaţile în geometrie sau în
apropie cǎtre soluţia incǎrcare impun alegerea unor noduri
exactǎ dar creşterea suplimentare. Trecerea de la o zonǎ cu
excesivǎ nu face decât să discretizare finǎ la una cu discretizare
conducă la un volum modestă se face progresv, nu brusc;
foarte mare de calcule şi
deci să crească timpul de
analiză.

Factori care condiţioneazǎ Factori care condiţioneazǎ


discretizarea discretizarea
 Gradul de uniformitate al reţelei de  Stabilirea zonelor de frontierǎ, pentru
elemente finite. Se evitǎ folosirea introducerea corectǎ a condiţiilor la limitǎ;
elementelor cu formǎ exagerat
distorsionată, adică elemente alungite
şi/sau elemente care au feţe care nu se  Numǎrul maxim de noduri sau
încadrează într-un plan. elemente permis de program.
 Preferabil ar fi ca discretizarea cu
triunghiuri sǎ conţinǎ numai triunghiuri
echilaterale, discretizarea cu patrulatere sǎ
conţinǎ doar pǎtrate, iar cea spaţialǎ cu
brickuri sǎ conţinǎ elemente cubice etc;

10

10
1/12/2010

Metoda deplasărilor Metoda deplasărilor


 Metoda deplasărilor s-a dezvoltat înainte de  Prezentarea metodei deplasărilor constituie pentru
metoda elementelor finite şi a fost aplicată utilizatorul care stăpâneşte elementele de bază din
structurilor complexe formate din bare rezistenţa materialelor si analiza structurala o mai
articulate şi grinzi. uşoară înţelegere a unor noţiuni de bază cum ar fi
matricea de rigiditate a unui element şi asamblarea
 La început metoda elementelor finite s-a matricei de rigiditate a structurii.
inspirat din metoda deplasărilor, iar în
 (RIGIDITATE)
momentul de fată aceasta (metoda
 Actiunea (forta/moment) ce cauzeza o deplasare
deplasărilor) poate fi privită ca un caz
unitara (deplasare liniara/rotire) unui element
particular al metodei elementelor finite,
P M
fiind o metodă exactă pentru calculul static k k
al structurilor din bare drepte.
1 1

Metoda deplasărilor Aplicaţie


 Se consideră o structură simplă din bare  Structura este formată dintr-o serie de bare
articulate în plan, pentru care se prezintă articulate în planul xOy, pentru care se
modul de obţinere presupun cunoscute elementele geometrice
şi materialul din care acestea sunt
 a matricei de rigiditate a elementului în
coordonate locale şi globale,
confecţionate.
 modul de asamblare a matricei de rigiditate a  Articulaţiile sunt de tip cilindric şi în
stucturii, bolţurile care asigură îmbinarea barelor se
 impunerea condiţiilor la limită şi
aplică o serie de forţe exterioare conoscute
F şi 2F precum şi o serie de forţe de
 rezolvarea problemei pentru o analiză statică
legătură (reacţiuni) în articulaţia din stânga
liniară.
şi reazemul simplu din dreapta.

Aplicaţie Aplicaţie
 Dacă se presupune că nu interesează decât  Structura raportată la sistemul global de
comportarea celor 5 bare şi bolţurile se referinţă XOY, este formată din cinci bare
consideră rigide, avem urmatorul model articulate în plan.
conceptual

11

11
1/12/2010

Aplicaţie Aplicaţie
 Cunoscând:  Nodurile şi elementele
structurii se numerotează,
adică structura se
 lungimea l, discretizează.
 Dacă se face abstracţie de
 ariile barelor de parametru A, încărcări şi rezemări, în
 modulul de elasticitate longitudinal E, şi fiecare nod se pot defini
 valoarea parametrului F care defineşte forţele, forţele care ar putea să
acţioneze asupra structurii,
izolate din eventualele
 Se cere să se determine deplasările legături cu exteriorul.
 Similar, fiecare nod poate
nodurilor, reacţiunile în reazeme şi forţele avea o deplasare în lungul
axiale (eforturile) în bare. axei X şi Y .

Aplicaţie Aplicaţie
 Se observă că toate mărimile (considerate  Legătura dintre cei Fx ,1 U1
pozitive) s-au figurat în sensul pozitiv al doi vectori urmează Fy ,1 V1
axelor, pentru a uşura implementarea a fi realizată prin U2
Fx ,2
metodei deplasărilor într-un algoritm uşor matricea de
de programat. rigiditate globală Fy ,2 V2
F U
a structurii [K], de Fx ,3 U3
 Forţele şi deplasările din, definesc vectorul dimensiune 8x8,
Fy ,3 V3
încărcărilor nodale {F}, respectiv vectorul care se obţine din
matricele de Fx ,4 U4
deplasărilor nodale {U}, pentru întreaga
structură. rigiditate ale Fy ,4 V4
elementelor.

Matricea de rigiditate a elementului


bară articulată 2D Sistem de coordonate local
 Pentru a obţine matricea de rigiditate a unui  Deoarece este mult mai comod a se lucra
element oarecare de bară articulată în plan, iniţial în coordonate locale, elementului i se
se consideră o bară oarecare e cu nodurile la defineşte sistemul propriu de referinţă
capete I şi J care face un unghi e cu axa (SRL), adică sistemul de axe xoy, în care
sistemului global de referinţă OX (SRG). axa ox este axa barei.

12

12
1/12/2010

Element dublu-articulat Element dublu-articulat


 Pentru acest element se consideră că:  Deformaţiile elementului sunt mici ( <<0):
 secţiunea lui este constantă de valoare Ae,  ecuaţiile de echilibru scrise pentru elementul
 bara este dintr-un singur material, cu nedeformat sunt aceleaşi şi pentru elementul
modulul de elasticitate longitudinal Ee, deformat.
 lungimea elementului este Le,
 forţele preluate de element sunt numai
forţele axiale (notate Ne), adică elementul
face parte dintr-o structură în care
legăturile dintre bare sunt articulaţii plane
perfecte (two forces member).
 Se consideră că elementul este încărcat numai cu forţe în
nodurile sale

Vectori {Fe } si {Ue } - SRG


 Forţele din nodurile elementului în sistemul de  În concordanţă cu FXe ,I
referinţă global se notează cu litere mari, iar în
sistemul de referinţă local cu litere mici, similar aceste notaţii, pentru FJe,I
deplasările. elementul finit supus Fe
FXe ,J
 Se observă că în sistemul de referinţă local, analizei, se pot defini
conform ipotezelor enunţate, elementul prezintă FYe,J
forţe şi deplasări numai în lungul axei ox.  forţele {Fe } şi
 deplasările {Ue } din U X ,I
noduri,
U Y ,I
 în sistemul de referinţă Ue
U X ,J
global
U Y ,J

Matricea de rigiditate a elementului


Vectori {Fe } si {Ue } - SRL SRL
 Similar se pot f Xe ,I f Ie  Este mult mai simplu să se obţină
defini: f e f Je,I 0 matricea de rigiditate a elementului în
 forţele {fe} şi f Xe ,J f Je coordonate locale SRL, fără a face
 deplasările fYe,J 0 apel decât la cunoştinţele de bază din
{ue} din rezistenţa materialelor, adică,
noduri, uI
alungirea unei bare solicitate axial
 în sistemul de u e vI este N
referinţă local uJ N L k
L
EA
L k
vJ EA L

13

13
1/12/2010

Matricea de rigiditate în coordonate


locale SRL
 Având în vedere notaţiile precedente,
rezultă că forţa axială din bară şi f Xe ,I f Ie
alungirea ei, se poate exprima f e f Je,I 0
f Xe ,J f Je f Ie k11 k12 k13 k14 uI
e e e fYe,J 0
N f I f J E A e e fe k ue 0 k21 k22 k23 k24 vI
f Ie uI u J uI f Je k31 k32 k33 k 34 uJ
N e Le Le vI 0 k41 k42 k43 k 44 vJ
L ue
E e Ae E e Ae uJ
f Je uI u J vJ
Le uJ uI Le

Matricea de rigiditate în coordonate Matricea de rigiditate în coordonate


locale SRL globale
f Ie k11 u I k12 vI k13 u J k14 vJ  Pentru a obţine matricea de rigiditate în
f Ie
EA
1 uI 0 vI 1 uJ 0 vJ
coordonate globale se folosesc relaţiile de
fI
e
k11 k12 k13 k14 uI L legătură între deplasările şi forţele locale şi
0 k21 k22 k23 k24 vI 0 k21 uI k22 vI k23 u J k24 vJ globale.
f Je k31 k32 k33 k34 uJ f Je k31 u I k32 vI k33 u J k34 vJ
0 k41 k42 k43 k44 vJ EA uI U X ,I FXe ,I fI
f Ie 1 uI 0 vI 1 uJ 0 vJ
L vI U Y ,I FYe,I 0
? ?
0 k u k v k u k v uJ U X ,J FXe ,J fJ

41 I 42

I

43 J 44 J

k11 k12 k13 k14 1 0 1 0 vJ U Y ,J FYe,J 0
e e
k21 k22 k23 k24 E A 0 0 0 0
ke
k31 k32 k33 k34 Le 1 0 1 0
k41 k42 k43 k44 0 0 0 0 Ke ?

