Analiză matematică

Nicolae Dăneţ
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
Departamentul de Matematică şi Informatică

Anul universitar 2014-2015

c Nicolae Dăneţ
Capitolul 6

Calculul diferenţial al funcţiilor

de mai multe variabile

Avertisment!
Aceste note de curs sunt distribuite gratuit numai studenţilor din anul
I, seria A, Facultatea „Căi Ferate, Drumuri şi Poduri” din Universitatea
Tehnică de Construcţii Bucureşti pentru utilizare personală.
Este interzisă comercializarea sub orice formă sau afişarea pe orice site a
acestui text.
c Nicolae Dăneţ 2014
––––––––––

6.1 Funcţii de mai multe variabile. Limite.

Continuitate
Spaţiul vectorial Rn
Notăm cu Rn produsul cartezian a n mulţimi egale cu dreapra reală R, adică

Rn = R × R ×
· · · × R.
n ori

Mai precis

Rn = {x = (x1 , x2 , . . . , xn ) | x1 , x2 , . . . , xn ∈ R}.

Cu alte cuvinte, mulţimea Rn conţine toate grupele ordonate de n elemente

reale (x1 , x2 , . . . , xn ) care pot fi formate cu elemente din R.
În cazul n = 1, în loc de R1 vom scrie simplu R.

101
102 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Dacă n = 2, mulţimea R2 = {x = (x1 , x2 ) | x1 , x2 ∈ R} reprezintă

mulţimea punctelor din plan. Cum punctele din plan se notează, de regulă,
cu (x, y), vom folosi notaţia R2 = {(x, y) | x, y ∈ R}.
Pentru n = 3, mulţimea R3 = {x = (x1 , x2 , , x3 ) | x1 , x2 , x3 ∈ R} reprez-
ită mulţimea punctelor din spaţiu. De aceea pentru R3 vom folosi notaţia
R3 = {(x, y, z) | x, y, z ∈ R}.
Prin analogie cu aceste cazuri particulare un element x = (x1 , x2 , . . . , xn )
din Rn va fi numit „punct”, iar elementele x1 , x2 , . . . , xn , vor fi numite coor-
donatele sau proiecţiile punctului x.
Pentru simplitatea expunerii majoritatea rezultatelor vor fi formulate şi
demonstrate în cazul n = 2.

Structura algebrică pe Rn
Adunarea elementelor din Rn
Pentru orice două puncte x = (x1 , x2 , . . . , xn ) şi y= (y1 , y2 , . . . , yn ) din
Rn se defineşte suma x + y prin formula

x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ).

Adunarea are următoarele proprietăţi:

1) (x + y) + z = x + (y + z), ∀ x, y, z ∈ Rn , i.e., adunarea este asociativă;
2) x + y = y + x, ∀ x, y ∈ Rn , i.e., adunarea este comutativă;
3) Vectorul 0Rn = (0, 0, . . . , 0)T ∈ Rn , numit vectorul nul, are proprietatea
x + 0Rn = x, ∀ x ∈ Rn ;
4) Pentru orice vector x = (x1 , x2 , . . . , x)T ∈ Rn , există vectorul −x =
(−x1 , −x2 , . . . , −xn )T ∈ Rn , numit opusul lui x, care are proprietatea
x + (−x) = 0Rn .
Deci Rn este un grup comutativ faţă de operaţia de adunare.
Înmulţirea cu scalari
Pentru orice număr real λ şi orice punct x = (x1 , x2 , . . . , xn ) din Rn
definim produsul λx prin formula

λx =λ(x1 , x2 , . . . , xn ).

Înmulţirea cu scalari are proprietăţile:

1) 1x = x, ∀ x ∈ Rn .
2) (λμ)x = λ(μx), ∀ λ, μ ∈ R şi ∀ x ∈ Rn .
3) (λ + μ)x = λx + μx, ∀ λ, μ ∈ R şi ∀ x ∈ Rn .
4) λ(x + y) = λx + λy, ∀ λ ∈ R şi ∀ x, y ∈ Rn .


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.1. Funcţii de mai multe variabile. Limite. Continuitate 103

Prin urmare, mulţimea Rn dotată cu operaţiile de adunare şi înmulţire

cu scalari este un spaţiu vectorial real. De aceea elementele sale x =
(x1 , x2 , . . . , xn ) se mai numesc şi vectori, iar coordonatele x1 , x2 , . . . , xn se
numesc componentele vectorului x.
Înmulţirea vectorilor
Pentru oricare doi vectori x = (x1 , x2 , . . . , xn ) şi y = (y1 , y2 , . . . , yn ) din
Rn se defineşte produsul xy al acestor vectori prin formula

xy = (x1 y1 , x2 y2 , . . . , xn yn ).

Înmulţirea vectorilor are următoarele proprietăţi:

1) x(yz) = (xy)z, ∀ x, y, z ∈ Rn , i.e., înmulţirea este asociativă;
2) xy = yx, ∀ x, y ∈ Rn , i.e., înmulţirea este comutativă;
3) x(y + z) = xy + xz, ∀ x, y, z ∈ Rn , i.e., înmulţirea vectorilor este
distributivă faţă de adunarea vectorilor;
4) λ(xy) = (λx)y = x(λy), ∀ λ ∈ R şi ∀ x, y ∈ Rn .
Aceste ultime proprietăţi arată că Rn este o algebră.
Punctul 1 = (1, 1, . . . , 1) ∈ Rn este elementul neutru pentru înmulţire,
adică, x1 =x, ∀ x ∈ Rn . Se spune că Rn este o algebră cu unitate.
n
Dacă x = (x1 , x2 , . . . , xn )   R cu toate componentele
este un vector din
1 1 1
nenule, atunci vectorul y = , ,··· , este inversul vectorului x.
x1 x2 xn
Evident, nu toţi vectorii din Rn au elemente inverse.

Noţiunea de produs scalar

Operaţiile definite mai sus pe Rn au ca rezultat tot un vector din Rn . Vom
defini acum o operaţie între vectorii din Rn care are ca rezultat un număr
real.
Pentru oricare doi vectori x = (x1 , x2 , . . . , xn ) şi y = (y1 , y2 , . . . , yn ) din
Rn se defineşte produsul scalar dintre x şi y numărul real notat x, y dat
de egalitatea
x, y = x1 y1 + x2 y2 + · · · + xn yn . (6.1)
Definiţia de mai sus arată că produsul scalar este o funcţie definită pe
Rn × Rn cu valori reale, adică,

·, · : Rn × Rn −→ R, (x, y) −→ x, y.

Produsul scalar are următoarele proprietăţi:

1) x, x = x21 + x22 + · · · + x2n ≥ 0, ∀ x ∈ Rn şi x, x = 0 ⇔ x = 0Rn .
Pentru că are această proprietate se spune despre produsul scalar că este
pozitiv definit.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
104 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

2) x, y = y, x, ∀ x, y ∈ Rn , i.e., produsul scalar este comutativ.

3) λx + μy, z = λx, y + μ y, z , ∀ λ, μ ∈ R şi ∀ x, y, z ∈ Rn , i.e.,
produsul scalar este liniar în prima variabilă.
Datorită comutativităţii, produsul scalar este liniar şi în variabila a doua,
adică are proprietatea

x, λy + μz = λx, y + μ x, z ,

pentru orice λ, μ ∈ R şi orice x, y, z ∈ Rn . Prin urmare, produsul scalar este

o aplicaţie biliniară de la Rn × Rn cu valori în R.

Norme de vectori
Definiţia 6.1.1 Se numeşte normă pe spaţiul vectorial Rn o funcţie
N : Rn −→ R+ ale cărei valori sunt notate sub forma N (x) =
x
şi care
satisface următoarele condiţii:
(i)
x
≥ 0, ∀x ∈ Rn şi
x
= 0 ⇔ x = 0Rn .
(ii)
λx
= |λ|
x
, ∀λ ∈ R şi ∀x ∈ Rn .
(iii)
x + y
≤
x
+
y
, ∀x, y ∈ Rn .
Spaţiul vectorial Rn împreună cu o normă
·
definită pe el este un
spaţiu vectorial normat.

Pe spaţiul vectorial Rn se pot defini mai multe norme. Una dintre cele
mai folosite norme este norma euclidiană definită de egalitatea


x
= x, x, (6.2)

ceea ce înseamnă că pentru un vector x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn avem

x
= x21 + x22 + · · · + x2n .

Se verifică cu uşurinţă că norma definită prin egalitatea (6.2) satisface condiţi-
ile din definiţia 6.1.1.
Proprietatea (iii) din definiţia normei se numeşte inegalitatea triu-
nighiului. În multe cazuri este utilă o consecinţă a sa numită inegalitatea
triunghiului inversă

|
x
−
y
| ≤
x − y
, ∀x, y ∈ Rn . (6.3)

Pentru a demonstra această inegalitatea se procedează astfel:

x
=
(x − y) + y
≤
x − y
+
y
,


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.1. Funcţii de mai multe variabile. Limite. Continuitate 105

de unde rezultă că

x
−
y
≤
x − y
. (6.4)
Apoi

y
=
(y − x) + x
≤
y − x
+
x
=
x − y
+
x
,
de unde rezultă că

y
−
x
≤
x − y
. (6.5)
Relaţiile (6.4) şi (6.5) demonstrează inegalitatea triunghiului inversă (6.3).
Existenţa unei norme pe spaţiul vectorial Rn permite definirea unei dis-
tanţe dintre doi vectori x şi y din Rn prin formula

d(x, y) =
x − y
.

