Analiză matematică

Nicolae Dăneţ
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
Departamentul de Matematică şi Informatică

Anul universitar 2014-2015

c Nicolae Dăneţ
Capitolul 4

Serii de puteri

Avertisment!
Aceste note de curs sunt distribuite gratuit numai studenţilor din anul
I, seria A, Facultatea „Căi Ferate, Drumuri şi Poduri” din Universitatea
Tehnică de Construcţii Bucureşti pentru utilizare personală.
Este interzisă comercializarea sub orice formă sau afişarea pe orice site a
acestui text.
c Nicolae Dăneţ 2014
––––––––––

4.1 Serii de puteri. Tipuri de convergenţă

Se numeşte serie de puteri o serie de forma

∞
a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn + · · · = an xn , (4.1)
n=0

sau de forma

∞
a0 + a1 (x − x0 ) + a2 (x − x0 )2 + · · · + an (x − x0 )n + · · · = an (x − x0 )n . (4.2)
n=0


∞
Dacă notăm y = x − x0 , atunci seria (4.2) are forma an y n , adică (4.1).
n=0
Prin urmare, este suficient să studiem numai serii de puteri de forma (4.1).
Un număr real x0 se numeşte
 punct de convergenţă al seriei (4.1)
dacă seria de numere reale ∞ n
n=0 n x0 este convergentă. Vom nota cu C
a
mulţimea numerelor
 realen x pentru care seria (4.1) este convergentă. Deci
C = {x ∈ R | ∞ n=0 an x este convergentă}. C se numeşte mulţimea de
convergenţă a seriei de puteri (4.1). Mulţimea C este întotdeauna nevidă
deoarece conţine punctul x = 0.

61
62 Capitolul 4. Serii de puteri

∞
Dacă x ∈ C, atunci seria de numere reale n=0 an xn este convergentă.
Aceasta înseamnă că şirul sumelor parţiale
S0 (x) = a0 ,
S1 (x) = a0 + a1 x,
S2 (x) = a0 + a1 x + a2 x2 ,
·····················
Sn (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn ,
·································
este convergent, adică, există lim Sn (x) =: S(x). Prin urmare, există o
n→∞
funcţie S : C −→ R astfel ca Sn (x) → S(x), pentru orice x ∈ C. Aceasta
înseamă că, pentru orice x ∈ C şi pentru orice ε > 0, există un indice n(ε, x),
care depinde de ε şi de x, astfel încât
|Sn (x) − S(x)| < ε, ∀n ≥ n(ε, x).
Acest tip de convergenţă se numeşte convergenţă punctuală, sau conver-
genţă simplă, a şirului de funcţii (Sn (x))n≥1 către funcţia S(x). Vom scrie
p p
acest lucru sub forma Sn (x) −→ S(x), ∀x ∈ C, sau Sn −→ S, şi vom citi
C
„şirul de funcţii Sn converge punctual la funcţia S pe mulţimea C”.
Dacă pentru orice x ∈ C există un singur indice n(ε), care depinde
numai de ε nu şi nu depinde de x, astfel încât să avem
|Sn (x) − S(x)| < ε, ∀n ≥ n(ε) şi ∀x ∈ C,
atunci convergenţa şirului de funcţii (Sn (x)) către funcţia S(x) se numeşte
u
convergenţă uniformă şi se notează Sn −→ S.
C

4.2 Intervalul de convergenţă al unei serii de

puteri
Vom investiga mai întâi structura mulţimii de convergentă a unei serii de
puteri. Spre deosebire de serile de funcţii oarecare, care pot avea o mulţime
de convergenţă cu o structură mai complicată, seriile de puteri au întotdeauna
mulţimea de convergenţă de forma unui interval al axei reale. Acesta poate
fi de una din formele (−R, R), [−R, R), (−R, R], [−R, R], poate să fie redus
numai la un singur punct, x = 0, sau poate coincide cu toată axa reală.
După cum s-a demonstrat în exemplul 2.2.2, seria geometrică

∞
1 + x + x 3 + · · · + xn + · · · = xn
n=0


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.2. Intervalul de convergenţă al unei serii de puteri 63

este convergentă pentru orice x din intervalul (−1, 1) şi are suma S(x) =
1
.
1−x
Vom da în continuare încă două exemple: unul de o serie de puteri care
converge numai pentru x = 0 şi altul de o serie de puteri care converge pentru
orice x număr real.


∞
Exemplul 4.2.1 Seria de puteri n! xn converge numai în x = 0.
n=0


∞
Să presupunem că ar exista un punct x0 = 0 astfel încât seria n! xn0 să
n=0
fie convergentă. Atunci termenul său general n! xn0 → 0, deci şi |n! xn0 | → 0.
Dar
(n + 1)! |x0 |n+1
lim = lim (n + 1) |x0 | = ∞.
n→∞ n! |x0 |n n→∞

(n + 1)! |x0 |n+1

Prin urmare, există un indice n0 astfel ca raportul > 1, sau
n! |x0 |n
(n + 1)! |x0 |n+1 > n! |x0 |n , ∀n ≥ n0 . Deci nu putem avea lim |n! xn0 | = 0 aşa
n→∞
cum cere condiţia necerasă de convergenţă a unei serii. Contradicţia obţinută
arată că nu poate exista un x0 = 0 astfel ca seria dată să fie convergentă.
Deci seria converge numai pentru x = 0, ceea ce înseamnă că C = {0}. 

∞ xn
Exemplul 4.2.2 Seria de puteri converge pentru orice x ∈ R
n=0 n!

∞ |x |n
0
Fie x0 = 0 un număr real oarecare. Considerăm seria numerică .
n=0 n!
Fiind o serie cu termeni pozitivi, pentru studiul convergenţei sale folosim
forma practică a criteriul raportului (propoziţia 2.2.11).

an+1 |x0 |n+1 n! |x0 |

lim = lim n = lim = 0 < 1.
n→∞ an n→∞ (n + 1)! |x0 | n→∞ n + 1

∞ |x |n
0
În consecinţă, seria numerică este absolut convergentă, deci şi con-
n=0 n!
vergentă. Cum x0 a fost un punct oarecare din R, rezultă că seria converge
pentru orice x ∈ R. Deci C = R. 
Teorema care urmează descrie care este structura mulţimii de convergenţă
a unei serii de puteri şi ce tip de convergenţă există pe această mulţime.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
64 Capitolul 4. Serii de puteri

Teorema 4.2.3 Teorema I a  lui Abel

Pentru orice serie de puteri ∞ n
n=0 an x există un număr real R, 0 ≤ R ≤
∞, astfel ca:
(i) Dacă R = 0 seria converge numai pentru x = 0.
(ii) Dacă R = ∞ seria este absolut convergentă pe toată mulţimea R.
(iii) Dacă 0 < R < ∞, atunci seria este:
(a) absolut convergentă pe intervalul deschis (−R, R);
(b) divergentă pe (−∞, −R) ∪ (R, ∞);
(c) absolut uniform convergentă pe orice interval închis [a, b] ⊂
(−R, R).
Numărul R dat
 de teorema de mai sus se numeşte raza de convergenţă
a serie de puteri ∞ a
n=0 n x n
, iar intervalul (−R, R) se numeşte intervalul de
convergenţă. După cum se observă teorema nu afirmă nimic despre ce se
întâmplă în punctele x = −R şi x = R. Studiul convergenţei seriei de puteri
în aceste puncte se face separat.
Demonstraţia teoremei se bazează esenţial pe următoarea lemă.
Lema 4.2.4 Lema lui Abel 
Dacă seria de puteri ∞ n
n=0 an x este convergentă într-un punct x0 = 0,
atunci ea este absolut convergentă pentru orice număr real x care satisface
inegalitatea |x| < |x0 | .

Demonstraţie. Fie x0 = 0 un punct în care seria ∞ n
n=0 an x0 este conver-
gentă. Atunci, conform condiţiei necesare de convergenţă, termenul general
an xn0 → 0, deci şirul (an xn0 ) este mărginit. Prin urmare, există o constantă
M > 0 astfel ca |an xn0 | ≤ M, ∀n ≥ 0.  
x
Fie x ∈ R asfel încât |x| < |x0 | . Notăm q :=   . Evident, 0 ≤ q < 1.
x0
Pentru orice n ≥ 0 avem
 n
 
n  x 
|an x | = |an x0 |   ≤ M q n .
n
x0
∞ n
Deoarece q < 1, seria n=0 q este convergentă. În baza primului criteriu de
comparaţie
∞ pentru serii cu termeni pozitivi ∞ (propoziţia 2.2.5), rezultă că seria
n n
n=0 |an x | este convergentă, deci seria n=0 an x este absolut convergentă.

Demonstrăm acum teorema I a lui Abel.
Demonstraţia teoremei I a lui Abel. Notăm A := {|z| | z ∈ C}, unde
C este mulţimea punctelor de convergenţă a seriei de puteri ∞ n
n=0 an x . Fie
R = sup A. Evident, 0 ≤ R ≤ ∞.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.2. Intervalul de convergenţă al unei serii de puteri 65

(i) Dacă R = 0, atunci C = {0} şi teorema este demonstrată.