Transformarea deplasărilor Transformarea forţelor

FXe ,I f I cos FXe ,I cos sin 0 0 fI


uI U X ,I cos U Y ,I sin uI cos sin 0 0 U X ,I
FYe,I f I sin FYe,I sin cos 0 0 0
vI U X ,I sin U Y ,I cos vI sin cos 0 0 U Y ,I
FXe ,J f J cos FXe ,J 0 0 cos sin fJ
uJ U X ,J cos U Y ,J sin uJ 0 0 cos sin U X ,J
FYe,J f J sin FYe,J 0 0 sin cos 0
vJ U X ,J sin U Y ,J cos vJ 0 0 sin cos U Y ,J 




 Matricea de transformare T e
T



Matricea de transformare T e 

T

ue T e U e Fe T e f e

14

14
1/12/2010

Matricea de rigiditate în coordonate Matricea de rigiditate în coordonate


globale SRG globale SRG
cos sin 0 0 1 0 1 0 cos sin 0 0
ue Te Ue sin cos 0 0 E e Ae 0 0 0 0 sin cos 0 0
Ke e
T T 0 0 cos sin L 1 0 1 0 0 0 cos sin
Fe Te fe Fe Te ke Te Ue Ke Ue 0 0 sin cos 0 0 0 0 0 0 sin cos
 

 

T
 


ke Te
Te
fe ke ue
e
K
E e Ae EA
NOTATIE cos c sin s
Le L e

c2 cs c2 cs
e e T e e EA cs s2 cs s2
K T k T K e

L e c2 cs c2 cs
cs s2 cs s2

 Relaţia se poate aplica pentru toate


elementele modelului considerat.
K1
c2 cs c2 cs K2 Ee
EA cs s2 cs s2
Ke K3 functie de Ae , unde e 1,2,3,4,5
L e c2 cs c2 cs e
cs s2 cs s2 K4
5
K

 Se poate creea un tabelul cu datele proprii


fiecărui element, ceea ce simplifică operaţia
de identificare a parametrilor respectivi

Asamblarea matricei de rigiditate a


Matricele de rigiditate structurii
 Matricele de rigiditate ale elementelor, în  Dacă se izolează nodurile şi elementele modelului discretizat
trebuie introduse forţele interioare la nivelul fiecărui element
coordonate globale rezultă: finit şi respectiv nod.
1 0 1 0 0 0 0 0  Se menţionează că aceste forţe apar perechi, au sensuri opuse
şi sunt egale în modul două câte două.
EA 0 0 0 0 EA 0 2 0 2
K1 K2 K3
L 1 0 1 0 L 0 0 0 0
0 0 0 0 0 2 0 2

1 1 1 1 1 1 1 1
EA 1 1 1 1 EA 1 1 1 1
K4 K5
L 1 1 1 1 L 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1

15

15
1/12/2010

Asamblarea matricei de rigiditate a


structurii Echilibru nodal
 Echilibrul elementelor este asigurat de relaţia DE ECHILIBRU FX ,1 FX1 ,1 FX4 ,1
NODAL. Nodul 1
 Din echilibrul nodurilor se poate obţine o relaţie matriceală FY ,1 FY1,1 FY4,1
generală care include forţele nodale exterioare şi deplasările
nodale fără a ţine seama de condiţiile la limită particulare.
FX ,2 FX1 ,2 FX2 ,2 FX3 ,2
Nodul 2 1 2
FY ,2 F Y ,2 F Y ,2 FY3,2
3 5
FX ,3 F X ,3 F X ,3
Nodul 3
FY ,3 FY3,3 FY5,3
FX ,4 FX3 ,4 FX4 ,4 FX5 ,4
Nodul 4 3 4
FY ,4 F Y ,4 F Y ,4 FY5,4

FX1 ,1
FY1,1
FX1 ,2

Echilibrul nodal Matricea de conectivitate


FY1,2

FX2 ,2
FY2,2
FX2 ,3  Matrice de compatibilitate sau matrice de
FX ,1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 FY2,3 localizare = fac legatura intre gradele de
FY ,1
FX ,2
0
0
1
0
0
1
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0
0 FX3 ,2
libertate ale elementului si gradele de
FY ,2 0 0 0 1 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 FY3,2 libertate ale structurii, adica:
FX ,3 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 FX3 ,4
FY ,3
FX ,4
0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 FY3,4 Ue T e U
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 1 0
4
FY ,4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 1 F
 Din acest motiv aceste matrici contin doar
X ,1
4
F Y ,1

valori nule sau unitare


4
F X ,4
T T T T T
F T 1 F1 T 2 F2 T 3 F3 T 4 F4 T 5 F5 F 4
Y ,4
NE 5 T
F T e Fe FX5 ,3
e 1
FY5,3
FX5 ,4
FY5,4

Matricea de conectivitate Matricea de conectivitate 3 si 4


 Element “e” (NE), nodurile “I” si “J” (NN) U X ,1 U X ,1
U Y ,1 U Y ,1
U X ,1 U X ,2 0 0 1 0 0 0 0 0 U X ,2 U X ,1 1 0 0 0 0 0 0 0 U X ,2
U Y ,1 U Y ,2 0 0 0 1 0 0 0 0 U Y ,2 U Y ,1 0 1 0 0 0 0 0 0 U Y ,2
1 I J NE ... U X ,4 0 0 0 0 0 0 1 0 U X ,3 U X ,4 0 0 0 0 0 0 1 0 U X ,3
U X ,I U Y ,4 0 0 0 0 0 0 0 1 U Y ,3 U Y ,4 0 0 0 0 0 0 0 1 U Y ,3
U X ,I 0 0 ... ... 1 0 ... ... 0 0 ... ... 0 0
I U Y ,I U X ,4 U X ,4
U Y ,I 0 0 ... ... 0 1 ... ... 0 0 ... ... 0 0
... U Y ,4 U Y ,4
U X ,J 0 0 ... ... 0 0 ... ... 1 0 ... ... 0 0
U X ,J
J U Y ,J 0 0 ... ... 0 0 ... ... 0 1 ... ... 0 0
U Y ,J
...
U X ,NN
U Y ,NN

16

16
1/12/2010

Matricea de rigiditate Maticele de rigiditate expandate


 Matricele de rigiditate ale elemetelor in
T
Fe Te ke Te Ue Ke Ue

Ke sistemul de referinta global se expandeaza
in vederea asamblarii, pentru aceasta se
Ue T e U
foloseste relatia de transformare:
NE 5 NE 5 NE 5
T
e T e T e
T T T
T e Fe T e Ke Ue T e K e T e U
F
e 1 e 1 e 1 
e
K U
K Ke
K

T
e
K T e Ke T e

NE 5
 Matrice de localizare
K e
K
e 1

Matricea de rigiditate a structurii Matricea de rigiditate expandata


 Se observa ca matricea de rigiditate a  Elementul 1
structurii se obtine prin simpla insumare a: 1 0 1 0
EA 0 0 0 0
NE 5 K1
K e
K
L
0
1 0
0
1
0
0
0
e 1 1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0 1 0 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0
1 T 0 0 0 1 EA 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0
K T e K1 T e
0 0 0 0 L 1 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0

Matricea de rigiditate expandata Matricea de rigiditate expandata


1 2 3 4 1 2 3 4
1 0 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
1 0 1 0 0 0 0 0 2 0 0 1 0 1 0 0 0 2
1 EA 2 EA
K 0 0 0 0 0 0 0 0 K 0 0 0 0 0 0 0 0
l l
0 0 0 0 0 0 0 0 3 0 0 1 0 1 0 0 0 3
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 4 0 0 0 0 0 0 0 0 4
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

17

17
1/12/2010

Matricea de rigiditate expandata Matricea de rigiditate expandata


1 2 3 4 1 2 3 4
0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1
0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0 0 0 0 1 1
0 0 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0 2
EA 4 EA
3
K 0 0 0 2 0 0 0 2 K 0 0 0 0 0 0 0 0
l l
0 0 0 0 0 0 0 0 3 0 0 0 0 0 0 0 0 3
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
1 1 0 0 0 0 1 1 4
0 0 0 0 0 0 0 0 4
1 1 0 0 0 0 1 1
0 0 0 2 0 0 0 2

Matricea de rigiditate expandata Matricea de rigiditate expandata


1 2 3 4  Se observă că matricele de rigiditate expandate ale
0 0 0 0 0 0 0 0 1 elementelor se pot obţine direct din matricele de
rigiditate globale ale elementelor prin “plasarea”
0 0 0 0 0 0 0 0 elementelor corespunzătoare gradelor de libertate în
0 0 0 0 0 0 0 0 2 aceleaşi poziţii (zonele marcate cu gri) în matricea
EA expandată care conţine toate gradele de libertate ale
5
K 0 0 0 0 0 0 0 0 structurii.
l  Dacă un element de află între nodurile I şi J, atunci
0 0 0 0 1 1 1 1 3
poziţia pe orizontală şi verticală din matricea de
0 0 0 0 1 1 1 1 rigiditate a elementului se regăseşte la poziţiile I şi J
în matricea de rigiditate expandată.
0 0 0 0 1 1 1 1 4
 Din acest motiv, practic asamblarea decurge prin
0 0 0 0 1 1 1 1 adunarea elementelor din matricele de rigiditate în
matricea de rigiditate globală.

Matricea de rigiditate globala Matricea de rigiditate globala


1 2 3 4  Proprietăţi
2 1 1 0 0 0 1 1 1  matricea [K] este simetrică;
 este singulară, det([K])=0 şi în
1 1 0 0 0 0 1 1 plus rangul matricei este n-3, 2 1 1 0 0 0 1 1

1 0 2 0 1 0 0 0 2 în care n este numărul total al 1


1
1
0
0
2
0
0
0
1
0
0 0
1
0
1

NE 5
EA gradelor de libertate (n = 8 EA

K e
K 0 0 0 2 0 0 0 2 pentru aplicaţia de faţă), iar 3 l
0
0
0
0
0
1
2
0
0
2
0
1
0
1 1
2

e 1 l reprezintă numărul mişcărilor 0 0 0 0 1 1 1 1


0 0 1 0 2 1 1 1 3 de corp rigid în 2D; 1 1 0 0 1 1 2 0
1 1 0 2 1 1 0 4
0 0 0 0 1 1 1 1  elementele de pe diagonala
principală sunt pozitive;
1 1 0 0 1 1 2 0 4  suma elementelor pe
1 1 0 2 1 1 0 4 linii/coloane este zero.