Dacă x = (x1 , x2 , . . . , xn ) şi y = (y1 , y2 , . . . , yn ) sunt doi vectori din Rn ,

atunci formula anterioară înseamnă

d(x, y) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 + · · · + (xn − yn )2 .

Distanţa are următoarele proprietăţi:

1) d(x, y) ≥ 0 ∀ x, y ∈ Rn şi d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
2) d(x, y) = d(x, y), ∀ x, y ∈ Rn .
3) d(x, y) ≤ d(x, z) + d(z, y), ∀x, y, z ∈ Rn .

Topologia pe Rn
Vom defini topologia pe Rn punând în evidenţă sistemul de vecinătăţi asociat
fiecărui punct din a ∈ Rn .
Se numeşte sferă dechisă cu centrul în punctul a ∈ Rn şi rază r > 0
mulţimea
Vr (a) = {x ∈ Rn |
x − a
< r} ,
formată din toate punctele x ∈ Rn a căror distanţă până la punctul a este
stric mai mică decât numărul real pozitiv r.
În cazul spaţiului R mulţimea Vr (a) este intervalul deschis (a − r, a + r) .
În cazul spaţiului R2 mulţimea Vr (a) este discul deschis cu centul în a şi
raza r, adică mulţimea tuturor punctelor din interiorul cercului cu centrul în
a = (a1 , a2 ) şi raza r, fără punctele situate pe circumferinţa cercului.
În cazul spaţiului R3 mulţimea Vr (a) este sfera deschisă cu centrul în
a = (a1 , a2 , a3 ) şi raza r, adică toate punctele din interiorul sferei, fără
punctele situate pe suprafaţa sferei. Datorită acestei reprezentări grafice
din R3 , mulţimile Vr (a) din Rn poartă denumirea de sfere.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
106 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Mulţimea
Wr (a) = {x ∈ Rn |
x − a
≤ r} ,
se numeşte sfera închisă de centru a şi rază r.
Se numeşte vecinătate a punctului a ∈ Rn orice mulţime care conţine o
sferă deschisă Vr (a).
Fie A o submulţime a spaţiului Rn şi a un punct al mulţimii A. Vom
spune că a este un punct interior mulţimii A dacă există o vecinătate V a
lui a astfel ca
a ∈ V ⊂ A,
adică, dacă A este ea însăşi o vecinătate a lui a. Mulţinea tuturor punctelor
interioare mulţimii A se numeşte interiorul mulţimii A şi se notează int(A)
◦
sau A. Evident, int(A) ⊂ A. În cazul în care avem egalitate, adică, int(A) =
A, mulţimea A se numeşte mulţime dechisă. Prin urmare, o mulţime este
dechisă dacă şi numai dacă este vecinătate pentru oricare dintre punctele
sale.

Şiruri în Rn
k k k
Fie xk
= (x1 , x2 , . . . , xn ) un şir de vectori din Rn . Se spune că şirul de
vectori xk converge la un vector x ∈ Rn şi se scrie xk → x, k → ∞, dacă
 k 
x − x → 0, k → ∞.


Vectorul x se numeşte limita şirului xk şi se notează x = lim xk . Cu
k→∞
alte cuvinte  
lim xk = x ⇔ lim xk − x = 0.
k→∞ k→∞

Deoarece cea de a doua limită din echivalenţa de mai sus este o limită de
numere reale putem reformula acestă echivalenţă astfel:
 
xk → x ⇔ ∀ε > 0 există un indice k(ε) astfel ca xk − x < ε, ∀k ≥ k(ε).

Propoziţia următoare caracterizează complet convergenţa şirurilor în Rn .

Propoziţia 6.1.2 Un şir de vectori (xk ) din Rn converge la un vector x ∈

Rn dacă şi numai dacă convergenţa are loc pe componente, adică,
⎧ k
⎪
⎪ x1 → x1
⎪
⎨ xk → x
2 2
xk → x, k → ∞ ⇔ .. , k → ∞.
⎪
⎪ .
⎪
⎩ k
xn → xn


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.1. Funcţii de mai multe variabile. Limite. Continuitate 107

Demonstraţie. Dacă xk → x, atunci, pentru orice i = 1, 2, . . . , n, avem


  n 
 2  
 k 
≤ xk − x → 0,
k
xi → xi  ≤ xi → xi
i=1

k
ceea ce arată că xi → xi , k → ∞.
k
Reciproc, dacă xi → xi , k → ∞, atunci pentru orice i = 1, 2, . . . , n,
există un indice ki (ε) astfel ca
 
 k  ε
x i → xi  < √ , ∀k ≥ ki (ε).
n

Notăm cu k(ε) = max{k1 (ε), k2 (ε), . . . , kn (ε)}. Atunci, pentru k ≥ k(ε),

avem
   2
 k  n  2 
n ε
x − x = k
xi → xi ≤ n √ = ε,
i=1 i=1 n

ceea ce arată că xk → x, k → ∞. 

Funcţii reale de mai multe variabile reale

Se numeşte funcţie reală de mai multe variabile reale, mai precis de

n variabile, o funcţie f definită pe o submulţime D ⊂ Rn care asociază
oricărui vector x = (x1 , x2 , . . . , xn ) din D un număr real notat f (x) sau
f (x1 , x2 , . . . , xn ). Simbolic, scriem

f : D ⊂ Rn −→ R, (x1 , x2 , . . . , xn ) −→ f (x1 , x2 , . . . , xn ).

Se numeşte funcţie vectorială de mai multe variabile reale o funcţie

f : D ⊂ Rn −→ Rm definită pe o submulţime D ⊂ Rn care asociază
oricărui vector x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ D un vector din Rm notat f (x) =
(f1 (x), f2 (x), . . . , fm (x)). Deci,

f : D ⊂ Rn −→ Rm , x −→ (f1 (x), f2 (x), . . . , fm (x)).

Mai precis,

(x1 , . . . , xn ) −→ (f1 (x1 , . . . , xn ), f2 (x1 , . . . , xn ), . . . , fm (x1 , . . . , xn )).


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
108 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Limite de funcţii reale de mai multe variabile

Fie D o submulţime a lui Rn . Un punct a ∈
Rn se numeşte punct de
acumulare al mulţimii D dacă există un şir xk din D care converge
către a.
Fie f : D ⊂ Rn −→ R o funcţie reală de n variabile reale şi fie a un
punct de acumulare al mulţimii D. Se spune că funcţia f are
limită  în
punctul a şi această limită este egală cu  dacă oricare ar fi şirul xk din
D, xk = a şi xk → a, şirul valorilor funcţiei f (xk ) → , k → ∞. În acest
caz se scrie
lim f (x) = .
x→a

Exemplul 6.1.3 Fie funcţia reală de două variabile reale

x2 y 2
f : D = R2  {(0, 0)} −→ R, f (x, y) = .
x2 + y 2

x2 y 2
Calculaţi lim .
x→0 x2 + y 2
y→0
Se observă că originea este un punct de acumulare pentru D, deşi nu
aparţine mulţimii D. Deci se poate pune problema calculării limitei în acest
punct.
x2 + y 2  2 2 |xy| 1
Deoarece ≥ x y = |xy| , avem 2 2
≤ . Atunci obţinem
2 x +y 2
 2 2 
 xy 
|f (x, y) − 0| =  2  = |xy| |xy| ≤ |xy| .
x + y  x2 + y 2
2 2

Din această inegalitate rezultă că dacă şirul (xn , yn ) → (0, 0), (xn , yn ) =
(0, 0), atunci
|xn yn |
|f (xn , yn ) − 0| ≤ → 0, n → ∞,
2
deci şirul valorilor funcţiei f (xn , yn ) → 0. Prin urmare,

x2 y 2
lim f (x, y) = lim = 0. 
x→0 x→0 x2 + y 2
y→0 y→0

Exemplul 6.1.4 Fie funcţia reală de două variabile reale

xy
f : D = R2  {(0, 0)} −→ R, f (x, y) = .
x2 + y2


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.1. Funcţii de mai multe variabile. Limite. Continuitate 109

Vom arăta de această dată că lim f (x, y) nu există. În acest scop este suficient
x→0
y→0
să construim două şiruri (x n , y n ) şi (x n , y n ) care converg la (0, 0), pentru


care şirurile valorilor funcţiei f (x n , y n ) → 1 şi f (x n , y n ) → 2 , cu 1 = 2 .

Fie şirul (x n , y n ) = (1/n, 1/n) care converge la (0, 0) de-a lungul primei
bisectoare y = x. Atunci avem

  1 1
1 1 · 1 1
f (x n , y n ) = f , = n n = → = 1 .
n n 1 1 2 2
+
n2 n2
Considerăm acum şirul (x n , y n ) = (1/n, −1/n) care convege tot la (0, 0), dar
de-a lungul bisectoarei a doua y = −x. Atunci avem
 
1 1
  · −
  1 1 n n 1 1
f (x n , y n ) = f ,− = = − → − = 2 .
n n 1 1 2 2
+
n2 n2
Deoarece 1 = 2 , rezultă că lim f (x, y) nu există. 
x→0
y→0

Observaţia 6.1.5 Limita unei funcţii de două variabile nu există dacă ea

depinde de coeficientul unghiular m al dreptei y−y0 = m (x − x0 ) de-a lungul
căreia şirul (xn , yn ) → (x0 , y0 ). Într-adevăr, dacă calculăm limita funcţiei din
exemplul anterior de lungul dreptei y = mx avem
xy x · mx m
lim = lim 2 = .
x→0 x2 +y 2 2
x→0 x + m x 2 1 + m2
y→0 y=mx

Cum valoarea limitei depinde de coeficientul unghiular m rezultă că lim f (x, y)
x→0
y→0
nu există. 

