UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

Facultatea de Istorie

Comunitatea evreiască din Ploiești în perioada interbelică

realizat de : Carpen David Gabriel

Stabilirea evreilor în Ploieşti nu poate fi datată în mod cert, însă într-un cimitir al
comunităţii, astăzi dispărut, care era situat în apropiere de Bariera Bucovului, evreii din
Ploieşti au găsit pietre funerare cu inscripţii care datează din anii 1719 – 1740, fapt care
susţine ipoteza că evreii au început să se stabilească în oraş pe la începutul anilor 1700.1

Prima comunitate stabilită în oraș poate fi atestată începând cu anii 1700, când evreii sefarzi
veniți din teritoriile balcanice ale Imperiului Otoman au ridicat o sinagogă și un cimitir, iar
zona în care trăiau ei în oraș s-a numit mult timp „Strada Spaniolă.”2 Aprecieri cu privire la
evoluţia numerică a populaţiei evreieşti din Ploieşti se pot face abia în secolul XIX, când
recensământul fiscal din 1831 înregistrează 280 de locuitori evrei. În 1838, un document
similar vorbeşte despre 96 de familii evreieşti care totalizau 326 de persoane dintr-un total de
peste 10.000 de locuitori ai orașului. La sfârşitul secolului, în 1899, în Ploieşti locuiau 2478
de persoanede religie mozaică, fiind a doua comunitate religioasă ca număr din oraș, iar în
1930 numărul lor era în jur de 3740.3

Constituția din 1923 prevedea acordarea dreptului la libertate de conștiință și religioasă,

astfel că în anul următor Comunitatea Evreiască din Ploiești a înregistrat la Tribunalul local
Petiția nr. 302 solicitând statutul de persoană juridică.

„Templul Israiliților de Rit Occidental”, fondat în Ploiești în anul 1882 de Ilie Zachary și
găzduit ulterior de un imobil inaugurat pe data de 24 septembrie 1901 a fost una din primele
asociații constituite de populația evreiască și îsi desfășura activitățile într-una din zonele
centrale ale orașului. În plină dezvoltare a industriei petroliere din Ploiești, populația
evreiască din oraș a crescut, adăugându-i-se ingineri, specialiști, industriași, bancheri sau
comercianți, ceea ce a sporit și numărul enoriașilor Templului. Acest lucru a dus la necesitatea
1
Dana Mihai (11 aprilie 2013) „Comunitatea evreiască din Ploiești, o istorie de peste trei secole”
https://adevarul.ro/locale/ploiesti/foto-comunitatea-evreiasca-ploiesti-istorie-trei-secole-
2
Liviu Rotman, „Ploieşti”, în YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe,
http://www.yivoencyclopedia.org/article.aspx/Ploiesti
3
Aşezările evreilor din România: memento statistic, vol. 2, Institutul de Arte Grafice
Curierul Judiciar, 1947, București

1
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
Facultatea de Istorie

realizării unei noi construcții mai spațioase, iar comunitatea a luat, pe 28 septembrie 1903,
hotărârea de „a se clădi un locaș propriu pentru Casa Domnului”.4

Date privind clasele de profesiuni pe grupe indică faptul că în domeniul agricol erau implicați
doar 15 evrei, 252 prestau servicii în industria metalurgică, 27 în industria prelucrării
lemnului iar 36 în domeniul construcțiilor. În industria chimică situația se schimbă și vedem
un mare număr de evrei, 323, care lucrează în rafinăriile de petrol ale orașului sau în alte
uzine și instituții chimice asemănătoare. Astfel, nu e de mirare că numeroase firme precum
„Ing. S. Asberg și Em. Herșcovici. Produse Chimice și materiale tehnice SA”, „SA Petrol
Matița” sau „Rafoil SA” implicate în domeniul extracției și prelucrării petrolului erau conduse
și finanțate de evrei. Mendel Breziș, o figură marcantă a comunității evreiești din Ploiești în
perioada interbelică, era procurist pentru 7 firme din domeniul petrolier înregistrate în oraș.5

În domeniul socio-cultural se remarcă din nou o puternică prezență a evreilor deoarece o

firmă de teatru și cinematografie avea ca principali antreprenori pe Jacques Elias, Solomon
Profeta și D. Emanoil. Jacques Elias era de asemenea și administratorul sălii de teatru
„Modern” și deschisese și o grădină de cinematograf pe strada Liceului, iar Solomon Profeta
era, începând cu anul 1921, antreprenorul Cinematografului „Cooperativa”.6

