MINISTERUL SĂNĂTĂȚII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“N. TESTEMIȚANU ‘’

Catedra de Otorinolaringologie
Șef catedra: D.h.ș.m, prof.univ. Sergiu VETRICEAN
Profesor: D.h.ș.m., prof.univ. Mihail MANIUC

Referat
Pe tema: Amigdalita cronică

A elaborat: Studenta grupei M1502

Nadejda PARA

Chișinău 2020
1.Definitie:
Amigdalita cronică – Amigdalita cronica este o infectie cronica, permanenta si
recidivanta a amigdalelor, favorizata de o serie de circumstante locale si generale,
constitutionale si de mediu.
2.Etiologia și etiopatogenia
In etiologia amigdalelor cronice trebuie sa cercetam in primul rand abcesele acute
din copilarie. Amigdalita cronica este precedata in majoritatea cazurilor de una sau
mai multe amigdalite acute. Sunt cazuri la care nu gasim in antecedente angine
repetate, deci amigdalita are de la inceput o evolutie inceata cronica. Trecerea
inflamatiei acute in inflamtie cronica depinde de mai multi factori:
- cauza principala a imbolnavirii frecvente a amigdalelor o constituie topografia si
structura lor anatomica;
- criptele amigdaliene alcatuiesc principalul focar de infectie, fiindca la nivelul lor
se creeaza conditii care ingreuneaza eliminarea continutului lor;
- legaturile limfatice cu fosele nazale explica aparitia anginelor acute dupa
diferitele interventii in fosele nazale in tulburarile circulatorii ale limfei;
- respiratia bucala, in urma obstructiei nazale, are o actiune vatamatoare asupra
amigdalelor prin aerul inspirat care antreaneaza o serie de factori nocivi (termici,
chimici, biologici), care actioneaza direct asupra amigdalelor;
- frigul este o cauza determinanta a amigdalelor repetate, nu numai prin actiunea
lui directa asupra mucoasei faringiene, dar si prin actiunea reflexa in urma
tegumentelor cand se produce o inhibitie a proceselor biochimice de la nivelul
amigdalelor prin tulburarea interventiei vasomotorii a mucoasei faringiene;
- alte cauze sunt bolile infectioase ca: difteria, scarlatina, pojarul, gripa, cu prilejul
carora apare o hipertrofie brusca a tesutului amigdalian;
- cauze de vecinatate ca: afectiuni nazofaringiene si in special vegetatiile adenoide
la copil, pot determina si intretine o infectie cronica a amigdalelor;
- rinitele purulente si sinuzitele supurate la adulti constituie focarul care poate
influenta amigdalele;
- leziunile gingivo-dentare si mai ales accidentele molarului de minte produc
infectii amigdaliene.
Inflamaţia cronică a amigdalelor palatine constituie una din cele mai frecvente
patologii ORL. Circa 10 – 50% din populaţie suferă de amigdalită cronică .
Problematica amigdalitelor cronice a depăşit limitele ştiinţei otorinolaringologice.
Această patologie fiind tot mai des studiată de către reprezentanţii medicinii
teoretice şi clinice de diferite specialităţi (imunologia, alergologia, pediatria,
reumatologia, nefrologia). Anual sunt elaborate preparate medicale noi, metode
contemporane de tratament şi investigaţii a amigdalitei cronice. Cu toate acestea,
afectarea amigdalelor palatine este în continuare o maladie de mare incidenţă atît la
copii cît şi la maturi. Procesele autoimune prezente în ţesutul limfatic amigdalian
favorizează dezvoltarea complicaţiilor sistemice în organism şi înrăutăţesc
patogenia lor . Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că amigdalita este cauza
a mai mult de 120 de afecţiuni ale organismului 6 uman. Deci, amigdalita prin
consecinţele sale asupra sănătăţii populaţiei nu prezintă numai o problemă medico-
biologică ci şi una socială.
3.Clasificarea :
 Amigdalită cronică compensată.