Dacă C conţine şi puncte diferite de zero, atunci 0 < R ≤ ∞.
(ii) În cazul în care R = ∞, pentru orice x ∈ R există un x0 ∈ C nastfel
ca |x| < |x0 | . Atunci, conform lemei lui Abel 4.2.4, seria ∞ n=0 an x este
absolut convergentă. Cum x era un punct oarecare din R seria este absolut
convergentă pe R.
(iii) În continuare presupunem că 0 < R < ∞.
(a) Fie x ∈ (−R, R), deci |x| < R = sup{|z| | z ∈ C}. Conform definiţiei
marginii superioare există x0 ∈ C  astfel ca |x| < |x0 | < R. Cum x0 ∈ C,
conform lemei lui Abel 4.2.4, seria ∞ n
n=0 an x este absolut convergentă în x.
(b) Fie x ∈ (−∞, −R) ∪ (R, ∞), adică |x| > R. Avem de demonstrat
că seria ∞ n=0 na x n
este divergentă. Presupunem prin absurd că x ar fi un
punct de convergenţă al seriei, adică x ∈ C. Cum R < |x| există un număr
real y astfel ca R < |y| < |x| . Deoarece x ∈ C, conform lemei lui Abel 4.2.4,
seria este absolut convergentă în y, ceea ce înseamnă că |y| ∈ A. Acest fapt
contrazice  definiţia lui R ca margine superioară a mulţimii {|z| | z ∈ C}.
Deci seria ∞ n
n=0 an x diverge în x.
(c) Dacă [a, b] ⊂ (−R, R), există 0 < r < R astfel ca [a, b] ⊂ [−r, r] ⊂
(−R, R).
 Deoarece r este un punct de convergenţă absolută al seriei date,
seria ∞ n=0 |an | r n
este convergentă. Cum pentru orice x ∈ [a, b] ⊂ [−r, r],
avem |x| ≤ r, deci
|an xn | ≤ |an | rn , ∀n ≥ 0,
şi conform primului
 criteriu de comparaţie pentru serii ∞ cu termeni pozitivi
2.2.5, seria ∞ n=0 |an x n
| este convergentă,
 deci seria n=0 an x n
este absolut
convergentă. Fie S(x) suma seriei ∞ n=0 |an x n
| , adică,
   
S(x) = lim Sn (x) = lim |a0 | + |a1 x| + a2 x2  + · · · + |an xn | .
n→∞ n→∞

Pentru a demonstra convergenţa uniformă se observă că, pentru orice x ∈

[a, b], are loc inegalitatea
 
 n 
  ∞ 
 
ak xk  ≤  |ak | rk .
∞ ∞
|S(x) − Sn (x)| =   n
|an x | −  k 
ak x  =
n=0 k=0 k=n+1 k=n+1

 ∞ (4.3)
Cum seria ∞n=0 |an | r n
este convergentă, resturile k=n+1 |ak | r k
→ 0, când
n → ∞. Prin urmare, pentru orice ε > 0 există un indice n(ε) astfel ca

∞
|ak | rk < ε, ∀n ≥ n(ε). (4.4)
k=n+1

În baza inegalităţilor (4.3) şi (4.4) obţinem

∞  
|S(x) − Sn (x)| ≤ |ak | xk  < ε, ∀n ≥ n(ε) şi ∀x ∈ [a, b],
k=n+1


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
66 Capitolul 4. Serii de puteri


ceea ce arată că seria ∞ n
n=0 |an x | este uniform convergentă pe intervalul
[a, b]. Aceasta înseamnă că seria ∞ n
n=0 an x este absolut şi uniform conver-
gentă pe [a, b]. 

Observaţia 4.2.5 În cazul 0  < R < ∞ teorema I a lui Abel nu afirmă nimic
despre natura seriei de puteri ∞ n
n=0 an x în punctele x = ±R. Aceasta poate
fi convergentă sau divergentă în aceste puncte.
Putem însă observa că dacă în unul din punctele −R sau R seria este
absolut convergentă, atunci ∞este absolut convergentă
∞ şi în celălalt punct.
n n
(Într-adevăr,
∞ ambele serii a
n=0 n (−R) şi a
n=0 n R au aceiaşi serie a
n
modulelor n=0 |an | R , deci dacă una este absolut convergentă atunci şi
cealaltă este absolut convergentă.) De aici rezultă că dacă în unul din
punctele −R sau R seria este divergentă, atunci în celălalt punct seria nu
poate fi absolut convergentă. 

Teorema I a lui Abel afirmă existenţa numărului R dar nu indică şi un

mod de calcul al acestuia. Formula pentru calcul razei de convergenţă este
dată de teorema Cauchy-Hadamard.

Teorema  4.2.6 nCauchy-Hadamard

Fie ∞ n=0 an x o serie de puteri şi R raza sa de convergenţă. Presupunem
că există 
 := lim n |an |, 0 ≤  ≤ ∞.
n→∞

Atunci ⎧
⎪ 1
⎨ , dacă 0 <  < ∞,
R= 
⎪ 0, dacă  = ∞,
⎩
∞, dacă  = 0.

Demonstraţie.
∞Fie x un număr real arbitrar. Considerăm seria de numere
n
reale pozitive n=0 |an x | şi-i aplicăm criteriul radicalului pentru serii cu
termeni pozitivi (propoziţia 2.2.13).
 
L := lim n |an | |x|n = lim n |an | |x| =  |x| .
n→∞ n→∞

Dacă  = 0, atunci L < 1, ∀x ∈ R. Prin urmare seria ∞ n
n=0 an x este
absolut convergentă pentru orice x ∈ R. Aceasta înseamnă că R = ∞.
 0, atunci L = ∞ > 1. Prin urmare seria ∞
Dacă  = ∞ şi |x| = n
n=0 |an x |
este divergentă pentru orice x = 0. Atunci R = 0. Într-adevăr, dacă R ar
fi nenul, atunci ar exista un x ∈ (−R, R) şi x = 0. Conform teoremei I a


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.2. Intervalul de convergenţă al unei serii de puteri 67


lui Abel (teorema 4.2.3) seria ∞ n
n=0 |an x | ar fi convergentă. Contradicţia
obţinută arată că R = 0.
Fie 0 <  < ∞. Pentru a proba că R = 1/ avem de demonstrat că seria
este absolut convergentă pentru |x| < 1/ şi divergentă pentru |x| > 1/.
Dacă |x| < 1/, atunci L =  |x| < 1 şi, conformcriteriului radicalului
2.2.13, seria ∞ n
n=0 |an x | este convergentă, deci seria
∞ n
n=0 an x este absolut
convergentă.
Dacă |x| > 1/, atunci existăun număr real x1 astfel ca |x| > |x1 | > 1/.
Deoarece
∞ L =  |x1 | > 1, seria ∞ n
n=0 |an x1 | este divergentă. Atunci şi seria
n
n=0|an x | este divergentă, deoarece în caz contrar, conform lemei lui Abel,
seria ∞ n
n=0 an x1 ar fi absolut convergentă. Contradicţia obţinută arată că,
într-adevăr, seria ∞ n=0 na x n
este divergentă. 

Corolarul 4.2.7 Fie ∞ n
n=0 an x o serie de puteri şi R raza sa de conver-
genţă. Presupunem că există

|an+1 |
 := lim , 0 ≤  ≤ ∞.
n→∞ |an |

Atunci ⎧
⎪ 1
⎨ , dacă 0 <  < ∞,
R= 
⎪ 0, dacă  = ∞,
⎩
∞, dacă  = 0.

Demonstraţie. Corolarul trei la teorema Stolz-Cesaro (pag. 23) afirmă că

|an+1 | 
dacă există lim şi este egală cu , atunci există şi lim n |an | care este
n→∞ |an | n→∞
egală tot cu . Se aplică apoi teorema Cauchy-Hadamard. 

Exemplul 4.2.8 Ne propunem să determinăm intervalul de convergenţă al

∞ (x − 2)n
serie de puteri . Pentru aceasta notăm y = x − 3. Seria devine
n=1 n 3n
∞ y n
. Determinăm raza de convergenţă a acestei serii folosind teorema
n=1 n 3
n
Cauchy-Hadamard. Avem

 n 1 1 1
 = lim |an | = lim
n
= lim √ = .
n→∞ n→∞ n3 n n→∞ n
n·3 3
1 ∞ yn
Atunci R = = 3. Prin urmare, seria este absolut convergentă
n=1 n 3
 n

pentru orice y ∈ (−3, 3).


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
68 Capitolul 4. Serii de puteri

Studiem acum ce se întâmplă în capetele acestui interval. Dacă y = 3,

∞ 1 ∞ (−1)n
seria devine şi este divergentă. Dacă y = −3, seria devine şi
n=1 n n=1 n
este convergentă. Prin urmare, intervalul de convergenţă al seriei în variabila
y este [−3, 3). (De remarcat faptul că pe intervalul (−3, 3) seria este absolut
convergentă, iar în y = −3 este semiconvergentă.) Ţinând seama că y = x−3
şi y ∈ [−3, 3), obţinem pentru seria dată intervalul de convergenţă [−1, 5).


4.3 Proprietăţile sumei unei serii de puteri


Fie ∞ n
n=0 an x o serie de puteri, C mulţimea de convergenţă a acestei serii şi
R raza sa de convergenţă. Conform teoremei I a lui Abel intervalul (−R, R),
pe care seria este absolut convergentă, este inclus în mulţimea C. Mulţimea
C poate fi diferită de intervalul (−R, R). Mai precis, C poate fi unul in
(−R, R], [−R, R), [−R, R]. Pentru orice x ∈ C notăm cu S(x)
intervalele: 
suma seriei ∞ n
n=0 an x . Obţinem astfel o funcţie S : C ⊂ R −→ R definită
prin
S(x) := a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn + · · · , x ∈ C.
Fie (Sn )n≥0 şirul sumelor parţiale Sn : C −→ R, Sn (x) = a0 + a1 x +
a2 x2 + · · · + an xn . Conform definiţiei, şirul (Sn )n≥0 este punctual convergent
la funcţia sumă S pe mulţimea C. Teorema I a lui Abel afirmă că şirul (Sn )n≥0
este uniform convergent la S pe orice interval închis [a, b] inclus în intervalul
de convergenţă (−R.R).

