4.

PROPRIETĂŢI
A. Proprietăţi fizice şi chimice

B. Proprietăţi mecanice

C. Proprietăţi tehnologice
 Proprietăţi fizice şi chimice
Proprietăţi fizice – proprietăţi care nu
modifică compoziţia şi structura
materialelor; însuşiri observabile cu
organele de simţ; comportamentul în
raport cu factorii din mediul înconjurător.
Proprietăţi chimice – proprietăţi care
modifică compoziţia şi structura
materialelor; comportamentul în raport cu
alte materii prime şi materiale.
 Proprietăţi Proprietăţi
fizice chimice
• Stare de agregare • Rezistenţa la
• Culoarea coroziune
• Luciul metalic
• Densitatea
• Fuzibilitatea
• Dilatarea termică
• Conductibilitatea termică
• Conductibilitatea electrică
• Proprietăţi magnetice
 Stare de agregare
• La temperatură obişnuită sunt solide;
excepţie – mercurul, care este lichid.
• Culoarea – dela cenuşiu închis la alb
strălucitor; excepţii: aurul – galben, cuprul
– roşcat
 Luciul metalic
• Proprietatea metalelor de a reflecta lumina
- se poate accentua prin lustruire
mecanică
 Densitatea
Este mărimea fizică egală cu raportul între masă şi volum; masa
unităţii de volum.
Simbol: ρ (ro - literă grecească)
Formula: ρ=m/V, în care:
m- masa [kg, g]
V- volumul [m3, cm3]
Unitate de măsură: kg/ m3, g/ cm3

Din punct de vedere al densităţii se întâlnesc metale:

• ultrauşoare (magneziu - Mg),
• uşoare (aluminiu - Al),
• semiuşoare (titan - Ti),
• grele (fier - Fe),
• foarte grele (aur - Au)

Cel mai uşor metal – litiu(Li) – ρ=0,53g/cm3;

Cel mai greu metal – osmiu(Os) - ρ=22,6g/cm3
 Fuzibilitatea
Este proprietatea metalelor de a se topi.
Fiecare metal are o temperatură de topire – punct de
topire.
Punctul de topire variază foarte mult de la metal la metal:
• cupru(Cu) - 1083°C,
• wolfram(W) - 3410°C,
• fier(Fe) - 1535°C,
• aluminiu(Al) - 658oC.
Metalele se pot clasifica după temperatura de topire:
• uşor fuzibile (natriu – Na),
• greu fuzibile(cupru),
• foarte greu fuzibile(niobiu – No),
• refractare (wolfram)
 Dilatarea termică
Este proprietatea metalelor de a se dilata – mărirea
dimensiunilor (suprafaţă, volum,lungime) la creşterea
temperaturii (încălzire).
Fenomenul invers se numeşte contracţie termică -
micşorarea dimensiunilor la scăderea temperaturii
(răcire).
 Conductibilitatea termică
Conductibilitatea termică este fenomenul de
propagare a căldurii în masa unui material
metalic.
Conductivitatea termică este mărimea fizică prin
care se caracterizează capacitatea unui material
de a transmite căldura atunci când este supus
unei diferenţe de temperatură.
Cea mai mare conductivitate termică au:
argintul
cuprul
aurul
aluminiul
Cea mai slabă conductivitate termică au:
plumbul
mercurul
 Conductibilitatea electrică
Conductibilitatea electrică este proprietatea
materialelor de a permite trecerea curentului
electric.
Conductanţa electrică este mărimea care
exprimă capacitatea a unui conductor sau circuit
dat de a conduce curentul electric
Materialul care conduce curentul electric se
numeşte conductor electric; metalele sunt buni
conductori electrici, iar dintre acestea
conductivitatea cea mai mare o are argintul,
urmat la mică distanţă de cupru.
 Proprietăţi magnetice
Magnetismul este proprietatea materialelor de a atrage
materiale feroase.
Marimea fizică care caracterizează această proprietate se
numeşte permeabilitate magnetică.
Din punct de vedere magnetic materialele sunt:
- Diamagnetice - permeabilitate magnetică relativă
subunitară, foarte aproape de unitate (<1)
(Ag,Au,Cu,Zn,Ge- germaniu)
- Feromagnetice - permeabilitate magnetica relativă
mult mai mare decat unitatea ,ajungand la valori peste
100000 (Fe, Co - cobaltul , Ni - nichelul , aliaje)
- Paramagnetice - permeabilitate magnetică relativă
supraunitară , foarte apropiată de unitate (>1)
(Al,Cr,Pt).
 Rezistenţa la coroziune
Este proprietatea de a rezista la o degradare lentă de la
suprafaţă la interior sub acţiunea agenţilor chimici
(în prezenţa substanţelor chimice).
Tipuri de coroziune:
_ chimică – fără transfer de sarcină electrică în timpul
procesului (oxigen, acid clorhidric,dioxid de carbon, alte
soluţii rău conducătoare de electricitate – benzine,
alcooli)
_ electrochimică - cu transfer de sarcină electrică (soluţii
bune conducătoare de elctricitate- electroliţi)
Metale şi aliaje rezistente la coroziune: metalele nobile (Au, Ag, Cu) şi aliajele
lor (scumpe)
Metale şi aliaje autoprotectoare - metalele şi aliajele care în urma coroziunii
iniţiale se acoperă cu o peliculă izolatoare datorită fenomenului de
pasivare (pasivarea Ag în acid clorhidric prin formarea peliculei de clorură
de argint , a Fe în acid azotic concentrat)
Alierea metalelor cu un component adecvat - concentraţii relativ scăzute ale
componentului de aliere, reduc considerabil viteza de coroziune
(introducerea Cu de 0,2...0,3%, Cr sau Ni în oţeluri etc.)
 Proprietăţi Mecanice
• comportamentul materialelor metalice sub acţiunea
diferitelor forţe exterioare.
Proprietăţi mecanice:
- DURITATEA
- ELASTICITATEA
- PLASTICITATEA
- REZISTENŢA MECANICĂ
 DURITATEA
- reprezintă rezistenţa opusă de metale la zgârierea sau la
pătrunderea unui corp
- se exprimă convenţional cu valori de la 1-10 în scara
mineralogică MOHS sau în unităţi Brinell.
Metalele cu duritatea cea mai mare sunt: Re (7,4) şi Os (7,0) urmate
de Be (6,7), In (6,5), Pt (4,3).
Cu duritatea cea mai mică sunt: Cs (0,2) urmat de Rb (0,3), Na
(0,4), K (0,5), Li (0,6).