 Amigdalită cronică decompensată. Recidive de angini. Patologii asociate
I. Amigdalita cronica hipertrofica - traduce reactia hiperplazica a tesutului limfoid.
Amigdalele marite de volum, roz-pal si de consistenta moale, in lipsa unei infectii
cronicizate au tendinta sa-si modifice spontan volumul dupa pubertate, prin
evolutia naturala a tesutului limfoid. Hipertrofia caracteristica varstei tinere,
interesand in exclusivitate tesutul limfoid, este o hipertrofie inflamatorie moale.
Amigdalele marite de volum sunt patologice numai prin dimensiunile lor, iar
simptomatologia pe care o determina este de ordin strict mecanic. La adult
hipertrofia amigdaliana este ferma sau dura, prin proliferarea tesutului conjuctiv
sau intraamigdalian. Ca forma amigdalele pot aparea pediculate, exteriorizate din
loja, alteori sunt ascunse intre pilieri si acoperite partial de repliul supraamigdalian
si triunghiular sau 3 amigdale protejate, dezvoltate mai mult in partea inferioara a
lojei, par cazute spre hipofaringe si baza limbii.
II. Amigdalita cronica criptica - este inflamatia amigdalelor palatine caracteristica
prin hiperplazia tuturor elementelor constitutive ale acestor formatiuni
limfoadenoide in grade diferite si prin prezenta unor mase cazeoase in interiorul
criptelor, care se elimina dupa un oarecare timp, pentru ca apoi sa se refaca.
Dopurile cazeoase au o culoare galben-sofran pastoase si fetide, in medie cu
diametrul de 2 mm si sunt constituite din celule descuamate, leucocite dezintegrate,
produse ale distructiei celulare (acizi grasi, colesterina), portiuni alimentare,
germeni saprofiti ai cavitatii bucale. Retentia cazeumului in cripte, realizeaza
chisturile amigdaliene de retentie si uneori, prin concretarea lui, poate da nastere
calculilor amigdalienei care intretin infectia. Leziunile epiteliului amigdalian si
modificarile tesutului limfoid favorizeaza treptat hiperplazia preponderent
conjuctiva si scleroza progresiva a amigdalelor, care isi micsoreaza volumul.
III. Amigdalita cronica infectanta Criptele amigdaliene constituie factorul principal
de infectie cronica, gazduind numeroase specii bacteriene aerobe si anaerobe, care
in cadrul unui puseu congestiv pot deveni patogene, dand in angina pultacee. Daca
bolnavul afirma ca in antecedente a prezentat angine repetate cu sau fara abcese
periamigdaliene, diagnosticul de amigdalita cronica infectata nu mai are nevoie de
alte semne obiective. In cadrul amigdalitei cronice infectate intalnim:
- atrofia scleroasa a amigdalelor constituita dupa inflamatii repetate cu criptele
stramtate, strangulate si deformate, fara dopuri cremoase cu secretii prin bogatia
bacteriilor pe care le contin;
- pilierii anteriori permanent congestionati;
- un ganglion subangulo-maxilar noduros, persistent, daca se mareste de volum si
devine sensibil cu ocazia unui puseu dureros al faringelui, i se mareste valoarea
diagnosticata;
- prezenta secretiilor puriforme din criptele amigdaliene.
.
4. . Agenţii etiologici în dezvoltarea amigdalitei cronice
· Agenţi microbieni (streptococii, stafilococii, pneumococii, anaerobi;
· Viruşi (adenoviruşi),
· Ciuperci
· Hlamidii.
5.Factorii de risc în dezvoltarea amigdalitei cronice
· Devieri în perioada de dezvoltare antenatală, intranatală şi postnatală;
· Alimentaţia iraţională şi artificială, avitaminoza, bolile infecţioase; ·
Infecţia de vecinătate - rinitele, faringitele, sinuzitele, vegetaţiile adenoide;
· Infecţiile acute frecvente ale căilor respiratorii; · Anginele şi periamigdalitele
repetate;
· Influenţa nefavorabilă a diferitor factori ai mediului extern(agenţi chimici şi
iradierea mărită);
· Alergia;
· Factori anatomo–topografici (aşezarea amigdalelor palatine la intersecţia a două
căi: respirator şi digestiv, ce duce la traumatizarea ţesutului amigdalian, acţiunea
permanentă şi mărită a antigenilor mediului înconjurător);
· Imaturitatea imunităţii copilului;
· Predispoziţia ereditară;
· Bolile infectocontagioase şi hematologice etc.