Continuitatea sumei unei serii de puteri

Teorema 4.3.1 Suma unei serii de puteri este o funcţie continuă pe inter-
valul de convergenţă (−R, R).

Demonstraţie. Fie x0 ∈ (−R, R). Există atunci un număr real r, 0 < r <
R, astfel ca x0 ∈ [−r, r] ⊂ (−R, R). Deoarece funcţiile Sn sunt continue pe
u
intervalul [−r, r] şi, conform teoremei I a lui Abel, Sn −→ S pe intervalul
[−r, r], în baza teoremei 3.1.7 funcţia S este continuă pe [−r, r]. În particular,
S este continuă în punctul x0 . Cum x0 este un punct oarecare din (−R, R),
funcţia S este continuă pe (−R, R). 
Dacă o serie de puteri este convergentă în x = −R sau x = R, atunci
funcţia S este definită în aceste puncte, dar teorema de mai sus nu spune
dacă S este sau nu continuă aici. Continuitatea funcţiei sumă S în capetele
intervalului de convergenţă rezultă ca o consecinţă a următoarei teoreme.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.3. Proprietăţile sumei unei serii de puteri 69

Teorema 4.3.2 Teorema a II-a a lui Abel

∞ n
Dacă o serie de puteri n=0 n x este convergentă în capătul x = R
a
(respectiv, x = −R) al intervalului de convergenţă (−R, R), atunci ea este
uniform convergentă pe intervalul închis [0, R] (respectiv, [−R, 0]).
Demonstraţie. Vezi [6]. p. 349. 

Corolarul 4.3.3 Dacă o serie de puteri ∞ n
n=0 an x este convergentă în capă-
tul x = R (respectiv, x = −R) al intervalului de convergenţă (−R, R), atunci
suma sa S(x) este o funcţie continuă pe intervalul (−R, R] (respectiv, pe
[−R, R)). În particular,
lim S(x) = S(R), respectiv, lim S(x) = S(−R),
x→R x→−R
x<R x>−R

ceea ce se poate scrie şi sub forma

∞  ∞ 
 
∞  
∞
lim n
an x = n
an R , respectiv, lim n
an x = an (−R)n .
x→R n=0 n=0 x→−R n=0 n=0
x<R x>−R

Derivarea sumei unei serii de puteri

O serie de puteri se poate deriva termen cu termen pe intervalul de
convergenţă. Mai precis avem:

Teorema 4.3.4 Fie ∞ n
n=0 an x o serie de puteri, R raza sa de convergenţă
şi S(x) suma seriei pentru  x ∈ (−R, R). Atunci:
(i) Seria derivatelor ∞ n=1 na n x n−1
are aceiaşi rază de convergenţă ca şi
seria dată.
(ii) Funcţia S(x) este o funcţie derivabilă pe intervalul (−R, R) şi

∞
S  (x) = nan xn−1 , x ∈ (−R, R),
n=1

adică, 

∞
n

∞
an x = nan xn−1 , x ∈ (−R, R).
n=0 n=1

Demonstraţie. (i) Seria derivatelor ∞ n=1 nan x
n−1
este convergentă într-
∞ n
un punct x = 0 dacă şi numai dacă seria n=1 nan x (obţinută prin înmulţire
cu x) este convergentă, ceea ce înseamnă că seriile au aceiaşi rază de conver-
genţă. Prin urmare, este suficient să determinăm raza de convergenţă a celei
de a doua serii. Aplicând teorema Cauchy-Hadamard 4.2.6, avem
 √  
lim n n |an | = lim n n · lim n |an | = lim n |an |,
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
70 Capitolul 4. Serii de puteri

ceea ce demonstrează că seria dată şi seria derivatelor au aceiaşi rază de
convergenţă. 
(ii) Notăm cu σ(x) suma seriei derivatelor, adică σ(x) = ∞ n=1 nan x
n−1
,
n−1
şi cu σ n (x) = a1 + 2a2 x + · · · + nan x şirul sumelor parţiale ale acestei serii.
p
Conform punctului (i), σ n −→ σ, iar în baza teoremei I a lui Abel 4.2.3
(−R,R)
u
putem afirma că σ n −→ σ, unde [a, b] ⊂ (−R, R).
[a,b]
Pentru a demonstra că S este derivabilă pe (−R, R), fie x0 ∈ (−R, R).
Alegem un număr real r, 0 < r < R, astfel ca x0 ∈ [−r, r]. Constatăm apoi
că: (a) Funcţiile Sn sunt derivabile pe intervalul [−r, r] şi S n = σ n . (b)
u u
Sn −→ S. (c) S n = σ n −→ σ. Atunci, în baza teoremei 3.1.9, funcţia S este
[−r,r] [−r,r]
derivabilă pe [−r, r] şi S = σ. În particular, S  (x0 ) = σ(x0 ). Cum x0 este un


punct oarecare în intervalul de convergenţă (−R, R) rezultă că S  (x) = σ(x),

∀x ∈ (−R, R). 

Integrarea sumei unei serii de puteri

O serie de puteri se poate integra termen cu termen pe intervalul de
convergenţă. Mai precis avem:

Teorema 4.3.5 Fie ∞ n
n=0 an x o serie de puteri, R raza sa de convergenţă
şi S(x) suma seriei pentru x ∈ (−R, R). Atunci:
 xn+1
(i) Seria ∞ n=0 a n are aceiaşi rază de convergenţă ca şi seria dată.
n+1
(ii) Pentru orice x ∈ (−R, R) are loc egalitatea
 x

∞ xn+1
S(t)dt = an .
0 n=0 n+1

∞ xn+1
Demonstraţie. (i) Seria n=0 an converge într-un punct x = 0
n + 1
 xn
dacă şi numai dacă seria ∞ n=0 an (obţinută prin împărţire cu x) este
n+1
convergentă. Conform teoremei Cauchy-Hadamard, avem
 
n |an | n
|an | 
lim = lim √ = lim n |an |,
n→∞ n + 1 n→∞ n + 1 n→∞
n

∞ xn+1
ceea ce arată că seria dată şi seria n=0 an au aceiaşi rază de conver-
n+1
genţă.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.3. Proprietăţile sumei unei serii de puteri 71

(ii) Fie x un punct oarecare din intervalul de convergenţă. Există atunci

un interval închis [−r, r] astfel ca x ∈ [−r, r] ⊂ (−R, R). Folosind convergenţa
uniformă a seriei de puteri pe intervalul [−r, r], avem
 x  x ∞ 
 n
S(t)dt = an t dt = (convergenţa uniformă pe [−r, r]) =
0 0 n=0
 x x
∞
n

∞ tn+1  
∞ xn+1
= an t dt = an = a . 
n + 1 0 n=0 n + 1
n
n=0 0 n=0

Exemplul 4.3.6 După cum se ştie (vezi exemplul 2.2.2) este adevărată ur-
mătoarea dezvoltare în serie de puteri
1
1 + x + x 2 + x3 + · · · + xn + · · · = , |x| < 1. (4.5)
1−x
Prin derivarea acestei serii termen cu termen obţinem:
1
1 + 2x + 3x2 + 4x3 + · · · + nxn−1 + · · · = , |x| < 1.
(1 − x)2

Dacă se înmulţeşte relaţia de mai sus cu x şi se derivează termen cu termen

se obţine
1+x
12 + 22 x + 32 x2 + · · · + n2 xn−1 + · · · = , |x| < 1.
(1 − x)3

Înmulţind din nou cu x egalitatea de mai sus, avem

x (1 + x)
1 2 + 2 2 x2 + 3 2 x3 + · · · + n2 xn + · · · = , |x| < 1.
(1 − x)3

Fie x ∈ (−1, 1). Considerăm dezvoltarea (4.5) scrisă în variabila t.

1
1 + t + t2 + t3 + · · · + tn + · · · = , |t| < 1.
1−t
Prin integrarea termen cu termen a acestei dezvoltări
 x 
 2 n−1
 x
dt
1 + t + t + ··· + t + · · · dt =
0 0 1−t
obţinem

x2 x3 xn
x+ + + ··· + + · · · = − ln(1 − x), x ∈ (−1, 1). (4.6)
2 3 n


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
72 Capitolul 4. Serii de puteri

Dezvoltarea rămâne valabilă şi în x = −1. Într-adevăr, pentru x = −1

seria din membrul stâng este seria armonică alternată care este convergentă.
x2 x 3 xn
Atunci funcţia sumă S(x) = x + + + ··· + + · · · este continuă pe
2 3 n
intervalul [−1, 1) (corolarul 4.3.3) şi lim S(x) = S(−1). Deoarece oricare ar
x→−1
x>−1
fi x ∈ (−1, 1) avem egalitatea ln(1 − x) = S(x), prin trecere la limită pentru
x → −1, x > −1, obţinem
1 1 (−1)n
ln 2 = lim ln(1 − x) = lim S(x) = −1 + − + ··· + + ··· .
x→−1 x→−1 2 3 n
x>−1 x>−1