În metalurgie, duritatea unui metal sau al unui aliaj

este definită ca rezistenţa locală a acestuia la
pătrunderea unui corp mai dur.
Caracteristica se determină prin încercări (cu bila de
oţel sau diamant) şi se numeşte duritatea Brinell,
respectiv duritatea Rockwell; în funcţie de metoda de
încercare utilizată metalele se pot caracteriza din
punct de vedere a durităţii Vickers sau Shore.
 ELASTICITATEA

- este proprietatea metalelor de a reveni

la forma şi dimensiunile iniţiale
după încetarea acţiunii sarcinilor
exterioare care au produs
deformarea.
PLASTICITATEA
- esteproprietatea metalelor de a se deforma
sub acţiunea sarcinilor exterioare, fără a se
fisura sau sfărâma, fără a-şi schimba
volumul şi fără a reveni la forma iniţială.
Majoritatea metalelor sunt plastice, putând fi
uşor prelucrate la cald sau la rece prin diferite
operaţii tehnologice - laminarea.
Aurul este cel mai plastic metal, după care
urmează: Ag, Pt, Mg, Al, Pb, Sn, Cu.
Plasticitatea influenţează proprietăţile
tehnologice - maleabilitatea şi ductibilitatea
MALEABILITATEA este capacitatea unui metal
de a fi tras în foi, prin comprimare la o
temperatură inferioară punctului de topire.
• Unele metale cum sunt: Au, Ag, Al, Pt,
Cu, Ni şi Ta pot fi prelucrate în foi
FOARTE SUBŢIRI
• Se laminează uşor la rece: Mg, Ti, Sn,
Pb, Fe, Pd, Ir

• Zincul este maleabil şi se laminează între

273-423 K.
 Ductibilitatea este proprietatea metalelor de a fi trase
în fire, prin procesul de trefilare.

Cele mai ductile metale sunt: Au,

Ag, Pt, Ni.
- din 1g Au sau Ag se pot trage
fire de 2000m, respectiv 1800m.

Se trefilează uşor şi Fe, Cu, Al.

Un număr mic de metale cum ar
fi: Ti, nu se pot trefila.
REZISTENŢA MECANICĂ - constă în împotrivirea
materialelor metalice la acţiunea forţelor exterioare care
tind să le rupă.

Dintre solicitările mecanice la care pot fi supuse metalele,

deosebim:
• TRACŢIUNEA (ÎNTINDEREA);
• COMPRESIUNEA;
• ÎNCOVOIEREA;
• RĂSUCIREA (TORSIUNEA).
 Proprietăţi tehnologice
• FLUIDITATEA
• DUCTIBILITATEA
• MALEABILITATEA
• SUDABILITATEA
 Fluiditatea
• Este proprietatea materialului metalic topit
de a curge şi a umple golurile tiparului
(formei) în care a fost turnat.
 Sudabilitatea
• Este proprietatea materialelor metalice de
a se îmbina între ele prin diferite procedee
de sudare: cu electrozi, cu flacără de
gaze, prin presare.