INTERPRETRAEA TEXTULUI “HARAP ALB “

Basmul este o operă epică în proză sau versuri, având ca temă lupta dintre
bine și rău, finalizată cu victoria binelui, în care întâmplările și personajele au
caracter fabulos.
”Povestea lui Harap-Alb” a fost scrisă de I.Creangă, un prozator din Epoca
Marilor Clasici, un excelent povestitor, care s-a impus prin originalitatea stilului
său, aducând în literatura cultă farmecul și spontaneitatea literaturii
populare.Este unul dintre clasicii literaturii române, care transfigurează artistic
”copilăria copilului universal” și lumea satului într-o viziune plină de umor.
In opinia mea , textul este un basm deoarece are toate caracteristicile
acestuia , înregistrând și elemente originale în privința viziunii despre lume.
Opera a fost publicată în revista Convorbiri literare,la 1 septembrie
1877,autorul evocând o lume arhaică,dându-i o tentă de fabulos.Reprezintă în
proporții de epopee-istoria unor probe de curaj pe care trebuie să le treacă un
tânăr pentru a se maturiza. Doua exemple cand Harap Alb a dat dovada de
maturitate sunt atunci cand acesta a reusit sa treaca de proba data de tatal sau,
desi era considerat cel mai slab dintre fratii sai , dar si atunci cand a ucis cerbul
cu ajutorul Sfintei Duminici .
 Astfel,basmul se înfățișează ca o narațiune obiectivă,dominant epică, în care
accentul cade pe întâmplarile eroului. Pe lângă tema specifică basmelor-lupta
dintre bine și rău-scriitorul introduce și tema maturizării eroului, textul
dobândind aspectul uni bildungsroman.
O trasatura foarte specifica basmului o reprezinta prezenta formulelor
caracteristice .Basmul incepe prin fomula initiala care este mult mai concisa
decât cea specifică textelor populare:”Amu cică era odată într-o țară un
craiu…”. Adverbul ”cică” are un rol dubitativ, povestitorul obiectiv declinându-
și responsabilitatea în legătură cu cele narate.Totodată,adverbul ”cică”
subliniază elementul de originalitate al formulei introductive,alături de lipsa
comparației din basmul popular ”ca niciodată”. De asemenea avem atat fomula
mediana , cat si finala (“caci cuvantul din poveste inainte mult mai este “,”și-un
păcat de povestariu, fără bani în buzunariu”, ”Iar pe la noi, cine are bani bea și
mănâncă, iar cine nu, se uită și rabdă”).Cea finala poarta si ea amprenta artei
narative a lui Ion Creanga prin nota umoristica realizata prin autoironie.
Din punct de vedere compozitional , basmul este o insusire de episoade
narative, mai mult sau mai putin independente ,al caror deznodamant devine
intriga pentru urmatoarele evenimente . In expozitiune, se regaseste motivul
imparatului cu trei fii de unde reiese o alta caracteristica a basmului cult , mai
exact prezenta cifrelor magice (3,6,9).Mai apoi in intriga observam motivul
prejudiciului , in care imparatul Verde nu are mostenitori asa ca il roaga pe
fretele lui , craiul, sa il trimita pe cel mai vrednic dintre nepoti .In desfasurarea
actiunii se intalnesc cele mai multe motive : cel al mezinului, al podului, al
adjuvantilor , al interdictiei , al calatoriei , al labirintului,al juramantului si al
probelor .Motivul podului reprezinta un spatiu simbolic de trecere intre cele 2
lumi (cea cunoscuta tanarului si cea necunoscuta in care va trebui sa se descurce
singur ) unde craiul ii asteapta pe cei 3fii .Motivul adjuvantilor se regaseste
atunci cand mezinul se dovedeste milostiv cuSfanta Duminica ,deghizata in
cersetoare si primeste ajutorul acesteia.Totodata calul este un adjuvant nelipsit
in basmele populare romanesti .Imaginea lui face trimitere catre cavalerii evului
mediu care luptau in numele onoarei si dreptatii .Alte motive regasite in opera
mai sunt si : motivului confruntării dintre bine si rau , motivul pedepsirii celor
răi și al răsplătirii celor buni si motivul nuntii.
Basmul cult se diferențiază de eposul popular și prin constructia
personajelor . Ele sunt purtătoare ale unor valori simbolice:binele (eroul,craiul)
și răul (spânul, împăratul Roș). Autorul ambiguizează, însă, caracterul
personajelor, acestea transformându-se pe parcursul basmului:fata Imparatului
Ros (la inceput are trasaturi malefice , iar apoi este transformata prin iubire in
personaj pozitiv ) si tovarasii de calatorie (personajele adjuvante care il salveaza
pe erou de la probele la care il supune imparatul Ros ).Harap-Alb se confruntă
cu personaje ce întruchipeză răul din lumea oamenilor, nu cu ființe fabuloase.El
refuză și confruntarea directă cu adversarii săi:fuge din calea ursului,taie capul
cerbului numai după ce acesta a adormit.Izbânda lui se datorează nu puterii, ci
sensului milei creștine:”Fii încredințat că nu eu, ci puterea milosteniei și inima
ta cea bună te ajută). De asemenea numele său este dat de un personaj
antagonist, spânul (caracterizare directă). Este un nume oximoronic,combinând
două trăsături opuse (negru/alb):Harap-Alb.
Un alt element de originalitate și care susține caracterul cult al basmului este
modul de a povesti al lui Creangă.Textul se remarcă prin arta narativă, prin
umor,oralitate,paremiologie. Oralitatea se realizează prin prezența vorbirii
populare a personajelor,prin inserarea în cuvintele naratorului a unor 
interjecții,exclamații retorice : ”Eu sunt dator să vă spun povestea și vă rog să
ascultați”. Totodata Umorul este surprins prin ironie,blestem”pui de
viperă”),utilizarea poreclelor(Setilă,Flămânzilă,etc),prezența diminutivelor cu
valoare augmentativă .
In concluzie, textul „Harap Alb” de Ion Creanga este un basm cult deoarece
are toate caracteristicile acestuia .