Avem astfel a altă demonstraţie a faptului că suma seriei armonice alternate
este ln 2 (vezi exemplul 2.2.25). În concluzie, dezvoltarea în serie de puteri a
funcţiei ln(1 − x) este
x2 x3 xn
ln(1 − x) = −x − − − ··· − − ··· , x ∈ [−1, 1). (4.7)
2 3 n
Dacă în formula (4.6) înlocuim pe x cu −x (ceea ce este posibil deoarece
|−x| = |x| < 1) obţinem dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei ln(1 + x) :
x 2 x3 x4 xn
ln(1 + x) = x − + − + · · · − (−1)n+1 + · · · , |x| < 1. (4.8)
2 3 4 n
O discuţie asemănătoare cu aceea de mai sus arată că dezvoltarea este vala-
bilă şi în x = 1. Deci
x2 x3 x4 xn
ln(1 + x) = x − + − + · · · + (−1)n+1 + · · · , x ∈ (−1, 1]. (4.9)
2 3 4 n
Folosind relaţiile (4.8) şi (4.6) obţinem

1+x 1 1+x 1
ln = ln = [ln(1 + x) − ln(1 − x)] =
1−x 2 1−x 2
3 5
x x x2n+1
= x+ + + ··· + + · · · , x ∈ (−1, 1).
3 5 2n + 1
Dacă în (4.5) înlocuim x cu −x obţinem
1
1 − x + x2 − x3 + · · · + (−1)n xn + · · · = , |x| < 1.
1+x
Deoecere |x| < 1 ⇔ |x2 | < 1, putem înlocui mai sus x cu x2 . Atunci avem
1
1 − x2 + x4 − x6 + · · · + (−1)n x2n + · · · = , |x| < 1.
1 + x2


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.4. Serii Taylor 73

Prin integrarea acestei dezvoltări putem obţine dezvoltarea în serie de puteri

a funcţiei arctg x.
 x  x ∞   x
dt  n 2n
∞
n
arctg x = = (−1) t dt = (−1) t2n dt =
0 1+t
2
0 n=0 n=0 0

2n+1 x
∞
n t  =  (−1)n x
∞ 2n+1
= (−1)  .
n=0 2n + 1 0 n=0 2n + 1

Deci

∞ x2n+1
arctg x = (−1)n , |x| < 1. (4.10)
n=0 2n + 1
∞ x2n+1
Dezvoltarea este valabilă şi în x = ±1, unde seria (−1)n
n=0 2n + 1
∞ (−1)n
devine seria alternată ± , care este convergentă conform cri-
n=0 2n + 1
teriului lui Leibniz 2.2.23. Deoarece pe intervalul (−1, 1) avem egalitatea
arctg x = S(x) dată de (4.10) şi ambele funcţii sunt continue la capetele
intervalului, rezultă egalitatea

∞ x2n+1
arctg x = (−1)n , x ∈ [−1, 1]. (4.11)
n=0 2n + 1

În particular, pentru x = 1 (sau x = −1) obţinem

1 1 1 (−1)n π
1− + − + ··· + + ··· = .
3 5 7 2n + 1 4

4.4 Serii Taylor

4.4.1 Formula lui Taylor
Fie I un interval al axei reale R, f : I −→ R o funcţie de clasă C n+1 pe
intervalul I şi a un punct din interiorul intervalului I. (Funcţia f se numeşte
de clasă C n+1 pe intervalul I dacă este derivabilă de n + 1 ori în orice punct
x din I). Pentru orice x ∈ I şi orice n ≥ 1 definim polinomul

f  (a) f  (a) f (n) (a)

Tn (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + · · · + (x − a)n . (4.12)
1! 2! n!
Tn (x) se numeşte polinomul Taylor de gradul n ataşat funcţiei f în
punctul a. Notăm Rn (x) := f (x) − Tn (x). Atunci

f (x) = Tn (x) + Rn (x), (4.13)


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
74 Capitolul 4. Serii de puteri

sau

f  (a) f  (a) f (n) (a)

f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + · · · + (x − a)n + Rn (x).
1! 2! n!
(4.14)
Această egalitate, valabilă pentru orice x ∈ I, se numeşte formula Tay-
lor de ordinul n, corespunzătoare funcţiei f în punctul a. Funcţia Rn (x),
definită pentru x ∈ I, se numeşte restul de ordinul n al formulei Taylor.
În cele ce urmează ne interesează care este expresia restului Rn (x) din
formula Taylor. Pe lângă punctul a ∈ I alegem un alt punct x ∈ I pe
care-l fixăm. Fie, de asemenea, p un număr natural oarecare. Vom căuta să
obţinem restul Rn (x) sub forma

Rn (x) = (x − a)p K,

unde K este o constantă (care depinde de a şi de x fixat). Atunci formula

Taylor de ordinul n în punctul a, pentru x ∈ I ales mai sus, are expresia:

f  (a) f  (a) f (n) (a)

f (x) = f (a)+ (x−a)+ (x−a)2 +· · ·+ (x−a)n +(x−a)p K.
1! 2! n!
(4.15)
Considerăm funcţia ϕ : I −→ R definită prin

f  (t) f  (t) f (n) (t)

ϕ(t) = f (t) + (x − t) + (x − t)2 + · · · + (x − t)n + (x − t)p K.
1! 2! n!

Funcţia ϕ este derivabilă pe I şi are valori egale în punctele x şi a. Într-adevăr,
ϕ(x) = f (x), iar ϕ(a) = f (x) conform (4.15). Atunci, în baza teoremei lui
Rolle, există un punct ξ cuprins între a şi x astfel ca ϕ  (ξ) = 0. Dar

ϕ  (t) = f  (t) +
f  (t) f  (t)
+ (x − t) − +
1! 1!
f  (t) f  (t)
+ (x − t)2 − 2(x − t) +
2! 2!
·································
f (n+1) (t) f (n) (t)
+ (x − t)n − n(x − t)n−1 − p(x − t)p−1 K,
n! n!
de unde, după reducerea termenilor asemenea, obţinem

f (n+1) (t)
ϕ  (t) = (x − t)n − p(x − t)p−1 K.
n!


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.4. Serii Taylor 75

Egalitatea ϕ  (ξ) = 0 se scrie sub forma

f (n+1) (ξ)
(x − ξ)n = p(x − ξ)p−1 K,
n!
de unde rezultă
f (n+1) (ξ)
K= (x − ξ)n−p+1 .
n! p
Prin urmare, restul Rn (x) are expresia

f (n+1) (ξ)
Rn (x) = (x − a)p (x − ξ)n−p+1 ,
n! p
unde ξ este un punct între a şi x. Această formă a restului se numeşte restul
sub forma Schlömlich-Roche.
Dacă p = n + 1 obţinem restul sub forma lui Lagrange
f (n+1) (ξ)
Rn (x) = (x − a)n+1 . (4.16)
(n + 1)!
iar pentru p = 1 obţinem restul sub forma lui Cauchy
f (n+1) (ξ)
Rn (x) = (x − a)(x − ξ)n , (4.17)
n!
Punctul ξ care apare în formula restului de la formula Taylor depinde de
a şi de x, dar şi de n şi p. Prin urmare, punctul ξ din formula lui Cauchy
(4.17) diferă de punctul ξ din formula lui Lagrange (4.16).
Deoarece ξ este cuprins între a şi x există un număr θ ∈ (0, 1), care
depinde de a, x, n şi p, astfel ca ξ = a + θ(x − a). Atunci restul din formula
Taylor are expresiile
f (n+1) (a + θ(x − a))
Rn (x) = (x − a)n+1 , Lagrange, (4.18)
(n + 1)!

f (n+1) (a + θ(x − a))

Rn (x) = (x − a)n+1 (1 − θ)n , Cauchy. (4.19)
n!
Numărul θ care apare în formulele de mai sus aparţine intervalului (0, 1),
dar, aşa cum s-a remarcat mai sus despre ξ, θ din restul lui Lagrange nu este
acelaşi cu θ din restul lui Cauchy.
Dacă a = 0 ∈ I, atunci formula Taylor se numeşte formula MacLaurin
şi are forma
f  (0) f  (0) 2 f (n) (0) n
f (x) = f (0) + x+ x + ··· + x + Rn (x), (4.20)
1! 2! n!


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
76 Capitolul 4. Serii de puteri

unde
f (n+1) (θx) n+1
Rn (x) = x , (4.21)
(n + 1)!
este restul sub forma lui Lagrange, iar

f (n+1) (θx) n+1

Rn (x) = x (1 − θ)n (4.22)
n!
este restul sub forma lui Cauchy. Numărul θ ∈ (0, 1) şi depinde de x şi
de n, adică, θ = θ(x, n).
Dacă funcţia f este de clasă C n pe intervalul I, şi nu de clasă C n+1 , atunci
formula lui Taylor se poate scrie sub forma

f  (a) f (n) (a) (x − a)n

f (x) = f (a) + (x − a) + · · · + (x − a)n + ω a (x), (4.23)
1! n! n!
unde ω a (x) este o funcţie definită pe I, continuă în a şi nulă în acest punct,
adică, lim ω a (x) = 0 = ω a (a).
x→a
Într-adevăr, în acest caz scriem formula Taylor cu restul lui Lagrange sub
forma

n−1
f (k) (a) f (n) (ξ)
f (x) = (x − a)k + (x − a)n ,
k=0
k! n!
unde ξ este un punct între a şi x. Apoi adunăm şi scădem termenul
f (n) (a)
(x − a)n şi notăm
n!
  (x − a)n
ω a (x) := f (n) (ξ) − f (n) (a) .
n!
Deoarece f ∈ C n (I), funcţia ω a (x) are proprietăţile cerute mai sus.

Exemplul 4.4.1 Fie funcţia f (x) = ex , f : R −→ (0, ∞).

Derivatele de ordinul n sunt: f (n) (x) = ex , ∀x ∈ R şi f (n) (0) = 1, ∀n ≥ 0.

