Nume:Valeanu Darius

Clasa: 9i

RenaȘterea italianĂ
Renașterea italiană a fost cea mai veche manifestare a Renașterii
europene generale, perioadă de schimbări și realizări culturale majore care a
început în Italia în secolul al XIV-lea și a durat până în secolul al XVII-lea
marcând tranziția între perioada Medievală și Modernitate. Cuvântul francez
renaissance (Rinascimento în italiană) înseamnă "renaștere" și definește
perioada ca fiind o manifestare de interes pentru cultura antichității clasice de
către umaniștii Renașterii, precum și o epocă de renaștere economică după
epidemia de ciumă din 1348. Autorul renascentist Giorgio Vasari a folosit
termenul "Renaștere" în cartea sa " Viețile celor mai excelenți pictori, sculptori
și arhitecți", dar conceptul a devenit larg rǎspândit abia în secolul al XIX-lea,
după lucrǎrile unor oameni de științǎ precum Jules Michelet și Jacob
Burckhardt.
În stânga avem o imagine care îl
reprezintă pe Giorgio Vasari.

Renașterea europeană a început în Toscana (centrul Italiei) și s-a centrat

în orașul Florența. Florența, unul dintre cele câteva orașe-state ale peninsulei, a
prosperat la preeminență economică prin acordarea de credite monarhilor
europeni și prin stabilirea bazelor pentru capitalism și mediul bancar.Renașterea
s-a răspândit mai târziu în Veneția, inima unui imperiu mediteranean, având
control asupra rutelor comerciale cu Orientul dupǎ sfârșitul cruciadelor și
călătoriile lui Marco Polo, unde au fost regǎsite rămășițele culturii antice
grecești și au oferit învățătorilor umaniști noi texte. În cele din urmă, Renașterea
a avut un efect semnificativ asupra Statelor Papale și a Romei, reconstruite în
mare parte de papi umaniști și renascentiși (precum Alexandru al VI-lea și
Iulius al II-lea), care erau frecvent implicați în politica italiană, arbitrând
disputele dintre puterile coloniale concurente și opunându-se Reformei
Protestante.

1
Nume:Valeanu Darius
Clasa: 9i

Papa Alexandru al VI-lea Papa Iulius al II-lea

Renașterea italiană este cea mai cunoscută pentru realizările sale în pictură,
arhitectură, sculptură, literatură, muzică, filozofie, știință și explorare.

1. Arhitectura
În Florența, stilul Renașterii a fost introdus cu un monument
revoluționar, dar incomplet, în Rimini, de către Leon Battista
Alberti. Unele dintre cele mai vechi clădiri care prezintă
caracteristici renascente sunt biserica San Lorenzo a lui Filippo
Brunelleschi și Capela Pazzi.

2
Nume:Valeanu Darius
Clasa: 9i

Biserica San Lorenzo Capela Pazzi

2.Sculptura ȘI Pictura
În pictură, realitatea falsă a realismului lui Giotto Trecento, figurile
sale complet tridimensionale ocupând un spațiu rațional și interesul său umanist
în exprimarea personalității individului, mai degrabă decât a imaginilor iconice,
a fost urmat de o retragere în convenții gotice târzii conservatoare. În sec. 15 s-
au adoptat (prin renumiţii arhitecţi L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente
antice, ca arcade semicirculare, coloane etc. În sec. 16 s-a dezvoltat tema
planului central cu elevaţie piramidală (D. Bramante, Michelangelo),
desăvârşindu-se compoziţia ritmică a faţadelor (ex. Palatul Pitti din Florenţa).În
sculptură, opera lui Donatello rezumă evoluţia artei sec. 15, de la statuile care
împodobeau biserica, la portretul laic şi monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopa
della Quercia, Verocchio, Luca della Robbiaş.a.). În sec. 16, Michelangelo
realizează deplina dezvoltare a sculpturii de ronde-bosse. În pictură, trăsăturile
înnoitoare din creaţia lui Giotto sunt dezvoltate, la începutul sec. 15, în pictura
murală de florentinul Masaccio, alături de Fra Angelico, Uccello etc., apoi, în a
doua jumătate a secolului, de Piero della Francesca, Mantegna, Botticelli,
Signorelli iar pictura de şevalet este ilustrată cu precădere la Veneţia (familia
Bellini). În sec. 16, apogeul picturii Renaşterii este atins în operele lui Leonardo
da Vinci, Rafael Sanzio, Michelangelo Buonarotti(ultimul lucrând mai ales la
Roma) şi în cele ale veneţienilor Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto.

3
Nume:Valeanu Darius
Clasa: 9i

Artele decorative au atins un înalt nivel artistic (mătăsurile şi catifele veneţiene

şi genoveze, majolica din Faenza sau din Urbino, sticlăria de Murano etc.).
Evoluţia generală a stilului a fost de la simplitate (sec. 15) spre fast şi măreţie
(sec. 16).