6.Tablou Clinic
Acuzele bolnavului cu amigdalită cronică
· Angine în anamneză;
· Durere şi înţepături în gît preponderent la rece;
· Senzaţii de corp străin, arsură şi uscăciune în gît;
· Accese de tuse uscată;
· Miros neplăcut din gură;
· Sforăit prin somn;
· Dureri în regiunea cordului şi articulaţiilor;
· Oboseală fizică şi intelectuală
Simptomatologia amigdalitei cronice nu are o precizare clinica bine definita. Este
imposibil de pus diagnosticul de amigdalita cronica numai pe aspectul exterior al
amigdalelor.
Semne subiective
- Senzatii dureroase, discrete, cu intepaturi mai ales in timpul inghititurilor. Aceste
senzatii sunt localizate la nivelul amigdalelor si in special in regiunea
corespunzatoare lor.
- Inspir dificil, sforait in somn, in cazul amigdalelor foarte mari care stramteaza in
masura importanta istmul faringian.
- Pot aparea modificari de timbru (voce amigdaliana), uneori pronuntare dificila
determinate de limitarea mobilitatii valului si pilierului posterior prin perturbarea
contractiei peristafilinilor.
- Uneori manifestari asmatiforme in cazul amigdalelor plonjate.
- Aceste simptome nu sunt insotite de temperatura sau pot prezenta mici oscilatii
termice (37-37,2°C), stare de adinamie cu dureri articulare vagi, dupa ingerare de
lichide reci.
- Alteori bolnavul prezinta o senzatie de iritate a faringelui cu accese de tuse si
intermitent eliminarea unor grunji alb-galbui de cazeum fetid, gura exhala un miros
din cauza fermentatiilor de la nivelul criptelor.
Semne obiective
Examenul faringelui trebuie facut metodic, prin inspectie, palpare cu degetul,
explorare cu stiletul sau spatula, recoltarea continutului criptelor pentru examenul
bacteriologic.
La inspectie:
- ne intereseaza volumul amigdalelor care poate fi vizualizat nu numai prin simpla
inspectie a faringelui, ci trebuie executata si o apasare cu varful unei spatule
privind partea laterala a stalpului anterior, pentru a incerca sa scoatem amigdala din
loja ei;
- amigdalele mult hipertrofiate la adulti, produse de o iritare a tesutului limfatic cat
si a celui conjuctiv constituie un semn valoros in diagnosticarea unei amigdalite
cronice.
Inspectand fata interna a amigdalelor vedem ca ea poate fi neteda sau brazdata.
In amigdalita cronica, forma cea mai des intalnita este cea brazdata:
- amigdalele mici, atrofiate si dure, care produc in urma inlocuirii treptate a
tesutului limfoid cu tesut conjuctiv, se intalnesc mai rar in cursul amigdalitelor
cronice, in aceasta forma de amigdalita cronica, atrofiata focarul infectios se afla
mai profund si izolat de suprafata amigdalei unde deseori apar cicatrici; - un
simptom important al amigdalitei cronice este roseata stalpului anterior cu
marginea lui libera, putin edematiala si aderenta de amigdala hipersensibila la
palpare;
- aspectul si continutul criptelor au o deosebita valoare in diagnosticul amigdalitei
cronice.
La faringoscopie: constatam acele dopuri de cazeum alb-galbui, inchistate in
cripte, mai ales la nivelul polului superior sau inapoia stalpului anterior, care
trebuie indepartat pentru a pune in evidenta acest cazeum.
Palparea ganglionului: satelitului amigdalian inapoia unghiului mandibulei, cand
poate aparea si o durere cu iradiere spre urechea respectiva, ca si controlul foselor
nazale nu trebuie omise in cursul unei amigdalite cronice.