Formula Taylor în punctul a = 0, de fapt, formula MacLaurin pentru funcţia
ex este
x x2 x3 xn
ex = 1 + + + + ··· + + Rn (x), x ∈ R, (4.24)
1! 2! 3! n!
iar restul sub forma lui Lagrange are expresia

xn+1 θx
Rn (x) = e , x ∈ R, θ ∈ (0, 1). (4.25)
(n + 1)!


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.4. Serii Taylor 77

Exemplul 4.4.2 Fie funcţia f (x) = sin x, f : R −→ [−1, 1].

 π
Calculăm derivatele acestei funcţii şi folosind formula cos α = sin α +
2
le scriem sub forma de mai jos:
 π
f  (x) = cos x = sin x + .
 2 π  π

f (x) = − sin x = cos x + = sin x + 2 .
 2   2 
π π
f  (x) = − cos x = cos x + 2 = sin x + 3 .
 2  2
π π
f (4) (x) = sin x = cos x + 3 = sin x + 4 .
2 2
Se demonstrează apoi prin inducţie matematică formula:
 π
f (n) (x) = (sin x)(n) (x) = sin x + n , ∀n ≥ 0.
2
Pentru x = 0 obţinem: f (0) = 0, f  (0) = 1, f  (0) = 0, f  (0) = −1,
f (4) (0) = 0, . . . . În general, avem

π sin kπ
 = 0,π  dacă n = 2k,
(n)
f (0) = sin n = k
2 sin kπ + = (−1) , dacă n = 2k + 1.
2
Formula MacLaurin (4.20) până la ordinul 2n inclusiv a funcţiei sin x este:

x3 x5 x7 x2n−1
sin x = x − + − + · · · + (−1)n−1 + R2n (x), x ∈ R. (4.26)
3! 5! 7! (2n − 1)!

Restul sub forma lui Lagrange are expresia

x2n+1  π
R2n (x) = sin θx + (2n + 1) , 0 < θ < 1,
(2n + 1)! 2
sau
x2n+1
R2n+1 (x) = (−1)n cos θx, 0 < θ < 1,
(2n + 1)!
dacă folosim faptul că
 π
f (2n+1) (θx) = sin θx + (2n + 1) = cos (θx + nπ) = (−1)n cos θx. 
2

Exemplul 4.4.3 Fie funcţia f (x) = cos x, f : R −→ [−1, 1].


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
78 Capitolul 4. Serii de puteri

Derivatele de ordinul n ale funcţiei cosinus sunt

 π
f (n) (x) = (cos x)(n) (x) = cos x + n , ∀n ≥ 0.
2

În x = 0 avem

(n) π cos kπ = (−1)k , dacă n = 2k,
f (0) = cos n = π
2 cos(2k + 1) = 0, dacă n = 2k + 1.
2
Formula MacLaurin (4.20) până la ordinul 2n inclusiv a funcţiei cos x este

x 2 x4 x 6 x2n
cos x = 1 − + − + · · · + (−1)n + R2n (x), x ∈ R. (4.27)
2! 4! 6! (2n)!

Restul sub forma lui Lagrange are expresia

x2n+1  π
R2n (x) = cos θx + (2n + 1) , 0 < θ < 1,
(2n + 1)! 2
sau
x2n+1
R2n+1 (x) = (−1)n+1 sin θx, 0 < θ < 1.
(2n + 1)!

4.4.2 Serii Taylor

Fie f : I −→ R o funcţie indefinit derivabilă pe intervalul I şi a un punct
oarecare din interiorul intervalului I. (O funcţie f se numeşte indefinit deri-
vabilă pe intervalul I dacă există derivata f (n) (x) oricare ar fi numărul natural
n şi oricare ar fi punctul x ∈ I).
Seria de puteri

f  (a) f  (a) f (n) (a)

f (a) + (x − a) + (x − a)2 + · · · + (x − a)n + · · · , (4.28)
1! 2! n!
sau

∞
f (n) (a)
(x − a)n ,
n=0
n!
se numeşte seria Taylor ataşată funcţiei f în punctul a. Vom nota cu
C mulţimea de convergenţă a seriei (4.28). Această mulţime este nevidă
deoarece a ∈ C. Ca orice serie de puteri, seria Taylor (4.28) are o rază de
convergenţă R, 0 ≤ R ≤ ∞, şi un interval de absolut convergenţă (a − R, a +
R) ⊂ C ⊂ [a − R, a + R].


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.4. Serii Taylor 79

Notăm cu S(x) suma seriei (4.28) pe mulţimea de convergenţă C. Funcţiile

care definesc şirul sumelor parţiale

f  (a) f (n) (a)

Sn (x) = f (a) + (x − a) + · · · + (x − a)n
1! n!
sunt definite pe toată axa reală, dar şirul de funcţii (Sn (x)) converge punctual
la S(x) numai pentru x ∈ C. Trebuie observat că mulţimea C, pe care seria
Taylor (4.28) este convergentă, nu este neapărat o submulţime a intervalului
I pe care este definită funcţia f.
Funcţiile Sn (x) coincid cu polinoamele Taylor de ordinul n ataşate funcţiei
f în punctul a şi notate Tn (x) (vezi formula (4.12)). Conform formulei Taylor
(4.13) avem egalitatea

f (x) = Tn (x) + Rn (x), x ∈ I,

iar convergenţa seriei Taylor (4.28) dă

S(x) = Tn (x) + ρn (x), x ∈ C,

unde restul seriei ρn (x) converge punctual la zero pe mulţimea C. Se pune

întrebarea dacă f (x) = S(x), pentru x ∈ C ∩ I. Acest lucru nu se întâmplă
întotdeauna, după cum se arată în exemplul următor. Mai mult, C poate să
nu fie o submulţime a lui I.
 1
− 2
e x , x = 0
Exemplul 4.4.4 Fie funcţia f : R −→ R, f (x) :=
0, x = 0.

Funcţia f este continuă în x = 0 deoarece

1
lim f (x) = lim e− x2 = e−∞ = 0 = f (0).
x→0 x→0

f are derivate de orice ordin în x = 0 şi f (n) (0) = 0, ∀n ≥ 0. Într-adevăr,

1 2
f  (x) = e− x2 3 , x = 0, şi
x
1
2 u= x
1
−u2 3 u3
f  (0) = lim e− x2 = 2 lim e u = 2 lim 2 =
x→0 x3 u→∞ u→∞ eu
3u2 u 1
= 2 lim u2 = 3 lim u2 = 3 lim u2 = 0.
u→∞ e · 2u u→∞ e u→∞ e · 2u
Se demonstrează apoi prin inducţie că f (n) (0) = 0, ∀n ≥ 0.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
80 Capitolul 4. Serii de puteri

Atunci seria MacLaurin asociată acestei funcţii este

0 + 0x + 0x2 + · · · + 0xn + · · · .

Evident, această serie este convergentă pentru orice x ∈ R şi suma sa S(x) =
0, ∀x ∈ R. Dar f (x) = 0 pentru x = 0. Deci f = S. 

Definiţia 4.4.5 Se spune că funcţia f se dezvoltă în serie Taylor în

jurul punctului x = a pe o mulţime B, dacă oricare ar fi x ∈ B are loc
egalitatea

f  (a) f  (a) f (n) (a)

f (x) = f (a) + (x − a) + (x − a)2 + · · · + (x − a)n + · · · .
1! 2! n!
(4.29)

Evident, pentru a putea avea loc egalitatea anterioară mulţimea B trebuie

să fie inclusă în intervalul I, domeniul de definiţie al funcţiei f , şi în mulţimea
C de convergenţă a seriei de puteri de puteri, deci B ⊂ I ∩ C.
Teorema de mai jos arată în ce condiţii o funcţie f este dezvoltabilă în
serie Taylor.

Teorema 4.4.6 Funcţia f se dezvoltă în serie Taylor în jurul punctului x =

a pe mulţimea B, dacă şi numai dacă

lim Rn (x) = 0, ∀x ∈ B.
n→∞

Demonstraţie. Sumele parţiale ale seriei (4.28) sunt tocmai polinoamele

Taylor ale funcţiei f în punctul a. Atunci, avem echivalenţa:


∞
f (n) (a)
(x − a)n = f (x) ⇔
n=0
n!
⇔ lim Sn (x) = f (x)
n→∞
⇔ lim Tn (x) = f (x)
n→∞
⇔ lim (Tn (x) − f (x)) = 0
n→∞
⇔ lim Rn (x) = 0,
n→∞

pentru orice x ∈ B. 

Exemplul 4.4.7 Fie funcţia f (x) = ex , f : R −→ (0, ∞).


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.4. Serii Taylor 81

Formula MacLaurin a funcţiei ex cu restul Rn (x) în forma lui Lagrange

a fost obţinută în exemplul 4.4.1. Vom arăta aici că lim Rn (x) = 0, pentru
n→∞
orice x = 0 (Pentru x = 0 acest fapt este evident.)
Mai întâi se observă că, deoarece θ ∈ (0, 1), pentru ∀x ∈ R şi ∀n ≥ 1
avem inegalitatea

|x|n+1 eθx |x|n+1 e|θx| |x|n+1 e|x|

|Rn (x)| = ≤ ≤ =: bn (x). (4.30)
(n + 1)! (n + 1)! (n + 1)!