Funcţii continue
Problema continuităţii unei funcţii de mai multe variabile f : D ⊂ Rn −→
R într-un punct a se poate pune numai dacă punctul a aparţine domeni-
ului de definiţie D.

Definiţia 6.1.6 Fie f : D ⊂ Rn −→ R o funcţie reală de n variabile şi a un

punct al mulţimii D.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
110 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Se spune că funcţia f este continuă în punctul a dacă oricare ar fi şirul

xk din D, astfel ca xk → a, şirul valorilor funcţiei f (xk ) → f (a),
k → ∞.
Se spune că funcţia f este continuă pe mulţimea D dacă este continuă
în orice punct a al mulţimii D.

Dacă punctul a ∈ D este un punct de acumulare al lui D, atunci

definiţia de mai sus se poate reformula astfel:

f este continuă în a ⇔ lim f (x) = f (a).

x→a

Egalitatea lim f (x) = f (a) trebuie citită „există lim f (x) şi are loc egalitatea
x→a x→a
lim f (x) = f (a)”.
x→a

Propoziţia 6.1.7 Fie f : D ⊂ Rn −→ R o funcţie reală de n variabile şi a

un punct al mulţimii D. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă în a.
(ii) Pentru orice ε > 0 există un număr δ(ε, a) > 0 (care depinde de ε
şi de punctul a) astfel încât pentru orice x din D cu
x − a
< δ(ε, a) avem

f (x) − f (a)
< ε.

Demonstraţie. (i) ⇒ (ii) Presupunem prin absurd că (ii) nu are loc.
Atunci există un ε0 > 0 astfel ca pentru orice δ > 0 există un punct
xδ ∈ D cu
xδ − a
< δ, dar
f (xδ ) − f (a)
≥ ε0 . Dacă  luăm δ = 1/k,
k
 = k1, 2, . . . , atunci
 există un şir x ∈ D cu x − a < 1/k → 0, dar
k  k

f (x ) − f (a) ≥ ε0 . Prin urmare, există un şir xk ∈ D astfel ca xk → a,


dar şirul valorilor funcţiei f (xk ) nu converge către f (a). Această afirmaţie
ar contrazice faptul că f este continuă în a.
(ii) ⇒ (i) Presupunem că afirmaţia (ii) este adevărată şi considerăm un
k k
 k ∈ D, astfel ca x → a. Atunci există un indice k(ε) astfel încât
şir x
x − a < δ(ε, a), pentru orice k ≥ k(ε). Prin urmare, conform (ii),
 
f (xk ) − f (a) < ε, pentru orice k ≥ k(ε). Deci f (xk ) → f (a), k → ∞,
ceea ce înseamnă că funcţia f este continuă în punctul a. 

Continuitate parţială
Pentru explicarea noţiunii de continuitate parţială ne vom situa mai întâi
în cazul n = 2. În definiţia limitei unei funcţii într-un punct de acumulare
al mulţimii D şirurile (xn , yn ) tind la (x0 , y0 ) oricum. Dacă cerem ca aceste
şiruri să tindă de-a lungul unor drepte paralele cu axele de coordonate, atunci
obţinem noţiunea de continuitate parţială în raport cu o variabilă.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.1. Funcţii de mai multe variabile. Limite. Continuitate 111

Fie f : D ⊂ R2 −→ R şi (x0 , y0 ) ∈ D. Se spune că funcţia f este continuă

în raport cu variabila x în punctul (x0 , y0 ) dacă există lim f (x, y0 ) şi are
x→x0
loc egalitatea
lim f (x, y0 ) = f (x0 , y0 ).
x→x0

Analog, se spune că funcţia f este continuă în raport cu variabila y în

punctul (x0 , y0 ) dacă există lim f (x0 , y) şi are loc egalitatea
y→y0

lim f (x0 , y) = f (x0 , y0 ).

y→y0

Evident, dacă f este continuă în punctul (x0 , y0 ) în raport cu ansamblul

variabilelor, atunci f este continuă în raport cu x, respectiv cu y. Afirmaţa
reciprocă nu este adevărată, după cum arată următorul exemplu.
Exemplul 6.1.8 Fie funcţia f : R2 −→ R,
 xy
, (x, y) = (0, 0),
f (x, y) = x + y2
2
0, (x, y) = (0, 0).
Evident, avem: lim f (x, 0) = 0 = f (0, 0) şi lim f (0, y) = 0 = f (0, 0), ceea
x→0 y→0
ce arată că funcţia f este continuă în raport cu x, respectiv cu y, în (0, 0).
Dar f nu este continuă în (0, 0) deoarece nu există lim f (x, y) după cum s-a
x→0
y→0
demonstrat în exemplul 6.1.4. 

Proprietăţile funcţiilor reale de mai multe variabile care sunt con-

tinue pe mulţimi compacte
Fie A o submulţime în Rn . Mulţimea A se numeşte mulţime mărginită dacă
există M > 0 astfel ca
x
≤ M, oricare
ar fi x ∈ A. Mulţimea A se numeşte
mulţime închisă dacă oricare ar fi şirul xk k≥1 , format din elemente care
aparţin mulţimii A, dacă xk → x, k → ∞, atunci x ∈ A. Cu alte cuvinte, o
mulţime închisă A conţine limitele tuturor şirurilor convergente care se pot
forma cu elemente din A.
O mulţime A ⊂ Rn se numeşte compactă dacă este închisă şi mărginită.
Mulţimea A se numeşte compactă prin şiruri dacă orice şir din A conţine
un subşir convergent la un punct din A. Cele două forme de compacitate
sunt echivalente pentru submulţimile lui Rn aşa cum se arată în teorema
care urmează.
Teorema 6.1.9 O mulţime A ⊂ Rn este compactă dacă şi numai dacă este
compactă prin şiruri.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
112 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Demonstraţie. Fie A o submulţime compactă din Rn . Pentru

a demon-
stra că A este compactă prin şiruri considerăm un şir oarecare xk k≥1 din



A. Deoarece A este mărginită şirul xk k≥1 conţine un subşir xkj  j≥1 con-
vergent la un punct x. Cum A este o mulţime închisă punctul x ∈ A, deci A
este compactă prin şiruri.
Reciproc, presupunem că A este compactă prin şiruri. Avem de demon-
strat că A este închisă şi mărginită.
Pentru

 a demonstra că A este o mulţime închisă considerăm un şir oare-
care xk k≥1 din A şi presupunem că xk → x, k → ∞. Avem de demonstrat


că x ∈ A. Deoarece A este compactă prin şiruri, există un subşir xkj  j≥1
care converge la un punct x0 din A. Cum xk → x, orice subşir al său con-
verge tot la x, deci xkj  → x, j → ∞. Deoarece limita unui şir este unică,
obţinem x = x0 ∈ A.
Pentru a demonstra că mulţimea A este mărginită, presupunem prin ab-
surd că A ar fi nemărginită. Atunci, oricare ar fi M > 0 există un punct
xM ∈ A astfel ca
xM
>  M. Pentru
 M = k, cu k = 1, 2, . . . , există un şir de
k
puncte x ∈ A
astfel ca x  k 
> k. Deoarece A este compactă prin şiruri,
există un subşir xkj  j≥1 care converge la un punct x ∈ A. Cum norma este
   
o funcţie continuă lim xkj   =
x
. Din inegalităţile xkj   > kj rezultă
  j→∞
că lim xkj   = ∞, deci
x
= ∞, ceea ce reprezintă o contradicţie. Deci
j→∞
mulţimea A este mărginită. 
Funcţiile reale continue pe mulţimii compacte din Rn au unele proprietăţi
importante, care sunt puse în evidenţă în următoarea teoremă.

Teorema 6.1.10 Fie A ⊂ Rn o mulţime compactă şi fie f : A ⊂ Rn −→ R

o funcţie continuă pe mulţimea A. Atunci:
(i) Imaginea mulţimii A prin funcţia f, adică f (A), este o mulţime com-
pactă din R.
(ii) Funcţia f este mărginită pe mulţimea A şi îşi atinge marginile,
adică există punctele xm şi xM în A astfel ca

inf f (x) = f (xm ) şi supf (x) = f (xM ).

x∈A x∈A

Demonstraţie. (i) Vom demonstra că mulţimea f (A) este compactă prin
şiruri. Fie yk = f (xk ), cu xk ∈ A, un şir din mulţimea f (A). Cum A
este o mulţime compactă prin şiruri, există un subşir xkj  → x, j → ∞, cu
x ∈ A. Deoarece funcţia f este continuă pe A, avem ykj = f (xkj  ) → f (x),
j → ∞, ceea ce arată că şirul (yk ) din f (A) are un subşir convergent la un
punct y = f (x) ∈ f (A).