3.Literatura
Revoluția literară italiană din secolul al XIII-lea a ajutat la
stabilirea etapei pentru Renaștere. Înainte de Renaștere, limba italiană nu era
limba literară în Italia. Numai în secolul al XIII-lea autorii italieni au început să
scrie în limba lor maternă, mai degrabă decât în latină, franceză sau
provinciană. Anii 1250 au văzut o schimbare majoră în poezia italiană, deoarece
Dolce Stil Novo (Stilul dulce nou, care accentua mai degrabă dragostea
platonică decât dragostea de curte) a revenit, pionierat de poeți precum Guittone
d'Arezzo și Guido Guinizelli. Dante a promovat în opera lui, alături de
elementele mistico-fantastice, un filon umanist. Creaţia prin excelenţă satirică la
adresa principiilor etice ale societăţii medievale a unor scriitori ca Villonsau
Chaucer aparţine aceleiaşi perioade de tranziţie spre modernitate. Petrarca
ilustrează prin versurile sale, pentru prima dată în literatură, bogăţia eului,
Boccaccioo pune bigotismului medieval spiritul laic, burghez şi popular, exaltă
dragostea descătuşată de prejudecăţile ascetice. Lorenzo de Medici, Angelo
Poliziano, Luigi Pulci, Lodovico Ariosto şi Torquato Tasso au cultivat o poezie
a temelor mitologice şi cavalereşti împletite cu cele de inspiraţie populară, care

celebrează plăcerea şi bucuria de a trăi.

4
Nume:Valeanu Darius
Clasa: 9i

Guittone d'Arezzo Guido Guinizelli

4.Muzica
În Italia, în secolul al XIV-lea, a existat o explozie de activitate
muzicală care corespundea domeniului și nivelului de inovare cu activitatea din
celelalte arte. Deși muzicologii grupau de obicei muzica Trecento (muzica
secolului al XIV-lea) cu perioada medievală târzie, ea a inclus trăsături care se
aliniază cu Renașterea timpurie în moduri importante: accentul pus pe sursele,
stilurile și formele seculare; o răspândire a culturii de la instituțiile ecleziastice
la nobilime și chiar la oamenii obișnuiți; și o dezvoltare rapidă a unor tehnici
complet noi.

5.FIlosofie
Trăsătura caracteristică generală a Renaşterii a constituit-o
orientarea sa antiscolastică. În cursul sec. 14-15 a predominat reluarea şi
dezvoltarea, potrivit cu condiţiile specifice ale epocii, a curentelor filozofice
antice. Gânditorii Renaşterii au apelat la stoicism pentru a crea o o morală
independentă de rigorile preceptelor religioase, bazată cu precădere pe raţiune şi
pe natură, pentru a proclama triumful omului asupra „Fortunei” („sorţii”). Ei au
îndreptat epicureismul împotriva ascetismului medieval (L. Valla), scepticismul
împotriva dogmelor bisericii (Montaigne). Reprezentanţii Academiei florentine
(Marsilio Ficino, Pico della Mirandola) au pornit de la Platon şi neoplatonism
pentru a fundamenta teza unităţii dintre om şi natură, dintre spirit şi corp, cultul
frumosului ca întruchipare sensibilă a divinului, concepţie care a influenţat arta
Renaşterii. Neoaristotelicienii de la Universitatea din Padova au tras chiar
concluzii ateiste din doctrina Stagiritului (P. Pomponazzi). Umaniştii Renaşterii
au dezvoltat o nouă concepţie despre om, promovând ideea demnităţii omului ca
fiinţă liberă, autonomă, creatoare (Pico della Mirandola, T. Campanella).
Concepţiei pesimiste despre om, ca făptură supusă permanent păcatului, i-au
opus teza „naturii bune” a omului (Erasm, Rabelais, Vittorino da Feltre),
fundamentând astfel pedagogia umanistă. În filozofia naturii, concepţia despre
însufleţirea întregului cosmos exprima, într-o formă naivă, fantastică, ideea unei
materii active, care îşi desfăşoară prin sine însăşi bogăţia formelor (G.

5
Nume:Valeanu Darius
Clasa: 9i

Bruno);concepţiile magice şi astrologice sugerau ideea conexiunii universale

(Paracelsus). Filozofia Renaşterii culminează cu concepțiile legate nemijlocit de
ştiinţele noi ale naturii. Aceste concepte fundamentează metodele cercetării

experimentalo-matematice a naturii (Leonardo da Vinci, Galilei), opun

finalismului determinismul, formulează conceptul modern al legilor naturii
(Galilei, Kepler).
Leonardo da Vinci
Pico della Mirandola

Galileo Galilei