18

18
1/12/2010

Impunerea condiţiilor la
limită şi rezolvarea Recapitulare (curs 1)
 Ecuaţiile de echilibru  a: deplasări cunoscute (de cele mai multe
global incluzând
condiţiile la limită în
ori nule) şi forţe exterioare reacţiuni
deplasări (condiţiile de necunoscute şi
margine):  b: deplasări necunoscute şi forţe exterioare
U X ,1 UY ,1 U X ,3 aplicate cunoscute, ecuaţiile se pot
partiţiona (rearanja) în raport cu acestea
 şi condiţiile la limită
pentru forţe (echilibru - astfel:
încărcări): K K U F
FX ,2 0 FY ,2 2F FX ,3 0 aa ab a a
F K U
FX ,4 F FY ,4 0 K ba
K bb
U b
F b

Impunerea condiţiilor la limită şi


Recapitulare (curs 1) rezolvarea
F K U
 Din a doua ecuaţie matriceală rezultă
deplasările necunoscute 1 2 3 4
2 1 1 0 0 0 1 1 1 0 FX ,1
1
U K F K U 1 1 0 0 0 0 1 1 0 FY ,1
b bb b ba a
1 0 2 0 1 0 0 0 2 U X ,2 0
EA
 iar apoi din prima ecuaţie rezultă forţele l
0 0 0 2 0 0 0 2 U Y ,2 2F

necunoscute (reacţiuni) 0 0 1 0 2 1 1 1 3 U X ,3 0
0 0 0 0 1 1 1 1 0 FY ,3
F a
K aa
U a
K ab
U b
1 1 0 0 1 1 2 0 4 U X ,4 F
1 1 0 2 1 1 0 4 U Y ,4 0

Sistemul redus
 Se observă că în nodurile în care se cunosc
Kr U r Fr
deplasările nu se cunosc reacţiunile şi acolo
unde se cunosc încărcările nu se cunosc 2 0 1 0 0 U X ,2 0
deplasările.
 Considerând ecuaţiile corespunzătoare 0 2 0 0 2 U Y ,2 2F
liniilor albe (liniile şi coloanele EA
1 0 2 1 1 U X ,3 0
corespunzătoare deplasărilor nule – liniile l
înnegrite se "taie" sau se elimină) rezultă 0 0 1 2 0 U X ,4 F
un sistem redus de cinci ecuaţii, cu cinci
necunoscute 0 2 1 0 4 U Y ,4 0

19

19
1/12/2010

Rezolvarea – aflarea deplasarilor


 Se observă, că matricea [Kr] este nesingulară. În  Rezolvarea sistemului de ecuaţii de mai sus conduce la
general, această matrice rezultă nesingulară, dacă soluţiile
mişcările de corp rigid sunt înlăturate printr-o fixare
adecvată a structurii
Fl Fl Fl
U X ,2 1.5 U Y ,2 3.5 U X ,3 3
EA EA EA
 Pentru această aplicaţie cele trei deplasări nule impuse Fl Fl
(uneori denumite blocaje), asigură împiedicarea mişcării U X ,4 2 U Y ,4 2.5
de corp rigid. EA EA
 Stuctura analizată este static determinată, impunerea
unor blocaje suplimentare nu face decât să reducă şi mai
mult dimensiunea matricei [Kr] şi deci să conducă la
reducerea efortului de calcul pentru rezolvarea
sistemului de ecuaţii algebrice.

Rezolvarea – aflarea reactiunilor Rezolvarea – aflarea eforturilor


 Pentru a obţine reacţiunile, se consideră doar ecuaţiile  Pentru calculul eforturilor în bare se reconsideră ecuaţiile
corespunzătoare liniilor înegrite din ecuaţia globală, de echilibru ale elementului finit (ex. Elementul 4)
deoarece o parte din termenii ecuaţiilor se înmulţesc cu
deplasări nule (se consideră termenii încadraţi şi înegriţi fe ke ue ke Te Ue
mai accentuat), adică
2 2
0 0
2 2 0 2
U X ,2 ( 1.5 Fl / EA ) 4 F
N 1 0 1 0 2 2 0 2
FX ,1 1 0 0 1 1 U Y ,2 ( 3.5 Fl / EA ) F 0 0
0 EA 0 0 0 0 2 2 Fl 0
EA 2 2
FY ,1 0 0 0 1 1 U X ,3 ( 3 Fl / EA ) 0.5F N4 l 1 0 1 0 2 2 EA 2
l 0 0 F
FY ,3 0 0 1 1 1 U X ,4 ( 2 Fl / EA ) 1.5F 0 0 0 0 0 2 2 Fl 2
2.5
2 2 EA 0
U Y ,4 ( 2.5 Fl / EA ) 0 0
2 2

Semnificaţia fizică a elementelor


Rezolvarea – aflarea eforturilor matricei de rigiditate
 Calculul decurge similar pentru toate barele
FXe ,I c2 cs c2 cs U X ,I
N 1 1.5 F
e 2
N 2
1.5 F
F Y ,I EA cs s cs s2 U Y ,I
e
N3 2F F X ,J L e c2 cs c2 cs U X ,J
e
2 F Y ,J cs s2 cs s2 U Y ,J
N4 F
2 e
F X ,I K11 K12 K13 K14 U X ,I
3 2
N5 F F e
K 21 K 22 K 23 K 24 U Y ,I
2 Y ,I
 Dacă se doresc tensiunile din bare se foloseşte relaţia F e
X ,J
K 31 K 32 K 33 K 34 U X ,J
Ne e
e
F Y ,J K 41 K 42 K 43 K 44 U Y ,J
Ae

20

20
1/12/2010

Semnificaţia fizică a elementelor


matricei de rigiditate Recapitulare (C1-C3)
U X ,I 1 F e
X ,I
K11 K12 K 13 K 14 1 K 11  Concepte de bază în MEF - introducere
U Y ,I 0 F e
Y ,I
K 21 K 22 K 23 K 24 0 K 21  Tipuri de elemente finite
U X ,J 0 F e
K 31 K 32 K 33 K 34 0 K 31  Discretizarea (definitie, factori …)
X ,J

U Y ,J 0 F e
K 41 K 42 K 43 K 44 0 K 41  Metoda deplasarilor
Y ,J
 vectorul încărcărilor nodale {F},
 vectorul deplasărilor nodale {U}.
 Matricea de rigiditate a elementului bară articulată
2D
 Sistem de referinta local / global – Matricea de
transformare
 Asamblarea matricei de rigiditate a structurii –
matricea de conectivitate
 Impunerea condiţiilor la limită şi rezolvarea

Matricea de rigiditate a elementului


grindă 2D Elementul grindă 2D
 Pentru a obţine matricea de rigiditate a unui element oarecare  Se menţionează că momentele de încovoiere nu depend
de grindă în plan (uneori numită BEAM2D), se consideră un de sistemul de referinţă global sau local deoarece axele
element oarecare e cu nodurile la capete I şi J care face un OZ şi oz sunt paralele.
unghi αe cu axa sistemului global de referinţă OX.  Elementul face parte dintr-o structură în care legăturile
 Pentru acest element se consideră că dintre elemente sunt “suduri” perfecte, adică spre
 secţiunea lui este constantă de arie Ae şi moment de inerţie deosebire de elemental TRUSS, elemental BEAM
Iez transferă cupluri între elemente.
 bara este dintr-un singur material, cu modulul de
elasticitate longitudinal Ee,
 lungimea elementului este Le,
 elementul poate prelua forţe în plan şi moment de
încovoiere fată de axa oz şi nu este încărcat decât la
capete.

Elementul grindă 2D Elementul grindă 2D


 De asemenea se consideră că deformaţiile elementului  se pot defini vectorii forţele {Fe } şi deplasărilor {Ue }
sunt mici, ceea ce se traduce prin faptul că din noduri, în sistemul de referinţă global
 ecuaţiile de echilibru scrise pentru elementul
nedeformat sunt aceleaşi şi pentru elementul FXe ,I
deformat. U X ,I
 Forţele şi momentele din nodurile elementului: FYe,I
 în sistemul de referinţă global (SRG) se notează cu U Y ,I
litere mari,
 iar în sistemul de referinţă local (SRL) cu litere mici,
M Ze ,I RZ ,I
similar deplasările. Fe Ue
FXe ,J U X ,J
FYe,J U Y ,J
M Ze ,J RZ ,J

21

21
1/12/2010

Elementul grindă 2D Elementul grindă 2D


 Similar se pot defini forţele {fe } şi deplasările {ue } în  Deoarece este mult mai simplu să se obţină matricea de
sistemul de referinţă local rigiditate a elementului în coordonate locale, şi în plus
efectul încovoierii este decuplat de cel al forţei axiale
f Xe ,I uI (care a fost abordat în cadrul elementului TRUSS2D), se
consideră pentru început elementul în coordonate locale,
fYe,I vI numai cu încărcările şi gradele de libertate
corespunzătoare încovoierii
mZe ,I
fe ue I

f Xe ,J uJ
fYe,J vJ
mYe ,J J

Elementul BEAM2D solicitat la încovoiere. (a) Notaţii generale; (b) încărcările nodale; (c) gradele
de libertate

Elementul grindă 2D Elementul grindă 2D


 între forţele nodale şi deplasările nodale  Folosind semnificaţia fizică a elementelor matricei de
trebuie să existe relaţia rigiditate, anterior prezentată (C3), pentru elementul
finit se impun pe rând câte o deplasare (rotire) unitate şi
fYe,I k11 k12 k13 k14 vI restul deplasărilor nodale zero, iar reacţiunile
mZe ,I k21 k22 k23 k24 determinate reprezintă elementele matricei de rigiditate.
I

fYe,J k31 k32 k33 k34 vJ Modul de obţinere a


elementelor matricei
mZe ,J k41 k42 k 43 k44 J de rigiditate a
elementului grindă
2D folosind deplasări
nodale impuse
controlat şi
reacţiunile
corespunzătoare

Elementul grindă 2D Elementul grindă 2D


 De exemplu, pentru primul caz de încărcare din cele  Coeficienţii ij se calculează folosind metoda Mohr-
patru, folosind metoda eforturilor (prezentată la statică), Maxwell, adică
forţele nodale se obţin rezolvând sistemul dublu static 12 E e I ze
nedeterminat, care conduce la sistemul de ecuaţii X1 3
1 Le
ij mi m j dx
E e I ze Le
6 E e I ze
X2 2
Le
 iar reacţiunile din dreapta se obţin din condiţiile de
X1 X2 1 echilibru. În mod similar se obţin şi restul coloanelor din
matricea inclusă în relaţia.
11 12

21 X1 22 X2 0

22

22
1/12/2010

Elementul grindă 2D Elementul grindă 2D


 Dacă se renunţă la indicele e, matricea corespunzătoare  iar matricea corespunzătoare solicitării axiale (curs 3)se scrie
încovoierii se poate scrie în sistemul de referinţă local
astfel:
f Xe ,I 1 0 0 1 0 0 uI
f Xe ,I 0 0 0 0 0 0 uI
e fYe,I 0 0 0 0 0 0 vI
f Y ,I 0 12 6L 0 12 6L vI
mZe ,I EA 0 0 0 0 0 0
mZe ,I E Iz 0 6L 4L2 0 6L 2L2 I
I

f Xe ,J L 1 0 0 1 0 0 uJ
f e
X ,J
L3 0 0 0 0 0 0 uJ
fYe,J 0 0 0 0 0 0 vJ
fYe,J 0 12 6L 0 12 6L vJ
mYe ,J 0 0 0 0 0 0
m e 0 6L 2L2 0 6L 4L2 J
J
Y ,J

Elementul grindă 2D Elementul grindă 2D


 Prin suprapunerea efectelor, din relaţiile rezultă matricea  Deoarece relaţia de legătură dintre gradele de libertate
de rigiditate a elementului BEAM2D în coordonate locale în coordonate locale şi globale se poate scrie (curs 3)
(SRL)
AL2 AL2 uI c s 0 0 0 0 U X ,I c s 0 0 0 0
0 0 0 0
Iz Iz vI s c 0 0 0 0 U Y ,I s c 0 0 0 0
0 12 6L 0 12 6L 0 0 1 0 0 0 RZ ,I 0 0 1 0 0 0
I
Te
E Iz 0 6L 4L2 0 6L 2L2 uJ 0 0 0 c s 0 U X ,J 0 0 0 c s 0
ke
L3 AL2 AL2 vJ 0 0 0 s c 0 U Y ,J 0 0 0 s c 0
0 0 0 0
Iz Iz 0 0 0 0 0 1 RZ ,J 0 0 0 0 0 1
J
0 12 6L 0 12 6L
c cos ; s sin
0 6L 2L2 0 6L 4L2

Elementul grindă 2D Influenţa numerotǎrii nodurilor


 Matricea de rigiditate a elementului BEAM2D în  Influenţa numerotǎrii nodurilor asupra formei matricei de
coodonate globale rezultă rigiditate globale a structurii

T  Asamblarea matricei de rigiditate a structurii constă în


adunarea matricelor de rigiditate expandate ale
Ke Te ke Te elementelor.