În 1937, Comunitatea Evreilor din Ploieşti poseda 4 sinagogi (Sinagoga Mare Beth Israel,
Templul Spaniol,Templul Israelit și Sinagoga Meseriașilor), 2 şcoli primare, 2 cimitire, un
hotel şi o baie. Sinagoga Meseriaşilor a luat foc, fiind distrusă complet în 1929, mutându-și
activitatea în sediul Sinagogii Itzeles devenită din acel an noua Sinagogă a meseriașilor ,iar în
1940 Templul Israelit şi Sinagoga de Rit Spaniol au incendiate de legionari. Singura sinagogă
care a rezistat, Beth Israel – Casa lui Israel, a fost inaugurată în 1912, şi reinaugurată în 2007,
după ample lucrări de restaurare.7

Pe 10 august 1910, la solicitarea Comunității israelite, primăria orașului Ploiești a acordat

permisiunea construirii „în acest oraș, strada Basarabilor Nr. 7, unui templu de zid masiv
acoperit cu tablă de fier întocmai după planul prezentat și vizat de serviciul tehnic comunal”.
Piatra de temelie a noii sinagogi a fost pusă printr-o ceremonie pe 17 aprilie 1911, iar la baza
construcției a fost îngropat un document care îi menționa atât pe conducătorii de atunci ai țării

4
„Marea Sinagogă Ploiești”. bisericiromania.org. 20 septembrie 2005
5
Laura Cristina Geală, Istoricul comunității evreilor din Ploiești, Editura Hasefer, București, 2008
6
Ibidem
7
Dana Mihai (11 aprilie 2013) „Comunitatea evreiască din Ploiești, o istorie de peste trei secole”
https://adevarul.ro/locale/ploiesti/foto-comunitatea-evreiasca-ploiesti-istorie-trei-secole-

2
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
Facultatea de Istorie

și pe membrii comitetului executiv însărcinat cu realizarea lăcașului de cult. Edificiul,

proiectat de Israel Goligher,a fost inaugurat în aprilie 1912.8

O altă preocupare constantă a comunității evreiești în perioada interbelică a fost cea legată de
construirea „noii băi”. În martie 1921, printr-o petiție cu peste 100 de semnături solicitau
epitropilor care conduceau comunitatea să reia proiectul construirii unei noi băi ritualice. Prin
donații generoase, precum cea a lui Mendel Predinger din 1923 sau a familiei Schapira,
comunitatea evreiască a putut strânge sumele necesare realizării construcției, însă pe parcursul
acestor ani comunitatea a devenit foarte scindată și în cele din urmă contrucția băii nu s-a mai
realizat. Din anul 1928 apar tentative ale evreilor sefarzi de rit spaiol de a se separa de
askhenazi, iar în 1934 primii iși vor elabora chiar și un statut propriu, separat de cel al
comunității evreiești deja existente. 9

Orașul Ploiești a fost, de asemenea, centrul unui sistem puternic și diversificat de

învățământ evreiesc. Cea mai importantă școală a fost „Școala pentru băieți Luca Moise”,
înființată în 1873 la dorința unui negustor local foarte influent, dar care va primi autorizația
oficială de funcționare de la Ministerul Instrucțiunii abia în 1927. ”Școala israelită pentru fete
Ana și Baruch Cahane” a fost înființată în 1890 și ea primind avizul din partea Ministerului în
1929.

Materiile predate în aceste școli erau cele din programa statului, cărora li se adăugau limba
ebraică și cea germană, iar ulterior s-a introdus și predarea limbii franceze. La sfârșitul
secolului al XIX-lea și începutul XX, s-a dezvoltat în oraș o puternică elită evreiască, formată
în principal din oameni de afaceri implicați în extragerea petrolului, în special Max I.
Schapira, M. Predinger și A. D. Rosen, dar și din intelectuali și oameni de cultură. 10

Viața culturală a evreilor din Ploiești s-a manifestat în special prin diverse activități
culturale organizate de asocoațiile evreilor din oraș. Alături de organizațiile sioniste politice,
și alte societăți organizau întruniri cu caracter cultural. Spre exemplu, Asociația Sportivă Bar-
Kochba cerea Școlii Luca Moise în anul 1937 în luna noiembrie „să le acorde o sală pentru o
conferință cu subiect cultural instructiv pentru masa tineretului evreiesc din localitate.”