7.Diagnosticul diferenţial al amigdalitei cronice la copii se va face:
− hipertrofia amigdalelor palatine;
− faringitele cronice;
− tumorile amigdalelor palatine
8.Tratamentul
· Pacienţi cu amigdalită cronică compensată
· Pacienţi cu amigdalită cronică decompensată care au contraindicaţii pentru
intervenţie chirurgicală
· Pacienţi cu amigdalită cronică decompensată care refuză operaţia.
Tratamentul conservator
Înlăturarea focarului de infecţie din amigdalele palatine prin spălarea criptelor cu
sol. antiseptice (sol. Nitrofural 1:5000; sol. Dioxidină 1%; sol. Miramistină 0,01%;
sol. Nucină 0,2%)
· Badijonarea mucoasei amigdalelor palatine cu soluţii (Lugol; Iodinol; Clorofillipt)
· Aplicarea aerosolilor Inhalipt; Benzidamină
· Ultrasunet pe proiecţia amigdalelor palatine (7-10 şedinţe) General: · Preparate
antihistaminice (2 ori pe zi): (Difenhidramină, Prometazină, Clemastină,
Cloropinamină, Mebhidrolină)
· Preparate imunostimulatoare
· Vitaminoterapie
· Călirea organismului
Tratamentul chirurgical
Indicaţii pentru tratamentul chirurgical
· Amigdalită cronică, forma decompensată:
- infecţia amigdaliană recurentă cu ≥ 3 acutizări infecţioase pe an în ultimii 3 ani
sau ≥ 5 episoade infecţioase fiecare din ultimii 2 ani, sau 7 acutizări în ultimul an.
- abces periamigdalian acut sau recurent.
- complicaţii la distanţă : reumatism, glomerulonefrită, septicemie.
Etapa preoperatorie
Pregătirea preoperatorie
1. Sanarea focarelor de infecţie apropiate
2. Indicarea hemostaticelor, coagulantelor etc. pînă la 5 zile - Menadionă,
Etamsilat, Calciu gluconat, Ascorutin.
3. Examinarea obligatorie (analiza generală a sîngelui; analiza generală a urinei;
ECG; durata sîngerării; coagulograma; biochimia sîngelui: indicele protrombinic,
fibrinogenul, ALT, AST, glucoza, ureea, bilirubina totală, bilirubina directă, K, Na;
determinarea HbsAg).
Intervenţia chirurgicală se efectuează în perioada remisiei (ex. nu mai devreme de 1
lună după angină); Pregătirea preoperatorie se efectuează în condiţii de
ambulatoriu
Intervenţia chirurgicală:
Etapele intervenţiei chirurgicale la pacienţi cu amigdalită cronică
1. Premedicaţie
2. Anestezie generală
3. Amigdalectomie
4. Trezirea pacientului
Etapa postoperatorie:
Conduita postoperatorie
· Efort fizic dozat.
· Regim alimentar.
· Preparate analgezice i/m – Ketorolak.
· Preparate antihistamine i/m – Cloropiramină.
· Preparate antibacteriene cu scop profilactic – Ampicilină, Oxacilină, Cefazolină.
· Preparate antiseptice locale - aerosol Benzidamină
9.Complicaţiile amigdalitei cronice
· Abcese periamigdaliane
· Artrite
· Reumatism
· Miocardite
· Nefrite
10.Supravegherea pacienţilor
Medicul de familie
· Indică consultul medicului ORL de 2 ori pe an pentru efectuarea tratamentului
conservator
· Indică analiza generală a sîngelui, analiza generală a urinei, ECG o dată pe an.
· Indică consultul altor specialişti la necesitate: ü pentru excluderea altor patologii;
pentru sanarea altor focare de infecţii.
Medicul ORL
· Efectuează tratament conservator local şi general de 2 ori pe an în condiţii de
ambulatoriu.
· Scoate de la evidenţă pacientul tratat de amigdalită cronică compensată, după 3
ani de tratament efectiv.
· Stabileşte diagnoza de amigdalită decompensată şi indică tratament chirurgical.