 Deoarece asamblarea implică introducerea tuturor


6x6 6x6 6x6 6x6 elementelor finite în procesul de asamblare, rezultatul
final al asamblării nu este influenţat de ordinea de
numerotare a elementelor.

 Totuşi modul de numerotare al nodurilor poate influnţa


forma matricei de rigiditate a structurii.

23

23
1/12/2010

Matricea de rigiditate element Matricea de rigiditate globala


 Conform regulii de asamblare directă, elementele  asamblat în matricea de rigiditate globală a structurii
matricei de rigiditate ale unui element finit tip bară cu (care are NN noduri) se regăseşte în poziţiile
nodurile de identificare I şi J

I J

K II K IJ I
K
K JI K JJ J K II K IJ
K
K JI K JJ

 Trebuie menţionat că submatricele componente ale unei  Dacă elementul finit care se asamblează este
matrice de rigiditate pot reprezenta un număr oarecare de triunghiular, atunci regula de asamblare este similară,
grade de libertate ale nodului, de exemplu două pentru o adică pentru elementul triunghiular cu trei noduri I, J şi
bară articulată 2D şi şase pentru o grindă 3D. K pentru care matricea de rigiditate se poate partiţiona
astfel
AL2 AL2
0 0 0 0
Iz Iz
I J K
1 0 1 0 0 12 6L 0 12 6L

K1 K2
EA 0 0 0 0
ke
E Iz 0 6L 4L2 0 6L 2L2 K II K IJ K JJ I
L 1 0 1 0 L3 AL2 AL2
0 0 0 0 J
0 0 0 0 Iz Iz K K JI K JJ K JK
0 12 6L 0 12 6L
0 6L 2L2 0 6L 4L2
K KI K KJ K KK K

 elementele matricei se regăsesc în poziţiile  Matricele de rigiditate ale structurilor de mari dimensiuni
sunt matrice rare, adicǎ cu puţini termeni nenuli.
 De aceea, memorarea acestor matrice slab populate şi
operaţiile la care acestea sunt supuse, devin mai
eficiente dacǎ se memoreazǎ şi respectiv se opereazǎ
numai cu elementele nenule (“sparse technique”).
K II K IJ K JJ
K K JI K JJ K JK
K KI K KJ K KK

24

24
1/12/2010

 Pentru structura planǎ de bare articulate s-au folosit trei  Se observǎ cǎ toate variantele de numerotare conduc la
moduri diferite de numerotare a nodurilor, a), b), c) elemente nenule în vecinǎtatea diagonalei principale.
pentru care se obţin matricele de rigiditate globale cu
elementele nenule marcate prin puncte.

 Varianta de numerotare c, prezintǎ matricea de rigiditate  Aceastǎ reprezentare în memorie conduce la


globalǎ cu toţi termenii nenuli grupaţi în vecinǎtarea economisirea resurselor calculatorului şi a fost intens
diagonalei principale. folositǎ în special la începutul dezvoltǎrii MEF când
 Se spune cǎ aceastǎ matrice este de tip “bandǎ”, lǎţimea resursele de calcul erau modeste.
de bandǎ a matricei reprezintǎ numǎrul maxim de
elemente nenule pe orizontalǎ.
 Deoarece, de regulǎ, matricele de rigiditate sunt
simetrice, se poate lucra cu o matrice dreptunghiularǎ
care are un numǎr de coloane egal cu semibanda
matricei de rigiditate şi este aproape total populatǎ.

 Pentru a obţine o matrice bandǎ, programele cu  Lǎţimea de semibandǎ LB, se obţine din relaţia:
elemente finite prezintǎ proceduri speciale de
renumerotare a nodurilor astfel încât sǎ se obţinǎ o
LB 1 GLN NDIF
lǎţime minimǎ a benzii.  în care GLN reprezintǎ numǎrul de grade de libertate pe
 Se observǎ cǎ lǎţimea benzii este definitǎ de diferenţa nod
maximǎ a nodurilor de identificare care definesc fiecare  iar NDIF este diferenţa maximǎ în valoare absolutǎ a
element. Astfel în varianta de numerotare numerelor nodurilor de identificare pentru toate
 a) diferenţa maximǎ este 9-1=8; elementele definite, adică
 în varianta b) 5 NDIF max I J

 iar în varianta c) 2. e

25

25
1/12/2010

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii


liniare ordinare
 Dacă se consideră structuri oarecare din bare, o serie de  Atât în analiza statică cât şi în alte tipuri de analize
reguli de numerotare a nodurilor care conduc la o lăţime apare problema rezolvării unui sistem de ecuaţii
minimă de bandă liniare cu un număr foarte mare de ecuaţii (zeci sau
sute de mii pentru probleme reale).
 Acesta rezultă în urma operaţiei de asamblare şi a
impunerii condiţiilor la limită.
 Cert este faptul că procedurile de rezolvare a
sistemelor de ecuaţii liniare reprezintă o etapă
esenţială pentru rezolvarea unei clase foarte largi de
probleme şi stăpânirea principiilor de lucru ale
acestora poate influenţa atât rezultatele obţinute, cât
şi efortul de calcul (timpul de lucru şi spaţiul necesar
pe hard discul calculatorului).

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii Rezolvarea sistemelor de ecuaţii


liniare ordinare liniare ordinare
 Din punct de vedere matematic şi informatic metodele  Analiza statică, caracteristică sistemelor fizice în care se
de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare sunt neglijează efectul amortizării şi al inerţiei (este vorba de
multiple. vibraţii), nu şi al efectului greutăţii proprii, constă în
 Metoda elementelor finite, prezintă anumite faze rezolvarea sistemului de ecuaţii liniare rezultat în urma
asamblării
intermediare până la obţinerea sistemului liniar de K U F
ecuaţii (cum ar fi asamblarea ecuaţiilor de echilibru la
nivel de element, în ecuaţia globală de echilibru a  care strict din punct de vedere matematic este echivalent
structurii şi impunerea condiţiilor de echilibru) şi cu minimizarea potenţialului
uneori aceste faze intermediare influenţează algoritmii 1
U
T
K U U
T
F
de rezolvare, cu scopul de a obţine o eficienţă mai 2
mare a metodei.  în care [K] este matricea de rigiditate a structurii, de
 În continuare, se evidenţiază anumite aspecte regulă singulară, {u} este vectorul deplasărilor nodale
generale ale principalelor metode de rezolvare, ale structurii, iar {F} este vectorul forţelor nodale
făcându-se referire la analiza structurală statică. aplicate structurii.

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii Rezolvarea sistemelor de ecuaţii


liniare ordinare liniare ordinare
 Vectorul {u} are în general două componente, a  Partiţionarea ecuaţiei în concordanţă cu gradele de
deplasărilor impuse {u}r (de cele mai multe ori nule) şi a libertate “a” şi “r” conduce la relaţia matriceală (curs1)
deplasărilor necunoscute {u}a.
 Deplasările cunoscute introduc o componentă a forţelor K K U F
de reacţiune {F r}, iar pentru deplasările necunoscute se aa ar a a

cunosc forţele aplicate structurii {F a} , deci, folosind K ra


K rr
U r
F r
această partiţionare, se poate scrie
a  Din a doua ecuaţie matriceală rezultă deplasările
F necunoscute
F Fa Fr
Fr U K
1
F K U
a aa a ar r
 Forţele aplicate structurii provin din forţele aplicate direct în
noduri, forţele produse de o mişcare cu acceleraţie constantă a  iar apoi din prima ecuaţie rezultă forţele necunoscute
structurii şi/sau a câmpului gravitaţional, forţe produse de (reacţiuni)
variaţiile de temperatură (efectul termoelastic) şi forţe
echivalente, produse de presiunea care lucrează pe elemente. F r
K ra
U a
K rr
U r

26

26
1/12/2010

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii Metodele de rezolvare a ecuaţiilor


liniare ordinare liniare
 Se observă că deplasările necunoscute pot fi obţinute  Metodele de rezolvare a ecuaţiilor liniare în forma
dacă submatricea de rigiditate [K]aa este nesingulară, matriceală se pot clasifica în:
adică structura nu are mişcare de solid rigid sau
mecanism.
 Dacă totuşi echilibrul este asigurat de forţele aplicate, se  metode exacte, cum ar fi
poate face un artificiu de înlăturare a singularităţii
matricei fie prin fixarea unor deplasări care suprimă  metoda de eliminare Gauss,
mişcarea de corp rigid sau mecanism, fie prin  metoda de factorizare Choleski sau
introducerea adiţională de elemente în matricea
respectivă care nu modifică considerabil matricea de  metoda de rezolvare frontală şi
rigiditate, dar care o transformă în matrice pozitiv
definită.
 Trebuie menţionat că deşi în ecuaţie apare inversa unei  metode aproximative, cum ar fi
submatrice din matricea de rigiditate globală a structurii,  metoda gradienţilor conjugaţi sau
aceasta nu se calculează practic niciodată. Metodele de  metoda relaxării.
rezolvare a sistemelor de ecuaţii sunt implementate
astfel încât numărul de operaţii pentru rezolvarea lor să
fie minim.

