Familia ca mediu socializator si educational.

Forme ale colaborarii scolii cu familia

" Fiecare copil pe care îl instruim

este un OM daruit societatii "
(N. Iorga)

1. Scoala si familia sunt cei doi poli de rezistenta ai educatiei, care constituie
prin mijloace specifice la formarea tineretului.
Familia este prima scoala a copilului. Ea este cea care raspunde de trebuintele
elementare ale copilului si de protectia acestuia, exercitand o influenta atat de
adanca, incat urmele ei raman, uneori, intiparite pentru toata viata in profilul moral -
spiritual al acestuia.
Familia ocupa un loc aparte in sisternul institutional al educatiei. Actiunea ei
pe intreaga perioada a dezvoltarii include si toate laturile formarii personalitatii. Ea
reprezinta unul din mediile de socializare si educare din cele mai complete datorita
posibilitatilor ce le are de a-l introduce pe copil in cele mai variabile situatii si de a
actiona asupra lui prin cele mai complexe si firesti mijloace.
Familia ofera copilului primele informatii despre lumea ce-l incojoara, primele
norme si reguli de conduita, dar si climatui socioafectiv necesar trebuintelor si
dorintelor sale.
" Pecetea pe care parintii o lasa asupra structurii si profilului spiritual - moral
al personalitatii propriilor copii se mentine toata viata " . (M. Golu) Influentele
educative pe care familia le exercita asupra copiilor se pot manifesta fie direct - prin
actiuni mai mult sau mai putin dirijate, fie indirect - prin modele de conduita oferite
de catre membrii familiei, precum si prin climatul psihosocial existent in familie.
Modelele de conduita oferite de parinti - pe care copiii le preiau prin imitatie si
invatare - precum si climatul socioafectiv in care se exercita influentele educationale
("cei sapte ani de acasa") constituie prirnul model social cu o influenta hotaratoare
asupra copiilor privind formarea conceptiei lor despre viata, a modului de comportare
si relationare in raport cu diferite norme si valori sociale. Este recunoscut faptul ca
strategiile educative la care se face apel in familie, mai mult sau mai putin
constientizate, determina in mare masura dezvoltarea personalitatii, precum si
rezultatele scolare ale copiilor, comportamentui lor sociomoral.
Ei, copiii care rasar asemenea florilor, cresc ocrotiti de dragoste parinteasca.
Se inalta vegheati de caldura familiei unde invata primele taine ale lumii
inconjuratoare. Afla ce este bine si rau, cum sa se poarte frumos. Apoi in primul

1
colectiv - gradinitele - cunosc regulile jocului cu altii, bucuria victoriei sau tristetea
fara inceput si fara sfarsit - copilaria.
Daca vine toamna - e septembrie. Suna prirnul clopotel care vesteste scoala, in
care copilul crescut in familie va fi instruit pentru viata. Parintii si educatorii
contribuie, in stransa colaborare, la ridicarea nivelului instructiv educativ ai elevului
integrat in colectiv. Reusita acestei actiuni presupune insa o cunoastere speciala a
fiecarui copil. El trebuie urmarit permanent si profund,
sub toate aspectele personalitatii lui.
Factorul decisiv în succesul scolar il reprezinta raportarea corecta a realitatii în
existenta activitatii comune familie - scoala. Sunt necesare sisteme complexe de
dezvoltare a responsabilitatilor individuale si colective, în concordanta deplina cu
preocuparile, interesele, deprinderile si aptitudinile fiecarui copil.
2. Reglementarea stiintifica a unor norme educative impune colaborarea sistematica
si permanenta a celor doi factori de insruire, familie - scoala si presupune unitatea
influentelor educative si continuitatea muncii de formare a copilului.
Procesul de colaborare cu parintii asigura atingerea scopului educational. Pomind de
la necesitatea cunoasterii sociopsihopedagogica a copilului, scoala impune
colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmarind aspectele comune, speciale si
diferentiate pe care viata de elev o prezinta, parintii pot completa, sprijini si dezvolta
personalitatea copilului cu o singura conditie - colaborarea cu scoala.
S-au cam pierdut formele de comunicare intre cei doi factori decisivi pentru formarea
copilului. Au supravietuit sedintele cu parintii organizate sistematic. In principiu,
parintii elevilor cu rezultate scolare bune si foarte bune sunt prezenti. Dar unde sunt
ceilalti? Problemele sociale nu motiveaza absenta lor, pentru ca scoala are acelasi rol
educativ. Cu intrarea in scoala (de la varsta de 6 ani) problemele muncii de educatie
devin mai complexe si odata cu ele si rolul familiei, scoala constituind pentru copil
un nou mediu caruia trebuie sa i se adapteze si care va influenta enorm dezvoltarea
sa. O serie de sarcini educationale sunt preluate în mod special de scoala (cele
privind instructia), dar familia ramane implicata chiar si in realizarea acestora
ramanandu-i in acelasi timp si multe altele in care rolul principal il are in continuare.
Fara participarea parintilor efortul educativ organizat prin institutiile scolare poate fi
frant, deviat sau deformat. Asa cum arata si H. H. Stern "orice sistem de educatie,
oricat ar fi de perfect, ramane neputicios daca se loveste de opozitia sau indiferenta
din partea parintilor".
Pozitia unor parinti care considera ca odata cu intrarea copiilor în scoala rolul lor s-a
incheiat, sau pozitia unor cadre didactice conform careia scoala poate totul fara a
apela la sprijinul parintilor sunt gresite. Numai o colaborare perfecta intre cei doi
factori este de natura sa determine o eficienta maxima a muncii educative. Desigur,
în acest proces de colaborare, rolul conducator il are scoala. Ea poate sa orienteze, sa
ajute familia în sarcinile ce-i revin, sa asigure o unitate de vedere si de actiune.