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.1. Funcţii de mai multe variabile. Limite. Continuitate 113

(ii) Conform primului punct, mulţimea f (A) este compactă, deci mărginită
(şi închisă). Acesta înseamnă că există două numere reale a şi b astfel ca
a ≤ f (x) ≤ b, oricare ar fi x ∈ A. Deci f este o funcţie mărginită pe mulţimea
A. Fie M := supf (x) şi m := inf f (x). Numerele m şi M există conform ax-
x∈A x∈A
iomei marginii superioare. Deoarece f (A) este închisă, m, M ∈ f (A) (vezi
lema 6.1.11). Prin urmare, există xm şi xM în A astfel ca m = f (xm ) şi
M = f (xM ). 

Lema 6.1.11 Dacă A ⊂ R este o mulţime mărginită şi închisă, atunci inf A
şi sup A aparţin mulţimii A.

Probleme pentru secţiunea 6.1

Exerciţiul 6.1.12 Să se determine domeniile de definiţie ale următoarelor
funcţii:
1 x √
1) f (x, y) =  . 2) f (x, y) = arcsin + xy.
4−x −y2 2 2
√  
3) f (x, y) = x2 − 4 + 4 − y 2 . 4) f (x, y) = sin(x2 + y 2 ).

5) f (x, y) = (x2 + y 2 − a2 )(4a2 − x2 − y 2 ), (a > 0).
√ √ √ 
6) f (x, y, z) = x + y + z. 7) f (x, y, z) = 1 − x2 − y 2 − z 2 .
8) f (x, y, z) = arcsin x + arcsin y + arcsin z.

Exerciţiul 6.1.13 Să se calculeze limitele de mai jos.

xy sin xy 1
1) lim √ . 2) lim . 3) lim (x2 + y 2 ) sin .
x→0 xy + 1 − 1 x→0 x x→0 xy
y→0 y→2 y→0

x2 y 2 + 1 − 1 sin(x3 + y 3 )
4) lim . 5) lim .
x→0 x2 + y 2 x→0 x2 + y 2
y→0 y→0

Exerciţiul 6.1.14 Să se demonstreze că funcţiile de mai jos nu au limite în

origine.  xy
, dacă x2 + y 2 = 0
1) f (x, y) = x + y2
2
, f : R2 −→ R.
2 2
0, dacă x + y = 0
x+y
2) f (x, y) = , f : R2 \ {(x, y) | x = y} −→ R.
x−y
y 2 + 2x
3) f (x, y) = , f : R2 \ {(x, y) | y = 2x} −→ R.
y 2 − 2x


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
114 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Exerciţiul 6.1.15 Să se demonstreze că funcţiile de mai jos sunt continue
în punctele indicate în dreptul fiecăreia.
1) f (x, y) = 2x + 3y, f : R2 −→ R în (2, 4).
x
2) f (x, y) = , f : R2 \ {(x, 0) | x ∈ R} −→ R în (2, 2).
y
⎧
⎨ x2 y 2
, dacă x2 + y 2 = 0
3) f (x, y) = x2 + y 2 , f : R2 −→ R în (0, 0).
⎩ 2 2
0, dacă x + y = 0
⎧
⎨ sin(x3 + y 3 )
, dacă x2 + y 2 = 0
4) f (x, y) = x2 + y 2 , f : R2 −→ R în
⎩ 2 2
0, dacă x + y = 0
(0, 0).

6.2 Derivatele parţiale ale funcţiilor de mai

multe variabile
Derivatele parţiale de ordinul întâi
Fie f : D ⊂ Rn −→ R o funcţie reală de n variabile reale definită pe o
submulţime deschisă D a lui Rn şi a un punct din D. Fie u un vector de
normă unu din Rn . Se spune că funcţia f are derivată după direcţia
vectorului u dacă limita
f (a + hu) − f (a)
lim
h→0 h
∂f
există şi este finită. Valoarea acestei limite se notează (a). Mai precis,
∂u
avem
∂f f (a1 + hu1 , a2 + hu2 , . . . , an + hun ) − f (a1 , a2 , . . . , an )
(a) := lim .
∂u h→0 h

Dacă u este unul dintre vectorii bazei canonice {e1 , e2 , . . . , en } a spaţi-
ului vectorial Rn , atunci derivata după direcţia unui vector ei se numeşte
derivata parţială a funcţiei f în punctul a în raport cu variabila xi şi se
∂f
notează (a) sau f xi (a), i = 1, 2, . . . , n. Mai precis, avem
∂xi

∂f f (a1 , . . . , ai−1 , ai + h, ai+1 , . . . , an ) − f (a1 , . . . , ai , . . . , an )

(a) := lim .
∂xi h→0 h


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.2. Derivatele parţiale ale funcţiilor de mai multe variabile 115

În cazul n = 2 avem următoarele definiţii

∂f f (a1 + h, a2 ) − f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim ,
∂x h→0 h
∂f f (a1 , a2 + h) − f (a1 , a2 )
(a1 , a2 ) = lim ,
∂y h→0 h
sau, cu alte notaţii,
∂f f (x, y0 ) − f (x0 , y0 )
(x0 , y0 ) = lim ,
∂x x→x0 x − x0
∂f f (x0 , y) − f (x0 , y0 )
(x0 , y0 ) = lim .
∂y y→y0 y − y0
Pentru n = 3 definiţiile derivatelor parţiale sunt
∂f f (a1 + h, a2 , a3 ) − f (a1 , a2 , a3 )
(a1 , a2 , a3 ) = lim ,
∂x h→0 h
∂f f (a1 , a2 + h, a3 ) − f (a1 , a2 , a3 )
(a1 , a2 , a3 ) = lim ,
∂y h→0 h
∂f f (a1 , a2 , a3 + h) − f (a1 , a2 , a3 )
(a1 , a2 , a3 ) = lim ,
∂z h→0 h
sau
∂f f (x, y0 , z0 ) − f (x0 , y0 , z0 )
(x0 , y0 , z0 ) = lim , etc.
∂x x→x0 x − x0
∂f
Dacă derivatele parţiale (x) există în orice punct x ∈ D, atunci
∂xi
∂f
obţinem n funcţii reale de n variabile notate sau f xi . Prin urmare, avem
∂xi
∂f ∂f
= f xi : D ⊂ Rn −→ R, x → (x) = f xi (x).
∂xi ∂xi
Dacă n = 2 aceste funcţii sunt
∂f ∂f
= f x : D ⊂ R2 −→ R, (x, y) → (x, y) = f x (x, y),
∂x ∂x
∂f ∂f
= f y : D ⊂ R2 −→ R, (x, y) → (x, y) = f y (x, y).
∂y ∂y
iar pentru n = 3 avem
∂f ∂f
= f x : D ⊂ R3 −→ R, (x, y, z) → (x, y, z) = f x (x, y, z),
∂x ∂x
∂f ∂f
= f y : D ⊂ R2 −→ R, (x, y, z) → (x, y, z) = f y (x, y, z),
∂y ∂y
∂f ∂f
= f z : D ⊂ R2 −→ R, (x, y, z) → (x, y, z) = f y (x, y, z).
∂z ∂z


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
116 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Derivate parţiale de ordin superior

∂f
Dacă derivatele parţiale = f xi : D ⊂ Rn −→ R sunt la rîndul lor deri-
∂xi
vabile parţial în raport cu variabila xj , atunci obţinem derivatele parţiale
de ordinul doi ale funcţiei f în punctul x ∈ D, pentru care se folosesc
notaţiile:
 
∂ 2f ∂ ∂f

(x) := (x) sau f xi xj (x) = f xi xj , dacă j = i,
∂xj ∂xi ∂xj ∂xi
 
∂ 2f ∂ ∂f

2
(x) := (x) sau f x2 (x) = f xi xi , dacă j = i.
∂xi ∂xi ∂xi i

În cazul n = 2 derivate parţiale de ordinul doi sunt

 
∂ 2f ∂ ∂f 
: = , f x2 := (f x )x ,
∂x2 ∂x ∂x
 
∂2f ∂ ∂f

: = , f yx := f y x ,
∂x∂y ∂x ∂y
2
 
∂ f ∂ ∂f 
: = , f xy := (f x )y ,
∂y∂x ∂y ∂x
 
∂2f ∂ ∂f

2
: = , f y2 := f y y .
∂y ∂y ∂y
∂2f ∂2f
Derivatele parţiale de ordinul doi şi , numite derivate parţiale
∂x∂y ∂y∂x
mixte, în general, nu sunt egale. Teorema de mai jos dă condiţii suficiente
în care derivatele parţiale mixte de ordinul doi sunt egale.
Teorema 6.2.1 Criteriul lui Schwarz
Fie f : D ⊂ R2 −→ R o funcţie reală de două variabile definită pe o
mulţime deschisă D din R2 şi (x0 , y0 ) un punct din D. Presupunem că:
(i) Funcţia f are derivate parţiale de ordinul doi f xy şi f yx într-o vecină-
tate V a punctului (x0 , y0 ).
(ii) Derivatele f xy şi f yx sunt continue în punctul (x0 , y0 ).
Atunci
f xy (x0 , y0 ) = f yx (x0 , y0 ).
Demonstraţie. Vezi [14], p. 597.
Corolarul 6.2.2 Dacă derivatele parţiale mixte de ordinul doi f xy şi f yx
există şi sunt continue pe D, atunci ele sunt egale pe D, adică
f xy (x, y) = f yx (x, y), ∀(x, y) ∈ D.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.3. Diferenţiala unei funcţii de mai multe variabile 117

Probleme pentru secţiunea 6.2

Exerciţiul 6.2.3 Pornind de la definiţie calculaţi derivatele parţiale menţion-
ate în dreptul fiecărei funcţii de mai jos.
∂f
1) f (x, y) = ln(x + y 2 − 1), (1, 1).
∂x
 ∂f π ∂f π π
2) f (x, y) = sin x2 + sin y 2 , ( , 0), ( , ).
∂x 4 ∂y 4 4
 ∂f ∂2f
3) f (x, y) = x2 + y 2 , (1, 1), (1, 1).
∂x ∂y∂x
∂ 2f ∂2f
4) f (x, y) = xy ln x, (1, 1), (1, 1).
∂x∂y ∂y∂x
Exerciţiul 6.2.4 Calculaţi derivatele parţiale de ordinul întâi ale urmă-
toarelor funcţii:

1) f (x, y) = x4 + y 4 − 4x2 y 2 . 2) f (x, y) = x2 y 2 ln(x2 + y 2 ).