Metode exacte Metodele exacte


 Metodele exacte de rezolvare se referă la faptul că există  Aceste metode ţin seama de simetria şi caracterul bandă
algoritmi bine definiţi, care după un număr de paşi al matricei de rigiditate, pentru a fi mai eficiente.
dinainte fixat - dependent de dimensiunea problemei,  Pentru a obţine o matrice cu o lăţime cât mai mică a
conduc la obţinerea soluţiei exacte, în ipoteza că erorile benzii, numerotarea iniţială a nodurilor se schimbă (se
de reprezentare a numerelor în calculator (de trunchiere) face renumerotarea nodurilor folosind algoritmi
sunt nesemnificative. consacraţi):
 dacă se foloseşte algoritmul de eliminare Gauss,
 Pentru reprezentarea în dublă precizie şi probleme de  sau se renumerotează elementele dacă se foloseşte
dimensiuni acceptabile, bine condiţionate numeric (adică algoritmul de rezolvare frontală.
cu valori ale raportului dintre cea mai mare şi cea mai
mică valoare de pe diagonala principală a matricei de
rigiditate, cât mai aproape de unitate), metodele de  Acesta din urmă s-a impus în perioada în care memoria
rezolvare exactă s-au dovedit destul de eficiente, ani de- RAM a calculatoarelor era relativ limitată şi se bazează
a rândul. pe combinarea fazei de asamblare cu cea de eliminare a
ecuaţiilor (în memoria ROM).
 Algoritmul este foarte sofisticat, dar este stabil şi se
foloseşte pe scară largă şi în momentul de faţă.

Metode exacte Metode aproximative


 Metodele de rezolvare exactă prezintă două faze:  Metoda gradienţilor conjugaţi cunoaşte diverse variante
 prima este denumită eliminare sau triunghiularizare, de implementare cum ar fi:
 1. “Jacobi Conjugate Gradient” (JCG), recomandat
 iar cea de-a doua retrosubstituţie. pentru probleme bine condiţionate numeric, algoritm
 Deoarece aceste metode sunt descrise pe larg în diverse implementat pentru matrice reale şi complexe,
cărţi şi tratate, cei interesaţi sunt invitaţi să consulte simetrice şi nesimetrice;
lucrări consacrate acestora.  2. “Preconditioned Conjugate Gradient” (PCG)
implementat pentru matrice reale, simetrice şi pozitiv
definite;
 3. “Incomplete Choleski Conjugate Gradient” (ICCG)
mai robust decât primele două, implementat pentru
matrice reale şi complexe, simetrice şi nesimetrice.
 PCG este de circa 4-10 ori mai rapid decât JCG, iar ICCG
este în general mai rapid decât JCG.

27

27
1/12/2010

Metode aproximative Metode aproximative


 În metodele aproximative soluţia sistemului cu condiţiile T
la limită impuse, se determină ca sumă a seriei vectorilor Rj Rj 2
{pj} F
T
F
u a1 p1 a2 p2 ... am pm
 în care m este mai mic decât dimensiunea matricei [K]  în care
iar {pj } sunt corecţii succesive ale soluţiei. Valoarea de
start a acestor vectori poate influenţa foarte mult Rj F K Uj
numărul de iteraţii m.
 poate fi privit ca un reziduu pentru {uj} - vectorul
 Rata de convergenţă este proporţională cu rădăcina
pătrată a numărului de condiţionare a matricei [K] , iar deplasare determinat la pasul j. De obicei = 10-5 se
criteriul de convergenţă este de regulă consideră acceptabil pentru aplicaţii, dar poate fi redus
T
dacă este necesar.
Rj Rj 2
T
F F

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii


Metode aproximative liniare cu legături
 Pentru dimensiuni mari ale matricilor de rigiditate, care  Condiţiile la limită în deplasări (şi rotiri) pot fi
în general conţin multe zerouri (motiv pentru care se interpretate, din punct de vedere matematic, ca nişte
numesc şi "matrice rare" = “sparse”), tehnicile de restricţii asociate unui sistem de ecuaţii. Aceste restricţii
operare cu acestea sau dovedit foarte eficiente pentru pot fi relaţii simple de impunere a unor deplasări, sau
creşterea vitezei de calcul, prin înlăturarea operaţiilor
aritmetice cu zero şi spaţiul necesar, deoarece pentru relaţii cinematice între anumite grade de libertate.
valorile nule nu se alocă spaţiu în memorie.
 Uneori acestea poartă denumirea de relaţii de legătură
 Metodele de rezolvare aproximativă, prin iterarea între mărimile nodale.
soluţiei, s-au dovedit a fi mult mai eficiente, în primul
rând, ca viteză de calcul şi s-au impus odată cu
creşterea memoriei centrale (RAM) a calculatoarelor.

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii Rezolvarea sistemelor de ecuaţii


liniare cu legături liniare cu legături
 Câteva exemple de relaţii cinematice între o serie de  Câteva exemple de relaţii cinematice între o serie de
grade de libertate pentru stucturi simple de cadre plane grade de libertate pentru stucturi simple de cadre plane

 Cadru plan cu un reazem simplu înclinat faţă de sistemul  Grindă cu articulaţie intermediară
de referinţă global  Blocaje
 Blocaje U X ,1 0; U Y ,1 0; RZ ,1 0;
U X ,1 0; U Y ,1 0; RZ ,1 0; U Y ,5 0
 Relatie cinematica  Relatie cinematica
UY ,3 3U X ,3 U X ,2 U X ,3 ; U Y ,2 U Y ,3 ;

28

28
1/12/2010

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii Rezolvarea sistemelor de ecuaţii


liniare cu legături liniare cu legături
 Câteva exemple de relaţii cinematice între o serie de  Procedeele matematice de rezolvare a unui sistem de
grade de libertate pentru stucturi simple de cadre plane ecuaţii cu restricţii sunt multiple.
 Cele mai utilizate metode sunt eliminarea unui număr de
ecuaţii egal cu numărul condiţiilor de restricţie, metoda
 Grinzi cuplate rigid multiplicatorilor Lagrange şi metoda funcţiei de
penalizare.
 Blocaje  Din punct de vedere fizic, o resticţie poate să includă un
singur grad de libertate, cum ar fi, spre exemplu,
U X ,1 0; U Y ,1 0; RZ ,1 0; impunerea unei deplasări nodale pe o anumită direcţie
(blocaj sau deplasare cunoscută), sau mai multe grade
 Relatie cinematica de libertate, ca, de exemplu, condiţia ca pe două grade
de libertate o mărime nodală să aibă aceeaşi valoare
U X ,3 U X ,2 a RZ ,2 ; nenulă, iniţial necunoscută.
UY ,2 U Y ,3 ;  Restricţiile impuse mai multor grade de libertate
(restricţii multipunct) sunt, în general, produse de
RZ ,2 RZ ,3 prezenţa elementelor rigide sau a unor modelări de
preluare a mişcărilor de mecanism.

Rezolvarea sistemelor de ecuaţii


liniare cu legături Metoda eliminării
 Dacă ecuaţia de echilibru static a unei structuri  Ecuaţia K U F
asamblate, pentru care s-au impus sau nu anumite
condiţii la limită în deplasări este
 care conţine n grade de libertate, se poate aranja astfel
K U F încât vectorul deplasărilor nodale să fie de forma:
T T T
 iar restricţiile - ecuaţii liniar independente, sunt scrise în U Ur Ue
forma
C U Q
 In care
 se pune problema de a rezolva ecuaţia care să satisfacă
condiţiile. Matricea [C] este o matrice dreptunghiulară cu Ur  reprezintă deplasările "reţinute" (în număr de r)
termeni constanţi, care are un număr de linii egal cu
numărul de restricţii. Vectorul {Q} este, de asemenea, Ue  deplasările care urmează a fi "eliminate" (în număr de e,
un vector de constante. De cele mai multe ori, în deci n = r + e).
practică, este un vector cu toate elementele nule.

Metoda eliminării Metoda eliminării


 În aceste condiţii ecuaţia C U Q  care poate fi rescrisă sub forma

Ir
 poate fi rescrisă în forma U T U ; unde T
 r
Ce
1
Cr
Ur n x1 n xr r x1
Cr Ce 0
Ue
 Dacă ecuaţia se înlocuieşte în K U F care se
 Deoarece numărul de ecuaţii liniar independente r, este înmulţeşte la stânga cu transpusa matricei de
mai mic decât numărul ecuaţiilor de echilibru n, rezultă transformare [T ], rezultă un sistem de r ecuaţii, adică
că matricea [Ce] este pătratică şi nesingulară.
Kr U r Fr
1 Ur Ir
Ue Ce Cr U r 1 Ur  în care
Ue Ce Cr Kr T
T
K T ; Fr T F

29

29
1/12/2010

Metoda eliminării Metoda multiplicatorilor Lagrange


 Matricea [T ] se poate obţine şi în mod direct, prin  Această metodă se bazează pe minimizarea unei funcţii
formularea directă a relaţiei în care variabilele nu sunt liniar independente. În cazul
 Dacă deplasările impuse sunt nule, adică analizei structurale, se pleacă de la expresia
 {Ue} = {0}, atunci [Cr]=[Ir], [Ce]=[0], potenţialului, rescris în forma matriceală
 şi matricea de rigiditate redusă se obţine prin eliminarea 1 T T
U K U U F
liniilor şi coloanelor corespunzătoate deplasărilor nule, 2
adică corespunzatoare setului r  şi se obţine
1 T T T
Kr K U K U U F C U Q
rr 2
 şi se ajunge la rezolvarea unui sistem de ecuaţii  adică la expresia potenţialului se adună ecuaţia
ordinare, prezentată în paragraful precedent. restrictilor înmulţită cu vectorul { }T care reprezintă
multiplicatorii Lagrange şi au semnificaţia unor forţe care
"păstrează" echilibrul structurii.

Metoda multiplicatorilor Lagrange Metoda funcţiei de penalizare


 Condiţiile de staţionaritate a ecuaţiei, adică  Această metodă conduce la determinarea aproximativă a
necunoscutelor şi deci la satisfacerea aproximativă a
0 0 restricţiilor, adică relaţia C U Q , se rescrie în forma
U
1 T T 1 T
 care conduc la sistemul de ecuaţii U K U U F r r
T
U F 2 2
K C
C 0 Q  Mărimea suplimentară

 Acest sistem are dimensiunea n+r, mai mare decât a 1 T


sistemului iniţial, iar pentru rezolvarea lui poate fi
r r
2
adaptată procedura de eliminare Gauss, deşi matricea
care se triunghiularizează are termeni nuli pe diagonala  din expresia potenţialului poartă denumirea de funcţie de
principală. penalizare.