8
„Marea Sinagogă Ploiești”. bisericiromania.org. 20 septembrie 2005
9
Laura Cristina Geală, Istoricul comunității evreilor din Ploiești, Editura Hasefer, București, 2008
10
Liviu Rotman, „Ploieşti”, în YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe,
http://www.yivoencyclopedia.org/article.aspx/Ploiesti

3
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
Facultatea de Istorie

Centrul Regional al Studenților Evrei, constituit din anul 1924, organiza adunări la școala
israelită de fete din oraș, dar și diferite conferințe pe subiecte precum ”Folclor românesc,
folclor evreiesc” sau „Căsătoria”

Totodată, personalități precum pictorul și graficianul ploieștean Iosif Iser, care a sprijinit
Muzeul de Artă al orașului prin donațiile sale financiare și prin punerea la dispoziție a
operelor sale, și poetul Virgil Moscovici au marcat viața culturală a ploieștenilor evrei sau ne-
evrei în perioada interbelică. 11

În domeniul politic, evreii din România interbelică dispuneau de trei posibilități :

1. Înscrierea într-un partid politic român existent

2. Încheierea, sub egida unei organizații reprezentative (Uniunea Evreilor Pământeni sau
Uniunea Evreilor Români cum s-a numit după 1923) de acorduri cu partidele politice
românești
3. Constituirea unui Partid Evreiesc

Aceste variante se aplicau și în cazul evreilor din Ploiești, iar cele două mari partide din care
puteau face parte erau Partidul Liberal sau Partidul Național Țărănesc.

În 1931, la 4 mai, se punea în practică și opțiunea cu numărul trei, fiind constituit în urma
unei conferințe Partidul Evreiesc din România, iar peste numai trei zile se va înființa și la
Ploiești o secție a acestuia aflându-se sub conducerea inginerului D. Segall și a lui M.
Grunberg. 12

Contextul avea să fie însă unul extrem de nefavorabil pentru populația evreiască din
Ploiești și din restul țării deoarece peste doi ani se va înființa gruparea de extremă dreapta
Garda de Fier, reprezentanta mișcării legionare, care, pe seama unor sentimente antisemite
manifestate din ce în ce mai mult de clasele sociale ale vremii, își va atrage numeroși
simpatizanți. Dacă în 1933 la înființare, existau în Prahova doar 80 de cuiburi de legonari, în
1937, când această grupare își va crea și un partid politic, partidul Totul Pentru Țară, numărul
cuiburilor legionare va atinge cifra de 350, iar în Ploiești vor fi aproximativ 2.800-3.000 de
membrii.

11
Laura Cristina Geală, Istoricul comunității evreilor din Ploiești, Editura Hasefer, București, 2008
12
Ibidem

4
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
Facultatea de Istorie

Din acei ani, va începe pentru comunitățile evreiești din țară un adevărat calvar deoarece
venirea la conducerea țării a Guvernului condus de Octavian Goga și A.C.Cuza cu tendințe și
manifestări antisemite vădite, va însemna o înrăutățire constantă a situației evreilor români.

În martie 1938, Guvernul emite noul regulament pentru revizuirea cetățeniei și Tribunalul
Prahova va începe eliminarea din registre a celor care beneficiau de statutul de cetățeni
români și de drepturile provenite din acesta, dar care nu își mai puteau dovedi cu acte acest
statut, bineînțeles că majoritatea celor cărora li s-a retras cetățenia erau evreii din județ. 13

Comunitatea evreiască din Ploiești urma să fie supusă aceluiași program stabilit la nivel
național, mai întâi de marginalizare și stigmatizare, apoi de eliminare din societate prin
deportări masive, totul culminând cu punerea în aplicare începând cu anii celui de-al Doilea
Război Mondial a Holocaustului impus tuturor statelor aliate Germaniei Naziste.

Aceste evenimente de tristă amintire au avut un efect distrugător atât de adânc încât
repercursiunile se văd și în ziua de azi, în Ploiești mai existând conform recensământului din
2011 doar 28 de evrei, însă Sinagoga Beth Israel de pe strada Basarabilor nr.7 a rămas un
monument care încă mai aduce aminte și ne împiedică a uita vreodată cât de însemnată a fost
această comunitate pentru „orașul aurului negru”.

13
Oișteanu, Andrei; Pleșu, Andrei; Djuvara, Neagu; Cioroianu, Adrian, Evreii din România, Ed. Hasefer,
București, 2013

5
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
Facultatea de Istorie

Bibliografie :

Oișteanu, Andrei; Pleșu, Andrei; Djuvara, Neagu; Cioroianu, Adrian, Evreii din România, Ed.
Hasefer, București, 2013

Laura Cristina Geală, Istoricul comunității evreilor din Ploiești, Editura Hasefer, București,
2008

Aşezările evreilor din România: memento statistic, vol. 2, Institutul de Arte Grafice Curierul
Judiciar, București, 1947

Dana Mihai (11 aprilie 2013) „Comunitatea evreiască din Ploiești, o istorie de peste trei
secole” https://adevarul.ro/locale/ploiesti/foto-comunitatea-evreiasca-ploiesti-istorie-trei-
secole-

Liviu Rotman, „Ploieşti”, în YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe,

http://www.yivoencyclopedia.org/article.aspx/Ploiesti

„Marea Sinagogă Ploiești”. bisericiromania.org. 20 septembrie 2005