Fixăm un x = 0 şi considerăm seria cu termeni pozitivi ∞ n=0 bn (x). Criteriul
raportului aplicat acestei serii dă:

|x|n+2 e|x|
bn+1 (x) (n + 2)! |x|
lim = lim = lim = 0 < 1,
n→∞ bn (x) n→∞ |x|n+1 e|x| n→∞ n + 2

(n + 1)!

ceea ce înseamnă că seria ∞ n=0 bn (x) este convergentă oricare ar fi x ∈ R, x =
0. Atunci lim bn (x) = 0, şi, în baza inegalităţii (4.30), obţinem lim Rn (x) =
n→∞ n→∞
0, pentru ∀x ∈ R.
Prin urmare, conform formulei (4.24) obţinem pentru funcţia ex urmă-
toarea dezvoltare în serie Taylor:

x x2 x3 xn ∞ xn
ex = 1 + + + + ··· + + ··· = , x ∈ R, .
1! 2! 3! n! n=0 n!

Teorema care urmează dă condiţii suficiente pentru ca lim Rn (x) = 0.

n→∞

Teorema 4.4.8 Condiţii suficiente pentru dezvoltarea unei funcţii

în serie Taylor
Fie f : I −→ R o funcţie indefinit derivabilă pe intervalul I şi a un
punct oarecare din interiorul intervalului I. Presupunem că şirul derivatelor
de ordinul n ale funcţiei f este uniform mărginit pe o submulţime B ⊂ R,
ceea ce înseamnă că există o constantă M > 0 astfel ca
 (n) 
f (x) ≤ M, ∀x ∈ B şi ∀n ≥ 1.

Atunci f se dezvoltă în serie Taylor în jurul punctului x = a pe mulţimea B.

Demonstraţie. Conform teoremei anterioare avem de demonstrat că

lim Rn (x) = 0, ∀x ∈ B, x = a. (În cazul x = a nu avem ce demonstra
n→∞


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
82 Capitolul 4. Serii de puteri

deoarece dezvoltarea este evidentă.) Folosind formula (4.16), care dă restul
din formula Taylor sub forma lui Lagrange, obţinem inegalitatea
|(x − a)n+1 |  (n)  |(x − a)n+1 |
|Rn (x)| ≤ f (ξ) ≤ M =: bn (x), ∀x ∈ B.
(n + 1)! (n + 1)!

∞
Fixăm un x din B, x = a, şi considerăm seria cu termenii pozitivi bn (x)
n=1
căreia îi aplicăm criteriul raportului.
bn+1 (x) |(x − a)n+2 | (n + 1)! |x − a|
lim = lim · = lim = 0 < 1.
n→∞ bn (x) n→∞ (n + 2)! |(x − a) |
n+1 n→∞ n+2

∞
Deoarece seria bn (x) este convergentă, termenul său general bn (x) → 0,
n=1
deci lim Rn (x) = 0 pentru acel x ales şi fixat. Cum x a fost un element
n→∞
oarecare din B, rezultă lim Rn (x) = 0, ∀x ∈ B. 
n→∞

Exemplul 4.4.9 Fie funcţia f : R −→ [−1, 1], f (x) = sin x.

 π
Derivatele de ordinul n ale funcţiei sinus sunt f (n) (x) = sin x + n ,
 (n)     2
π 
∀n ≥ 0. Deoarece f (x) = sin x + n  ≤ 1, ∀x ∈ R, conform teoremei
2
4.4.8 funcţia sin x se dezvoltă în serie Taylor după puterile lui x pe R şi
dezvoltarea sa este
x3 x5 x7 x2n+1
sin x = x − + − + · · · + (−1)n + · · · , x ∈ R, (4.31)
3! 5! 7! (2n + 1)!
sau
∞
x2n+1
sin x = (−1)n , x ∈ R.  (4.32)
n=0
(2n + 1)!

Exemplul 4.4.10 Fie funcţia f : R −→ [−1, 1], f (x) = cos x.

 π
(n)
Derivatele de ordinul n ale funcţiei sinus sunt f (x) = cos x + n ,
 (n)     2
π 
∀n ≥ 0. Deoarece f (x) = cos x + n  ≤ 1, ∀x ∈ R, conform teoremei
2
4.4.8 funcţia cos x se dezvoltă în serie Taylor după puterile lui x pe R şi
dezvoltarea sa este
x 2 x4 x6 x2n
cos x = 1 − + − + · · · + (−1)n + · · · , x ∈ R, (4.33)
2! 4! 6! (2n)!
sau
∞
x2n
cos x = (−1)n , x ∈ R.  (4.34)
n=0
(2n)!


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.4. Serii Taylor 83

Exemplul 4.4.11 Fie funcţia f : (−1, ∞) −→ R, f (x) = (1 + x)α , α ∈ R.

Derivatele de ordinul n ale funcţiei f (x) sunt

f (n) (x) = α(α − 1)(α − 2) · · · (α − n + 1)(1 + x)α−n , x > −1.

În x = 0 obţinem f (n) (0) = α(α−1)(α−2) · · · (α−n+1). Formula MacLaurin

(4.20) pentru această funcţie este
α(α − 1) 2 α(α − 1) · · · (α − n + 1) n
(1 + x)α = 1 + αx + x +···+ x + Rn (x),
2! n!
(4.35)
unde restul (4.21) sub forma lui Lagrange are expresia
α(α − 1) · · · (α − n)
Rn (x) = (1 + θx)α−(n+1) xn+1 ,
(n + 1)!
iar restul (4.22) sub forma lui Cauchy este
α(α − 1) · · · (α − n)
Rn (x) = (1 + θx)α−(n+1) xn+1 (1 − θ)n =
n! n
α(α − 1) · · · (α − n) n+1 α−1 1−θ
= x (1 + θx) .
n! 1 + θx
Notăm
n factori
  
n α(α − 1) · · · (α − n + 1)
Cα := .
n!
Dacă α ∈ N şi α ≥ n, atunci Cαn sunt combinări de α elemente luate câte
n. În celelate cazuri Cαn este doar o notaţie pe care o citim „ce α n”. Cu
această notaţie formula (4.35) se scrie sub o formă asemănătoare binomului
lui Newton

(1 + x)α = 1 + Cα1 x + Cα2 x2 + · · · + Cαn xn + Rn (x), (4.36)

cu resturile

Rn (x) = Cαn+1 (1 + θx)α−(n+1) xn+1 ,

Lagrange, (4.37)
n
n n+1 α−1 1−θ
Rn (x) = Cα (α − n)x (1 + θx) , Cauchy. (4.38)
1 + θx
Pentru dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei (1 + x)α trebuie demonstrat
în ce condiţii asupra lui x avem lim Rn (x) = 0. Demonstrăm mai întâi ur-
n→∞
mătoarea lemă.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
84 Capitolul 4. Serii de puteri

|α(α − 1) · · · (α − n + 1)| n
Lema 4.4.12 Fie şirul de funcţii bn (x) = |x| .
n!
(i) Dacă |x| < 1, lim bn (x) = 0.
n→∞
(ii) Dacă x > 1, atunci lim bn (x) = ∞.
n→∞

∞
Demonstraţie. (i) Considerăm seria cu termeni pozitivi n=0 bn (x) căreia
îi aplicăm criteriul raportului

|α(α − 1) · · · (α − n + 1)(α − n)| n+1

|x|
bn+1 (x) (n + 1)!
lim = lim =
n→∞ bn (x) n→∞ |α(α − 1) · · · (α − n + 1)| n
|x|
n!
|α − n| |x| (n − α) |x|
= lim = lim = |x| .
n→∞ n+1 n→∞ n+1

Dacă |x| < 1, atunci seria ∞ n=0 bn (x) este convergentă, deci n→∞lim bn (x) = 0.
 1
(ii) În cazul x > 1 considerăm seria ∞ n=0 . Aplicându-i criteriul
bn (x)
raportului obţinem

1
b (x) bn (x) 1
lim n+1 = lim = < 1.
n→∞ 1 n→∞ bn+1 (x) x
bn (x)

∞ 1 1
Deci seria n=0 este convergentă. În consecinţă, lim = 0, deci
bn (x) n→∞ bn (x)
lim bn (x) = ∞. 
n→∞

Propoziţia 4.4.13 Dacă |x| < 1, atunci în dezvoltarea binomială (4.36)

avem lim Rn (x) = 0.
n→∞

Demonstraţie. Dacă 0 ≤ x < 1, folosind restul sub forma lui Lagrange

dat de formula (4.37), pentru n + 1 > α, obţinem

  xn+1 |α(α − 1) · · · (α − n)| n+1

|Rn (x)| = Cαn+1  ≤ x =: bn+1 (x).
(1 + θx)n+1−α (n + 1)!

Conform lemei anterioare, punctul (i), rezultă lim Rn (x) = 0.

n→∞


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.4. Serii Taylor 85

Dacă −1 < x < 0, folosind restul sub forma lui Cauchy dat de formula
(4.38) obţinem
 n
n n+1

α−1  1 − θ 

|Rn (x)| = |Cα | |α − n| |x| |1 + θx|  1 + θx  ≤
  
<1
n+1 α−1
≤ |Cαn | |α − n| |x| |1 + θx| .

Deoarece 0 < θ < 1, avem 1 = |1 + θx − θx| ≤ |1 + θx| + |x| , de unde rezultă

1 − |x| ≤ |1 + θx| .