Metoda funcţiei de penalizare Metoda funcţiei de penalizare


 Matricea [ ] se alege de formă diagonală. Dacă expresia  Dacă [ ] = [0] atunci restricţiile aplicate sunt neglijate.
deci la satisfacerea aproximativă a restricţiilor se  Dacă norma matricei [ ] creşte vectorul deplasărilor
introduce în expresia potenţialului şi se pune condiţia de nodale {U} se modifică în aşa fel încât restricţiile sunt
din ce în ce mai bine ("aproape") satisfăcute. Este de
minim pentru potenţial dorit ca matricea [ ] să conţină termeni adimensionali,
adică independenţi de gradele de libertate, care pot fi
0 deplasări şi rotiri.
U
 Se obtine  Această metodă păstrează nealterată dimensiunea
T T iniţială a problemei, dar din cauza matricei [ ] , care
K C C U F C Q trebuie să aibă termeni mult mai mari decât valorile
rigidităţilor corespunzătoare diagonalei principale a
matricei [K], poate conduce la apariţia unor probleme
T
 Matricea C C numita matrice de penalizare, se
adaugă la matricea de rigiditate a structurii, iar vectorul numerice, deoarece valoarea parametrului de T
T condiţionare (numărul de condiţionare) a matricei K C C
.C Q se aduna la vectorul incarcarilor nodale initiale creşte foarte mult şi aceasta poate deveni singulară.

30

30
1/12/2010

Introducere Introducere
 Elementele de rezistenţă ale unei structuri sunt în  În continuare se prezintă câteva elemente de bază ale
general solide. Un corp solid, la scară microscopică se teoriei elasticităţii, pentru materiale cu comportare
compune din molecule, atomi, nuclee, electroni etc. liniar elastică (în domeniul deformaţiilor mici), care se
Studiul corpurilor la scară microscopică, pentru a obţine deformează foarte puţin în prezenţa încărcărilor (în
comportarea de ansamblu, este dificil de abordat. domeniul deplasărilor mici), astfel încât ecuaţiile de
 Este posibil însă, să se dezvolte o teorie fundamentată echilibru se consideră pentru structura nedeformată.
pe legi matematice şi fizice a mediului considerat
continuu, care este verificată de comportarea
experimentală a solidului deformabil. De obicei această
teorie se completează cu o serie de ipoteze
simplificatoare.
 Dacă comportarea materialului, forţă - deformaţie, este
descrisă de o relaţie elastică atunci se discută de teoria
elasticităţii. Dacă însă comportarea materialului este în
domeniul plastic se discută despre teoria plasticităţii.

Introducere Introducere
 De regulă, analiza unei  Solicitările în general sunt
structuri tehnice complexe produse de efectul
este un proces iterativ şi se corpurilor vecine (presiuni
face pe cât posibil pe câte de contact între solide,
un element component din presiuni cauzate de fluide
structură sau în contact cu corpul,
subansamblu. dilatarea produsă de
 Pentru aceasta este variaţia temperaturii) şi
necesar a se introduce de forţele de inerţie
toate efectele corpurilor (produse de gravitaţie, de
vecine asupra elementului mişcarea de translaţie
de analizat. accelerată sau mişcarea
de rotaţie).

Definiţii şi notaţii
 1. Forţe. Acţiunea unui corp asupra altui corp defineşte o  Forţele de presiune (de suprafaţă), care acţionează numai pe
conturul domeniului de analiză, se definesc în sistemul global
forţă. Întotdeauna forţele apar perechi acţiune-reacţiune şi de axe, sau uneori în sisteme de referinţă locale, prin vectorul
trebuie avut în vedere despre ce fel de forţe se discută. În
teoria elasticităţi forţele sunt mărimi vectoriale, cu
punctele de aplicaţie fixate (vectori legaţi).  în care pSx , pSy, pSz sunt funcţii continue pe suprafeţele pe care
se aplică.
 Forţele de inerţie (de volum) se definesc de obicei în  Forţele concentrate reprezintă suma forţelor de presiune care
sistemul global de axe prin vectorul lucrează pe o suprafaţă foarte mică în comparaţie cu suprafaţa
totală a domeniului de analiză.Acestea sunt mărimi
"echivalente" cu care se lucrează uneori în scopul simplificării
problemei atunci când nu interesează efectul local şi se notează
 în care pVx , pVy , pVz sunt funcţii continue, de obicei pe tot
domeniul de analiză.
 Uneori distribuţia forţelor de presiune este de aşa natură încât
se reduce la un torsor echivalent

31

31
1/12/2010

 2. Deplasări. Deplasarea defineşte modificarea poziţiei  3. Tensiuni.


unui punct în raport cu un sistem de referinţă fix. Ea are o  Gradul de solicitare al unui
componentă elastică şi una de corp rigid. corp într-un punct adică
un element de volum
infinitesimal, se defineşte
 Câmpul deplasărilor, se defineşte prin vectorul prin tensorul tensiunilor
care are nouă
componente, dintre care
şase independente.
 în care u = u(x,y,z), v = v(x,y,z), w = w(x,y,z) reprezintă  Starea de tensiune într-un
funcţiile deplasărilor liniare pe cele trei direcţii ale sistemului punct se defineşte în
de referinţă considerat, de obicei, sistemul de referinţă sistemul de referinţă
global. global, sau în alt sistem de
referinţă, prin vectorul
tensiunilor independente
 Pentru plăci, învelişuri şi bare se introduc şi rotirile, care (deoarece xy= yx, yz= zy
împreună cu deplasările, formează deplasările generalizate. şi zx= xz)

 4. Deformaţii specifice. Similar tensiunilor se defineşte


vectorul deformaţiilor specifice
 sau echivalent, prin tensiunile
principale 1> 2> 3 , în
sistemul de referinţă rotit faţă  în care sunt deformaţii specifice liniare, iar deformaţii
de sistemul de referinţă global specifice unghiulare.
X’Y’Z’ , numit sistem de
referinţă local al direcţiilor
tensiunilor principale.  Se menţionează că tensiunile şi deformaţiile specifice sunt
mărimi tensoriale. Având în vedere simetria acestor
mărimi, pentru simplitate, se utilizează vectorii asociaţi
 Tensiunile sunt normale iar prezentaţi mai sus.
tangenţiale.

 Transformarea mărimilor la schimbarea axelor de  Transformarea deplasărilor şi rotirilor se efectuează


coordonate cu o relaţie de forma
 Fie două sisteme de referinţă carteziene drepte XYZ şi
X’Y’Z’, rotite între ele,sistemul al doilea fiind definit prin
cosinusurile directoare l , m, n dintre perechile de axe ale
celor două sisteme de referinţă, astfel  în care

 Mărimile notate cu prim reprezintă valorile raportate la


sistemul de referinţă notat cu prim, iar celelalte corespund
sistemului de referinţă iniţial.  este matricea cosinusurilor directoare.

32

32
1/12/2010

 Transformarea tensiunilor se efectuează cu o relaţie de  Transformarea deformaţiilor specifice se efectuează cu


forma o relaţie de forma

 în care  în care

Relaţii între deplasări şi deformaţii


specifice
 Observaţie! Pentru transformări între sisteme de  Deformaţiile specifice liniare
şi unghiulare se pot
referinţă diferite, spre exemplu dintr-un sistem de determina din funcţiile
deplasărilor.
referinţă cartezian într-un sistem de referinţă cilindric
 Uneori aceste relaţii poartă
sau sferic, expresiile matricelor de transformare [T ] denumirea de condiţii de
şi [T ] de mai sus trebuie reformulate. compatibilitate geometrică,
deoarece se obţin din
examinarea câmpului
deplasărilor.
 Se consideră un element de
suprafaţă dreptunghiular, de
dimensiuni infinitesimale dx
dy, în starea nedeformată a
structurii, ca urmare a
solicitărilor, se constată o
modificare atât a
dimensiunilor dreptunghiului
cât şi a formei lui.

 Dacă deplasările sunt mici  Pentru un element de


rezultă că modificarea volum dx dy dz , aceste
lungimilor laturilor 01 şi 02 ale relaţii se completează
elementului dx dy, produce pentru cazul 3D şi se scriu
deformaţiile specifice liniare în formă matriceală astfel

 sau în formă condensată,


 iar modificarea unghiului drept
012 duce la deformaţia
specifică unghiulară  în care s-a notat cu [ ]
matricea operatorilor de
derivare.

33

33
1/12/2010

Relaţii de echilibru (Cauchy)


 În 2D matricea operatorilor de derivare şi relaţia devine  Dacă se consideră un
element de volum dx dy
dz în interiorul unui solid
(vezi Fig. pentru cazul
2D), relaţiile de echilibru,
sumă de momente pe cele
trei axe, conduc la
dualitatea tensiunilor
tangenţiale

 relaţii de care s-a ţinut


seama la definiţia
vectorului tensiunilor.

Relaţii de echilibru (Cauchy) Relaţii de echilibru (Cauchy)


 Suma forţelor pe cele trei axe, conduc la relaţiile  Dacă elementul de volum
considerat, conţine un contur
al corpului (Fig), atunci
relaţiile de echilibru devin

 care se rescriu, având în vedere definiţiile precedente, în


 în care l, m şi n reprezintă
formă matriceală condensată astfel
cosinusurile directoare ale
normalei la contur (suprafaţa
exterioară), în raport cu
sistemul global de axe.

Relaţii constitutive ale materialului


 Relaţiile dintre tensiuni şi deformaţiile specifice  Pentru unele materiale (în special metale) şi pentru
corespunzătoare se obţin pe cale experimentală solicitări care nu depăşesc anumite limite, între tensiuni şi
pentru fiecare material în parte. deformaţii specifice există o relaţie cvasiliniară, de forma
 Funcţie de tipul materialului încercările experimentale
prezintă anumite particularităti. Pentru unele tipuri de
materiale, încercările sunt standardizate, şi în urma  în care [C] este matricea de complianţă a materialului, care
acestora se obţin curbe caracteristice, coeficienţi, se mai numeşte şi matricea coeficienţilor de elasticitate.
constante de material etc.
 De regulă, aceste constante sunt dependente de o
serie de factori cum ar fi:
 temperatura, dimensiunile şi forma epruvetei de  în care [D] =[C]-1 este matricea de rigiditate a materialului
încercare, calitatea suprafeţelor, tehnologia de care se mai numeşte şi matricea proprietăţilor materialului.
obţinere a materialului, etc.

34

34
1/12/2010

 Pentru un material anizotrop matricea de complianţă [C]  Pentru un material ortotrop în coordonate carteziene, cu
este simetrică şi conţine 21 de constante independente, direcţiile principale de-a lungul axelor, conform relaţiilor
adică generalizate ale lui Hooke, rezultă

 Din motive de simetrie există relaţiile  rezultă

 astfel încât din cele 12 constante de material, nouă sunt


independente.