2
Familia, oricate merite si preocupari valoroase ar avea în legatura cu educatia
copiilor, nu va obtine rezultate pozitive decat în conditiile in care actioneaza
imprcuna cu scoala.
Procesul de colaborare se impune - amandoi factorii actioneaza asupra acelorasi
persoane, urmaresc realizarea aceluiasi obiectiv (evident cu mijioace
specifice) si deci, orice neconcordanta, orice divergenta, pot determina deficiente în
procesul dezvoltarii tinerei generatii.
Aceasta realitate a capatat caracter de lege, o prevedere in acest sens flind inclusa in
Legea educatiei si invatamantului "Scoala conlucreaza cu familia in educarea copiilor
si tineretului in pregatirea lor pentru munca si viata, iar rolul conducator în aceasta
actiune de colaborare revine scolii ca factor institutionalizat specializat in munca
instructiv - educativa.
Colaborarea scolii cu familia se realizeza in diferite forme:
- comitetele cetatenesti de parinti - sunt forme organizate de colaborare intre scoala
si familie constituind la perfectionarea pocesului de instruire si educare a elevilor;
- vizitele la domiciliul elevilor;
- consultatii individuale;
- corespondenta cu familia.
Vizitele la domiciliul elevului ofera posibilitatea de cunoastere concreta a conditiilor
specifice din fiecare familie si pe aceasta baza se pot lua, de cornun acord, masurile
ce se impun ca fiind cele mai adecvate in vederea asigurarii unui progres continuu in
dezvoltarea copilului. Vizitele sunt din timp planificate si planificarea se refera la toti
elevii clasei nu doar la cei ce prezinta vreo problema. (S-au cam abandonat aceste
vizite si de ce sa nu recunoastem, se fac la elevii care solicita bursa sociala).
Formele colective de colaborare - adunari cu parintii, consultatii colective, lectarate
pentru parinti - pot imbraca structuri si pot avea continut variat. Astfel, adunarile cu
parintii (organizate periodic) pot fi destinate fie unui bilant al activitatii elevilor
(subliniindu-se contributia familiei, eventualele deficiente - cu tact - si masurile ce se
impun a fi adoptate), fie dezbaterii unor teme psiho - pedagogice in vederea
informarii parintilor cu aspectele teoretice necesare activitatii lor practice (de pilda
probleme ca: organizarea regimului de viata al elevilor in familie, orientarea scolara
si profesionala, alegerea si dezvoltarea lecturii, etc. toate în functie de specificul
varstei).
Lectoratele cu parintii includ cicluri de expuneri cu caracter pedagogic sau
psihologic, sistematic organizate (pe scoala), asigurand comunicarea unui sistem de
informatii, metodologii de lucru, forme de activitate, posibil de folosit în familie.
Lipsa de colaborare duce spre un esec si, din nefericire, cel învins este copilul, pentru
care dorim tot, pentru care visam tot ce este mai bun .

3
Penru viitor, dascalii adevarati stiu ce trebuie sa faca în prezent: sa puna lumina in
priviri si liniste in ganduri, sa puna zambet in iubire in fapte, sa puna cuget in
judecata.
Coordonatele colborarii: implicarea familiei în activitatea scolara a copiilor se
desfaoara pe doua coordonate:
a). relatie parinte - copil: controlul frecventei, al rezultatelor scolare, al temelor,
ajutor in indeplinirea sarcinilor, suport moral si material;
b). relatia familie - scoala, contactul direct cu invatatorul, profesorii clasei sub forma:
- o reuniune de informare a parintilor cu privire la documentele privind reforma
curriculara (Planul cadru pentru invatamantui obligatoriu, Programele scolare,
Ghidurile de evaluare -Descriptorii de performanta);
- consultarea parintilor la stabilirea disciplinei (lor) optionale, alcatuirea schemelor
orare ale clasei si prograrnul scolar al elevilor.
- activarea asociativa a parintilor prin Comitetui de parinti pentru sprijinirea scolii in
activitatea de cuprindere la cursuri a tuturor copiilor, la imbunatatirea fregventei
acestora ( vizibil imbunatatita prin oferirea laptelui si cornului de catre guvern), in
organizarea si desfasurarea activitatilor extracurriculare.
- lectii deschise pentru parinti, ateliere de lucru practice, vizite, excursii, serbari
aniversare.
- reuniuni comune cu elevii si parintii.