Test Gozman-Pop Gabriel Andrei

1. Sunteţi de acord cu teoriile hedoniste? De ce.

Sunt de acord cu teoriile hedoniste,deoarece hedonismul este doctrina care considera ca

placere este scopul vietii.Utilitarismul este o doctrina hedonista moderna “Utilitate”inseamna,de
asemenea,placere.Si in viata de zi cu zi placerea este foarte importanta.Asa cum spunea si Epicur
scopul vietii este defapt lipsa suferintei din trup si a tulburarii din suflet,iar lipsa suferintei este
deja o placere.Consider ca suferinta poate fi indeparta si ca rezutat sa urmeze placerea.Din acest
fapt sunt de accord cu teoriile hedoniste
2. Consideraţi că este folositor pentru un adolescent să studieze diferitele teorii privind
sensul vieţii? De ce?

In opinia mea,un adolescent trebuie sa stie diferitele teorii privind sensul vietii.Aceste
teorii il pot face pe adolescent sa gandeasca mai rational sa stie ce inseamna placerea
si ca orice fapta sau lucru mic poate insemna o placere.

In primul rand,in aceste vremuri din secolul xxi,orice adolescent nu se mai poate
bucura de orice lucru.Au totul pe tava ca si cum li se cuvine. Adolescentii nu au atat de
multe suferinte sa ii apese ca un om matur din acestea inseamna ca lipsa suferintei
este o placere.

In al doilea rand,aceste teorii il pot face pe adolescent mai citit mai cultivat,dar nu
trebuie pus acccent pe memorarea lor cat trebuie pus pe intelegere.Fiecare adolescent
trebuie sa isi exprime liber opinia,deoarece toti au pareri diferite si viziuni asupra vietii.

In concluzie,un adolescent are nevoie de aceste teorii si sa fie cultivat,dar si sa

inteleaga unele lucruri asupra vietii.Este indicat sa isi exprime liber opinia pentru a
intelege mai bine cu ce greseste sau nu spune corect despre aceste teorii.

3. Comentaţi: „Toată bucuria tăcută a lui Sisif e aici. Destinul său îi aparţine. Stânca lui
este lucrul lui. Tot astfel, omul absurd, când îşi contemplă chinul, face să amuţească
toţi idolii. În universul dintr-o dată întors la tăcerea sa, se înalţă miile de voci uimite ale
pământului. Chemări inconştiente şi tainice, invitaţii ale tuturor chipurilor, iată reversul
necesar şi preţul victoriei. Nu există soare fără umbră şi trebuie să cunoaştem şi
noaptea. Omul absurd spune da şi efortul său nu va înceta niciodată. Dacă există un
destin personal, în schimb nu există destin superior sau, cel puţin, există doar unul
singur, pe care el îl socoteşte fatal şi vrednic de dispreţ. Cât priveşte restul, el se ştie
stăpânul zilelor sale. În acea clipă subtilă când omul se apleacă asupra vieţii sale,
Sisif, întorcându-se la stâncă, contemplă acel şir de fapte fără legătură care devine
propriul său destin, creat de el, unit sub privirea memoriei sale şi, în curând, pecetluit
de moarte. Astfel, încredinţat de originea pe deplin omenească a tot ce-i omenesc, orb
care vrea să vadă şi care ştie că noaptea nu are sfârşit, el nu se opreşte niciodată.
Stânca se rostogoleşte încă şi acum.”

Camus spunea ca lumea este irationala,lipsita de sens si de scop.Oamenii sunt

rationali,simt nevoia de sens.La ciocnirea dintre nevoia noastra de sens si irationalitatea
lumii apare sentimentul absurdului-cand realizam lipsa de sens a vietii.Sisif este luat de
Camus drept prototip al umanului.In mitologia greaca Sisif a fost pedepsit sa urce,pe
veci,un bolovan pe un munte,de pe care cade de fiecare data.Camus spune ca fiecare
dintre noi suntem condamnati,la fel,sa facem lucruri repetitive,lipsite de sens.

In opinia mea,aceste lucruri repetitive ne pot face si fericiti,constientizarea lipsei de sens

poate sa conduca la asumarea vietii,a destinului.Fiecare om are un destin.Unii oameni il
accepta,iar altii nu.Sunt de parere ca destinul nu poate fi schimbat oricat am vrea.Pentru a
fii fericit trebuie sa iti accepti destinul automat ai avea si placeri.Fiecare om trebuie sa se
bucure de viata care ii este data intr-un fel sau altul.Din acest lucru chiar daca faci lucruri
monotone,lipsite de sens,vezi ceva din ele ce te motiveaza sa le mai repeti inca o data.

Daca nu exista un sens,un destin privilegiat,pentru ca nu exista zei,poate exista un

sens,un destin asumat.Efortul,munca sunt suficiente pentru a umple o viata de om.Suntem
stapanii zilelor noastre.Sisif a lui Camus este fericit desi face in aceeasi zi acelasi lucru.

In concluzie,in cazul lui Sisif toata bucuria se afla in stanca,deoarece acesta este destinul
sau si el este constient de acest fapt.Si oamenii sunt constienti de destinul lor.