 2
x x xy
3) f (x, y) = 2 . 4) f (x, y) = . 5) f (x, y) =  .
y y x2 + y 2
x+y
6) f (x, y) = x sin(x + y). 7) f (x, y) = arcsin .
1 − xy
x 1
8) f (x, y) = arcsin  . 9) f (x, y, z) =  .
x2 + y 2 x2 + y 2 + z 2

10) f (x, y, z) = ln(x + y 2 + z 2 ). 11) f (x, y, z) = (xy)z .

6.3 Diferenţiala unei funcţii de mai multe vari-

abile
Fie f : D ⊂ Rn −→ R o funcţie reală de mai multe variabile reale definită
pe o submulţime deschisă D a lui Rn şi a un punct din D.

Definiţia 6.3.1 Se spune că funcţia f este diferenţiabilă în punctul a

dacă există o funcţie liniară L : Rn −→ R şi o funcţie ω : D ⊂ Rn −→ R,
continuă în a şi nulă în acest punct, astfel încât să aibă loc egalitatea
f (x) − f (a) = L(x − a) + ω(x)
x − a
, ∀x ∈ D. (6.6)
Se spune că f este diferenţiabilă pe mulţimea D dacă este diferenţiabilă
în orice punct a ∈ D.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
118 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Funcţia L : Rn −→
 R fiind liniară, există un vector d = (d1 , d2 , . . . , dn ) ∈
R astfel ca L(h) = ni=1 di hi . Într-adevăr,
n

n  n 
L(h) = L i=1 hi e
i
= i=1 hi L(ei ) = ni=1 hi di ,

unde di := L(ei ). Prin urmare, putem reformula definiţia de mai sus sub
forma: funcţia f este diferenţiabilă în punctul a dacă există un vector
d = (d1 , d2 , . . . , dn ) ∈ Rn şi o funcţie ω : D ⊂ Rn −→ R, continuă în a şi
nulă în acest punct, astfel încât să aibă loc egalitatea

f (x) − f (a) = ni=1 di (xi − ai ) + ω(x)
x − a
, ∀x ∈ D. (6.7)

Dacă în egalitatea anterioară notăm h := x − a şi wa (h) = ω(a + h),

aceasta se poate scrie sub forma

f (x + h) − f (a) = ni=1 di hi + wa (h)
h
, (6.8)

unde wa este o funcţie continuă în origine şi nulă în acest punct. De remarcat
că egalitatea anterioară are loc pentru acele valori ale lui h pentru care
f (x + h) este definită.

Propoziţia 6.3.2 Dacă funcţia f este diferenţiabilă pe mulţimea D, atunci

f este continuă pe D.

Demonstraţie. Fie a un punct oarecare din D. Folosind egalitatea (6.6)

obţinem lim f (x) = f (a). 
x→a

Propoziţia 6.3.3 Dacă funcţia f este diferenţiabilă în punctul a, atunci

f are derivate parţiale de ordinul unu în a şi
∂f
(a) = di , i = 1, 2, . . . , n.
∂xi
Demonstraţie. Funcţia f fiind diferenţiabilă în punctul a are lor egalitatea
(6.8). Dacă în (6.8) înlocuim vectorul x = (x1 , . . . , xi−1 , xi , xi+1, . . . , xn ) cu
vectorul ai = (a1 , . . . , ai−1 , xi , ai+1, . . . , an ), în care componenta ai a fost
înlocuită cu xi , şi luăm h egal cu hi := hei = (0, . . . , h, . . . , 0), atunci
obţinem

f (a1 , . . . , xi + h, . . . , an ) − f (a1 , . . . , ai , . . . , an ) = di h + wa (hi ) |h| .

Prin împărţire cu h rezultă

f (a1 , . . . , xi + h, . . . , an ) − f (a1 , . . . , ai , . . . , an ) |h|
= di + wa (hi ) .
h h


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.3. Diferenţiala unei funcţii de mai multe variabile 119

Deoarece  
 
i |h| 
 
lim wa (h )  = lim wa (hi ) = 0,

h→0 h h→0

obţinem

∂f f (a1 , . . . , xi + h, . . . , an ) − f (a1 , . . . , ai , . . . , an )
(a) = lim = di .
∂xi h→0 h
Propoziţia este demonstrată. 

Corolarul 6.3.4 Dacă funcţia f este diferenţiabilă pe mulţimea D, atunci

∂f
f are derivate parţiale de ordinul unu pe D.
∂xi

Diferenţiala unei funcţii de două variabile

Pentru simplitatea expunerii vom prezenta cele de mai sus şi în varianta
n = 2.
Fie D o submulţime deschisă a lui R2 , f : D ⊂ R2 −→ R o funcţie reală
definită pe D şi (x0 , y0 ) un punct din D.

Definiţia 6.3.5 Se spune că funcţia f este diferenţiabilă în punctul (x0 , y0 )

dacă există două numere reale d1 şi d2 şi o funcţie de două variabile ω : D ⊂
R2 −→ R, continuă în (x0 , y0 ) şi nulă în acest punct, ceea ce înseamnă că ω
satisface condiţiile
lim ω(x, y) = ω(x0 , y0 ) = 0,
x→x0
y→y0

astfel încât, pentru orice (x, y) ∈ D, are loc egalitatea:

f (x, y) − f (x0 , y0 ) = d1 · (x − x0 ) + d2 · (y − y0 ) + ω(x, y) ρ(x, y), (6.9)


unde s-a notat ρ(x, y) :=
(x, y) − (x0 , y0 )
= (x − x0 )2 + (y − y0 )2 .
Dacă funcţia f este diferenţiabilă în orice punct (x, y) al mulţimii D,
atunci se spune că f este diferenţiabilă pe D.

Teorema următoare arată că dacă funcţia f este diferenţiabilă în punctul

(x0 , y0 ) ∈ D, atunci ea are derivate parţiale în acest punct.

Teorema 6.3.6 Dacă funcţia f : D ⊂ R2 −→ R este diferenţiabilă în punc-

tul (x0 , y0 ) ∈ D, atunci f are derivate parţiale de ordinul întâi în (x0 , y0 )
şi
f x (x0 , y0 ) = d1 , f y (x0 , y0 ) = d2 .


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
120 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Demonstraţie. Dacă f este diferenţiabilă în punctul (x0 , y0 ), atunci are

loc egalitatea (6.9). Dacă în această egalitate se ia y = y0 se obţine
f (x, y0 ) − f (x0 , y0 ) = d1 (x − x0 ) + ω(x, y0 ) |x − x0 | .
Pentru x = x0 avem
f (x, y0 ) − f (x0 , y0 ) |x − x0 |
= d1 + ω(x, y0 ) .
x − x0 x − x0
Deoarece
 
 |x − x | 
lim ω(x, y0 )  = lim |ω(x, y0 )| = |ω(x0 , y0 )| = 0,
0
x→x0 x − x0  x→x0
din egalitatea anterioară obţinem
f (x, y0 ) − f (x0 , y0 )
f x (x0 , y0 ) = lim = d1 .
x→x0 x − x0
Deci funcţia f are derivată parţială în raport cu variabila x în punctul (x0 , y0 )
şi f x (x0 , y0 ) = d1 . În mod similar se arată că f y (x0 , y0 ) = d2 . 

Corolarul 6.3.7 Dacă funcţia f : D ⊂ R2 −→ R este diferenţiabilă pe

mulţimea D, atunci f are derivate parţiale pe D şi egalitatea (6.9) se scrie
sub forma
f (x, y) − f (x0 , y0 ) = f x (x0 , y0 )(x − x0 ) + f y (x0 , y0 )(y − y0 ) + ω(x, y) ρ(x, y),
(6.10)
oricare ar fi (x, y) ∈ D.

Observaţia 6.3.8 Este util de observat că egalitatea (6.10) se poate scrie şi
sub forma
f (x, y) − f (x0 , y0 ) = [d1 + ω 1 (x, y)] (x − x0 ) + [d2 + ω 2 (x, y)] (y − y0 ), (6.11)
oricare ar fi (x, y) ∈ D, unde d1 = f x (x0 , y0 ) şi d2 = f y (x0 , y0 ), iar funcţiile
ω 1 şi ω 2 sunt definite pe D, continue în (x0 , y0 ) şi nule în acest punct, adică,
lim ω i (x, y) = ω i (x0 , y0 ) = 0, i = 1, 2.
x→x0
y→y0

Într-adevăr, funcţiile definite mai jos pentru (x, y) = (x0 , y0 ),

x − x0 y − y0
ω 1 (x, y) = ω(x, y) , ω 1 (x, y) = ω(x, y) ,
ρ(x, y) ρ(x, y)
continue în (x0 , y0 ) şi nule în acest punct, verifică egalitatea (6.11). 