 Pentru un material izotrop, ţinând seama de relaţia dintre


modulul de elasticitate longitudinal E, transversal G şi
coeficientul de contracţie transversală , adică

 din care, prin inversare, rezultă matricea de rigiditate a  Pentru cazul 2D, există două formulări distincte:
materialului omogen, liniar şi izotrop  a) Stare plană de tensiuni (SPT), dacă z= yz= xz=0

 b) Stare plană de deformaţie (SPD), dacă z= xz= yz=0

 Observaţie! Pentru sistemul de referinţă cilindric, utilizat


pentru structurile axial simetrice, relaţiile au alte forme.

35

35
1/12/2010

Expresii energetice
 1. Lucrul mecanic. Lucrul mecanic este suma dintre  Lucrul mecanic al forţelor de volum, se scrie
produsul forţelor şi deplasările produse pe direcţiile
lor. În continuare, se are în vedere lucrul mecanic al
forţelor care produc deplasări elastice, deci se
consideră că domeniul de analiză nu are deplasări de
corp rigid.
 similar, lucrul mecanic al forţelor de suprafaţă,
 Forţele aplicate unui element de volum dV, pot fi forţe rezultă
exterioare (forţe de volum, forţe de suprafaţă sau
forţe echivalente concentrate) şi forţe interioare
(tensiuni), toate considerate constante.
 iar lucrul mecanic al forţelor concentrate este

Metode energetice în analiza


structurilor
 2. Energia potenţială de deformaţie. Un corp liniar  Pentru obţinerea stării de tensiuni şi deformaţii, în teoria
elastic, acumulează o energie internă, exprimată prin elasticităţii trebuie să se ţină seama de patru tipuri de
ecuaţii, care în domeniul liniar elastic al deplasărilor mici
sunt:
 1. relaţii de echilibru (Cauchy), adică pentru orice punct din
 3. Energia potenţială a forţelor exterioare. Această domeniul de analiză
energie notată Wp, se defineşte prin
 2. relaţii de compatibilitate geometrică între deplasări şi
deformaţii specifice
 Dacă se consideră, drept forţe exterioare, forţele de
volum şi forţele de suprafaţă, energia potenţială a  3. relaţii constitutive ale materialului
forţelor exterioare se scrie
 4. condiţii la limită în forţe şi deplasări (forţe de inerţie,
presiuni, variaţii de temperatură, deformaţii sau tensiuni
iniţiale cunoscute, deplasări impuse etc).

Metode energetice în analiza Metode energetice în analiza


structurilor structurilor
 Ecuaţiile diferenţiale care descriu un fenomen fizic se  Metoda elementelor finite este o metodă aproximativă de
spune că definesc problema în formă "exactă" ("strong rezolvare a ecuaţiilor cu derivate parţiale care se
form"), pentru că ele sunt valabile pentru toate punctele bazează pe "echivalarea" mediului continuu printr-un
din domeniul de analiză. model de calcul discret.
 O funcţională, care implicit conţine ecuaţiile diferenţiale,  Ecuaţiile diferenţiale sunt transformate în ecuaţii liniare.
se spune că descrie problema în formă "slabă" ("weak Mărimile care definesc o problemă prin funcţii continue
form"), deoarece satisface anumite condiţii la nivel (o infinitate de valori) se limitează la un număr finit de
global (în sensul unei medieri pe domeniul de analiză). necunoscute - grade de libertate, alese arbitrar de
analist.
 Gradele de libertate sunt mărimi (cantitative)
independente, utilizate pentru a defini configuraţia unui
sistem.
 În MEF gradele de libertate reprezintă mărimi utilizate
pentru definirea variaţiei spaţiale a unui domeniu de
analiză.

36

36
1/12/2010

Metode energetice în analiza Principiul energiei potenţiale totale


structurilor minime
 MEF este fundamentată teoretic.  Configuraţia de echilibru a unui sistem se poate analiza
 Din punct de vedere matematic există mai multe prin intermediul energiei potenţiale totale.
modalităţi de a obţine relaţiile de bază cu care operează
MEF. Una dintre acestea (în analiza structurală) este  Energia potenţială se exprimă în formă integrală (din
punct de vedere matematic poartă numele de
funcţională).
 folosirea în formă variaţională a energiei  O funcţională este, aşadar, o expresie integrală care
potenţiale totale. conţine implicit ecuaţile diferenţiale care descriu un
fenomen anume.
 Această abordare teoretică este sugestivă şi poate fi uşor  În analiza structurală, se foloseşte de obicei, expresia
interpretată fizic. energiei potenţiale totale.

 Funcţionalele se întâlnesc şi în descrierea fenomenelor


termice, electrice, în unele probleme de curgere a
fluidelor, în acustică, etc.

Principiul energiei potenţiale totale Principiul energiei potenţiale totale


minime minime
 Energia potenţială totală a unui sistem elastic  În figură se prezintă principiul energiei potenţiale totale
conservativ, , se defineşte ca suma energiei potenţiale minime aplicat unui element elastic de tip "arc", pentru
de deformaţie notată U şi potenţialul forţelor aplicate din obţinerea poziţiei de echilibru. Se observă că poziţia de
exterior (al sarcinilor) notat Wp: echilibru xex se obţine pentru minimul energiei potenţiale
totale, adică din condiţia:

 Un sistem se numeşte conservativ dacă lucrul mecanic al


forţelor aplicate (exterioare) şi al forţelor interioare este
independent de traseul deplasării, fiind o funcţie doar de
configuraţia iniţială şi finală a câmpului deplasărilor.

Echilibrul unui element elastic din principiul


minimului energiei potenţiale totale

 Din punct de vedere matematic, condiţiile la limită


pentru o problemă sunt de două tipuri:
 geometrice, numite adesea cinematice sau esenţiale
 naturale, numite şi neesenţiale.

 Condiţiile la limită geometrice se referă la deplasări şi


uneori la primele derivate (rotiri , curburi ) în timp ce
condiţiile la limită naturale sunt legate de derivatele
superioare ale deplasărilor.

37

37
1/12/2010

 Spre exemplu, dacă se consideră grinda de rigiditate  O funcţie de clasă Cm (continuă şi derivabilă până la
constantă EI, din figura ordinul m), este admisibilă dacă satisface condiţiile la
limită esenţiale.
 condiţiile esenţiale
 sunt în săgeţi şi rotiri adică
 Configuraţiile deformatelor din figura A sunt exemple de
v(0)=0 şi (0)= v (0)=0, funcţii admisibile iar cele din figura B sunt funcţii
neadmisibile. Funcţiile admisibile nu trebuie neapărat să
 iar condiţiile neesenţiale coincidă cu forma reală a deformatei.
 A B
 în forţă tăietoare şi moment încovoietor, adică

 Deplasările virtuale { u} sunt deplasări admisibile, care  Echilibrul stabil implică satisfacerea suplimentară
în plus satisfac următoarele condiţii: sunt independente
de forţele aplicate structurii şi sunt infinitezimale (li se
pot aplica regulile calculului diferenţial). Forţele aplicate  Variaţia energiei potenţiale de deformaţie se obţine prin
structurii rămân constante pentru exprimarea variaţiei „derivarea” relaţiei energiei potentiale şi includerea
energiei potenţiale totale faţă de poziţia de echilibru. relaţiei materialului, rezultă

 Principiul energiei potenţiale totale se enunţă astfel: la


echilibru, variaţia energiei potenţiale totale pe deplasări
virtuale este zero, sau, matematic

Metoda de aproximare Rayleigh-


Ritz
 Variaţia energiei potenţiale a forţelor exterioare se obţine  Aplicarea metodei Rayleigh-Ritz unei funcţionale face ca
ea să nu mai conţină expresii integrale. De regulă
aceasta duce la un sistem de ecuaţii algebrice liniare.

 Dacă funcţia necunoscută, respectiv deplasarea, se


înlocuieşte cu o funcţie admisibilă, definită prin
intermediul unor parametri, atunci din relaţia

 se pot găsi valorile parametrilor pentru care funcţia


admisibilă aleasă aproximează cel mai bine funcţia
exactă.

38

38
1/12/2010

Exemplul 1. Grindă simplu rezemată Exemplul 1. Grindă simplu rezemată


solicitată cu o sarcină uniform distribuită solicitată cu o sarcină uniform distribuită
 Se consideră grinda simplu rezemată, de rigiditate  În expresia
constantă EI din figură, care este încărcată cu o sarcină
uniform distribuită. Dacă se doreşte obţinerea săgeţii
maxime (neglijând efectul forţei tăietoare), se poate
alege drept funcţie admisibilă  se introduc relaţiile

 care satisface condiţiile la limită esenţiale.


 şi expresia potenţialului devine

Exemplul 1. Grindă simplu rezemată Exemplul 1. Grindă simplu rezemată


solicitată cu o sarcină uniform distribuită solicitată cu o sarcină uniform distribuită
 Efectuând calculele, din condiţia  Expresia exactă a săgeţii maxime se obţine dacă funcţia
admisibilă coincide cu funcţia exactă, adică un polinom
de gradul patru. Deci, dacă se alege o funcţie admisibilă
adecvată, metoda aproximativă Rayleigh-Ritz poate
 se obtine conduce şi la soluţii exacte.

Exemplul 2. Grindă simplu rezemată Exemplul 2. Grindă simplu rezemată


solicitată cu o sarcină distribuită liniar solicitată cu o sarcină distribuită liniar
 Pentru grinda din figura, ecuaţia fibrei medii deformate  Pentru polinomul de ordinul trei, calculele decurg astfel:
se aproximează cu polinoame de ordinul doi, trei, patru
şi cinci. Aplicând metoda Rayleigh-Ritz, săgeata maximă  deoarece v(0) =v (l) = 0, rezultă că polinomul are doar
vm se obţine pentru x=x0 şi se prezintă două constante independente;

 alegând polinomul prin


eliminarea constantelor a şi b, rezultă

 înlocuind în expresia energiei potenţiale totale rezultă

39

39
1/12/2010

Exemplul 2. Grindă simplu rezemată Exemplul 2. Grindă simplu rezemată


solicitată cu o sarcină distribuită liniar solicitată cu o sarcină distribuită liniar
 condiţiile de minim pentru energia potenţială totală,  Expresia fibrei medii deformate devine

 conduc la sistemul de ecuaţii liniare


 iar săgeata maximă se obţine pentru v (x)=0, adică
pentru x0=516611l, şi are valoarea

 de unde rezulta  Deci, metoda Rayleigh-Ritz conduce către un sistem de


ecuaţii liniare în care necunoscute sunt parametrii care
definesc funcţia aleasă pentru aproximare.