Dacă α − 1 < 0, atunci, din inegalitatea de mai sus, obţinem

1
|1 + θx|α−1 ≤ .
(1 − |x|)1−α

Dacă α − 1 ≥ 0, atunci |1 + θx| ≤ 2 implică |1 + θx|α−1 ≤ 2α−1 . Prin urmare,

 
α−1 1 α−1
|1 + θx| ≤ K := max ,2 ,
(1 − |x|)1−α
unde K este un număr care depinde de x şi de α, dar este independent de n.
Atunci avem
|α(α − 1) · · · (α − n)|
|Rn (x)| ≤ K |Cαn | |α − n| |x|n+1 = K |x|n+1 → 0.
n!
(A se vedea demonstraţia punctului (i) din lema precedentă.)
Dacă x > 1 restul din formula lui Taylor nu tinde la zero. Într-adevăr,
dacă notăm cu

Sn (x) = 1 + Cα1 x + Cα2 x2 + · · · + Cαn xn ,

atunci avem
Sn (x) + Rn (x) = Sn+1 (x) + Rn+1 (x),
de unde se obţine
α(α − 1) · · · (α − n) n+1
Rn (x) − Rn+1 (x) = Sn+1 (x) − Sn (x) = x .
(n + 1)!
Prin urmare, folosind punctul (ii) al lemei anterioare, avem
|α(α − 1) · · · (α − n)| n+1
|Rn (x) − Rn+1 (x)| = x → ∞.
(n + 1)!


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
86 Capitolul 4. Serii de puteri

De aici rezultă că şirul (Rn (x)) nu poate fi un şir Cauchy, oricare ar fi x > 1.

Cele demonstrate mai sus arată că funcţia f (x) = (1+x)α are următoarea
dezvoltare în serie Taylor după puterile lui x :

(1 + x)α = 1 + Cα1 x + Cα2 x2 + · · · + Cαn xn + · · · , |x| < 1. (4.39)

Cu obţinerea acestei egalităţii se încheie exemplul 4.4.11. 

1
Exemplul 4.4.14 Fie funcţia f (x) = √ , x > −1. Dezvoltarea sa în
1+x
serie Taylor după puterile lui x se obţine folosind formula (4.39) pentru
1
α=− .
2
1 1 1 1·3 2 1·3·5 3
√ = (1 + x)− 2 = 1 − x+ x − x + · · ·(4.40)
1+x 1! · 2 2! · 22 3! · 23
1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) n
+(−1)n x + ··· .
n! · 2n
Această dezvoltare este valabilă pentru orice x ∈ (−1, 1) şi se poate
extinde şi în x = 1. Într-adevăr, pentru x = 1 se obţine seria alternată
∞
1+ (−1)n an , unde
n=1

1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) 1 · 3 · 5 · · · (2n − 1)
an = = .
n! · 2 n 2 · 4 · 6 · · · 2n
an+1 2n + 1
Deoarece = < 1, şirul (an ) este descrescător. Pentru a
an 2n + 2
demonstra că an → 0 se arată că termenul an satisface inegalitatea
1
0 < an < √ . (4.41)
2n + 1
Pentru aceasta se ţine seama că, pentru orice număr natural k, are loc ine-
galitatea
2k − 1 2k
< .
2k 2k + 1
Folosind această inegalitate, obţinem
1 1 3 3 5 5 2n − 1 2n − 1
a2n = · · · · · · ··· · · <
2 2 4 4 6 6 2n 2n
1 2 3 4 5 6 2n − 1 2n 1
< · · · · · · ··· · · = ,
2 3 4 5 6 7 2n 2n + 1 2n + 1


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.4. Serii Taylor 87

de unde rezultă inegalitatea dorită (4.41). Deoarece şirul (an ) este descrescă-
tor şi convergent la zero, conform criteriului lui Leibniz, seria alternată
∞
(−1)n an este convergentă, ceea ce arată că dezvoltarea (4.40) este ade-
n=1
vărată şi în x = 1.
Dacă în dezvoltarea (4.40) înlocuim x cu −x2 obţinem dezvoltarea funcţiei
1 1 2 1·3 4 1·3·5 6
√ = 1+ x + x + x + ··· +
1−x 2 1! · 2 2! · 22 3! · 23
1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) 2n
+ x + ··· ,
n! · 2n
valabilă pentru orice x ∈ (−1, 1).
Prin intergrarea dezvoltării anterioare pe intervalul (−1, 1) obţinem
 x
dt 1 x3 1 · 3 x5
arcsin x = √ =x+ · +1 · + ··· +
0 1 − t2 1! · 2 3 2! · 22 5
1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) x2n+1
+ · + ··· .
n! · 2n 2n + 1
Deci
∞
1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) x2n+1
arcsin x = 1 + · , x ∈ (−1, 1). (4.42)
n=1
n! · 2n 2n + 1

Această dezvoltare are loc pentru orice x ∈ (−1, 1). Studiem apoi conver-
genţa în capetele intervalului (−1, 1). Pentru x = 1 seria (4.42) devine

∞
1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) 1 ∞
1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) 1
1+ · = 1 + ·
n=1
n! · 2 n 2n + 1 n=1
2 · 4 · 6 · · · (2n) 2n +1
(4.43)
Această serie este convergentă, după cum s-a arătat în exemplul 2.2.16.
Pentru x = −1 seria (4.42) devine

∞
1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) 1
1+ (−1)n · . (4.44)
n=1
n! · 2n 2n + 1
Această serie este absolut convergentă, pentru că seria modulelor este seria
(4.43). Prin urmare, seria (4.44) este convergentă. În concluzie, dezvoltarea
în serie a funcţiei arcsin x, dată de relaţia (4.42) este adevărată pe intevalul
închis [−1, 1]. În particular, pentru x = 1 obţinem valoarea sumei următoarei
serii de numere reale
1 1 1·3 1 1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) 1 π
1+ · + · + ··· + · + · · · = .
1! · 2 3 2! · 2 5 2 n! · 2 n 2n + 1 2


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
88 Capitolul 4. Serii de puteri

4.5 Probleme
Exerciţiul 4.5.1 Determinaţi intervalul de convergenţă al următoarelor serii
de puteri:

∞ xn ∞ (−1)n xn ∞
n
∞ xn ∞ xn
1) . 2) . 3) n!x . 4) . 5) .
n=1 2 + 3 n=1 (n + 1)2
2 n n n
n=1 n n=1 n n=1

∞ nn n ∞ (−1)n+1 ∞ (−1)n
n
6) x . 7) (x − 1) . 8) √ (x − 1)n .
n=1 (n!) n=1 (n + 1)3
2 n
n=1 2n + 1
∞ (x + 2)n ∞ n+2  2
n (n!)
∞
9) . 10) (x − 2) n
. 11) (−1) (x − 2)n .
n=1 n2 2n n=1 n + 1
2
n=1 (2n)!
n
∞ (−1)n−1 ∞ 3n + (−2)n 
∞ 1 2x
12) . 13) . 14) .
n=1 n3 (x − 5) n=1 n (x − 1) x+3
n n n n
n=1 n3

Indicaţii şi răspunsuri


∞ (n!)2
11) Notăm y = x − 2. Seria devine an y n , unde an = (−1)n .
n=1 (2n)!
Calculăm limita

|an+1 | [(n + 1)!]2 (2n)!

 = lim = lim · =
n→∞ |an | n→∞ (2n + 2)! (n!)2
(n!)2 (n + 1)2 (2n)! n+1 1
= lim · = lim = .
n→∞ [(2n)!] (2n + 1)(2n + 2) (n!)2 n→∞ 2(2n + 1) 4

Conform teoremei I alui Abel 4.2.3 seria in variabila y este absolut conver-
gentă pentru y ∈ (−4, 4) .
∞ (n!)2 ∞ (n!)2
Pentru y = −4 seria devine (−1)n (−4)n = 4n . Această
n=1 (2n)! n=1 (2n)!
serie cu termeni pozitivi, pe care-i notăm cu bn este divergentă, deoarece
bn+1 4n + 4
= > 1, deci (bn ) este un şir crescător, deci nu poate să conveargă
bn 4n + 2
la zero.
∞ (n!)2 n
Pentru y = 4 se obţine seria alternată (−1)n 4 . Acesta este di-
n=1 (2n)!
vergentă conform observaţiei 2.2.24.
In final, seria dată este absolut convergentă pentru −4 < x − 2 < 4, deci
x ∈ (−2, 4).
1 ∞ 3n + (−2)n
13) Notăm y = . Seria devine an y n , unde an = > 0.
x−1 n=1 n


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.5. Probleme 89

Calculăm,

|an+1 | 3n+1 + (−2)n+1 n

 = lim = lim · n =
n→∞ |an | n→∞ n+1 3 + (−2)n
 
n 3n+1 1 + (−2/3)n+1
= lim · = 3.
n→∞ n + 1 3n [1 + (−2/3)n ]

Prin urmare, seria în variabila y este absolut convergentă pentru orice y ∈

(−1/3, 1/3).
∞ 3n + (−2)n (−1)n ∞ (−1)n
Pentru y = −1/3 seria devine · = +
 n=1 n 3n n=1 n
n

∞ 1 2
· . Prima serie este convergentă, fiind seria armonică alternată.
n=1 n 3
Şi cea de a doua serie este convergentă, deoarece termenul său general este
∞
mai mic ca (2/3)n şi seria (2/3)n este convergentă. Deci, pentru y = −1/3
n=1
seria în variabila y este convergentă.
∞ 3n + (−2)n
Pentru y = 1/3 seria devine . Pentru a stabili natura sa o
n=1 n 3n
∞ 1
comparăm cu seria armonică , care este divergentă.
n=1 n

bn 3n + (−2)n 3n [1 + (−2/3)n ]
lim = lim · n = lim = 1.
n→∞ 1 n→∞ n 3n n→∞ 3n
n
Conform criteriului de comparaţie pentru serii cu termeni pozitivi, forma
practică, seria în variabila y este divergentă în y = 1/3. Prin urmare, seria
∞
an y n converge pentru orice y ∈ [−1/3, 1/3), ccea ce este echivalent cu
n=1
x ∈ (−∞, −2] ∪ (4, ∞) .