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.3. Diferenţiala unei funcţii de mai multe variabile 121

Reciproca teoremei 6.3.6 nu este adevărată. Există funcţii care au derivate

parţiale într-un punct, fără ca funcţia să fie diferenţiabilă în acel punct, după
cum se arată în exemplul următor. Prin urmare, pentru funcţiile de două sau
mai multe variabile noţiunea de diferenţiabilitate nu este echivalentă
cu aceea de derivabilitate parţială.

Exemplul 6.3.9 Funcţie care are derivare parţiale în (0, 0), dar care nu este
diferenţiabilă în (0, 0). Fie funcţia f : R2 −→ R,
⎧
⎨  xy , (x, y) = (0, 0),
f (x, y) = x2 + y 2
⎩ 0, (x, y) = (0, 0).

Funcţia f are derivate parţiale de ordinul unu în origine. Acestea sunt:

f (x, 0) − f (0, 0)
f x (0, 0) = lim = 0,
x→0 x−0
f (0, y) − f (0, 0)
f y (0, 0) = lim = 0.
y→0 y−0

Pentru ca f să fie diferenţiabilă în (0, 0) trebuie să aibă loc egaliatatea


f (x, y) − f (0, 0) = f x (0, 0)(x − 0) + f y (0, 0)(y − 0) + ω(x, y) x2 + y 2 ,

unde ω(x, y) este o funcţie continuă în origine şi nulă în acest punct. Din
egalitatea de mai sus obţinem
xy
ω(x, y) = , (x, y) = (0, 0).
x2 + y2

După cum se ştie (vezi exemplul 6.1.4) această funcţie nu are limită în ori-
gine, deci nu poate fi continuă în origine. Prin urmare, funcţia f nu este
diferenţiabilă în origine. 

Propoziţia 6.3.2 arată că orice funcţie diferenţiabilă într-un punct este
continuă în acel punct. Reciproca acestei afirmaţii nu este adevărată. Adică,
există funcţii continue într-un punct care nu sunt diferenţiabile în acel puntc,
după cum se arată în exemplul următor.

Exemplul 6.3.10 Funcţie care este continuă în (0, 0), darcare nu este difer-
enţiabilă în (0, 0). Fie funcţia f : R2 −→ R, f (x, y) = x2 + y 2 . Această
funcţie este continuă pe R2 , deci este continuă şi în origine. Dar f nu este


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
122 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

diferenţiabilă în origine deoarece nu are derivate parţiale în origine. Într-

adevăr,
√
 f (x, 0) − f (0, 0) x2 |x|
f x (0, 0) = lim = lim = lim ,
x→0 x−0 x→0 x x→0 x

dar limita nu există deoarece depinde de x (pentru x > 0 este egală cu 1, iar
pentru x < 0 este egală cu −1. 

Următorul exemplu arată că dacă o funcţie este continuă într-un punct şi
are derivate parţiale în acel punct este totuşi posibil să nu fie diferenţiabilă
în acel punct.

Exemplul 6.3.11 Funcţie continuă în origine, care are derivate parţiale în

origine, dar care nu este diferenţiabilă în origine. Fie funcţia f : R2 −→ R,
⎧
⎨  xy , (x, y) = (0, 0),
f (x, y) = x2 + y 2
⎩ 0, (x, y) = (0, 0).

Din inegalitatea
 
  |x|
 xy 
 2 − 0 =  |y| ≤ |y| , x2 + y 2 = 0,
 x + y2  x2 + y 2

rezultă că lim f (x, y) = 0 = f (0, 0). Deci f este continuă în origine.
(x,y)→(0,0)
Derivatele sale parţiale sunt f x (0, 0) = 0, f y (0, 0) = 0, dar f nu este difer-
enţiabilă în origine după cum s-a demonstrat în exemplul 6.3.9. 

Teorema care urmează arată în ce condiţii existenţa derivatelor parţiale

implică diferenţiabilitatea unei funcţii. Mai precis, nu este suficient ca
derivatele parţiale să existe într-un punct pentru ca funcţia să fie diferenţia-
bilă. Trebuie ca derivatele parţiale să existe pe o vecinătate a acelui punct
şi să fie continue în punctul respectiv.

Teorema 6.3.12 Fie f : D ⊂ R2 −→ R o funcţie reală de două variabile

definită pe o mulţime deschisă D din R2 şi (x0 , y0 ) un punct din D. Pre-
supunem că:
(i) Funcţia f are derivate parţiale de ordinul unu, f x şi f y , într-o vecină-
tate a punctului (x0 , y0 ).
(ii) Derivatele parţiale f x şi f y sunt continue în punctul (x0 , y0 ).
Atunci f este diferenţiabilă în (x0 , y0 ).


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.3. Diferenţiala unei funcţii de mai multe variabile 123

Demonstraţie. Vezi [14], p. 590. 

Corolarul 6.3.13 Dacă derivatele parţiale f x şi f y există şi sunt continue
pe mulţimea D, atunci f este diferenţiabilă pe D.

Definiţia 6.3.14 Fie D o mulţime deschisă din R2 şi f : D ⊂ R2 −→ R o

funcţie reală de două variabile definită pe D. Se spune că funcţia f este de
clasă C 1 pe mulţimea D, dacă f are derivate parţiale de ordinul unu pe D şi
acestea sunt continue pe D.
Mulţimea funcţiilor de clasă C 1 pe D se notează cu C 1 (D).

Folosind definiţia anterioară putem reformula corolarul 6.3.13 sub forma:

Dacă funcţia f : D ⊂ R2 −→ R este de clasă C 1 pe D, atunci f este
diferenţiabilă pe D.
Afirmaţia reciprocă teoremei 6.3.12 nu este adevărată: există funcţii difer-
enţiabile într-un punct, ale căror derivate parţiale nu sunt continue în acel
punct, după cum arată exemplul următor.

Exemplul 6.3.15 Fie funcţia f : R2 −→ R definită prin

⎧
⎨ (x2 + y 2 ) sin  1 , (x, y) = (0, 0),
f (x, y) = x2 + y 2
⎩
0, (x, y) = (0, 0).

Funcţia f este diferenţiabilă în (0, 0), are derivate parţiale în orice vecină-
tate a originii, dar aceste derivate nu sunt continue în (0, 0) (vezi [14], p. 591).


Observaţia 6.3.16 Din cele discutate mai sus rezultă că au loc următoarele
implicaţii, în care afirmaţiile reciproce nu sunt adevărate.

f x , f y există pe o
vecinătate a punctului f este diferenţia- f este continuă
⇒ ⇒
(x0 , y0 ) şi sunt continue bilă în (x0 , y0 ) în (x0 , y0 )
în acest punct
⇓
există f x , f y
în (x0 , y0 )


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
124 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Diferenţiala unei funcţii de două variabile

Dacă notăm cu h1 = x − x0 , variaţia variabilei x, şi cu h2 = y − y0 , variaţia
variabilei y, egalitatea (6.10) se scrie sub forma

f (x0 + h1 , y0 + h2 ) − f (x0 , y0 ) = f x (x0 , y0 ) h1 + f y (x0 , y0 ) h2 +

+ω(x0 + h1 , y0 + h2 ) h21 + h22 ,

unde funcţia ω satisface condiţiile lim ω(x0 + h1 , y0 + h2 ) = ω(x0 , y0 ) = 0.

h1 →0
h2 →0

Definiţia 6.3.17 Se numeşte diferenţiala funcţiei f în punctul (x0 , y0 ) şi

se notează cu df (x0 , y0 ) aplicaţia liniară df (x0 , y0 ) : R2 −→ R definită prin
formula

df (x0 , y0 )(h1 , h2 ) = f x (x0 , y0 ) h1 + f y (x0 , y0 ) h2 , ∀(h1 , h2 ) ∈ R2 . (6.12)

Dacă f este diferenţiabilă în orice punct (x, y) ∈ D, atunci diferenţiala

lui f într-un punct (x, y) ∈ D se scrie sub forma

df (x, y)(h1 , h2 ) = f x (x, y) h1 + f y (x, y) h2 , ∀(h1 , h2 ) ∈ R2 . (6.13)

Dacă f este diferenţiabilă în punctul (x0 , y0 ) ∈ D, atunci există derivatele

parţiale f x (x0 , y0 ) şi f y (x0 , y0 ).

Definiţia 6.3.18 Vectorul din R2 de componente (f x (x0 , y0 ), f y (x0 , y0 )) se

numeşte vectorul gradient al funcţiei f în punctul (x0 , y0 ) şi se notează
grad f (x0 , y0 ) sau ∇1 f (x0 , y0 ). Deci

grad f (x0 , y0 ) := (f x (x0 , y0 ), f y (x0 , y0 )),

sau
∇(x0 , y0 ) := (f x (x0 , y0 ), f y (x0 , y0 )).