Exemplul 2. Grindă simplu rezemată Scurtă prezentare a metodei


solicitată cu o sarcină distribuită liniar elementelor finite
 Funcţii de aproximare pentru fibra medie deformată a  Metoda elementelor finite: variantă localizată a
aplicaţiei metodei Rayleigh-Ritz
 Deoarece alegerea unei funcţii de aproximare valabilă pe
întreg domeniul de analiză nu se poate adopta decât în
anumite cazuri particulare, metoda elementelor finite,
lucrează cu funcţii de aproximare pe subdomenii
(elemente finite, în total NE).
 În virtutea proprietăţiilor integralelor sau a însumării
energiilor componentelor, energia potenţială totală,
pentru toate cele NE elemente finite, se exprimă astfel

Metoda elementelor finite: variantă Metoda elementelor finite: variantă


localizată a metodei Rayleigh-Ritz localizată a metodei Rayleigh-Ritz
 iar principiul energiei potenţiale totale minime devine  Câmpul deplasărilor pentru un element finit {ue (x y z)},
se aproximează prin funcţii admisibile [N (x y z)],
denumite funcţii de interpolare sau funcţii de formă,
valabile pe tot domeniul elementului.
 Având în vedere că energia potenţială totală a unui
element este strict pozitivă, din relaţia rezultă  Dacă deplasările nodale sunt {Ue} , atunci se poate
demonstra că există o relaţie de forma
 sau în formă condensată

 relaţie care stă la baza ecuaţiei statice a fiecărui element


finit. Domeniul de analiză se poate discretiza în elemente
de acelaşi tip, de exemplu elemente de placă,  de unde rezultă
triunghiulare, cu trei noduri sau în elemente finite de
tipuri diferite (bare, plăci şi solide). Pentru fiecare tip de
element finit se face o investigare matematică separată.

40

40
1/12/2010

 Deoarece
 considerând relaţia rezultă
 sau condensat
 şi se poate scrie în continuare

 în care s-a notat


 Folosind relaţiile ecuaţia în care se ţine seama
de expresia potenţialului devine
 matricea de rigiditate a elementului finit, iar

 este o deplasare virtuală nenulă, independentă  este vectorul forţelor nodale echivalente al elementului, care
de solicitare, iar {Ue} este constant, relaţia se rescrie asigură condiţiile de echilibru nodal al elementului.
sub forma

 Prima componentă din relaţia vectorul forţelor nodale  Dacă există forţe exterioare concentrate care nu se
reprezintă forţa echivalentă produsă de încărcarea sarcinilor de aplică direct în noduri ci în interiorul unui element,
volum (de inerţie). acestea se echivalează la noduri, conform relaţiei

 A doua componentă din relaţia reprezintă forţa echivalentă


produsă elementului de sarcini distribuite sau presiuni care
provin atât din încărcările exterioare pe conturul domeniului de  şi se adună la {Fe}.
analiză, cât şi din forţele interioare de legătură între elemente.
Dacă elementele vecine satisfac anumite cerinţe, din motive de
continuitate (sau în virtutea principiului acţiunii şi reacţiunii),
suma forţelor nodale într-un nod interior domeniului de analiză
este zero. Din acest motiv, forţele echivalente produse de
presiune se evaluează doar pentru presiunile care lucrează pe
contururile exterioare.

Proprietăţile matricei de rigiditate ale unui Proprietăţile matricei de rigiditate ale


element finit unui element finit
 Matricea de rigiditate a elementului finit este "piatra de  Proiectarea elementului finit se face în anumite ipoteze
temelie" a metodei elementelor finite. simplificatoare, iar limitările performanţelor lui sunt
 Precizia metodei este "dictată" de calitatea acesteia. generate atât de anumite aspecte matematice cât şi
 Fiecare tip de element finit trebuie conceput (proiectat) numerice.
astfel încât să satisfacă cât mai bine anumite cerinţe.  Elementele finite trebuie să satisfacă anumite cerinţe
 Nu este posibil a obţine un element finit "universal esenţiale care "asigură" convergenţa, stabilitatea
valabil", care să poată modela orice formă geometrică, numerică, soluţii cât mai precise pentru discretizări mai
să aibă un număr oarecare de noduri şi de grade de puţin fine etc.
libertate, să includă orice comportare (lege) de material
etc.
 Din acest motiv, un tip de element finit satisface numai o  Pentru a concepe un element finit se stabilesc anumite
parte dintre multiplele cerinţe dictate atât de domeniul cerinţe considerate fundamentale şi apoi se au în vedere
de analiză şi fenomenele descrise de ecuaţiile diferenţiale aspecte cât mai general posibile a fi satisfăcute din punct
pe care le rezolvă "aproximativ" cât şi de dorinţele de vedere practic, fără un efort "deosebit" din punct de
multiple ale utilizatorului. vedere matematic şi informatic.

41

41
1/12/2010

Proprietăţile matricei de rigiditate ale Proprietăţile matricei de rigiditate ale


unui element finit unui element finit
 De exemplu, pentru un element finit structural patrulater  De obicei "performanţele" elementelor finite sunt direct
plan cu patru noduri, care prezintă două grade de proporţionale cu funcţiile de formă alese pentru
libertate pe nod, este de dorit ca elementul să poată aproximare.
avea o formă oarecare, să poată modela atât stare plană  Acestea însă nu se pot alege la întâmplare, de obicei
de tensiune cât şi stare plană de deformaţie eventual funcţiile de formă se aleg din clasa polinoamelor, între
structuri axial simetrice, să poată include opţiuni pentru numărul total de noduri a elementului şi gradul
polinomului de interpolare este o legătură directă.
neliniarităţi de material, deplasări mari, materiale
ortotrope etc.  Astfel dacă elementul finit mai sus menţionat, are patru
noduri şi două grade de libertate în fiecare nod:
deplasare pe cele două direcţii ale unui sistem de
referinţă, atunci deplasarea pe fiecare din cele două
direcţii u şi v se poate aproxima "corect" prin polinomul

Proprietăţile matricei de rigiditate ale Proprietăţile matricei de rigiditate ale


unui element finit unui element finit
 Polinomul de interpolare nu se poate alege la întâmplare,
deoarece elementul finit trebuie să satisfacă o serie de
 deoarece există opt constante ai şi bi, i = 1,…,4 şi tot cerinţe fundamentale cum ar fi: să poată reprezenta
atâtea condiţii la limită în nodurile elementului, în număr mişcarea de corp rigid şi starea de tensiuni constantă.
de NNE, adică deplasarea pe fiecare direcţie în fiecare Pentru aceasta polinomul de interpolare trebuie să
nod reprezintă necunoscutele nodale ui şi vi , i = conţină termenul liber şi cei liniari. De obicei un polinom
1,…,NNE. de interpolare pentru o problemă plană se formează din
triunghiul lui Pascal

Proprietăţile matricei de rigiditate ale Proprietăţile matricei de rigiditate ale


unui element finit unui element finit
 Matricea de rigiditate a elementului se obţine din relaţia

 uneori această expresie integrală conduce la o expresie


algebrică simplă (explicită), în care intervin parametrii
 astfel încât, termenii reţinuţi corespund, pe cât posibil, geometrici care definesc forma elementului şi
triunghiului de vârf. Dacă dintr-o anumită linie nu sunt constantele de material, însă, în general, această
necesari toţi termenii, atunci se aleg termeni simetrici integrală este evaluată numeric deoarece practic nu este
faţă de verticală, deoarece altfel elementul prezintă
anizotropie geometrică, adică comportarea elementului posibil a obţine formulă algebrică de calcul.
este funcţie de poziţia lui în sistemul de referinţă global.
Atunci când polinomul de interpolare conţine toţi
termenii unui triunghi superior se spune că acesta este
complet.

42

42
1/12/2010

Proprietăţile matricei de rigiditate ale Asamblarea ecuaţiilor de echilibru ale


unui element finit elementelor
 Matricea de rigiditate a elementului [Ke] are următoarele  Folosind relaţia
proprietăţi:
 simetrie faţă de diagonala principală, ca urmare a
teoremei reciprocităţii forţelor;
 termeni pozitivi pe diagonala principală;  în care se înlocuieşte relaţia
 dimensiunea matricei este egală cu produsul dintre
numărul total de noduri al elementului şi numărul de
grade de libertate pe nod, adică NNE*GLN;
 matricea este singulară, (deficientă de rang pentru că
trebuie să reprezinte mişcarea de corp rigid, uneori,
din motive de integrare ea poate să prezinte şi
mişcări de mecanism), se spune că matricea de  pentru întreg domeniul de analiză se obţine considerând
rigiditate a elementului este semipozitiv definită
deoarece energia potenţială asociată unor deplasări
nodale aleatoare

Asamblarea ecuaţiilor de echilibru ale Asamblarea ecuaţiilor de echilibru ale


elementelor elementelor
 Dacă vectorul deplasărilor nodale ale fiecărui element  de unde rezultă (deoarece { U}T {0} ) ecuaţia globală
{Ue} se exprimă funcţie de vectorul deplasărilor de echilibru, pentru domeniul discretizat
corespunzător întregului domeniu de analiză {U} , prin
intermediul matricei de conectivitate [~Te ] adică:

 în care [K] este matricea de rigiditate a structurii şi se


obţine prin asamblarea matricelor de rigiditate ale
 se obţin relaţiile elementelor, adică adunarea matricelor de rigiditate
 care înlocuite conduc la "expandate" ale elementelor, [~Ke]:
 {F} este vectorul încărcărilor nodale al structurii şi se
obţine prin asamblarea încărcărilor echivalente ale
elementelor, adică adunarea încărcărilor "expandate" ale
elementelor {~Fe} , în care se includ numai forţele
exterioare:

Asamblarea ecuaţiilor de echilibru ale Asamblarea ecuaţiilor de echilibru ale


elementelor elementelor
 [K] este matricea de rigiditate a structurii  Dacă matricea de rigiditate şi vectorul forţelor
echivalente în nodurile elementeului se determină într-un
sistem de referinţă diferit de sistemul de referinţă global
(în SRL) atunci matricea de rigiditate a elementului în
SRG [Ke] se obţine din maticea de rigiditate în SRL [ke]
 {F} este vectorul încărcărilor nodale al structurii folosind relaţia de transformare

 similar, vectorul forţelor {Fe} se obţine din {fe} prin


 Practic asamblarea se realizează fără "expandarea"
matricelor de rigiditate şi a vectorilor încărcărilor, prin  în care [Te] este matricea de transformare, uneori
aşa numita asamblare directă, care ţine seama de numită şi matricea de rotaţie a coordonatelor, de aceeaşi
matricea de conectivitate a structurii. dimensiune ca matricea de rigiditate şi care conţine pe
diagonală blocuri ale matricelor cosinusurilor directoare
[ i]

43

43