Ministеrul Еducаțiеi, Culturii și Cеrcеtării аl Rеpublicii Mоldоvа

Univеrsitаtеа Tеhnică а Mоldоvеi

Fаcultаtеа Cаlculаtоаrе, Infоrmаtică şi Micrоеlеctrоnică
Dеpаrtаmеntul Ingineria Software și Automatică

RAPORT

Lucrarea de laborator Nr.3

la disciplina Metode și Modele de Calcul 1

VARIANTA 13

A efectuat: st.gr.TI-192
Mereuță Ana
A verificat: Lector Universitar
Anatol Godonoagă

CHIŞINĂU – 2020
Tema: Interpolarea funcțiilor cu ajutorul polinomului Lagrange.
Scopul lucrării: Pentru funcţia f:[a, b]→R se cunosc valorile y0, y1, y2,…,yn în nodurile distincte x0, x1,
x2,…, xn, adică yi=f(xi), i=0,1,2,…,n.

1) Să se construiască polinomul de interpolare Lagrange Ln(x) ce aproximează funcţia dată.

2) Să se calculeze valoarea funcţiei f(x) într-un punct x=α utilizând polinomul de interpolare Lagrange Ln(x).

3) Să se aproximeze valoarea funcţiei f(x) pentru x=α cu eroarea ε= 10-4 (sau cu cea mai bună exactitate
posibilă), calculînd polinomul de interpolare Lagrange Lm(x), unde m <n.

4) Să se compare şi să se explice rezultatele obţinute în 2) şi 3).

Se dă y=f ( x ) cu nodurile x 1 , x 2 , … , x n:

1.Să se construiască polinomul de interpolare Lagrange Ln (x) care aproximează funcția dată.

2. Să se calculeze valoarea funcției f (x) în x=ξ , utilizand polinomul Ln (x)

3. Să se estimeze valoarea absolută a interpolării în x=ξ

Listning-ul Programului:
#include <iostream>
#include <stdio.h>
#include <stdlib.h>
#include <string.h>
#include <conio.h>
#include <cmath>

using namespace std;

int main()
{ int n,i,j,h,k;
float x[20],y[20],x1,a[20][20],ly[20],m,v[20],p[20];
cout<<"Dati numarul de noduri de interpolare: ";
cin>>n;
cout<<"Dati valorile tabelare"<<endl;

for(i=0;i<n;i++)
{ printf("x%d= ",i);
 m1:cin>>x[i];
for(j=0;j<i;j++)
if(x[i]==x[j]){
cout<<"x"<<i<<"= ";
goto m1;
}
}
cout<<endl;

for(i=0;i<n;i++)
{
printf("y%d= ",i);
m2:cin>>y[i];
}
cout<<endl;
cout<<endl;
cout<<"Datele tabelare: \n"<<endl;
cout<<" x |";
for(i=0;i<n;i++)
cout<<"\t"<<x[i];
cout<<endl;
cout<<"-----";
for(i=0;i<n;i++)
cout<<"--------";
cout<<endl;
cout<<" y |";
for(i=0;i<n;i++)
cout<<"\t"<<y[i];
cout<<endl;

for(i=0;i<=n;i++)
for(j=0;j<=n;j++)
a[i][j]=0;

for(i=0;i<n;i++)
a[i][n]=y[i];

for(i=0;i<n;i++)
{ly[i]=1;
for(j=0;j<n;j++)
if(i!=j)
ly[i]=ly[i]*(x[i]-x[j]);
}
int i_x;
for(i_x=0;i_x<n;i_x++)
{h=1;
for(i=0;i<n;i++)
if(i_x!=i)
{v[h]=x[i];
h++;}
v[0]=1;
for(i=1;i<=n-1;i++)
 {
m=v[i];
v[i]=0;
for(k=i;k>=1;k--)
v[k]=v[k]-v[k-1]*m;
}

cout<<endl;
for(j=0;j<n;j++)
a[i_x][j]=(v[j]*y[i_x])/ly[i_x];
}

for(j=0;j<n;j++)
for(i=0;i<n;i++)
a[n][j]=a[n][j]+a[i][j];

for(i=0;i<n;i++)
p[i]=a[n][i];
cout<<endl;
cout<<endl;
cout<<"\tPolinomul Lagrange: \n\n";
cout<<"\t";
for(i=0;i<n;i++)
{
if(p[i]<0)
if(i==n-1)
printf("%.2f",p[i]);
else if(i==n-2)
printf("%.2fx ",p[i]);
else
printf("%.2fx^%d ",p[i],n-1-i);

if(p[i]>0)
if(i==0)
printf("%.2fx^%d ",p[i],n-1-i);
else if(i==n-1)
printf("+%.2f",p[i]);
else if(i==n-2)
printf("+%.2fx ",p[i]);
else
printf("+%.2fx^%d ",p[i],n-1-i);
}
cout<<"\n\n";
float x0;
m3:cout<<endl;
cout<<"Dati un argument pentru a afla valoarea lui : "<<endl;
cin>>x0;
float lx0=0;
for(i=0;i<n;i++)
{
lx0=lx0+(p[i]*pow(x0,n-1-i));
}
 cout<<endl;
cout<<"L("<<x0<<")= "<<lx0;
cout<<endl<<endl;
cout<<"Doriti alt argument ?"<<endl;
cout<<"[1]-DA"<<endl;
cout<<"[2]-NU"<<endl;
int ord;
cin>>ord;
if(ord==1)
goto m3;
getch();
}

Rezultatul Programului:
Concluzia:
În urma efectuării lucrării de laborator am studiat polinomul de interpolare Lagrange. Am elaborat un
algoritm care construiește polinomul Lagrange pentru o funcție în baza unui șir de argumenți și valori
cunoscute. În concluzie pot afirma că acest algoritm poate fi pe larg aplicat în practică, căci cu ajotorul
polinomului Lagrange este posibil de determinat valoarea aproximativă a unei funcții nepolinomiale fără a
dispune de calculatoare performante.