Folosind produsul scalar din R2 ,

(x1 , x2 ), (y1 , y2 ) = x1 y1 + x2 y2 , (6.14)

formula (6.12) se poate scrie sub forma

 
df (x0 , y0 )(h1 , h2 ) = (f x (x0 , y0 ), f y (x0 , y0 )), (h1 , h2 ) , ∀(h1 , h2 ) ∈ R2 ,
1
Simbolul ∇ se numeşte operatorul nabla.


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.3. Diferenţiala unei funcţii de mai multe variabile 125

care este analogul formulei diferenţialei pentru o funcţie de o variabilă

df (x0 )(h) = f  (x0 )h.

Această formulă arată că pentru o funcţie de două variabile f : D ⊂ R2 −→

R, analogul noţiunii de derivată a funcţiei f în punctul (x0 , y0 ) este jucat de
vectorul gradient ∇(x0 , y0 ) = (f x (x0 , y0 ), f y (x0 , y0 )). De aceea. unii autori
notează vectorul gradient cu

f  (x0 , y0 ) = (f x (x0 , y0 ), f y (x0 , y0 )).

(6.15)
 
T y1
Dacă notăm cu (y1 , y2 ) transpusul vectorului (y1 , y2 ), adică, ,
y2
atunci produsul scalar (6.14) se poate scrie sub forma matriceală

(x1 , x2 ), (y1 , y2 ) = (x1 , x2 ) · (y1 , y2 )T = x1 y1 + x2 y2 ,

Cu această notaţie şi aceea introdusă prin definiţia 6.3.18 putem scrie difer-
enţiala sub forma

df (x0 , y0 )(h1 , h2 ) = grad f (x0 , y0 ) · (h1 , h2 )T , ∀(h1 , h2 ) ∈ R2 ,

sau, folosind notaţia (6.15),

df (x0 , y0 )(h1 , h2 ) = f  (x0 , y0 ) · (h1 , h2 )T , ∀(h1 , h2 ) ∈ R2 .

Notaţia clasică a diferenţialei

Notăm cu p1 , p2 : R2 −→ R funcţiile de proiecţie pe axele de coordonate,
adică, p1 (x, y) = x şi p2 (x, y) = y. Aceste funcţii sunt diferenţiabile pe R2 şi
au derivatele parţiale
∂p1 ∂p1 ∂p2 ∂p2
(x, y) = 1, (x, y) = 0, (x, y) = 0, (x, y) = 1.
∂x ∂y ∂x ∂y
Diferenţialele acestor funcţii sunt

dp1 (x, y) : R2 −→ R, dp1 (x, y)(h1 , h2 ) = h1 ,

dp2 (x, y) : R2 −→ R, dp2 (x, y)(h1 , h2 ) = h2 .

Deoarece p1 (x, y) = x se obişnuieşte să se noteze dp1 (x, y) = dx şi, analog,

dp2 (x, y) = dy. Folosind aceste notaţii putem scrie

dx(h1 , h2 ) = h1 şi dy(h1 , h2 ) = h2 .


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
126 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Atunci formula (6.13) a diferenţialei unei funcţii f într-un punct oarecare

(x, y) se poate scrie sub forma

df (x, y)(h1 , h2 ) = f x (x, y) dx(h1 , h2 ) + f y (x, y) dy(h1 , h2 ), ∀(h1 , h2 ) ∈ R2 .

Cum egalitatea de mai sus are loc în orice punct (h1 , h2 ) ∈ R2 o putem scrie
ca o egalitate de funcţii pe R2 sub forma

df (x, y) = f x (x, y) dx + f y (x, y) dy, (x, y) ∈ D, (6.16)

unde df (x, y), dx, dy sunt funcţii liniare pe R2 .

De remarcat că dx şi dy sunt nişte notaţii intrinseci şi de aceea x şi y din
aceste notaţii nu au nici o legătură cu punctul (x, y) din D. Vom înţelege
mai precis această distincţie din exemplul următor.

Exemplul 6.3.19 Calculaţi diferenţiala funcţiei f (x, y) = x2 + y 2 în punc-
tul (3, 4). Folosind
 diferenţiala determinată calculaţi valoarea aproximativă
a radicalului (3, 01)2 + (3, 98)2 .
x y
Folosind formula (6.16) avem df (x, y) =  dx +  dx.
2
x +y 2 x + y2
2
3 4
Pentru (x, y) = (3, 4) obţinem df (3, 4) = dx + dy.
5 5
Variaţia fucţiei f se aproximează cu ajutorul diferenţialei astfel:

f (x + h1 , y + h2 ) − f (x, y) ∼
= df (3, 4)(h1 , h2 ) =
3 4 3 4
= dx(h1 , h2 ) + dy(h1 , h2 ) = h1 + h2 .
5 5 5 5
Atunci

(3, 01)2 + (3, 98)2 = f (3 + 0, 01; 4 − 0, 02) ∼
=
3 4
= f (3, 4) + · 0, 01 + · (−0, 02) =
5 5
0, 03 − 0, 08
= 5+ = 5 − 0, 01 = 4, 99. 
5

Calcul formal (simbolic)

Dacă în formula diferenţialei de ordinul unu

df (x, y) = f x (x, y)dx + f y (x, y)dy, (x, y) ∈ D,

nu se mai scrie punctul în care are loc egalitatea de funcţii obţinem

df = f x dx + f y dy,


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.4. Diferenţiala unei funcţii vectoriale de mai multe variabile 127

sau
∂f ∂f
df = dx + dy.
∂x ∂y
Simbolic, această formulă se scrie sub forma
∂ ∂
d= dx + dy (6.17)
∂x ∂y
sau
∂ (·) ∂ (·)
d (·) = dx + dy, (6.18)
∂x ∂y
unde în locul punctului trebuie pusă funcţia a cărei diferenţială trebuie cal-
culată. Formula (6.17), sau (6.18), defineşte ceea ce se cheamă operatorul
(formal) de diferenţiere de ordinul unu.

Probleme pentru secţiunea 6.3


Exerciţiul 6.3.20 1) Calculaţi
 aproximativ 4, 012 + 3, 022 folosind difer-
enţiala funcţiei f (x, y) = x2 + y 2 în punctul x = 4, y = 3.
2) Calculaţi aproximativ ln(0, 093 + 0, 993 ) folosind diferenţiala funcţiei
f (x, y) = ln(x3 + y 3 ) în punctul x = 0, y = 1.

3) Calculaţi
 aproximativ 3 1, 022 + 0, 052 folosind diferenţiala funcţiei
f (x, y) = 3 x2 + y 2 în punctul x = 1, y = 0.

4) Calculaţi
 aproximativ 5 e0,02 +2, 032 folosind diferenţiala funcţiei
f (x, y) = 5 ex +y 2 în punctul x = 0, y = 2.

5) Calculaţi
√ aproximativ 1, 041,99 + ln 1, 02 folosind diferenţiala funcţiei
y
f (x, y, z) = x + ln z în punctul x = 1, y = 2, z = 1.

6.4 Diferenţiala unei funcţii vectoriale de mai

multe variabile
Fie D o submulţime deschisă a lui Rn şi f : D ⊂ Rn −→ Rm o funcţie
vectorială de n variabile reale. Pentru simplitatea expunerii vom considera
cazul particular n = 2 şi m = 3. Fie deci f : D ⊂ R2 −→ R3 . Deoarece
f (x, y) ∈ R3 , vectorul f (x, y) este de forma

f (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), f3 (x, y))T .

Aceasta înseamnă că funcţia vectorială f are trei componente reale f1 , f2 , f3 :

D ⊂ R2 −→ R, fapt care se scrie sub forma f = (f1 , f2 , f3 )T .


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
128 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

Se spune că funcţia vectorială f = (f1 , f2 , f3 )T : D ⊂ R2 −→ R3 este

diferenţiabilă în punctul P0 (x0 , y0 ) ∈ D dacă şi numai dacă componentele
sale f1 , f2 , f3 : D ⊂ R2 −→ R sunt diferenţiabile în acest punct. Acesta
înseamnă că există funcţiile reale ω i : D ⊂ R2 −→ R, i = 1, 2, 3, continue în
P0 (x0 , y0 ) şi nule în acest punct, astfel ca
∂f1 ∂f1
f1 (x, y) − f1 (x0 , y0 ) = (P0 )(x − x0 ) + (P0 )(y − y0 ) + ω 1 (x, y)ρ(x, y),
∂x ∂y
∂f2 ∂f2
f2 (x, y) − f2 (x0 , y0 ) = (P0 )(x − x0 ) + (P0 )(y − y0 ) + ω 2 (x, y)ρ(x, y),
∂x ∂y
∂f3 ∂f3
f3 (x, y) − f3 (x0 , y0 ) = (P0 )(x − x0 ) + (P0 )(y − y0 ) + ω 3 (x, y)ρ(x, y).
∂x ∂y
Cele trei relaţii de mai sus se pot scrie sub forma matriceală
⎡ ⎤
∂f1 ∂f1
(P ) (P0 )
⎢ ∂x 0 ∂y ⎥
⎢ ⎥
⎡ ⎤ ⎡ ⎤ ⎢ ⎥
f1 (x, y) f1 (x0 , y0 ) ⎢ ∂f ∂f ⎥
⎢ 2 2 ⎥ x − x0
⎣ f2 (x, y) ⎦ − ⎣ f2 (x0 , y0 ) ⎦ = ⎢ ∂x (P 0 ) (P 0 ) ⎥ +
⎢ ∂y ⎥ y − y0
f3 (x, y) f3 (x0 , y0 ) ⎢ ⎥
⎢ ⎥
⎢ ∂f3 ∂f2 ⎥
⎣ (P0 ) (P0 ) ⎦
∂x ∂y
⎡ ⎤
ω 1 (x, y)
+ ⎣ ω 2 (x, y) ⎦ ρ(x, y).
ω 3 (x, y)

Pentru funcţia vectorială f = (f1 , f2 , f3 )T vom nota

⎡ ⎤
∂f1 ∂f1
(x0 , y0 ) (x0 , y0 )
⎢ ∂x ∂y ⎥
⎢ ⎥
⎢ ⎥ ⎡ ⎤
⎢ ∂f2 ∂f2 ⎥ ∇f1 (x0 , y0 )
⎢ ⎥
 ⎢
f (x0 , y0 ) := ⎢ ∂x
(x0 , y0 ) (x0 , y0 ) ⎥ = ⎣ ∇f2 (x0 , y0 ) ⎦ .
∂y ⎥
⎢ ⎥ ∇f3 (x0 , y0 )
⎢ ⎥
⎢ ∂f3 ∂f2 ⎥
⎣ (x0 , y0 ) (x0 , y0 ) ⎦
∂x ∂y

Această matrice se numeşte derivata funcţiei vectoriale f în punctul (x0 , y0 ).