Exerciţiul 4.5.2 Determinaţi intervalul de convergenţă şi suma următoarelor

serii de puteri:

∞ 
∞ 
∞
1) (n + 1)xn . 2) n(n + 1)xn−1 . 3) (n + 1) (n + 2) (n + 3)xn .
n=0 n=1 n=0


∞ x 
n∞ x2n+1 ∞ x2n+1
4) (−1)n+1 . 5) . 6) (−1)n .
n=1 n n=0 2n + 1 n=0 2n + 1
Indicaţii şi răspunsuri
Înainte de a se rezolva acest exerciţiu a se revedea exemplul 4.3.6.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
90 Capitolul 4. Serii de puteri


∞ x
1) xn+1 = x + x2 + · · · + xn+1 · · · = x(1 + x + · · · + xn · · · ) =
,
n=0 1−x
pentru orice x ∈ (−1, 1). Deoarece o serie de
puteri se poate
 deriva
termen
 cu
∞ x
termen pe intervalul de convergenţă, avem xn+1 = , deci,
n=0 1−x
∞ 1
(n + 1)xn = , ∀x ∈ (−1, 1).
n=0 (1 − x)2

∞
Sau, raza de convergenţă a seriei (n + 1)xn este egală cu 1. Notăm
n=0

∞
cu S(x) suma sa. Deci S(x) = (n + 1)xn , ∀x ∈ (−1, 1). Deoarece o serie
n=0
de puteri se poate integra termen cu termen pe intervalul de convergenţă,
pentru orice x din intervalul (−1, 1), avem
 x  x  ∞


∞  x
n
S(t) dt = (n + 1)t dt = (n + 1) tn dt =
0 0 n=0 n=0 0


∞ x ∞
t  n+1
x
= (n + 1)  = xn+1 = .

n + 1 0 n=0 1−x
n=0

Atunci
 x  
x 1
S(x) = S(t) dt = = , ∀x ∈ (−1, 1).
0 1−x (1 − x)2

∞ 2
2) n(n + 1)xn−1 = , x ∈ (−1, 1).
n=1 (1 − x)3
∞ 6
3) (n + 1) (n + 2) (n + 3)xn = , x ∈ (−1, 1).
n=0 (1 − x)4
∞ xn
4) (−1)n+1 = ln(1 + x), x ∈ (−1, 1].
n=1 n
∞ x2n+1
5) Fie S(x) = , x ∈ (−1, 1). Atunci
n=0 2n + 1
∞ 
 x2n+1  ∞
1

S (x) = = x2n = , x ∈ (−1, 1),
n=0
2n + 1 n=0
1 − x 2

de unde, pentru că S(0) = 0, obţinem

 x  x 
 dt 1+x
S(x) = S (t) dt = = ln , x ∈ (−1, 1).
0 1−t 1−x
2
0


∞ x2n+1
6) (−1)n = arctg x, x ∈ [−1, 1].
n=0 2n + 1


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.5. Probleme 91

Exerciţiul 4.5.3 Folosind formula Taylor calculaţi limitele de mai jos.

e2x + e−2x − 2 tg x + sin x ln(1 + 2x) − sin x + 2x2

1) lim . 2)lim . 3) lim .
x→0 x2 x→0 x3 x→0 x3
ex sin x − x(1 + x) x − arctg x
4) lim . 5)lim .
x→0 x3 x→0 sinh x − x

Exerciţiul 4.5.4 Dezvoltaţi în serie Taylor după puterile lui x funcţiile de

mai jos. La fiecare funcţie precizaţi care este domeniul de definiţie şi care
este domeniul în care este valabilă dezvoltarea.

1) f (x) = ex + e−x + 2 cos x. 2) f (x) = sinh x. 3) f (x) = cosh x.

5 − 2x 3x − 5 x
4) f (x) = 2 . 5) f (x) = 2 . 6) f (x) = .
x − 5x + 6 x − 4x + 3 9 + x2
7) f (x) = cos2 x. 8) f (x) = sin 3x + x cos 3x. 9) f (x) = sin3 x.
10) f (x) = ln(2 − 3x + x2 ). 11) f (x) = ln(1 + x − 2x2 ).
1 √
12) f (x) = √ . 13) f (x) = 3 8 + x.
4 − x2
Indicaţii şi răspunsuri
4) Se scrie fracţia ca o sumă de fracţii simple şi apoi se foloseşte dez-
1 
∞
voltarea = y n , adevărată dacă |y| < 1. Mai precis, avem
1 − y n=0
5 − 2x 1 1 1 1 1 1
f (x) = = + = · + · =
x2 − 5x + 6 2−x 3−x 2 1− x 3 1− x
2  3
1 ∞  x n 1 ∞  x n 
∞ 1 1
= + = + n+1 xn .
2 n=0 2 3 n=0 3 n=0 2 n+1 3
x
 
Deoarece prima dezvoltare are loc pentru   < 1, iar cea de a doua pentru
x 2
 
  < 1, dezvoltarea finală este adevărată pentru orice x cu |x| < 2.
3
1
7) Se scrie f (x) = cos2 x = (1 + cos 2x) şi se foloseşte formula (4.34).
2
1  ∞ 2 2n−1
f (x) = + (−1)n x2n , x ∈ R.
2 n=0 (2n)!
9) Se foloseşte formula trigonometrică sin 3x = 3 sin x − 4 sin3 x pentru a
scrie sub altă formă funcţia f (x).
3  ∞ 32n − 1 2n+1
f (x) = (−1)n+1 x , x ∈ R.
4 n=0 (2n + 1)!


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
92 Capitolul 4. Serii de puteri

x
10) f (x) = ln(1 − x) + ln(2 − x) = ln(1 − x) + ln 2 + ln(1 − ). Folosind
2
∞ 2n + 1
n
formula (4.7), obţinem f (x) = ln 2 − x , x ∈ [−1, 1).
n=1 n 2
n
  x 2 −1/2
1
12) Se scrie f (x) = 1− şi se utilizează formula (4.40).
2 2
Exerciţiul 4.5.5 Dezvoltaţi în serie Taylor, după puterile variabilelor indi-
cate în dreptul fiecăreia, funcţiile de mai jos. Precizaţi care este domeniul în
care este valabilă dezvoltarea.
1) f (x) = ln x, după puterile lui x − 1.
1
2) f (x) = , după puterile lui x + 2.
x
1
3) f (x) = 2 , după puterile lui x + 1.
x
1
4) f (x) = 2 , după puterile lui x + 4.
x + 3x + 2
1
5) f (x) = 2 , după puterile lui x + 2.
x + 4x + 7
6) f (x) = ex , după puterile lui x + 2.
√
7) f (x) = x, după puterile lui x + 4.
Indicaţii şi răspunsuri
1) Se scrie f (x) = ln x = ln (1 + (x − 1)) . Se notează y = x − 1 şi se
∞ (−1)n+1 (x − 1)n
foloseşte formula (4.9). f (x) = , x ∈ (0, 2).
n=1 n
1 1 1 1 1 ∞ x+2
2) f (x) = = = − · = − ( )n =
x x+2−2 2 x+2 2 n=0 2
1−
n
2
∞ (x + 2)
− , x ∈ (−4, 0).
n=0 2n+1
1
3) Mai întâi dezvoltăm funcţia după puterile lui x + 1.
x
1 −1 ∞
= =− (x + 1)n , x ∈ (−2, 0).
x 1 − (x + 1) n=0

Apoi derivăm dezvoltarea obţinută pe intervalul de convergenţă. Obţinem

1 ∞
− 2 =− n(x + 1)n−1 , de unde rezultă
x n=0


∞ 
∞
f (x) = n(x + 1)n−1 = (n + 1)(x + 1)n , x ∈ (−2, 0).
n=1 n=0


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
4.5. Probleme 93

Exerciţiul 4.5.6 Folosind posibilitatea de derivare şi integrare a unei serii

de puteri, dezvoltaţi în serie după puterile lui x funcţiile de mai jos. Precizaţi
de fiecare dată domeniul pe care este valabilă dezvoltarea.
√
1) f (x) = (x + 1) ln(x + 1). 2) f (x) = ln(x + 1 + x2 ).
√
3) f (x) = x arctg x − ln 1 + x2 .
Indicaţii şi răspunsuri

∞ xn
1) f  (x) = ln(x + 1) + 1 = 1 + (−1)n+1 , x ∈ (−1, 1). Pentru x ∈
n=1 n
x x ∞ tn ∞ xn+1
(−1, 1) avem f  (t)dt = 1+ (−1)n+1 dt = x+ (−1)n+1 .
0 0 n=1 n n=1 n (n + 1)
x
Deoarece f  (t)dt = f (x) − f (0) şi f (0) = 0, obţinem
0


∞ xn+1
f (x) = x + (−1)n+1 , x ∈ (−1, 1).
n=1 n (n + 1)

Se observă că dezvoltarea se poate extinde şi în x = 1.

1 −1/2
2) f  (x) = √ = (1 + x2 ) . Înlocuind în dezvoltarea binomilă
1 + x2
(4.40) pe x cu x2 , obţinem egalitatea

1  ∞
1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) 2n

f (x) = √ = (−1)n x , x ∈ (−1, 1),
1+x 2
n=0
n! · 2n

care prin integrare dă

√ 
∞
1 · 3 · 5 · · · (2n − 1) x2n+1
ln(x + 1 + x2 ) = (−1)n · , x ∈ (−1, 1).
n=0
n! · 2n 2n + 1

Egalitatea de mai sus se extinde şi în punctele x = −1 şi x = 1 deoarece

seria obţinută este absolut convergentă (vezi exemplul 2.2.16).


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
94 Capitolul 4. Serii de puteri


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015