Ea se mai numeşte si matricea lui Jacobi şi atunci se notează cu Jf (x0 , y0 ).
Cele trei funcţii reale ω 1 (x, y), ω 2 (x, y), ω 2 (x, y) formează o funcţie vectorială
Ω(x, y) = (ω 1 (x, y), ω 2 (x, y), ω 2 (x, y)).


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.4. Diferenţiala unei funcţii vectoriale de mai multe variabile 129

Cu aceste notaţii ultima egalitate se poate scrie sub forma

f (x, y) − f (x0 , y0 ) = f  (x0 , y0 ) · (x − x0 , y − y0 )T + Ω(x, y)ρ(x, y),

unde Ω(x, y) este o funcţie vectorială Ω : D ⊂ R2 −→ R3 , continuă în

P0 (x0 , y0 ) şi nulă în acest punct.
Diferenţiala funcţiei vectoriale f = (f1 , f2 , f3 )T este funcţia liniară notată
df (x0 , y0 ) : R2 −→ R3 definită prin formula

df (x0 , y0 )(h1 , h2 ) := f  (x0 , y0 ) · (h1 , h2 ), ∀(h1 , h2 ) ∈ R2 .

Mai precis, avem

⎡ ⎤
∂f1 ∂f1
(x , y ) (x0 , y0 )
⎢ ∂x 0 0 ∂y ⎥
⎢ ⎥
⎢ ⎥
⎢ ∂f2 ∂f2 ⎥
⎢ ⎥ h1
⎢
df (x0 , y0 )(h1 , h2 ) = ⎢ ∂x
(x0 , y0 ) (x0 , y0 ) ⎥ ,
∂y ⎥ h2
⎢ ⎥
⎢ ⎥
⎢ ∂f3 ∂f2 ⎥
⎣ (x0 , y0 ) (x0 , y0 ) ⎦
∂x ∂y

sau ⎡ ∂f ⎤
1 ∂f1
(x , y )h + (x0 , y0 )h2
⎢ ∂x 0 0 1 ∂y ⎥
⎢ ∂f ⎥
⎢ 2 ∂f2 ⎥
⎢ (x0 , y0 )h1 + (x0 , y0 )h2 ⎥
⎢
df (x0 , y0 )(h1 , h2 ) = ⎢ ∂x ∂y ⎥,
⎥
⎢ ⎥
⎢ ∂f2 ∂f2 ⎥
⎣ (x0 , y0 )h1 + (x0 , y0 )h2 ⎦
∂x ∂y

sau
⎡ ⎤
df1 (x0 , y0 )(h1 , h2 )
⎢ ⎥
⎢ ⎥
⎢ df (x , y )(h , h ) ⎥
df (x0 , y0 )(h1 , h2 ) = ⎢ 2 0 0 1 2 ⎥, ∀(h1 , h2 ) ∈ R2 .
⎢ ⎥
⎣ df (x , y )(h , h ) ⎦
3 0 0 1 2

Prin urmare, ⎡ ⎤
df1 (x0 , y0 )
df (x0 , y0 ) = ⎣ df2 (x0 , y0 ) ⎦ .
df3 (x0 , y0 )


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
130 Capitolul 6. Calculul diferenţial al funcţiilor de mai multe variabile

6.5 Diferenţiala de ordinul doi

Fie D o submulţime deschisă a lui R2 , f : D ⊂ R2 −→ R o funcţie reală
definită pe D şi (x0 , y0 ) un punct din D. Presupunem că f are derivate
parţiale de ordinul doi pe D şi acestea sunt continue pe D. O astfel de funcţie
se numeşte funcţie de clasă C 2 pe D, iar mulţimea tuturor funcţiilor de clasă
C 2 pe D se notează C 2 (D).

Definiţia 6.5.1 Se numeşte diferenţială de ordinul doi a funcţiei f ∈

C 2 (D) în punctul (x0 , y0 ) şi se notează cu d2 f (x0 , y0 ) forma pătratică
d2 f (x0 , y0 ) : R2 −→ R definită prin formula

d2 f (x0 , y0 )(h1 , h2 ) = f x2 (x0 , y0 ) h21 + 2f xy (x0 , y0 ) h1 h2 + f y2 (x0 , y0 ) h22 ,
(6.19)
sau
∂2f ∂2f ∂2f
d2 f (x0 , y0 )(h1 , h2 ) = (x ,
0 0y ) h2
1 + 2 (x ,
0 0y ) h h
1 2 + (x0 , y0 ) h22 .
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
(6.20)

După cum am văzut anterior, diferenţialele funcţilor proiecţie pe axele de

coordonate p1 (x, y) = x şi p2 (x, y) = y sunt funcţiile linare dx, dy : R2 −→ R,
dx(h1 , h2 ) = h1 şi dy(h1 , h2 ) = h2 . Atunci formula (6.20) se scrie ca o egalitate
de funcţii pe R2 sub forma
∂2f ∂2f ∂2f
d2 f (x, y) = (x, y) dx 2
+ 2 (x, y) dxdy + (x, y) dy 2 .
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
Simbolic, vom scrie formula de mai sus astfel
 (2)
2 ∂ (·) ∂ (·)
d (·) = dx + dy .
∂x ∂y
Acesta este operatorul de diferenţiere de ordinul doi.

Observaţia 6.5.2 Fie f o funcţie de clasă C 2 pe D. Diferenţiala de ordinul

întâi a funcţiei f este aplicaţia liniară df (x, y) : R2 −→ R dată de formula
∂f ∂f
df (x, y)(h1 , h2 ) = (x, y) h1 + (x, y) h2 , (h1 , h2 ) ∈ R2 , (6.21)
∂x ∂y
unde (x, y) este un punct din D. Dacă fixăm punctul (h1 , h2 ) din R2 , atunci
diferenţiala de ordinul întâi este o funcţie de două variabile
∂f ∂f
(x, y) −→ (x, y) h1 + (x, y) h2
∂x ∂y


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015
6.5. Diferenţiala de ordinul doi 131

şi se poate pune problema de a calcula diferenţiala sa. Folosind formula

(6.21) avem

∂ ∂f ∂f
d [df (x, y)(h1 , h2 )] = (x, y) h1 + (x, y) h2 h1 +
∂x ∂x ∂y

∂ ∂f ∂f
+ (x, y) h1 + (x, y) h2 h2
∂y ∂x ∂y
∂2f 2 ∂2f ∂2f
= (x, y)h1 + 2 (x, y)h 1 h2 + (x, y)h22 .
∂x2 ∂x∂y ∂y 2

Deci
∂2f 2 ∂2f ∂2f 2
d (df ) = dx + 2 dxdy + dy ,
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
ceea ce înseamnă, în limbaj de operatori de diferenţiere, că

d2 f = d (df ) .

Această observaţie ne arată că, dacă f este o funcţie de clasă C n pe D,

putem defini diferenţiala de ordinul n a funcţiei f cu ajutorul formulei
 (n)
n ∂ (·) ∂ (·)
d f := dx + dy f.
∂x ∂y

De exemplu, pentru n = 3 avem

∂3f 3 ∂3f ∂3f ∂3f 3

d3 f = dx + 3 dx 2
dy + 3 dxdy 2
+ dy .
∂x3 ∂x2 ∂y ∂x∂y 2 ∂y 3

Mai precis,

∂3f ∂3f
d3 f (x, y) = 3
(x, y)dx 3
+ 3 2
(x, y)dx2 dy +
∂x ∂x ∂y
∂3f 2 ∂3f
+3 (x, y)dxdy + (x, y)dy 3 ,
∂x∂y 2 ∂y 3
sau
∂3f ∂3f
d3 f (x, y)(h1 , h2 ) = (x, y)h3
1 + 3 (x, y)h21 h2 +
∂x3 ∂x2 ∂y
∂3f 2 ∂3f
+3 (x, y)h h
1 2 + (x, y)h33 .
∂x∂y 2 ∂y 3


c Nicolae Dăneţ Analiză matematică 2014-2015